Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Afrodita Laura │- │
│Tutunaru │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 5.798/30/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.988D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, întrucât prin Decizia nr. 728 din 21 noiembrie 2017 Curtea a mai analizat o excepţie similară invocată de acelaşi autor în alt dosar. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 26 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.798/30/2016, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva Sentinţei civile nr. 3.094 din 6 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Timiş, prin care a fost respinsă cererea de acordare a unei compensaţii financiare în temeiul Legii nr. 211/2004. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece sunt discriminatorii prin faptul că nu instituie compensaţii pentru toate felurile de victime ale tuturor infracţiunilor intenţionate. Autorul excepţiei arată că pe perioada detenţiei sale a fost supus la rele tratamente aplicate de persoane neidentificate, fiind obligat să suporte fumatul pasiv şi să trăiască într-un spaţiu insuficient. 6. Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu se poate reţine existenţa vreunei discriminări între persoanele care beneficiază de compensaţii băneşti în temeiul textului criticat şi alte persoane aflate în alte situaţii. O deosebire de tratament este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, adică nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere. Statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele dintre diversele situaţii similare justifică un tratament diferit, scopul acestei marje variind în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi context, aşa cum a statuat şi Curtea de la Strasbourg în jurisprudenţa sa. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, prin Decizia nr. 384 din 13 aprilie 2010, Curtea Constituţională a statuat că dreptul de a solicita compensaţie financiară este instituit ca un beneficiu acordat de către stat şi care are drept fundament principiul echităţii şi solidarităţii sociale. În scopul prevenirii unor eventuale abuzuri sau limitării unor efecte perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile, el poate fi exercitat numai într-un climat de ordine juridică prestabilită. Stabilirea acestui beneficiu pentru anumite categorii de persoane nu constituie o încălcare a prevederilor constituţionale, fiind la latitudinea legiuitorului să stabilească categoriile de beneficiari, precum şi natura beneficiului şi a condiţiilor în care acesta se acordă. 9. De altfel, în ceea ce priveşte violarea principiului egalităţii şi nediscriminării, potrivit vastei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, aceasta există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite, situaţie care nu se regăseşte în textele de lege supuse controlului de constituţionalitate. 10. În acelaşi sens s-a exprimat Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-o jurisprudenţă constantă, considerând că este discriminatoriu tratamentul diferenţiat exercitat împotriva unor persoane aflate în situaţii analoage, dacă diferenţa de tratament nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, în sensul că nu răspunde unui scop legitim sau că, în cazul în care urmăreşte un astfel de scop, nu este păstrat un echilibru între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (Hotărârea din 23 iulie 1968, pronunţată în Cauza Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene împotriva Belgiei şi Hotărârea din 13 iulie 2004, pronunţată în Cauza Pla şi Pucernau împotriva Andorei, paragraful 61). 11. În consecinţă, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, iar instituirea unor regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvări diferite nu poate fi considerată o încălcare a acestui principiu. 12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi menţionează că îşi menţine opinia exprimată cu prilejul pronunţării deciziilor nr. 305 din 29 martie 2007, nr. 384 din 13 aprilie 2010 şi nr. 520 din 15 mai 2012. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: "(1) Compensaţia financiară se acordă, la cerere, în condiţiile prezentului capitol, următoarelor categorii de victime: a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor şi omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi agresiune sexuală, prevăzute la art. 218-220 din Codul penal, o infracţiune de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute la art. 210 şi 211 din Codul penal, o infracţiune de terorism, precum şi orice altă infracţiune intenţionată comisă cu violenţă; b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor prevăzute la alin. (1).(2) Compensaţia financiară se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României şi victima este: a) cetăţean român; b) cetăţean străin ori apatrid care locuieşte legal în România; c) cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii; sau d) cetăţean străin sau apatrid cu reşedinţa pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii.(3) În cazul victimelor care nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute la alin. (1) şi (2), compensaţia financiară se acordă în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte." 16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 referitor la Statul român, art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la Dreptul la apărare şi art. 148 referitor la Integrarea în Uniunea Europeană, precum şi dispoziţiile art. 1, 3, 6, 8, 13, 14 şi 46 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi Directiva 2004/80/CE. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în fapt, autorul acesteia a formulat o cerere în vederea acordării unei compensaţii financiare, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, motivat de faptul că în timpul detenţiei a fost supus la rele tratamente, constând în aceea că a fost ţinut în celule supraaglomerate şi a fost expus la fumul nociv de ţigară. În acest cadru procesual a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 211/2004, susţinând că sunt discriminatorii prin aceea că dreptul la compensaţie nu se acordă pentru toate felurile de victime ale tuturor infracţiunilor. 18. Analizând această critică, Curtea constată că autorul este nemulţumit nu de conţinutul reglementării deduse controlului de contencios constituţional, ci de forma eliptică a acesteia. Astfel, ar trebui ca, pe lângă situaţiile expres şi limitativ prevăzute de textul legal atacat, să fie introdusă şi posibilitatea despăgubirii tuturor victimelor infracţiunilor. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Aşa fiind, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 5.798/30/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
