Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 104 din 9 decembrie 2024 referitoare la pronuntarea unei hotărâri prealabile privind condiţiile de acordare a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut de art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 104 din 9 decembrie 2024 referitoare la pronuntarea unei hotărâri prealabile privind condiţiile de acordare a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut de art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 109 din 6 februarie 2025
Comenteaza legea
    Dosar nr. 2.013/1/2024

┌──────────────┬───────────────────────┐
│              │- vicepreşedintele     │
│Mariana       │Înaltei Curţi de       │
│Constantinescu│Casaţie şi Justiţie -  │
│              │preşedintele           │
│              │completului            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Elena  │- preşedintele Secţiei │
│Popoiag       │I civile               │
├──────────────┼───────────────────────┤
│              │- preşedintele delegat │
│Marian Budă   │al Secţiei a II-a      │
│              │civile                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena Diana   │- preşedintele Secţiei │
│Tămagă        │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adina Georgeta│- judecător la Secţia I│
│Ponea         │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Irina         │- judecător la Secţia I│
│Alexandra     │civilă                 │
│Boldea        │                       │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marian │- judecător la Secţia I│
│Drăghici      │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Liviu Eugen   │- judecător la Secţia I│
│Făget         │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela       │- judecător la Secţia I│
│Glodeanu      │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mărioara      │- judecător la Secţia a│
│Isailă        │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ruxandra      │- judecător la Secţia a│
│Monica Duţă   │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Virginia      │- judecător la Secţia a│
│Florentina    │II-a civilă            │
│Duminecă      │                       │
├──────────────┼───────────────────────┤
│George Bogdan │- judecător la Secţia a│
│Florescu      │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela       │- judecător la Secţia a│
│Mîneran       │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Maria  │- judecător la Secţia  │
│Ilie          │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│              │- judecător la Secţia  │
│Liliana Vişan │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian      │- judecător la Secţia  │
│Daniel Oana   │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Andreea       │- judecător la Secţia  │
│Marchidan     │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mihnea Adrian │- judecător la Secţia  │
│Tănase        │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
└──────────────┴───────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.013/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.759/118/2024, de Tribunalul Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 383/108/2024, de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4.744/107/2023 şi de Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.833/85/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, fiind formulate puncte de vedere la raport de către pârâţii municipiul Alba Iulia şi Unitatea Administrativ-Teritorială Arad.
    6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizărilor în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularii şi obiectul sesizărilor
    7. Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 23 august 2024, în Dosarul nr. 2.759/118/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Condiţiile de acordare a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut de art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, includ şi dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, dispoziţiile art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, dispoziţiile art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă nr. 168/2022 şi dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023?"

    8. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.013/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 9 decembrie 2024.
    9. Ulterior, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată cu nr. 2.023/1/2024 sesizarea formulată de Tribunalul Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 383/108/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Dacă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat, prevăzut în Legea-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VIII, capitolul I, litera B, art. 1 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 296/2023, capitolul III, secţiunea 1, articolul XXVI, punctul 10, poate fi acordat funcţionarilor publici angajaţi în cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în condiţiile în care prin aceasta s-ar depăşi plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017?"

    10. De asemenea, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată cu nr. 2.047/1/2024 sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4.744/107/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Dacă la acordarea retroactivă pentru perioada 2021-2023 a sporului de 15% la salariul de bază prevăzut de art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 trebuie să fie avute în vedere şi dispoziţiile art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, acte normative care menţin cuantumul sporului la nivelul aflat în plată pentru decembrie 2020, respectiv decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii?"

    11. Totodată, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată cu nr. 2.391/1/2024 sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.833/85/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Dacă în cadrul unei instituţii publice nu au fost acordate deloc sporuri pentru condiţii vătămătoare până la sfârşitul anului 2018 sunt incidente prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, precum şi dacă, în situaţia dată, angajaţii funcţionari publici şi personal contractual au dreptul la plata sporului pentru condiţii vătămătoare începând cu anii ulteriori anului 2018, conform prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VIII, lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017?"

    12. Având în vedere existenţa unei strânse legături între obiectul primei sesizări şi obiectul sesizărilor înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 a fost dispusă conexarea dosarelor nr. 2.023/1/2024, nr. 2.047/1/2024 şi nr. 2.391/1/2024 la Dosarul nr. 2.013/1/2024.

    II. Dispoziţiile legale supuse interpretării
    13. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017)
    "ART. 22
    Sporul pentru persoanele cu handicap
    (1) Pentru activitatea desfăşurată de nevăzătorii cu handicap grav şi accentuat, în cadrul programului normal de lucru, se acordă un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare.
    (2) Celelalte categorii de persoane cu handicap grav şi accentuat care vor beneficia de sporul prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
    (3) Cuantumul sporurilor prevăzute la alin. (1) şi (2) nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25 alin. (1) şi (2).
    ART. 23
    Sporul pentru condiţii de muncă
    Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.
    (...)
    ART. 25
    Limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi
    (1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz. (...)
    (...)
    ANEXA VIII

    Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“
    CAP. I

    (...)
    B. Reglementări specifice funcţionarilor publici
    ART. 1
    (1) Funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat.
    (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.
    (...)    CAP. II

    (...)
    I. Reglementări specifice personalului încadrat pe bază de contract individual de muncă - personal contractual din administraţia publică
    ART. 1
    (1) Personalul contractual salarizat potrivit prezentei anexe la cap. II lit. A-lit. E poate beneficia de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat.
    (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autorităţile abilitate în acest sens."

    14. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018)
    "ART. 34
    (forma iniţială)
    (...)
    (2) Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

    "ART. 34
    (forma modificată prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020)
    (...)
    (2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

    15. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene aprobată prin Legea nr. 274/2022 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020)
    "ART. I
    (...)
    (3) În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

    16. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021)
    "ART. I
    (...)
    (5) În anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2021, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

    17. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022)
    "ART. I
    (...)
    (5) În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

    18. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023)
    "ART. II
    Începând cu data de 1 ianuarie 2024, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2023, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

    19. Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017)
    "    ANEXA 1

    ARTICOL UNIC
    Pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, mărimea sporului pentru personalul prevăzut la cap. I şi cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia personalului din administraţia publică locală, în funcţie de numărul de factori de risc întruniţi, este următoarea:
    a) spor de la 10,1% până la 15% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cadru; (...)"

    20. Hotărârea Guvernului nr. 751/2018 pentru stabilirea categoriilor de persoane cu handicap care beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare (Hotărârea Guvernului nr. 751/2018)
    "ARTICOL UNIC
    Persoanele care, în conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap, sunt încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, de oricare tip prevăzut de art. 86 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază, pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului normal de lucru, de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, prevăzut la art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare."


    III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora sau invocat chestiunile de drept
    A. Dosarul nr. 2.759/118/2024 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă
    21. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi, solicitând instanţei să dispună:
    a) acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază al personalului care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa factorilor de risc prevăzuţi de art. 5 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017;
    b) recalcularea drepturilor salariale cuvenite ca urmare a acordării sporului de 15% începând cu 27 noiembrie 2019;
    c) plata diferenţelor rezultate din recalcularea salariului, sume actualizate cu rata inflaţiei la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.

    22. În motivare, reclamanta a susţinut că deţine funcţia de referent IA în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi, începând din anul 2019, şi că sporul pentru condiţii vătămătoare a fost acordat personalului care ocupă aceeaşi funcţie în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor din Bucureşti începând cu luna decembrie 2018.
    23. În acest context a subliniat că situaţia creată prin neacordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare tuturor salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în condiţii similare şi au aceleaşi atribuţii de serviciu este discriminatorie.
    24. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
    25. În apărare a susţinut că sporurile se menţin cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, conform art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.
    26. A mai arătat că Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor din Bucureşti a comunicat că personalul care şi-a desfăşurat activitatea într-un loc de muncă pentru care nu a fost emis un buletin de expertizare de către direcţia de sănătate publică judeţeană sau altă instituţie publică abilitată în anul 2018 nu poate beneficia de acest spor al cărui cuantum a fost plafonat anual.
    27. În final, a conchis că niciun angajat din cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi nu beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare de 15% din salariul de bază.

    B. Dosarul nr. 383/108/2024 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale
    28. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, astfel cum a fost modificată, mai mulţi reclamanţi au chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad şi Consiliul Judeţean Arad, solicitând instanţei să dispună:
    a) obligarea primei pârâte la acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare în procent de până la 15% din salariul de bază, prevăzut de art. 1 alin. (1) lit. B din capitolul I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017;
    b) obligarea primei pârâte la plata retroactivă (începând cu 23 ianuarie 2021) pentru 3 ani anteriori datei introducerii acţiunii a sumelor reprezentând diferenţele salariale cuvenite, precum şi acordarea în continuare a drepturilor salariale şi a sporurilor aferente;
    c) obligarea primei pârâte la încheierea cu reclamanţii a unui act adiţional la contractele individuale de muncă în care să se specifice sporul acordat, conform dispoziţiilor art. 17 alin. (5), art. 41 şi 160 din Codul muncii;
    d) obligarea primei pârâte la actualizarea sumelor cuvenite cu dobânda legală şi rata inflaţiei de la data scadenţei şi până la data plăţii;
    e) obligarea pârâtului Consiliul Judeţean Arad la întocmirea unui proiect bugetar care să conţină şi sumele necesare acordării acestor sporuri salariale.

