Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Terravia - S.R.L., cu sediul în Sânnicolau Mare, în Dosarul nr. 2.402/295/2016 al Judecătoriei Sânnicolau Mare şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.618D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a depus note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca neîntemeiată şi, în subsidiar, ca inadmisibilă, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei şi judecarea cauzei în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale exprimată prin Decizia nr. 345 din 11 mai 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 29 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.402/295/2016, Judecătoria Sânnicolau Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost ridicată de Societatea Terravia - S.R.L., cu sediul în Sânnicolau Mare, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale formulate împotriva unor procese-verbale de constatare a contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prin dispoziţiile legale criticate, legiuitorul a instituit un tratament discriminatoriu între cetăţenii care folosesc sectoarele de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea şi cetăţenii care folosesc sectoarele de drum naţional aflate în intravilanul oraşelor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea. De asemenea, se menţionează art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 20 şi art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la egalitatea în drepturi şi nediscriminare. 7. De asemenea, autoarea excepţiei arată că, potrivit art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, se sancţionează fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă, însă dispoziţiile criticate, în mod discriminatoriu, prevăd că sancţiunea nu se aplică persoanelor care circulă pe sectoarele de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea. Ca atare, tariful de utilizare se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cu este definită la art. 1 alin. (1) lit. d) din ordonanţă, cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea. 8. Judecătoria Sânnicolau Mare apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât nici din conţinutul Ordonanţei şi nici din expunerea de motive nu rezultă care este criteriul pentru care tariful de utilizare se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum este definită la alin. (1) lit. d), cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea. Cu alte cuvinte, aparent, ar exista un tratament discriminatoriu între cetăţenii care folosesc sectoarele de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea şi cetăţenii care folosesc sectoarele de drum naţional aflate în intravilanul oraşelor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că dispoziţiile de lege criticate, stabilind obligativitatea achitării unui tarif de către cei care utilizează anumite sectoare de drum, se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în situaţii similare. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „Tariful de utilizare se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum este definită la alin. (1) lit. d), cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea.“ 14. Autoarea excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate, din perspectiva unor critici similare, au mai format obiect al controlului de constituţionalitate şi prin Decizia nr. 345 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 3 august 2017, a statuat conformitatea acestor norme cu prevederile Legii fundamentale. 16. Astfel, Curtea a reţinut că textul de lege criticat prevede că tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, „cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor [...]“. Potrivit art. 1 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, tariful de utilizare este „o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, concesionată Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.“ 17. Curtea a observat că, prin art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. îşi schimbă denumirea în Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. 18. Totodată, Curtea a reţinut că reţeaua de drumuri naţionale este definită la art. 1 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 ca fiind „drumurile de interes naţional definite conform art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare“. Potrivit art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, „Drumurile de interes naţional aparţin proprietăţii publice a statului şi cuprind drumurile naţionale, care asigură legăturile cu capitala ţării, cu reşedinţele de judeţ, cu obiectivele de interes naţional, între ele, precum şi cu ţările vecine [...]“. În conformitate cu art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, „Sumele încasate în urma aplicării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a tarifului de utilizare şi a tarifelor de trecere se constituie venit la dispoziţia acesteia şi vor fi utilizate pentru proiectarea, repararea, administrarea, întreţinerea, exploatarea şi modernizarea drumurilor de interes naţional, precum şi pentru garantarea şi rambursarea creditelor externe şi interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăţi în numele autorităţii publice contractante, ca urmare a obligaţiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naţionale şi autostrăzilor.“ 19. Cu privire la administrarea drumurilor, Curtea a reţinut că, potrivit art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, „Ministerul Transporturilor este organul administraţiei publice centrale care exercită prerogativele dreptului de proprietate publică a statului în domeniul drumurilor de interes naţional“, iar, potrivit art. 21 alin. (1)-(3) din aceeaşi ordonanţă a Guvernului, „(1) Ministerul Transporturilor este administratorul drumurilor de interes naţional, direct sau prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., care îşi realizează atribuţiile prevăzute de prezenta ordonanţă în condiţiile contractului de concesiune încheiat între acestea. Pentru drumurile naţionale şi autostrăzile nou-construite, administrarea se poate realiza de către Ministerul Transporturilor şi prin alte persoane juridice, pe baza contractului de concesiune încheiat în condiţiile legii. (2) Sectoarele de drumuri naţionale, incluzând şi lucrările de artă, amenajările şi accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale respective. (3) Pe sectoarele de drumuri naţionale aflate în administrarea consiliilor locale nu se pot impune restricţii de mase sau dimensiuni fără avizul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi acordul poliţiei rutiere.“ 20. Având în vedere toate aceste reglementări în domeniu, Curtea a observat că tariful de utilizare a drumurilor naţionale, instituit de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, reprezintă o sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, aflate în administrarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.). Sumele încasate în urma aplicării de către această companie a tarifului de utilizare se constituie venit la dispoziţia acesteia. Or, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, sectoarele de drumuri naţionale situate în intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale şi, prin urmare, nu se află în administrarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.). Ţinând cont de acestea, nu se poate susţine că dispoziţiile de lege criticate - care prevăd că tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor - ar institui discriminări între persoanele care domiciliază în municipii şi persoanele care domiciliază în alte localităţi. 21. Ca atare, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, textul de lege criticat nu instituie discriminări între persoanele care domiciliază în municipii şi persoanele care domiciliază în alte localităţi, deoarece tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România se aplică pentru orice vehicul care circulă pe drumurile aflate în administrarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A. (fosta Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.). 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamenta-o sunt valabile şi în prezenta cauză. 23. Sub aspectul invocării art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constată că lipseşte explicitarea pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor de lege criticate faţă de acestea. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 prevede că „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 464 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 11 noiembrie 2014, şi Decizia nr. 173 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 12 iulie 2017). 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Terravia - S.R.L., cu sediul în Sânnicolau Mare, în Dosarul nr. 2.402/295/2016 al Judecătoriei Sânnicolau Mare şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sânnicolau Mare şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
