Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Bogdana Laura Alina Elisei-Uzun în Dosarul nr. 37.710/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.103D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esenţă, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 876 din 24 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 37.710/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Bogdana Laura Alina Elisei-Uzun într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei cereri de comunicare a unor informaţii de interes public. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 contravin prevederilor art. 124 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece compunerea completului de judecată nu s-a stabilit în mod obiectiv, prin tragere la sorţi publică, ci în mod subiectiv de către un organ administrativ nejudiciar, cu consecinţa lipsei imparţialităţii obiective a instanţei. 6. De asemenea, se susţine că dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 contravin prevederilor art. 1 alin. (5) coroborate cu art. 124 alin. (2) şi cu art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece reglementarea privind repartizarea în sistem informatizat este neclară, nepredictibilă, lipsită de criterii şi garanţii concrete şi obiective, necontrolabilă de către justiţiabili, încălcând dreptul la securitate juridică, cu consecinţa lipsei imparţialităţii obiective a instanţei. În acest sens, se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, în aprecierea imparţialităţii obiective, aparenţele au un rol deosebit, deoarece, într-o societate democratică, tribunalele trebuie să inspire deplină încredere justiţiabililor (a se vedea Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, Hotărârea din 26 octombrie 1984, pronunţată în Cauza De Cubber împotriva Belgiei, sau Hotărârea din 24 mai 1989, pronunţată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei). De asemenea, se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la imparţialitatea subiectivă a instanţei, jurisprudenţă potrivit căreia normele cu caracter organic referitoare la compunerea tribunalului sunt menite să asigure încrederea publicului în actul de justiţie. 7. Prin urmare, se arată că normele criticate din Legea nr. 304/2004 nu satisfac exigenţele antereferite, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei şi, implicit, dreptul la un proces echitabil, deoarece nu reprezintă o garanţie aferentă imparţialităţii obiective a instanţei, parte a dreptului la un proces echitabil. Între aceste garanţii se înscrie caracterul aleatoriu atât al distribuirii cauzelor în sistem informatizat, cât şi al compunerii completului de judecată instituit prin lege. Or, în privinţa repartizării cauzelor în mod aleatoriu şi în privinţa compunerii aleatorii a completelor de judecată, hotărârile colegiului de conducere al instanţei trebuie să fie expresia unor criterii şi garanţii concrete, predictibile şi verificabile de către justiţiabil. Preluarea de către colegiul de conducere al Tribunalului Bucureşti a unei atribuţii ce vizează ideea de iuris dictio a transformat această entitate administrativă într-una jurisdicţională, din moment ce colegiul de conducere a decis legala compunere a instanţei, ceea ce a afectat dreptul la un proces echitabil, în componenta sa esenţială ce priveşte imparţialitatea completului de judecată. 8. Referitor la dispoziţiile Legii nr. 544/2001, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenţă, că acestea contravin prevederilor art. 31 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 11 din Constituţie coroborate cu cele ale art. 2 paragraful 1 şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care nu permit comunicarea rapoartelor de control întocmite în baza unui ordin de ministru şi aprobate de ministrul respectiv, la cererea cetăţeanului, pe calea exercitării drepturilor fundamentale de petiţionare şi la informare asupra problemelor de interes personal privind împrejurările decesului intraspitalicesc al rudei de gradul I a petiţionarului, respectiv în măsura în care în baza acestui act normativ acţiunile în justiţie pentru comunicarea acestor rapoarte sunt inadmisibile. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 544/2001, opinia instanţei este în sensul respingerii acesteia, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 402 din 8 octombrie 2013. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001. Dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 au următorul cuprins: - Art. 52 alin. (1): „Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.“; – Art. 53 alin. (1): „Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.“ 14. Curtea reţine că, la data de 16 decembrie 2022, Legea nr. 304/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.104 din 16 noiembrie 2022. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşadar, Curtea observă că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate din Legea nr. 304/2004 îşi produc în continuare efectele juridice în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, astfel că va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, precum şi ale Legii nr. 544/2001. 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 31 alin. (2) privind dreptul la informaţie şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“. De asemenea, se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 2 paragraful 1 privind dreptul la viaţă şi ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, referitor la dispoziţiile Legii nr. 544/2001, că autoarea acesteia susţine, în esenţă, că acestea sunt neconstituţionale, în măsura în care nu permit comunicarea rapoartelor de control întocmite în baza unui ordin de ministru şi aprobate de ministrul respectiv, la cererea cetăţeanului, precum şi în măsura în care acţiunile în justiţie pentru comunicarea acestor rapoarte sunt inadmisibile. 17. Curtea constată că, în realitate, autoarea excepţiei este nemulţumită de calificarea dată de instanţa judecătorească rapoartelor de control întocmite în baza unui ordin de ministru şi de calificarea acestora ca fiind sau nu informaţii de interes public. Or, modalitatea în care s-a aplicat Legea nr. 544/2001 în cauza dedusă judecăţii acesteia nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecătoreşti. Astfel, interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii la situaţia de fapt din prezenta cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. „Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată într-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [...]