    29. În motivare, reclamanţii au susţinut, în esenţă, că au fost angajaţi ai Serviciului management de caz pentru adulţi cu dizabilităţi şi persoane vârstnice din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad şi că au fost expuşi permanent la factori nocivi de risc în cursul programului de lucru.
    30. După evocarea dispoziţiilor legale incidente, reclamanţii au subliniat că sunt îndreptăţiţi la acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază. În acest sens au arătat că încă din anul 2018 au existat buletine de expertizare care atestau îndreptăţirea reclamanţilor la plata sporului menţionat, însă acestea nu au fost puse în aplicare de către pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad, care nu a solicitat ordonatorului de credite alocarea fondurilor necesare în acest scop, acestea pierzându-şi valabilitatea.
    31. Pârâtele au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
    32. În apărare au susţinut, în esenţă, că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad, instituţie aflată în subordinea Consiliului Judeţean Arad.
    33. Începând cu data de 1 iulie 2017, personalul din cadrul acestei instituţii a fost reîncadrat şi salariile de bază au fost stabilite în conformitate cu dispoziţiile anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017.
    34. În acest context au susţinut că funcţionarii publici reîncadraţi conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt îndreptăţiţi la acordarea sporurilor reglementate de art. 14 alin. (1) lit. d) şi e) din anexa nr. II a Legii-cadru nr. 153/2017, aceste dispoziţii fiind aplicabile exclusiv personalului contractual încadrat în cadrul unităţilor de asistenţă socială.
    35. Au mai arătat că sporurile pretinse sunt limitate de art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, care menţine cuantumul sporurilor cel mult la nivelul acordat în luna decembrie 2023.
    36. În plus, acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă vătămătoare era condiţionată de încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat prin bugetul anual de venituri şi cheltuieli, cu respectarea principiului sustenabilităţii financiare.

    C. Dosarul nr. 4.744/107/2023 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal
    37. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta a chemat în judecată pe pârâţii primarul municipiului Alba Iulia şi municipiul Alba Iulia, solicitând instanţei să dispună:
    a) anularea dispoziţiei din 5 septembrie 2023 privind revocarea dispoziţiei din 8 august 2023 de acordare a sumei brute de 23.433 lei, reprezentând sporul de 15% din salariul de bază acordat persoanelor încadrate în grad de handicap grav sau accentuat pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului normal de lucru pentru perioada cuprinsă între 9 aprilie 2021 şi 8 iunie 2023;
    b) anularea actului administrativ reprezentat de adresa din 27 octombrie 2023 prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă formulată împotriva dispoziţiei din 5 septembrie 2023.

    38. Prin Sentinţa nr. 67 din 22 februarie 2024, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a luat act de renunţarea reclamantei la judecata celui de-al doilea capăt de cerere, a admis primul capăt de cerere şi a anulat dispoziţia din 5 septembrie 2023, prin care a fost revocată dispoziţia din 8 august 2023.
    39. Împotriva acestei sentinţe, pârâtul municipiul Alba Iulia a declarat recurs prin care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.
    40. În motivare a susţinut că din referatul întocmit de Serviciul resurse umane-administrativ din 8 august 2023, care prezintă modul de calcul al aplicării sporului de 15% pentru perioada 9 aprilie 2021-8 iunie 2023, rezultă că nu au fost respectate dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022.
    41. Aceste acte normative menţin cuantumul sporurilor la nivelul celui aflat în plată în luna decembrie 2020, respectiv luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    42. A mai arătat că dispoziţia din 5 septembrie 2023 privind revocarea dispoziţiei din 8 august 2023 reprezintă un act administrativ adoptat în baza şi în vederea executării legii.
    43. Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
    44. În apărare a susţinut că titularul unui certificat de handicap trebuie să beneficieze de toate drepturile prevăzute de lege pentru gradul de handicap stabilit.
    45. A mai arătat că recurenta a avut la dispoziţie toate certificatele de handicap cărora le-a dat eficienţă, sens în care a scutit-o pe intimată de plata impozitului pe venit şi i-a acordat suplimentar 3 zile de concediu de odihnă anual.

    D. Dosarul nr. 1.833/85/2023 al Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
    46. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, mai mulţi reclamanţi au solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Centru Braşov şi Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului la plata sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare în procent de 15%, aferent fiecărui salariu de bază lunar aflat în plată, retroactiv pe ultimii 3 ani şi în continuare pentru personalul în activitate, precum şi pe perioada ultimilor 3 ani până la data încetării raporturilor de muncă pentru personalul căruia i-a încetat contractul de muncă.
    47. În motivare, reclamanţii au susţinut că au dovedit deţinerea buletinelor de expertizare a condiţiilor de muncă aferente perioadei pentru care au solicitat acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare, constatându-se existenţa a 5 factori de risc.
    48. În acest context au subliniat că sunt îndreptăţiţi la acordarea sporului de 15% prevăzut de articolul unic din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017.
    49. Au mai arătat că salariaţii din cadrul altor comisariate judeţene beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare în procent de 15%, invocând existenţa unei situaţii discriminatorii prin raportare la aceştia.
    50. Pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
    51. În apărare a susţinut că sporurile se menţin cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, conform art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.
    52. A mai arătat că personalul care şi-a desfăşurat activitatea într-un loc de muncă pentru care nu a fost emis un buletin de expertizare de către direcţia de sănătate publică judeţeană sau altă instituţie publică abilitată în anul 2018 nu poate beneficia de acest spor al cărui cuantum a fost plafonat anual.


    IV. Motivele reţinute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii
    53. Instanţele de sesizare au apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. În acest sens au arătat că de dezlegarea chestiunilor de drept invocate depinde soluţionarea pe fond a cauzelor şi că instanţa supremă nu a statuat asupra acestor chestiuni, care nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    54. Au mai arătat că nu se impune verificarea condiţiei referitoare la caracterul complex sau precar al reglementării, de natură a conduce la interpretări diferite, deoarece completul de judecată învestit cu soluţionarea unui cauze privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice este obligat să sesizeze instanţa supremă pentru dezlegarea chestiunii de drept invocate, în măsura în care nu există o statuare asupra acestei chestiuni.

    V. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările
    55. Completul de judecată din cadrul Tribunalului Constanţa a apreciat că la analiza condiţiilor de acordare a sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare trebuie avute în vedere măsurile fiscal-bugetare adoptate de legiuitorul delegat după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, impunându-se aplicarea lor în privinţa cuantumului acestui spor.
    56. Completul de judecată din cadrul Tribunalului Arad a apreciat că ordonatorii de credite au obligaţia să stabilească salariile de bază, sporurile şi alte drepturi salariale astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu, conform art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    57. În acest context se impune a se analiza, pe de o parte, dacă sporurile pot fi acordate pentru o perioadă în care cheltuielile de personal au fost aprobate prin bugetul anual, iar, pe de altă parte, dacă poate fi identificată o bază legală pentru ca aceste cheltuieli să poată fi incluse în bugetele ce urmează a fi aprobate.
    58. Completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia a apreciat că normele art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 nu sunt incidente în cauză. Aceasta deoarece sporul cuvenit persoanelor cu handicap se acordă în procentul de 15% din salariul de bază, iar limitarea impusă prin actele normative anterior evocate porneşte de la raportarea sporurilor la salariul brut lunar.
    59. Cele două noţiuni nu sunt identice, având un conţinut juridic diferit în sensul că salariul brut lunar semnifică un cumul de drepturi salariale exprimate în formă brută şi sunt supuse impozitării în condiţiile stabilite de lege.
    60. Astfel, salariul brut lunar are un conţinut mai larg, înglobând atât salariul de bază, cât şi alte categorii de drepturi precum compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare, conform art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017. În schimb, salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX, conform art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    61. Prin urmare, nu se poate nega acordarea retroactivă a sporului în discuţie prin invocarea unor dispoziţii legale care limitează sau menţin în anul 2021, respectiv 2023 cuantumul sporurilor incluse în salariul brut lunar cel mult la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2020, respectiv luna decembrie 2022.
    62. Completul de judecată din cadrul Tribunalului Sibiu nu a prezentat opinia sa asupra chestiunii de drept invocate.

    VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale
    63. Curţile de apel Alba Iulia, Bacău, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi şi Ploieşti au transmis hotărâri judecătoreşti relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar curţile de apel Alba Iulia, Braşov, Bucureşti, Iaşi şi Ploieşti au transmis puncte de vedere teoretice ale judecătorilor asupra aceloraşi chestiuni.
    64. Cu privire la prima chestiune de drept s-au conturat două opinii.
    65. Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că, la acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare, prevăzut de art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, trebuie să se ţină cont de plafonarea impusă succesiv prin art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 (tribunalele Alba, Ilfov, Teleorman şi Vaslui).
    66. S-a argumentat că prin adoptarea actelor normative anterior evocate s-a urmărit menţinerea cuantumului sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare cel mult la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    67. În sensul primei opinii au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate de curţile de apel Cluj, Constanţa, Ploieşti şi Tribunalul Bucureşti.
    68. Într-o a doua opinie, consacrată exclusiv pe cale jurisprudenţială, s-a apreciat că, la acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare, prevăzut de art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu trebuie să se ţină cont de plafonarea impusă succesiv prin art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023.
    69. S-a argumentat că sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare este stabilit în procent de 15% din salariul de bază, în timp ce limitarea la care face referire art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 raportează sporurile la salariul brut lunar, cele două noţiuni având un conţinut juridic diferit. Astfel, salariul brut lunar are un conţinut mai larg, încorporând atât salariul de bază, cât şi alte categorii de drepturi precum compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare, conform art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017. În schimb, salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX, conform art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. Ca atare, nu se poate nega acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare de 15% din salariul de bază prin invocarea unor dispoziţii legale care limitează sau menţin, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor incluse în salariul brut lunar la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018.
    70. În sensul celei de-a doua opinii au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Bucureşti.
    71. Cu privire la a doua chestiune de drept s-a conturat o singură opinie.
    72. Astfel, s-a apreciat că acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat, prevăzut de art. 1 alin. (1) din capitolul I litera B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, nu poate depăşi plafonul prevăzut de art. 25 din aceeaşi lege (Curtea de Apel Iaşi, tribunalele Braşov, Bucureşti, Giurgiu, Iaşi, Ilfov, Prahova, Teleorman şi Vaslui).
    73. S-a argumentat că nu există o prevedere legală care să excepteze personalul din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la aplicarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.
    74. În sensul acestei opinii au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate de curţile de apel Bucureşti, Galaţi şi tribunalele Prahova şi Bucureşti.
    75. Referitor la a treia problemă de drept s-au conturat două opinii.
    76. Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că, la acordarea retroactivă pentru perioada 2021-2023 a sporului de 15% din salariul de bază, prevăzut de art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, trebuie avută în vedere plafonarea impusă succesiv de art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (Curtea de Apel Iaşi, tribunalele Braşov, Buzău, Iaşi şi Vaslui).
    77. S-a argumentat că actele normative anterior menţionate au impus o limitare a sporurilor la nivelul cuantumului aflat în plată pentru luna decembrie 2020 şi 2022. Astfel, acordarea retroactivă a sporului de 15%, prevăzut de art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, trebuie să respecte această limitare, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    78. Într-o a doua opinie s-a apreciat că, la acordarea retroactivă pentru perioada 2021-2023 a sporului de 15% din salariul de bază, prevăzut de art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu trebuie avută în vedere plafonarea impusă succesiv de art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (tribunalele Bucureşti, Ilfov şi Teleorman).
    79. S-a argumentat că dispoziţiile art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 prevăd limitarea cuantumului sporurilor, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Astfel, ipoteza avută în vedere de aceste dispoziţii vizează sporurile acordate pentru condiţii de lucru obiective, iar nu situaţia subiectivă, individuală, a persoanelor cu handicap.
    80. În sensul acestei opinii au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate de curţile de apel Constanţa, Craiova şi tribunalele Prahova, Bacău şi Bucureşti.
    81. Referitor la a patra problemă de drept s-au conturat două opinii.
    82. Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că, dacă în cadrul unei instituţii publice nu au fost acordate deloc sporuri pentru condiţii de muncă vătămătoare până la sfârşitul anului 2018, funcţionarii publici şi personalul contractual au dreptul la plata sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare începând cu anii ulteriori anului 2018, conform art. 1 alin. (1) şi (2) din capitolul I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, nefiind aplicabilă limitarea prevăzută de art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 (Tribunalul Prahova).
    83. S-a argumentat că în situaţia în care salariaţii nu au beneficiat de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare până la sfârşitul anului 2018, însă s-a stabilit ulterior acestui moment că aceştia îşi desfăşoară activitatea în condiţii vătămătoare, pe baza unor buletine de expertizare, sporul respectiv trebuie acordat în temeiul art. 1 alin. (1) şi (2) capitolul I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. Intervenind schimbarea în calificarea şi stabilirea condiţiilor de muncă, limitarea prevăzută de art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu mai este aplicabilă.
    84. În sensul primei opinii a fost identificată o hotărâre judecătorească pronunţată de Tribunalul Prahova.
    85. Într-o a doua opinie s-a apreciat că, dacă în cadrul unei instituţii publice nu au fost acordate deloc sporuri pentru condiţii de muncă vătămătoare până la sfârşitul anului 2018, funcţionarii publici şi personalul contractual nu au dreptul la plata sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare începând cu anii ulteriori anului 2018, fiind incidente prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 (Tribunalul Ilfov).
    86. S-a argumentat că, la analiza condiţiilor de acordare a sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare, trebuie să se ţină cont de ordonanţele de urgenţă prin care s-au stabilit măsuri fiscal-bugetare. Astfel, dispoziţiile ordonanţelor de urgenţă nu vizează exclusiv valoarea sporului, ci trebuie avut în vedere inclusiv când se pretinde un nou spor care nu fusese inclus în salariul de bază la momentul respectiv. În plus, numai personalului care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022 i se aplică în întregime dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017, inclusiv cele referitoare la acordarea sporurilor.
    87. În sensul acestei opinii au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate de curţile de apel Bucureşti şi Galaţi.
    88. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizărilor conexate.

    VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    89. Prin Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 februarie 2021, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23, ale art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. În considerentele de la paragraful 28 din această decizie s-a statuat că: „Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, care deleagă stabilirea mărimii sporului pentru condiţii de muncă prin acte de reglementare secundară (regulament-cadru care se aprobă prin hotărâre a Guvernului), Curtea reţine că, departe de a constitui o negare a rolului Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, prevederile de lege criticate nu fac altceva decât să dea expresie opţiunii legiuitorului în materia reglementării sporului pentru condiţii de muncă, fără a încălca dispoziţiile art. 61 din Constituţie. Astfel, marja de apreciere a autorităţilor administraţiei publice în privinţa stabilirii mărimii sporului pentru condiţii de muncă nu este nelimitată, ci aceasta se exercită, în condiţiile legii, cu încadrarea în limitele maxime prevăzute de lege.“ Considerente similare se regăsesc în Decizia nr. 63 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 18 iulie 2023.
    90. Prin Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 10 septembrie 2024, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. b), c), d) şi g), ale art. 23, ale art. 36 alin. (1), ale art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3), (4) şi (6) şi ale art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 1 din cap. I lit. B şi ale cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 şi 2 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. În considerentele de la paragraful 63 din această decizie s-a reţinut că: „În aplicarea acestor considerente la situaţia de faţă, se poate susţine că şi în ceea ce priveşte instituirea (sau neinstituirea) unor sporuri care să atenueze impactul pe care condiţiile nocive de muncă îl au asupra sănătăţii persoanelor, iar în cazul instituirii, conţinutul concret al acestora, statul beneficiază de o largă marjă de apreciere. Astfel, în concret, raportat la cauza de faţă, stabilirea intervalului temporal pentru care sporurile pentru condiţii de muncă vătămătoare se acordă (sau nu), a cuantumului acestora, a categoriilor de beneficiari etc., este o decizie cu privire la care, în mod inevitabil şi deci necesar, legiuitorul trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere.“
    91. Prin Decizia nr. 433 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 27 octombrie 2023, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, reţinând că: limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi, prevăzută de dispoziţiile legale criticate, nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Astfel, statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituţie şi destinată a fi aplicată în mod nediferenţiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii şi fără discriminări (paragrafele 16 şi 17).

    VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    92. Prin Decizia nr. 24 din 2 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 25 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Cum se interpretează şi aplică dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 751/2018 pentru stabilirea categoriilor de persoane cu handicap care beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, în coroborare cu prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017?“
    93. Prin Decizia nr. 46 din 22 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 27 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă sporul pentru condiţiile de muncă prevăzut de art. 1 din anexa VIII cap. I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 este supus sau nu aplicării etapizate prevăzute de art. 38 din aceeaşi lege.“
    94. Prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a admis sesizarea şi a stabilit că: „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) şi alin. (6) din acelaşi act normativ, personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/ periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.“
    95. Prin Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (4^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, drepturile salariale reglementate de art. 5, respectiv de art. 8 din anexa nr. I - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Învăţământ“ capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 intră sub incidenţa prevederilor art. 38 alin. (4^1) din această lege.
    96. Prin Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a admis sesizarea şi a stabilit că: în interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportate la art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V la aceeaşi lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depăşească limita prevăzută de art. 25 din aceeaşi lege, raportată la ordonatorul de credite care stabileşte drepturile salariale.
    97. Prin Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 15 februarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 şi 5 din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăşi plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din acelaşi act normativ.
    98. Prin Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi a stabilit că, pentru personalul care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare prevăzut de articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 este supus plafonării reglementate de art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

    IX. Raportul asupra chestiunilor de drept
    99. Judecătorii-raportori au apreciat că, pentru sesizările admisibile, se impun următoarele interpretări ale dispoziţiilor art. 22 şi 23 din Legea-cadru nr. 153/2017: la acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se ţină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; la acordarea sporului pentru persoanele cu handicap nu sunt aplicabile dispoziţiile art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022.

