Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, excepţie ridicată de Zakzak Adnan în Dosarul nr. 7.996/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.220D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că situaţia este diferită de cea din Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, invocată în motivarea prezentei excepţii, prin care Curtea Constituţională a analizat dreptul de a accede în profesia de avocat. În cauza de faţă este vorba despre acordarea cetăţeniei române, care presupune existenţa unei legături permanente, cu ample efecte din punct de vedere politic, economic, social şi juridic, care se realizează între persoana fizică şi statul român, implicând apartenenţa la acesta şi posibilitatea exercitării tuturor drepturilor conferite prin Constituţie. Astfel, nu se poate imputa legiuitorului lipsa precizării unor criterii suplimentare cu privire la natura infracţiunilor care fac solicitantul nedemn de a dobândi cetăţenia română, pentru că acest lucru nu ar face altceva decât să imprime un caracter rigid reglementării. Totodată, persoana care solicită cetăţenia are posibilitatea să conteste ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie la instanţa de contencios administrativ, astfel încât îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 din Legea nr. 21/1991 va fi verificată şi de o instanţă care asigură garanţiile de independenţă şi imparţialitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 4.136 din 5 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 7.996/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, excepţie ridicată de Zakzak Adnan într-o acţiune având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie prin care autorului excepţiei i-a fost respinsă cererea de dobândire a cetăţeniei române şi obligarea autorităţii menţionate la emiterea unui nou ordin prin care cererea să fie aprobată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că noţiunea de „condamnare“, cuprinsă în textul de lege criticat, nu corespunde cerinţelor de claritate a legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece nu este precizat dacă legiuitorul a avut în vedere orice condamnare sau numai acele condamnări pentru care nu a intervenit reabilitarea. De asemenea, se arată că nici noţiunea de infracţiune care face ca o persoană să fie nedemnă de a fi cetăţean român nu este clară. Pentru ca textul să fie constituţional şi să se bucure de predictibilitatea necesară, legiuitorul ar fi trebuit să îl explice, printr-o enumerare a infracţiunilor sau prin precizarea unor criterii care să fie avute în vedere pentru a se putea aprecia că săvârşirea unei anumite infracţiuni face ca solicitantul să fie nedemn de a obţine cetăţenia română. În lipsa enumerării şi a enunţării unor asemenea criterii, legiuitorul a dat libertate necenzurabilă autorităţii administrative - Comisia pentru cetăţenie - de a aprecia conform propriilor raţionamente şi concepţii morale, sociale sau politice, care dintre infracţiuni determină nedemnitatea de a fi cetăţean român. Altfel spus, legiuitorul a lăsat la liberul arbitru al Comisiei pentru cetăţenie şi al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie însăşi stabilirea, de la caz la caz şi de la persoană la persoană, de o manieră necenzurabilă de către instanţe, aprecierea respectivei nedemnităţi. 6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 576 din 13 august 2010, care au următorul cuprins: „(1) Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin, dacă îndeplineşte următoarele condiţii: [...] e) este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român.“ 11. Din motivarea excepţiei, se observă însă că autorul acesteia critică doar teza a doua a textului citat, referitoare la cerinţa ca solicitantul să nu fi fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român, astfel că obiectul excepţiei va fi circumscris doar la această teză. 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia, cetăţean sirian, critică prevederile art. 8 alin. (1) lit. e) teza a doua din Legea cetăţeniei nr. 21/1991, care consacră una dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un cetăţean străin sau un apatrid pentru a i se acorda, la cerere, cetăţenia română. Astfel, se susţine că este lipsită de precizie şi claritate, contravenind dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, cerinţa pe care Legea nr. 21/1991 o impune celui care solicită cetăţenia română de a nu fi fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care să îl facă nedemn de a fi cetăţean român. Lipsa de calitate a reglementării ar rezulta, în opinia autorului excepţiei, pe de o parte, din faptul că nu se menţionează niciun fel de criterii pe baza cărora Comisia pentru cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie să aprecieze care sunt infracţiunile a căror săvârşire conduce la respingerea cererii pe acest motiv, iar, pe de altă parte, nu se precizează dacă legiuitorul a avut în vedere orice condamnări sau numai pe acelea pentru care nu a intervenit reabilitarea. 14. În analiza acestor critici, Curtea constată că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, „cetăţenia română este legătura şi apartenenţa unei persoane fizice la statul român“. Această exprimare sintetică reflectă specificul instituţiei cetăţeniei, constând în existenţa unei relaţii indisolubile între individ şi statul căruia îi aparţine, manifestată pe plan juridic şi politic. Dimensiunea juridică a cetăţeniei reprezintă sursa unui complex de drepturi şi obligaţii, ce conturează statutul persoanei din perspectiva dreptului constituţional. Dimensiunea politică a cetăţeniei este dată de faptul că cetăţenia constituie, prin excelenţă şi în exclusivitate, o chestiune de stat. De aceea, acordarea calităţii de cetăţean reprezintă un act de suveranitate al statului, acesta dispunând de o largă marjă de discreţie în ceea ce priveşte instituirea condiţiilor pe care le impune solicitanţilor în vederea obţinerii cetăţeniei române. 