“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 422 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.270 din 29 decembrie 2022, paragraful 20). 18. În consecinţă, problema de drept invocată de autoarea excepţiei şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale, referitoare la admisibilitatea cererii, întemeiate pe baza Legii nr. 544/2001, de comunicare a rapoartelor de control întocmite în baza unui ordin de ministru, este, în realitate, una de interpretare şi de aplicare a legii la cazul concret dedus judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 544/2001, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 19. Cu privire la dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Curtea s-a mai pronunţat în ceea ce priveşte competenţa colegiilor de conducere ale curţilor de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate şi ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completelor de judecată, din perspectiva aceloraşi critici ca cele invocate în cauza de faţă, prin Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021, Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2021, Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2022, sau Decizia nr. 423 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.222 din 20 decembrie 2022, constatând constituţionalitatea dispoziţiilor criticate. 20. Referitor la critica privind încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021, precitată, paragrafele 33-37, Curtea a observat că legiuitorul are opţiunea să stabilească el însuşi organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/Desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competenţa de a stabili ele însele compunerea completelor de judecată nu pune nicio problemă de constituţionalitate. Curtea nu are competenţa să cenzureze opţiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curţilor de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată. Curtea a mai reţinut că nu există nicio prevedere constituţională sau vreo exigenţă rezultată din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completelor să fie realizat direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competenţe legislative unei autorităţi administrative. 21. De asemenea, Curtea a reţinut că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completelor să se facă prin tragere la sorţi sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziţii legale restrictive, una dintre aceste două modalităţi, înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza şi în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege. 22. Prin urmare, la paragraful 20 din Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021, Curtea nu a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanţei judecătoreşti, fiind respectate exigenţele art. 21 alin. (3) din Constituţie, astfel cum se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală, şi prin prisma exigenţelor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 23. Referitor la critica privind încălcarea art. 124 din Constituţie, prin Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021, precitată, paragraful 29, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece normele de lege criticate vizează reguli privind compunerea completelor de judecată, fără a afecta principiul înfăptuirii justiţiei în numele legii. 24. Cu privire la dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021, constatând, de asemenea, constituţionalitatea acestora. La paragraful 27 al deciziei menţionate, Curtea a reţinut că, potrivit art. 11 din Legea nr. 304/2004, activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea „principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii“, iar, potrivit art. 53 alin. (1) din aceeaşi lege, „repartizarea cauzelor pe complete de judecată“ se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Totodată, Curtea a reţinut că legiuitorul a prevăzut că pot exista motive obiective pentru care judecătorul să nu poată participa la judecată. În acest sens, dispoziţiile art. 52 alin. (1) teza finală prevăd că schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti. 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 26. Curtea mai reţine, referitor la critica ce vizează dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 din perspectiva lipsei de claritate şi de asigurare a unei imparţialităţi obiective a justiţiei, că aceasta este neîntemeiată, deoarece repartizarea aleatorie a cauzelor pe complete de judecată este clar stabilită prin lege şi constituie una dintre garanţiile legale ale imparţialităţii justiţiei. Totodată, art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 stabileşte următoarele: „Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de lege.“ De asemenea, potrivit alin. (3) al art. 53 din aceeaşi lege, „Sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor pe completuri de judecată se auditează extern, la fiecare 2 ani, sub conducerea Ministerului Justiţiei şi cu implicarea societăţii civile şi a organizaţiilor profesionale ale magistraţilor. Concluziile auditului sunt publice.“ Aşa cum a reţinut Curtea, prin Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018, paragraful 123, auditul extern are ca obiect verificarea sistemului informatizat pe baza căruia se realizează repartizarea aleatorie a cauzelor pe complete de judecată. În ceea ce priveşte procedura de auditare, legea se limitează la a stabili aspectele esenţiale ale activităţii de auditare, şi anume sub conducerea cărei autorităţi publice se desfăşoară activitatea de auditare - Ministerul Justiţiei, participarea reprezentanţilor societăţii civile şi a organizaţiilor profesionale ale magistraţilor în cadrul procedurii, precum şi caracterul public al concluziilor auditului, toate acestea reprezentând garanţii ale unei evaluări obiective. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Bogdana Laura Alina Elisei-Uzun în Dosarul nr. 37.710/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