    X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    X.1. Asupra admisibilităţii sesizărilor
    100. Premergător analizării în fond a problemelor de drept supuse dezbaterii este necesară verificarea regularităţii sesizărilor conexate, urmând a se stabili în ce măsură sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru declanşarea mecanismului de interpretare prin pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    101. Temeiul sesizărilor deduse analizei este reprezentat de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024. Prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare uniforme şi unitare, care să elimine diferenţierile în materia stabilirii sau plăţii drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice ori în materia stabilirii sau plăţii drepturilor la pensie şi a altor prestaţii de asigurări sociale ale acestui personal. Ordonanţa menţionată conţine norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
    102. În privinţa domeniului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, art. 1 stabileşte că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.
    103. Condiţiile de admisibilitate a sesizării sunt reglementate de prevederile art. 2 alin. (1) din ordonanţa menţionată, conform cărora „dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    104. Totodată, sunt relevante dispoziţiile cuprinse la art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care prevăd completarea normelor speciale privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu normele generale cuprinse la art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
    105. În raport cu cele arătate rezultă că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate:
    a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze;
    b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac;
    c) existenţa unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei;
    d) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    106. În legătură cu cerinţa de admisibilitate referitoare la existenţa unei chestiuni de drept este necesar a se efectua câteva sublinieri prealabile în sensul că trebuie avute în vedere criteriile stabilite în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru determinarea înţelesului acestei noţiuni, fiind relevant că, sub acest aspect, prevederile speciale cuprinse în art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu derogă de la norma generală cuprinsă în art. 519 din Codul de procedură civilă, ambele dispoziţii legale făcând referire la existenţa unei chestiuni de drept.
    107. Aşa fiind, în mod constant instanţa supremă a stabilit că existenţa unei chestiuni de drept implică existenţa unei probleme juridice reale şi esenţiale, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei de către instanţa de trimitere, problemă identificată ca fiind dificil a fi rezolvată în considerarea fie a conţinutului neclar ori incomplet al normelor de drept aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, fie a caracterului complex al acestora, fie a înţelesului diferit ce poate fi primit ca urmare a multiplelor modificări aduse de către legiuitor. O chestiune de drept aptă să primească o interpretare în mecanismul pronunţării unei hotărâri prealabile este reprezentată de o problemă care prezintă riscul de a genera o practică judiciară neunitară şi care necesită astfel intervenţia instanţei supreme în scopul înlăturării incertitudinii care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.
    108. În jurisprudenţa instanţei supreme, în legătură cu această cerinţă de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, s-a statuat că trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 20 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019; Decizia nr. 17 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iunie 2020; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 6 martie 2023; Decizia nr. 35 din 17 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 4 iulie 2024).
    109. Pentru a se reţine îndeplinirea cerinţei privind existenţa unei veritabile chestiuni de drept este necesar a se verifica premisele acesteia. Pe de o parte, trebuie identificată existenţa unei chestiuni de drept apte a primi o dezlegare de principiu, deoarece nelămuririle care vizează aplicarea legii sau care reprezintă aspecte de fapt nu pot primi o dezlegare de principiu în cadrul acestui mecanism, iar, pe de altă parte, chestiunea de drept pusă în discuţie trebuie să fie una veritabilă, serioasă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite şi, prin urmare, să prezinte un anumit nivel de dificultate. Aşadar, nu orice chestiune de drept poate fi supusă interpretării prin acest mecanism de unificare jurisprudenţială, ci numai aceea care ridică problema precarităţii textelor de lege şi a caracterului lor dual şi complex. În caz contrar, rolul instanţei supreme ar deveni unul de soluţionare directă a cauzei aflate pe rol şi ar neutraliza rolul constituţional al instanţei legal învestite, acela de a judeca în mod direct şi efectiv procesul.
    110. Procedând la verificarea îndeplinirii cerinţelor legale anterior menţionate, se constată că sesizările înregistrate cu nr. 2.013/1/2024, nr. 2.047/1/2024 şi nr. 2.391/1/2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept întrunesc în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, în timp ce Sesizarea înregistrată cu nr. 2.023/1/2024 nu realizează îndeplinirea tuturor cerinţelor legale pentru a permite declanşarea mecanismului prevăzut de lege pentru preîntâmpinarea apariţiei unei practici judiciare neunitare la nivel naţional, astfel cum se va argumenta în continuare.
    111. Referitor la sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.013/1/2024 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se constată că aceasta a fost formulată în Dosarul nr. 2.759/118/2024 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă, având ca obiect cererea de chemare în judecată prin care reclamanta, în calitate de personal plătit din fonduri publice încadrat în familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“, a solicitat, în esenţă, obligarea pârâtului comisariatul regional pentru protecţia consumatorilor la acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare în procent de 15%, în temeiul art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 27 noiembrie 2019.
    112. Observând obiectul litigiului dedus judecăţii, este cert că acesta se încadrează în obiectul specific indicat la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, deoarece reclamanta intră în categoria personalului plătit din fondurile publice şi, prin demersul său procesual, urmăreşte plata unor drepturi salariale, astfel încât prima cerinţă de admisibilitate este îndeplinită.
    113. De asemenea, este realizată a doua cerinţă menţionată, deoarece sesizarea emană de la Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă, instanţă învestită cu soluţionarea litigiului de muncă în primă instanţă.
    114. A treia condiţie referitoare la existenţa unei chestiuni de drept veritabile, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, este îndeplinită, constatându-se că instanţa de trimitere este preocupată de primirea unui răspuns în legătură cu includerea în condiţiile de acordare a sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare pentru personalul plătit din fonduri publice încadrat în familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“, în temeiul art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, a dispoziţiilor legale cuprinse în art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, acte normative prin care legiuitorul a stabilit, succesiv, un plafon al cuantumului sporurilor prin raportare la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie a anului anterior, începând cu luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    115. Problema semnalată de instanţa de trimitere reprezintă o chestiune de drept, deoarece priveşte condiţiile legale de acordare a sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, ca element al salariului, în temeiul art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, în raport cu incidenţa plafonului stabilit de actele normative adoptate ulterior, anual, prin care legiuitorul a înţeles să limiteze cuantumul sporurilor acordate la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018.
    116. Această problemă juridică este una cu un grad de dificultate suficient de ridicat pentru a justifica intervenţia instanţei supreme în mecanismul procedurii prealabile în scopul preîntâmpinării apariţiei unei practici judiciare neunitare. În acest sens prezintă relevanţă faptul că normele juridice în discuţie reprezintă reglementări nou-intrate în vigoare, că Legea-cadru nr. 153/2017 a cunoscut o aplicare etapizată în timp, conform art. 38, şi că anual au fost adoptate acte normative care conţin măsuri cu privire la salarizarea personalului bugetar, considerate necesare pentru a fundamenta strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2019-2023 a bugetului de stat. Prin urmare, este necesar a se realiza o interpretare corelată a dispoziţiilor generale cuprinse în legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a dispoziţiilor legale cuprinse în actele normative anuale cuprinzând măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice.
    117. De altfel, dificultatea problemei de drept supuse analizei rezultă din riscul formării unei jurisprudenţe neunitare, risc ce se conturează în raport cu opiniile exprimate de curţile de apel, fiind înaintate hotărâri judecătoreşti care reflectă fie aplicabilitatea plafonării succesive stabilite prin actele normative adoptate anual, fie inaplicabilitatea acestei plafonări.
    118. Aşadar, prin sesizarea analizată se ridică o problemă de drept veritabilă, suficient de dificilă pentru a justifica declanşarea mecanismului de interpretare prevăzut de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, coroborate cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
    119. Totodată, problema sesizată prezintă legătură cu modul de soluţionare a cauzei deduse judecăţii, întrucât, în funcţie de stabilirea includerii sau neincluderii plafonului prevăzut de dispoziţiile legale menţionate în condiţiile de acordare a sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, instanţa de trimitere va putea dezlega raportul juridic litigios şi va stabili în ce măsură drepturile salariale pretinse de reclamantă sunt sau nu cuvenite acesteia, în condiţiile în care datele speţei relevă faptul că salariatei nu i s-a recunoscut sporul menţionat pentru motivul că, la nivelul biroului în care îşi desfăşoară activitatea, buletinul de expertizare a condiţiilor de muncă a fost întocmit ulterior datei de 1 ianuarie 2019.
    120. Prin urmare, se constată îndeplinirea celei de-a treia condiţii de admisibilitate pentru legala învestire a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    121. În fine, ultima cerinţă de admisibilitate este realizată, din moment ce aspectele supuse dezlegării nu au făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    122. Se impune o precizare în sensul că, prin Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că: pentru personalul care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare prevăzut de articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 este supus plafonării reglementate de art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Se constată astfel că, prin această decizie, instanţa supremă nu a statuat asupra aceleiaşi chestiuni de drept, în integralitatea sa, deoarece, pe de o parte, a avut de analizat o problemă de drept distinctă, legată de aplicabilitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 pentru personalul care a atins nivelul grilei de salarizare din anul 2022, problemă care nu este ridicată în prezenta sesizare, iar, pe de altă parte, a reţinut aplicarea plafonului reglementat de art. II din ordonanţa menţionată, nefiind sesizată cu chestiunea de drept legată de incidenţa dispoziţiilor legale similare emise anterior.
    123. Toate aceste considerente sunt suficiente pentru a reţine îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în privinţa Sesizării înregistrate cu nr. 2.013/1/2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    124. Referitor la sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.391/1/2024 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se constată că aceasta a fost formulată în Dosarul nr. 1.833/85/2023 al Tribunalului Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici, în cadrul căruia reclamanţii, încadraţi în familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“, urmăresc să obţină obligarea pârâtului comisariatul regional pentru protecţia consumatorilor la acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare în procent de 15%, în temeiul art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, retroactiv pe ultimii 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată şi pentru viitor.
    125. Deşi întrebarea adresată de instanţa de trimitere se referă la incidenţa dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, în ipoteza în care, în cadrul unei instituţii publice, nu au fost acordate deloc sporuri pentru condiţii vătămătoare până la sfârşitul anului 2018, şi la recunoaşterea dreptului funcţionarilor publici şi al personalului contractual la plata sporului pentru condiţii vătămătoare începând cu anii ulteriori anului 2018, se constată că problema de drept este similară celei anterior menţionate. Aceasta deoarece din datele speţei rezultă necesitatea de a se stabili în ce măsură condiţiile de acordare a sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, prevăzut de art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, includ sau nu plafonul stabilit succesiv prin actele normative anuale care conţin măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, prin raportare la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie a anului anterior, începând cu decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Se impune astfel reformularea întrebării de o manieră identică celei exprimate prin prima sesizare.
    126. Constatând că obiectul cauzei este unul care se referă la plata unor drepturi salariale din fonduri publice, că sesizarea emană de la completul învestit cu judecarea în primă instanţă a litigiului privind funcţionarii publici, că problema de drept este una dificilă şi aptă să conducă la dezlegarea cauzei, că asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu este învestită cu un recurs în interesul legii în curs de soluţionare, fiind pe deplin valabile argumentele expuse mai sus cu prilejul analizării primei sesizări, rezultă că sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile.