15. Libertatea statelor de a stabili conform propriilor viziuni condiţiile ce trebuie îndeplinite de cetăţenii străini şi de apatrizi pentru a li se acorda cetăţenia română este confirmată şi de prevederile art. 3 pct. 1 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată de Consiliul Europei la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, intrată în vigoare la 1 martie 2000 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 9 iulie 2002, potrivit cărora este de competenţa fiecărui stat să determine prin legislaţia proprie care sunt resortisanţii săi. 16. Totodată, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că definirea condiţiilor de dobândire şi de pierdere a cetăţeniei intră, în conformitate cu dreptul internaţional, în competenţa fiecărui stat membru (Hotărârea din 7 iulie 1992, Micheletti şi alţii, C-369/90, paragraful 10, Hotărârea din 11 noiembrie 1999, Mesbah, C-179/98, paragraful 29, Hotărârea din 19 octombrie 2004, Zhu şi Chen, C-200/02, paragraful 37 sau Hotărârea din 2 martie 2010, Rottman, C-135/08, paragraful 39). 17. De asemenea, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a subliniat că este legitim ca un stat membru să dorească să protejeze raportul special de solidaritate şi de loialitate dintre el însuşi şi resortisanţii săi, precum şi reciprocitatea drepturilor şi a obligaţiilor care constituie fundamentul legăturii cetăţeniei (Hotărârea din 2 martie 2010, Rottmann, C-135/08, paragraful 51, Hotărârea din 12 martie 2019, Tjebbes şi alţii, C-221/17, paragraful 33, Hotărârea din 18 ianuarie 2022, Wiener Landesregierung, C-118/20, paragraful 52 sau Hotărârea din 5 septembrie 2023, X., C-689/21, paragraful 31). 18. În acest cadru legislativ, Curtea Constituţională constată că este prerogativa Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie să aprecieze măsura în care infracţiunile săvârşite de persoana care solicită cetăţenia română sunt de natură să conducă la concluzia că solicitantul nu este demn de a obţine şi de a deţine cetăţenia română. 19. Curtea observă, în acest context, că Legea nr. 21/1991 instituie o serie de garanţii procedurale, apte să asigure evitarea abuzului din partea autorităţii competente în materie. Astfel, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 21/1991 prevede că aprobarea cererilor de acordare a cetăţeniei române se face prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru cetăţenie, entitate fără personalitate juridică din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie şi care este formată din personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor [art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 21/1991]. Aceasta verifică îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea ori redobândirea cetăţeniei române şi consemnează cele constatate într-un raport motivat. În acest scop, poate solicita relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) şi e) şi poate dispune citarea persoanelor a căror audiere o consideră necesară pentru obţinerea de informaţii utile în vederea soluţionării cererii [art. 15 alin. (2) şi (4)]. Totodată, poate cere solicitantului completarea dosarului, în termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluţionării acesteia [art. 16 alin. (2) lit. b)]. În cazul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie respinge, prin ordin, cererea de acordare sau de redobândire a cetăţeniei, acesta fiind comunicat, de îndată, solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire [art. 19 alin. (2) şi (3)]. 20. În scopul înlăturării posibilului exces de putere al autorităţii administrative, legea a reglementat şi remediul judecătoresc, astfel că, după parcurgerea procedurii administrative descrise, solicitanţii cu privire la care s-a emis un ordin prin care preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie a respins cererea de acordare a cetăţeniei se pot adresa instanţei de judecată. În cadrul acestei etape jurisdicţionale, ordinul de respingere a cererii de acordare a cetăţeniei române poate fi contestat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, iar hotărârea tribunalului poate fi atacată cu recurs la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. 21. Curtea constată că, în cauza de faţă, aspectele invocate de autorul excepţiei în motivarea acesteia ţin de interpretarea şi aplicarea legii în cazuri particulare, ceea ce excedează competenţei de control a instanţei de contencios constituţional, care analizează conformitatea conţinutului normativ al prevederilor legale ce formează obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate cu dispoziţiile Legii fundamentale, fără să poată lua în discuţie modul concret de aplicare al acestora. 22. Totodată, nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate susţinerile formulate de autorul excepţiei prin prisma absenţei din cuprinsul textului de lege supus controlului a unor criterii de individualizare a infracţiunilor a căror săvârşire îl face pe solicitant nedemn de a deţine cetăţenia română, precum şi a unei menţiuni exprese privitoare la intervenirea reabilitării, care ar conduce la încetarea consecinţelor extrapenale ale condamnării, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea aprobării cererii de obţinere a cetăţeniei române, nefiind de natură să afecteze calitatea normei. 23. În acest sens, în condiţiile în care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, coroborat cu cele mai sus dezvoltate cu privire la specificul instituţiei cetăţeniei, care reprezintă în exclusivitate o chestiune de stat, Curtea reţine că este dreptul suveran al legiuitorului de a statua cu privire la aceste aspecte, în virtutea art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care consacră rolul Parlamentului de organ reprezentativ suprem al poporului român şi unică autoritate legiuitoare a ţării. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) teza a doua din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, excepţie ridicată de Zakzak Adnan în Dosarul nr. 7.996/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
