Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 şi ale art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 1 din capitolul I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Lucreţiu Sebastian Teacă în Dosarul nr. 653/107/2019 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.074D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a comunicat la dosar note scrise, prin care susţine admiterea criticilor de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. De asemenea, arată că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, a statuat că sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017 se acordă doar personalului care beneficiază de un salariu calculat potrivit dispoziţiilor acestei legi, neavând o autonomie proprie care să îi permită o aplicare directă şi nemijlocită în baza art. 23, fără o coroborare a acestui text de lege cu cel al art. 38, şi că soluţionarea aspectelor referitoare la asigurarea egalităţii de tratament juridic în ceea ce priveşte acest spor implică o intervenţie legislativă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 25 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 653/107/2019, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23, ale art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 1 din capitolul I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Lucreţiu Sebastian Teacă într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici. 6. Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă consideră că nu există situaţii de discriminare care să fie rezultatul încălcărilor prin prevederile legale criticate cuprinse în Legea-cadru nr. 153/2017 a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, întrucât, chiar dacă ar exista în realitate, acestea nu ar izvorî din prevederile legale criticate, care ar contraveni Constituţiei, ci din aplicarea la cazuri concrete, ce vizează categoria de personal plătit din fonduri publice din care fac parte cei care solicită acordarea sporului de condiţii de muncă. De asemenea, prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu contravin Constituţiei, întrucât sunt clare, previzibile şi conferă destinatarilor posibilitatea adoptării unei conduite conforme. Prin aceste reglementări nu se instituie discriminarea, întrucât aceasta nu înseamnă crearea unui nivel de salarizare uniform, indiferent de condiţiile concrete, specifice fiecărui angajat. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 23 şi ale art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 1 din capitolul I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au fost modificate prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 în forma anterioară modificării. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: - Art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017: "Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate." – Art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017: "Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;“;" – Art. 1 din capitolul I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017: "(1) Funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat.(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.“;" – Art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: "Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii." 11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea generală a discriminării şi ale art. 7 şi 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind egalitatea în faţa legii şi dreptul la o remuneraţie echitabilă. 12. Examinând criticile de neconstituţionalitate a prevederilor de lege ce formează obiectul excepţiei, prin care se susţine existenţa unui tratament juridic diferit cu privire la modul de stabilire şi la cuantumul sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, pentru salariaţi bugetari ai aceleiaşi instituţii, aflaţi în aceeaşi situaţie, Curtea reţine că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate dispun cu privire la: stabilirea prin regulament-cadru a locurilor de muncă şi categoriilor de personal, precum şi a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi a condiţiilor de acordare a acestuia (art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017); acordarea unor creşteri salariale pentru personalul plătit din fonduri publice începând cu 1 ianuarie 2018 [art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017]; reguli specifice pentru funcţionarii publici privind sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază (art. 1 subcapitolul II lit. B din capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017); stabilirea unor reguli integrate unor măsuri fiscal-bugetare cu implicaţii asupra salarizării personalului plătit din fonduri publice începând cu 1 ianuarie 2019. 13. În acelaşi timp, Curtea constată că ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinată de neacordarea, în cazul autorului excepţiei, a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în procent de 15% şi că nemulţumirea acestuia rezidă, în special, în modul de aplicare a prevederilor de lege criticate. Astfel cum reţine şi instanţa judecătorească, argumentele autorului excepţiei susţin neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate raportat la „aplicarea în modalitatea stabilită de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale“. 14. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice abilitate şi instanţele judecătoreşti excedează competenţei Curţii Constituţionale, deoarece nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, în sensul dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora Curtea Constituţională asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor şi hotărârilor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. 15. Curtea observă că problema de drept privind modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor prevăzute de art. 1 din capitolul I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 referitoare la sporul pentru condiţiile de muncă prin raportare la prevederile art. 38 din aceeaşi lege a făcut obiectul unei sesizări a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soluţionate prin Decizia nr. 46 din 22 iunie 2020 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă sporul pentru condiţiile de muncă prevăzut de art. 1 din anexa nr. VIII cap. I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 este supus sau nu aplicării etapizate prevăzute de art. 38 din aceeaşi lege“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 27 noiembrie 2020. Prin decizia antereferită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată, iar în considerentele deciziei a statuat că „aspectele referitoare la modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 prin corelare cu diferite categorii de sporuri şi-au pierdut consistenţa noutăţii, fiind deja analizate în jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, considerentele deciziilor obligatorii anterior pronunţate fiind necesar a fi urmate şi în situaţii juridice similare, în care principiul analogiei îşi găseşte aplicarea“ (a se vedea, în acest sens, paragraful 49 din decizia precitată). 16. În acelaşi timp, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie, şi că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013). De asemenea, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili conţinutul, condiţiile şi limitele acordării sporurilor, precum şi de a decide cu privire la acordarea acestora (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, sau Decizia nr. 552 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iulie 2012). 17. Curtea precizează că opţiunea legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanţa constituţională sub aspectul stabilirii unor reguli noi privind acordarea unor drepturi salariale suplimentare ce nu au relevanţă constituţională, deci care nu ţin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu. Acest lucru ar transforma Curtea Constituţională într-un legiuitor pozitiv, iar prin decizia sa ar completa, sub aspectul titularilor şi condiţiilor de acordare, drepturile salariale deja existente, contrar dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (ad similis, a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 92 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012). 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 şi ale art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 1 din capitolul I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Lucreţiu Sebastian Teacă în Dosarul nr. 653/107/2019 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 februarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