    127. Referitor la sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.047/1/2024 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se constată că aceasta a fost formulată în Dosarul nr. 4.744/107/2023 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect cererea de chemare în judecată prin care reclamanta, în calitate de personal plătit din fonduri publice încadrat în familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“, a solicitat, în esenţă, anularea unui act administrativ emis de primarul municipiului Alba Iulia prin care s-a dispus revocarea dispoziţiei de acordare a unei sume de bani reprezentând sporul de 15% din salariul de bază acordat persoanelor încadrate în grad de handicap grav sau accentuat pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului normal de lucru, conform art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru perioada 9 aprilie 2021-8 iunie 2023.
    128. Observând obiectul litigiului dedus judecăţii, este cert că acesta se încadrează în obiectul specific indicat la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, deoarece reclamanta intră în categoria personalului plătit din fondurile publice şi, prin demersul său procesual, urmăreşte anularea unui act administrativ prin care nu i-a fost recunoscută plata unor drepturi salariale, astfel încât prima cerinţă de admisibilitate este îndeplinită.
    129. De asemenea, este realizată cerinţa referitoare la învestirea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de către un complet de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac. Astfel, sesizarea emană de la Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţă învestită cu soluţionarea litigiului privind anularea actului administrativ în calea de atac a recursului.
    130. A treia condiţie referitoare la existenţa unei chestiuni de drept veritabile, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, este îndeplinită, constatându-se că instanţa de trimitere este preocupată de primirea unui răspuns în legătură cu includerea în condiţiile de acordare a sporului pentru persoanele încadrate în grad de handicap grav sau accentuat pentru personalul plătit din fonduri publice încadrat în familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“, în temeiul art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, a dispoziţiilor legale cuprinse în art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, acte normative prin care legiuitorul a stabilit un plafon al cuantumului sporurilor prin raportare la nivelul cuantumului aflat în plată pentru luna decembrie 2020, respectiv decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    131. Argumentele anterior expuse în legătură cu cerinţa chestiunii de drept, cu prilejul analizei efectuate asupra primei sesizări, sunt pe deplin valabile şi în acest caz, în privinţa condiţiilor de acordare a sporului stipulat la art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel încât, prin sesizarea analizată, se ridică o problemă de drept veritabilă, suficient de dificilă pentru a justifica declanşarea mecanismului procedurii privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
    132. Totodată, problema sesizată prezintă legătură cu modul de soluţionare a cauzei deduse judecăţii, întrucât, în funcţie de stabilirea includerii sau neincluderii plafonului legal, prevăzut de dispoziţiile legale menţionate, în condiţiile de acordare a sporului pentru persoanele încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, instanţa de trimitere va putea dezlega raportul juridic litigios şi va stabili în ce măsură actul administrativ contestat este unul legal, respectiv în ce măsură drepturile salariale pretinse de reclamantă sunt sau nu cuvenite acesteia, în condiţiile în care datele speţei relevă faptul că actul administrativ contestat, prin care a fost revocată dispoziţia de acordare a sporului menţionat pentru perioada 9 aprilie 2021-8 iunie 2023, a avut la bază, printre mai multe motive, incidenţa prevederilor art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022.
    133. Prin urmare, se constată îndeplinirea celei de-a treia condiţii de admisibilitate pentru legala învestire a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    134. În fine, este îndeplinită ultima cerinţă de admisibilitate, deoarece aspectele supuse dezlegării nu au făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    135. Toate aceste considerente sunt suficiente pentru a reţine îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în privinţa sesizării înregistrate cu nr. 2.047/1/2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    136. Referitor la sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.023/1/2024 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se constată că aceasta a fost formulată în Dosarul nr. 383/108/2024 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, având ca obiect cererea de chemare în judecată prin care reclamanţii, în calitate de personal plătit din fonduri publice încadraţi în familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“, au solicitat, în esenţă, obligarea pârâtei direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului la acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare în procent de până la 15% din salariul de bază, în temeiul art. 1 alin. (1) din capitolul I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 23 ianuarie 2021.
    137. Observând obiectul litigiului dedus judecăţii, este cert că acesta se încadrează în obiectul specific indicat la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, deoarece reclamanţii intră în categoria personalului plătit din fondurile publice şi, prin demersul lor procesual, urmăresc plata unor drepturi salariale, astfel încât prima cerinţă de admisibilitate este îndeplinită.
    138. De asemenea, este realizată cerinţa referitoare la învestirea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de către un complet de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac. Astfel, sesizarea emană de la Tribunalul Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, învestit în primă instanţă cu soluţionarea litigiului privind funcţionarii publici.
    139. În schimb, nu este îndeplinită a treia condiţie referitoare la existenţa unei chestiuni de drept veritabile, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei. Sub acest aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de trimitere este preocupată de primirea unui răspuns în legătură cu posibilitatea acordării funcţionarilor publici, angajaţi în cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, a sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat, în condiţiile în care s-ar depăşi plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.
    140. Din observarea încheierii de sesizare se constată că instanţa de trimitere nu a argumentat în niciun fel legătura dintre problema de drept sesizată şi fondul cauzei, neexpunând motivele pentru care a apreciat că soluţionarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, menţionând în mod generic faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    141. Completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei s-a limitat la a preciza necesitatea acordării sporurilor astfel încât acestea să se încadreze în sumele aprobate pentru cheltuielile de personal prin bugetul anual, fără a oferi date cu privire la incidenţa problemei de drept referitoare la depăşirea plafonului de 30%, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, prin acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare, pretins de către reclamanţi.
    142. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, rezultă că reclamanţii urmăresc să obţină obligarea pârâtei direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului la expertizarea locurilor de muncă şi la acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare începând cu data de 23 ianuarie 2021, arătând că încă din 2018 au existat buletine de expertizare care atestau îndreptăţirea reclamanţilor la plata sporului menţionat, însă acestea nu au fost puse în aplicare de către pârâtă, care nu a solicitat ordonatorului de credite alocarea fondurilor necesare în acest scop, acestea pierzându-şi valabilitatea.
    143. Partea pârâtă a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, justificând apărarea prin aceea că acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare de muncă era condiţionată de încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat prin bugetul anual de venituri şi cheltuieli, cu respectarea principiului sustenabilităţii financiare, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condiţiile legii, făcându-se referire la prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023.
    144. Din observarea apărărilor formulate de ambele părţi se constată că rezolvarea litigiului nu depinde de interpretarea prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, conform cărora „suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz“.
    145. Problema de drept semnalată de instanţa de trimitere nu are nicio legătură cu fondul cererii deduse judecăţii, atât timp cât nu s-a învederat vreo apărare în sensul că neacordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare ar fi fost determinată de împrejurarea că s-ar depăşi plafonul de 30%, prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    146. Aşa fiind, în lipsa oricărei argumentări din partea instanţei de trimitere cu privire la existenţa legăturii de dependenţă dintre problema juridică invocată şi soluţionarea în fond a cauzei, văzând înscrisurile anexate prezentei sesizări, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că lămurirea chestiunii de drept indicate de autorul sesizării nu prezintă nicio relevanţă pentru soluţionarea cererii deduse judecăţii.
    147. În acest sens, în practica instanţei supreme, s-a stabilit că hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată de către instanţa de trimitere, cerinţa pertinenţei fiind expresia utilităţii pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluţionării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluţionarea cauzei (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 6 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 1 aprilie 2021; Decizia nr. 73 din 11 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1123 din 25 noiembrie 2021; Decizia nr. 62 din 17 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1173 din 7 decembrie 2022; Decizia nr. 49 din 18 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1005 din 6 noiembrie 2023; Decizia nr. 8 din 19 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 14 martie 2024; Decizia nr. 10 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 17 aprilie 2024; Decizia nr. 42 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 16 octombrie 2024).
    148. Tot astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că nu este îndeplinită condiţia în discuţie atunci când procedura hotărârii prealabile a fost declanşată pentru a se răspunde unei probleme de drept ipotetice, chiar dacă ar avea legătură cu materia litigioasă (Decizia nr. 63 din 2 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 6 noiembrie 2023), ori atunci când starea de fapt proprie cauzei nu se încadrează în ipoteza normei legale a cărei interpretare se solicită (Decizia nr. 7 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 23 februarie 2023).
    149. Spre deosebire de recursul în interesul legii, pe calea căruia se rezolvă o problemă de drept controversată, într-o manieră abstractă şi generală, în cazul hotărârii prealabile, dezlegarea unei chestiuni de drept este una punctuală, adecvată circumstanţelor speţei (Decizia nr. 46 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 20 octombrie 2022).
    150. În cauza de faţă, în urma analizării înscrisurilor anexate încheierii de sesizare şi în lipsa prezentării unor argumente pertinente de către instanţa de trimitere, nu rezultă existenţa unei strânse legături între chestiunea de drept ce face obiectul sesizării şi pretenţia dedusă judecăţii, astfel că nu se poate reţine îndeplinirea acestei condiţii de admisibilitate pentru declanşarea mecanismului procedurii pronunţării unei hotărâri prealabile.
    151. De asemenea, nu este îndeplinită nici ultima cerinţă de admisibilitate, care se referă la faptul că problema de drept menţionată în sesizarea completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Altfel spus, ori de câte ori chestiunea de drept invocată a fost dezlegată anterior printr-o hotărâre obligatorie a instanţei supreme, sesizarea care vizează aceeaşi chestiune nu mai poate fi primită, nemaiputând fi soluţionată pe fond.
    152. Procedând la verificarea acestei cerinţe de admisibilitate, se constată că instanţa supremă a statuat anterior în mecanismele de unificare a practicii judiciare cu privire la chestiunea de drept referitoare la limitarea sporurilor în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    153. Astfel, prin Decizia nr. 15 din 28 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că: în interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportate la art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V la aceeaşi lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nu trebuie să depăşească limita prevăzută de art. 25 din aceeaşi lege, raportată la ordonatorul de credite care stabileşte drepturile salariale.
    154. Ulterior, prin Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 15 februarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 şi 5 din capitolul VIII anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăşi plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din acelaşi act normativ.
    155. Aşa fiind, prin deciziile obligatorii anterior menţionate, pronunţate în mecanismele de unificare a practicii judiciare, instanţa supremă a statuat, cu privire la sporurile salariale, în sensul imposibilităţii depăşirii limitei generale de 30% prevăzute de art. 25 alin. (1) din aceeaşi lege.
    156. Trebuie precizat că, deşi statuările din deciziile anterior evocate au vizat categoria personalului din cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare „Justiţie“, textul de lege supus interpretării este cel al art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, care se află în partea generală a acestei legi, fiind incident în cazul întregului personal plătit din fonduri publice, indiferent de familia ocupaţională din care face parte, deci inclusiv în cazul personalului încadrat în familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“, cum este ipoteza sesizării de faţă.
    157. Ca atare, interpretarea cu caracter obligatoriu dată art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 se impune a fi respectată inclusiv în procesul în care s-a solicitat lămurirea chestiunii de drept referitoare la incidenţa plafonului de 30% prevăzut de acest text de lege la acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat, acordat funcţionarilor publici angajaţi în cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
    158. Prin urmare, sesizarea formulată de Tribunalul Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate referitoare la inexistenţa unei statuări anterioare a instanţei supreme asupra chestiunii de drept invocate.
    159. Toate aceste considerente sunt suficiente pentru a reţine neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în privinţa sesizării înregistrate cu nr. 2.023/1/2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că se impune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

    X.2. Asupra fondului sesizărilor
    160. În urma analizării condiţiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 a rezultat admisibilitatea sesizărilor înregistrate în dosarele nr. 2.013/1/2024, nr. 2.047/1/2024 şi nr. 2.391/1/2024 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel încât se impune pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea o dezlegare de principiu chestiunilor de drept ce formează obiectul acestor sesizări.
    161. Astfel cum rezultă din considerentele expuse anterior, sesizările înregistrate cu nr. 2.013/1/2024 şi nr. 2.391/1/2024 se referă la aceeaşi chestiune de drept, respectiv la includerea în condiţiile de acordare a sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare pentru personalul plătit din fonduri publice încadrat în familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“, în temeiul art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, a dispoziţiilor legale cuprinse în art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, acte normative prin care legiuitorul a stabilit, succesiv, un plafon al cuantumului sporurilor prin raportare la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie a anului anterior, începând cu decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    162. Cu alte cuvinte, este necesar a se stabili în ce măsură dispoziţiile generale din legea-cadru a salarizării referitoare la sporul pentru condiţii de muncă trebuie aplicate astfel încât să fie corelate cu dispoziţiile legale adoptate anual, în intervalul 2019-2023, care conţin măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice şi care limitează cuantumul sporurilor la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018.
    163. Pentru justa rezolvare a acestei chestiuni de drept se impune, în prealabil, a se sublinia natura juridică a sporului ca element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, în condiţiile legii, pentru fiecare categorie de personal, astfel cum rezultă explicit din definiţia legală a acestei noţiuni, cuprinsă în art. 7 lit. i) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    164. Apoi trebuie avute în vedere dispoziţiile legale cu caracter general referitoare la modul de stabilire a salariului. În acest sens, art. 12 alin. (1) din legea menţionată prevede că salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare şi indemnizaţiile lunare se stabilesc potrivit prevederilor prezentei legi şi anexelor nr. I-IX, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite.
    165. Această normă juridică reprezintă o transpunere a principiului sustenabilităţii financiare, care, potrivit art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, reprezintă unul dintre principiile care stau la baza sistemului de salarizare a personalului plătit din fondurile publice şi care presupune că stabilirea nivelului de salarizare pentru personalul bugetar trebuie să se realizeze astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condiţiile legii.
    166. Faţă de cele anterior expuse, rezultă că sporul, ca element al salariului lunar, este necesar a se acorda într-un cuantum care să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite. Altfel spus, acordarea sporului trebuie să respecte plafoanele cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condiţiile legii.
    167. Prezentele sesizări conexate se referă la acordarea sporului pentru condiţii de muncă, reglementat de art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, care dispune în sensul că „locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate“.
    168. Întrucât cererile de chemare în judecată aflate pe rolul instanţelor de trimitere se referă la angajaţi ai comisariatului judeţean pentru protecţia consumatorilor, fiind încadraţi în familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“, sunt relevante dispoziţiile cuprinse în anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv cele de la capitolul I litera B, cuprinzând reglementări specifice funcţionarilor publici, şi de la capitolul II litera I, cuprinzând reglementări specifice personalului încadrat pe bază de contract individual de muncă - personal contractual din administraţia publică, potrivit cărora funcţionarii publici şi personalul contractual din administraţia publică centrală de specialitate beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.
    169. Ţinând seama de categoria de personal bugetar la care se referă sesizările de faţă şi în raport cu conţinutul prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, care trimit la necesitatea elaborării unui regulament-cadru pentru punerea în aplicare a dispoziţiei legale generale privind acordarea sporului pentru condiţii de muncă, trebuie avută în vedere Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, act normativ care reglementează modalitatea de stabilire a locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete, precum şi a condiţiilor de acordare a sporurilor pentru condiţii de muncă prevăzute în cap. II din anexa nr. VII, precum şi în cap. I şi cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru funcţionarii publici şi personalul contractual, cu excepţia personalului încadrat în administraţia publică locală.
    170. La art. 3 din această hotărâre se prevede explicit că „acordarea sporului pentru condiţii de muncă, în limitele prevăzute în anexa la prezenta hotărâre, este în responsabilitatea ordonatorului de credite, cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat“. Prin urmare, prin această dispoziţie este reafirmată necesitatea respectării principiului sustenabilităţii financiare, ca principiu fundamental al sistemului de salarizare a personalului plătit din fondurile publice.
    171. În privinţa mărimii sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, articolul unic al anexei nr. 1 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 stipulează că „pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, mărimea sporului pentru personalul prevăzut la cap. I şi cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia personalului din administraţia publică locală, în funcţie de numărul de factori de risc întruniţi, este următoarea: a) spor de la 10,1% până la 15% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 4 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cadru; b) spor de la 5,1% până la 10% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 3 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cadru; c) spor de până la 5% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea sub influenţa a 2 factori de risc din cei prevăzuţi la art. 5 din regulamentul-cadru“.
    172. Din expunerea de mai sus rezultă că pentru personalul plătit din fonduri publice încadrat în familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică centrală există dispoziţii legale care recunosc dreptul la încasarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum de până la 15% din salariul de bază, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile specifice prevăzute de actul normativ menţionat.
    173. Aceste dispoziţii legale, care recunosc sporul analizat, trebuie interpretate şi aplicate în corelare cu dispoziţiile legale referitoare la limitarea cuantumului sporurilor, atât timp cât acestea nu exceptează sporul pentru condiţii de muncă de la aplicarea plafonului legal.
    174. În concret, în analiza sesizărilor de faţă, sunt relevante dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, care stipulau, în forma iniţială, că, „începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii“.
    175. Aceste prevederi au fost modificate prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 şi au fost preluate ulterior în actele normative emise anual, fiind reglementate dispoziţii legale similare prin art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023. Toate aceste dispoziţii legale, cuprinse în ordonanţele de urgenţă emise anual privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, au menţinut măsura de politică fiscal-bugetară în sensul plafonării cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar sau solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie a anului anterior, astfel încât, începând cu 1 ianuarie 2019, acesta a rămas neschimbat.
    176. Aşadar, în privinţa sporurilor, măsura de politică fiscal-bugetară, păstrată prin acte normative succesive, a fost aceea de a menţine cuantumul acestora la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018.
    177. Cum aceste dispoziţii legale nu conţin nicio derogare în privinţa sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare şi nici nu există vreo raţiune pentru excluderea acestui spor de la aplicarea plafonării succesive, rezultă că problema de drept analizată se impune a fi rezolvată în sensul că acordarea sporului prevăzut de art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 trebuie să se realizeze cu respectarea limitei prevăzute de art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    178. Voinţa legiuitorului, exprimată explicit în actele normative adoptate anual în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, a fost aceea de a plafona cuantumul sporurilor prin raportare la nivelul acordat în luna decembrie 2018, măsură menţinută pentru întregul interval 2019-2024. Normele juridice de plafonare au caracter general, fără a face distincţie în funcţie de personalul bugetar beneficiar, fără a se face referire la un anumit spor, indicându-se categoria generică a sporurilor, şi fără a fi reliefată vreo raţiune care să justifice un regim derogatoriu în privinţa sporului pentru condiţii de muncă. Aşa fiind, limitarea legală a cuantumului sporurilor este aplicabilă în privinţa sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, pentru toate categoriile de personal plătite din fonduri publice.
    179. O atare soluţie rezultă în urma interpretării logice şi gramaticale a dispoziţiilor legale analizate, fiind, totodată, în concordanţă cu Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, cu putere obligatorie, că: pentru personalul care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare prevăzut de articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 este supus plafonării reglementate de art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    180. La aceeaşi concluzie a aplicării plafonului legal stabilit la nivelul cuantumului sporurilor acordate pentru luna decembrie 2018 se ajunge şi în urma unei interpretări istorico-teleologice şi sistematice a prevederilor legale incidente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice. În acest sens sunt relevante dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 referitoare la aplicarea în timp a legii salarizării, fiind reglementate mai multe etape în scopul trecerii de la sistemul de salarizare anterior la sistemul de salarizare prevăzut de legea nouă, astfel cum s-a dezvoltat în cuprinsul Deciziei nr. 82 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, şi al Deciziei nr. 52 din 21 octombrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, în alin. (1) al art. 38 din legea salarizării unice este afirmat principiul aplicării etapizate a legii, cu începere de la data de 1 iulie 2017, în timp ce în alineatele următoare, respectiv alin. (2)-(4), sunt stabilite nivelurile de salarizare aferente anilor 2017, 2018 şi, respectiv, perioadei 2019-2022.
    181. Prima etapă se referă la anul 2017, respectiv perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017, fiind reglementată, la art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, măsura menţinerii în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    182. A doua etapă corespunde anului 2018, fiind prevăzută, la art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, măsura majorării cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017 a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi a cuantumului brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    183. A treia etapă vizează perioada 2019-2022, stabilindu-se, prin art. 38 alin. (4) din aceeaşi lege, măsura creşterii anuale a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h) referitoare la principiul sustenabilităţii financiare.
    184. Din observarea prevederilor anterior expuse rezultă că, în privinţa sporurilor, legiuitorul a prevăzut menţinerea la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, pentru prima etapă derulată în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017, şi apoi o majorare cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017 începând cu a doua perioadă, respectiv cu 1 ianuarie 2018. În schimb, în cea de-a treia etapă, corespunzătoare perioadei 2019-2022, se constată că referirea la creşterea anuală a vizat doar salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare, fără nicio referire la sporuri. Cu alte cuvinte, după majorarea de 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, aplicabil inclusiv în privinţa cuantumului sporurilor, legiuitorul a dorit ca următoarele creşteri anuale să nu se mai aplice şi asupra sporurilor, din moment ce nu le-a mai menţionat în enumerarea cuprinsă la alin. (4) al art. 38, astfel cum o făcuse în alineatele anterioare. Deci, sporurile acordate începând cu 1 ianuarie 2018, majorate cu 25% faţă de nivelul acordat în decembrie 2017, nu au mai fost vizate de vreo creştere anuală, astfel cum s-a prevăzut în privinţa salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare.
    185. Această opţiune a legiuitorului se coroborează pe deplin cu dispoziţiile legale cuprinse în actele normative anuale adoptate în perioada 2018-2023, referitoare la unele măsuri fiscal-bugetare, prin care, succesiv, cuantumul sporurilor a fost menţinut la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    186. Aşadar, interpretând în mod sistematic şi teleologic dispoziţiile legale invocate în prezenta sesizare, se constată că acordarea sporului pentru condiţii de muncă, potrivit art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, presupune respectarea plafonării legale succesive stabilite prin ordonanţele de urgenţă adoptate anual în domeniul cheltuielilor publice.
    187. Respectarea acestor norme cu caracter imperativ reprezintă, în acelaşi timp, o justă aplicare a principiului sustenabilităţii financiare, care presupune că stabilirea nivelului de salarizare a personalului bugetar trebuie să se realizeze astfel încât să se încadreze în plafoanele cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condiţiile legii.
    188. Faţă de cele arătate, având în vedere că sporul pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare intră în categoria sporurilor, că nivelul sporurilor a fost menţinut succesiv la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018 şi că nu există vreo dispoziţie legală derogatorie aplicabilă în privinţa acestui spor, chestiunea de drept analizată se impune a fi rezolvată în sensul că la acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se ţină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    189. Sesizarea înregistrată cu nr. 2.047/1/2024 se referă la chestiunea de drept vizând includerea în condiţiile de acordare a sporului pentru persoanele încadrate în grad de handicap grav sau accentuat pentru personalul plătit din fonduri publice încadrat în familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“, în temeiul art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, a dispoziţiilor legale cuprinse în art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, acte normative prin care legiuitorul a stabilit un plafon al cuantumului sporurilor prin raportare la nivelul cuantumului aflat în plată pentru luna decembrie 2020, respectiv decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    190. Cu alte cuvinte, este necesar a se stabili în ce măsură dispoziţiile generale din legea-cadru a salarizării referitoare la sporul pentru persoanele cu handicap trebuie aplicate astfel încât să fie corelate cu dispoziţiile legale adoptate anual, în intervalul 2020-2022, care conţin măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice şi care limitează cuantumul sporurilor la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie a anului anterior.
    191. În urma interpretării istorico-teleologice şi sistematice a dispoziţiilor art. 22 şi 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi a dispoziţiilor art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, rezultă că în privinţa acordării sporului pentru persoanele cu handicap nu este aplicabilă limitarea prevăzută de aceste din urmă dispoziţii legale, prin raportare la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie a anului anterior, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
    192. Un prim argument în sensul inaplicabilităţii dispoziţiilor art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 rezultă în urma evidenţierii evoluţiei legislative cât priveşte dreptul la încasarea sporului pentru persoanele cu handicap.
    193. Astfel, art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 prevedea, în varianta iniţială, că „pentru activitatea desfăşurată de persoanele cu handicap grav sau accentuat, în cadrul programului normal de lucru, se acordă un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare. Categoriile de persoane cu handicap care vor beneficia de acest spor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului“.
    194. Acest text legal a fost modificat prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018 (Legea nr. 79/2018), art. 22 având următorul conţinut: „(1) Pentru activitatea desfăşurată de nevăzătorii cu handicap grav şi accentuat, în cadrul programului normal de lucru, se acordă un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare. (2) Celelalte categorii de persoane cu handicap grav şi accentuat care vor beneficia de acest spor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului emisă până la data de 1 septembrie 2018.“
    195. Totodată, prin aceeaşi lege modificatoare s-a introdus, la art. 38 alin. (3), o nouă literă, respectiv lit. j), prin care s-a statuat în sensul că sporul prevăzut la art. 22 alin. (1) se acordă începând cu drepturile aferente lunii martie 2018, fără a se depăşi limita prevăzută la art. 25.
    196. Prin Hotărârea Guvernului nr. 751/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 25 septembrie 2018, act normativ adoptat în baza art. 22 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, s-a prevăzut, în articolul unic, că „persoanele care, în conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap, sunt încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, de oricare tip prevăzut de art. 86 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază, pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului normal de lucru, de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, prevăzut la art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare“.
    197. Acest act normativ a fost adoptat din necesitatea înlăturării diferenţierii pe criterii de dizabilitate în ceea ce priveşte categoriile salariale reprezentate de personalul cu handicap, în condiţiile în care, în baza art. 22 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, numai nevăzătorii cu handicap grav şi accentuat erau beneficiarii sporului de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului normal de lucru.
    198. Adoptarea acestor prevederi legale a fost determinată de împrejurarea că România a ratificat Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007, prin Legea nr. 221/2010 (Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi), astfel încât şi-a asumat obligaţia de a promova, proteja şi asigura exercitarea deplină şi în condiţii de egalitate a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului de către toate persoanele cu dizabilităţi şi de a promova respectul pentru demnitatea lor intrinsecă.
    199. Conform art. 27 al Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, statele semnatare s-au angajat să protejeze şi să promoveze dreptul la muncă, inclusiv pentru cei care dobândesc o dizabilitate pe durata angajării, prin luarea de măsuri adecvate, inclusiv de ordin legislativ, printre care aceea de a interzice discriminarea pe criterii de dizabilitate referitoare la toate aspectele şi formele de încadrare în muncă.
    200. În nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 751/2018 se menţionează explicit că prevederile cuprinse în prezenta hotărâre se încadrează în categoria măsurilor legislative specifice necesare pentru a accelera sau obţine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilităţi în ceea ce priveşte exercitarea dreptului la muncă, obligaţie asumată odată cu ratificarea de către România, prin Legea nr. 221/2010, a Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Potrivit acestei convenţii, măsurile specifice care sunt necesare pentru a accelera sau obţine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilităţi nu vor fi considerate o discriminare.
    201. Aşa fiind, în raport cu evoluţia legislativă anterior expusă, rezultă că, în ceea ce priveşte categoria de beneficiari prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv nevăzătorii cu handicap grav şi accentuat, sporul de 15% pentru persoanele cu handicap se cuvine începând cu data de 1 martie 2018, iar în ceea ce priveşte categoria de beneficiari prevăzută de art. 22 alin. (2), respectiv persoanele care, în conformitate cu certificatul de încadrare în grad de handicap, sunt încadrate în grad de handicap grav sau accentuat de oricare tip prevăzut de art. 86 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sporul de 15% pentru persoanele cu handicap se cuvine începând cu data de 25 septembrie 2018, adică de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 751/2018.
    202. În prezent, art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează sporul pentru persoane cu handicap în sensul că, potrivit alin. (1), „pentru activitatea desfăşurată de nevăzătorii cu handicap grav şi accentuat, în cadrul programului normal de lucru, se acordă un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare“, iar, conform alin. (2), „celelalte categorii de persoane cu handicap grav şi accentuat care vor beneficia de sporul prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului“.
    203. Prin Legea nr. 288/2021 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1171 din 10 decembrie 2021, a fost introdus un nou alineat al art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv alin. (3), prin care s-a prevăzut explicit exceptarea sporului pentru persoane cu handicap de la aplicarea plafonului legal de 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz. Într-adevăr, conform art. 22 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, „cuantumul sporurilor prevăzute la alin. (1) şi (2) nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25 alin. (1) şi (2)“.
    204. Cu alte cuvinte, plafonul legal aplicabil în privinţa cuantumului sporurilor, stabilit prin art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu poate limita acordarea sporului pentru persoanele cu handicap, în măsura în care personalul angajat îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de acest spor. O atare derogare este instituită de legiuitor în considerarea particularităţilor pe care le presupune sporul reglementat de art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, vizând o situaţie subiectivă a persoanei care prezintă un handicap grav sau accentuat, dar care desfăşoară activitatea în cadrul programului normal de lucru.
    205. Raţiunea instituirii acestei derogări de la aplicarea plafonului prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 se regăseşte şi în cazul plafonului reglementat de dispoziţiile art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, prin raportare la nivelul cuantumului sporului acordat pentru luna decembrie a anului anterior. Or, este pe deplin valabil argumentul de interpretare logică potrivit căruia unde este aceeaşi raţiune a legii se aplică aceeaşi dispoziţie a ei (ubi eadem est legis ratio, ibi eadem est legis dispositio).
    206. Al doilea argument în sensul inaplicabilităţii dispoziţiilor legale de plafonare succesivă a cuantumului sporurilor, în cazul sporului pentru persoanele cu handicap, se întemeiază pe analiza prevederilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, care vizează aplicarea în timp a noului act normativ în domeniul salarizării personalului plătit din fondurile publice, fiind relevant că aplicarea etapizată a legii, conform alin. (2) şi (3) ale articolului menţionat, nu este incidentă în privinţa sporului prevăzut de art. 22 din aceeaşi lege.
    207. Aşa cum s-a arătat anterior, art. 38 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, aplicabil începând cu data de 1 iulie 2017, prevede măsura menţinerii în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Din moment ce sporul pentru persoane cu handicap, pentru categoria de beneficiari prevăzută la art. 22 alin. (1), a fost reglementat prin Legea nr. 79/2018, intrată în vigoare la data de 31 martie 2018, iar sporul pentru persoane cu handicap, pentru categoria de beneficiari prevăzută la art. 22 alin. (2), a fost stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 751/2018, intrată în vigoare la data de 25 septembrie 2018, rezultă că prevederile art. 38 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la prima etapă de aplicare a legii, aferentă perioadei 1 iulie 2017-31 decembrie 2017, nu pot avea în vedere sporul pentru persoane cu handicap, prevăzut la art. 22 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
    208. De asemenea, art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 se referă la a doua etapă de aplicare a legii, aferentă perioadei 1 ianuarie 2018-31 ianuarie 2018, conţinând măsura majorării cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. De la aceste prevederi s-a instituit o excepţie, conform lit. j), introdusă prin Legea nr. 79/2018, care dispune explicit în sensul că, „prin excepţie de la lit. a), cuantumul sporului prevăzut la art. 22 alin. (1) se acordă începând cu drepturile aferente lunii martie, fără a se depăşi limita prevăzută la art. 25“.
    209. Referirea doar la ipoteza de la art. 22 alin. (1), iar nu şi la cea de la art. 22 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu determină concluzia că textul art. 38 alin. (3) lit. a) din aceeaşi lege s-ar aplica în privinţa sporului pentru persoanele cu handicap cuprinse în acest al doilea alineat, ci o atare formulare este justificată prin prisma faptului că, la acel moment al modificării legislative intervenite prin Legea nr. 79/2018, respectiv martie 2018, hotărârea Guvernului pentru stabilirea celorlalte categorii de persoane cu handicap grav şi accentuat care vor beneficia de sporul de 15% nu fusese încă adoptată, termenul stabilit de lege pentru adoptare fiind 1 septembrie 2018. Prin urmare, excepţia cuprinsă la art. 38 alin. (3) lit. j) face trimitere la art. 22 alin. (1) în privinţa cuantumului sporului, care este indicat numai în primul alineat al art. 22, fără a face distincţie între categoriile de beneficiari şi fără discriminare între persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de handicapul acestora. Această interpretare este în deplină concordanţă cu considerentele expuse la paragrafele 61-63 din Decizia nr. 24 din 2 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    210. Dacă s-ar accepta ideea aplicării etapizate în privinţa sporului pentru persoanele cu handicap, s-ar perpetua discriminarea între persoane cu dizabilităţi, discriminare ce s-a dorit a fi înlăturată prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 751/2018, astfel încât s-ar ajunge la nesocotirea obligaţiei statului de a accelera şi obţine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilităţi în ceea ce priveşte exercitarea dreptului la muncă, obligaţie asumată de România prin ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, în baza Legii nr. 221/2010. Or, potrivit legislaţiei anterioare, numai nevăzătorii cu handicap grav sau accentuat beneficiază de sporul de 15%, în temeiul art. 19 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât celelalte persoane cu handicap grav sau accentuat, altul decât cel vizual, ar fi discriminate prin neacordarea acestui spor, ca urmare a neaplicării imediate a dispoziţiilor art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 751/2018.
    211. Prin urmare, concluzia desprinsă din analiza de mai sus este aceea că prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind aplicarea etapizată a noii legi a salarizării nu sunt incidente în privinţa sporului persoanelor cu handicap.
    212. Pe cale de consecinţă, nu pot fi incidente nici dispoziţiile legale adoptate ulterior în legătură cu procesul de aplicare etapizată a legii salarizării. În acest sens se impune a se menţiona că, prin acte normative anuale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023), ce vizează măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, în perioada 2018-2023, s-a urmărit o temporizare a procesului de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017, fiind adoptate măsuri de realizare a salarizării personalului bugetar. Atât timp cât aceste acte normative anuale trebuie interpretate prin corelare cu prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi nu conţin dispoziţii exprese prin care să fie înlăturate situaţiile de excepţie reglementate de art. 38, precum cea de la art. 38 alin. (3) lit. j), rezultă că acestea nu îşi găsesc aplicarea în privinţa sporului pentru persoanele cu handicap.
    213. În fine, al treilea argument în sensul inaplicabilităţii dispoziţiilor legale cuprinse în art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 se întemeiază pe ideea existenţei unei incompatibilităţi între plafonul legal reglementat şi sporul pentru persoanele cu handicap.
    214. Astfel, dispoziţiile art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 prevăd că „în anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii“.
    215. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, care fac referire la menţinerea cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    216. Aceste dispoziţii legale prevăd explicit, printre altele, menţinerea cuantumului sporurilor la nivelul aflat în plată pentru luna decembrie 2020 şi, respectiv, decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    217. Raportat la sporul pentru persoanele cu handicap, constatând că beneficiarii acestuia se găsesc într-o situaţie subiectivă, ce nu putea fi anticipată de ordonatorii de credite în vederea includerii sumelor necesare în bugetul anual al cheltuielilor de personal, şi că proba calităţii de persoană îndreptăţită se face pe baza unui certificat de încadrare în grad de handicap grav sau accentuat, se poate concluziona că persoana în cauză, care a ajuns în situaţia de a fi încadrată într-un grad de handicap grav sau accentuat, nu se regăseşte în ipoteza de a-şi desfăşura activitatea în aceleaşi condiţii, ceea ce determină inaplicabilitatea dispoziţiilor legale menţionate.
    218. De asemenea, menţinerea sporurilor la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie a anului anterior este incompatibilă în sine cu specificul şi condiţiile de acordare a sporului pentru persoanele cu handicap, deoarece intervenirea şi durata situaţiei încadrate ca fiind handicap grav sau accentuat nu poate fi anticipată, influenţată sau programată în raport cu o dată fixă, precum luna decembrie a anului anterior.
    219. Limitarea instituită de dispoziţiile legale menţionate are în vedere acele sporuri acordate pentru condiţii de muncă obiective, precum este cazul sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, astfel cum s-a analizat mai sus, dar nu poate privi situaţia particulară, subiectivă, individuală a persoanelor cu handicap.


    220. Faţă de cele arătate, având în vedere situaţia specifică a sporului pentru persoanele cu handicap, distinctă de cea a sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, chestiunea de drept analizată trebuie rezolvată în sensul că la acordarea sporului prevăzut de art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt aplicabile dispoziţiile art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022.
    221. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite sesizările conexate, formulate de Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.759/118/2024 şi de Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.833/85/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
    "La acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se ţină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."


    Admite sesizarea conexată, formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4.744/107/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, stabileşte că:

    "La acordarea sporului pentru persoanele cu handicap nu sunt aplicabile dispoziţiile art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022."

    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 383/108/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
    "Dacă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat, prevăzut în Legea-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VIII, capitolul I, litera B, art. 1 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 296/2023, capitolul III, secţiunea 1, articolul XXVI, punctul 10, poate fi acordat funcţionarilor publici angajaţi în cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în condiţiile în care prin aceasta s-ar depăşi plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017?"

    Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2024.


                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    MARIANA CONSTANTINESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristian Balacciu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 104 din 9 decembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016