Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, excepţie ridicată de Ioana-Cristina Iancu în Dosarul nr. 3.502/121/2018 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.804D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece autoarea excepţiei de neconstituţionalitate compară două texte de lege între ele. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 16 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.502/121/2018, Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ioana-Cristina Iancu în cadrul unei cauze având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei decizii emise de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, prin care s-a aprobat acordarea dreptului la indemnizaţia aferentă concediului de acomodare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat instituie o discriminare, fără a exista o justificare obiectivă, între categoria părinţilor adoptatori şi categoria părinţilor biologici, a persoanelor care primesc copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă. Astfel, prin acordarea unei indemnizaţii lunare în cuantum fix de 1.700 lei pe o perioadă de cel mult un an, părinţii adoptatori sunt puşi într-o situaţie vădit discriminatorie în raport cu familiile care pot beneficia de indemnizaţia pentru creşterea copilului în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anterior datei naşterii copilului, pe o perioadă de 2 ani pentru copilul sănătos sau 3 ani pentru copilul cu handicap. În acest sens se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind egalitatea în faţa legii. 6. Se mai susţine că, analizând expunerea de motive a Legii nr. 57/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, precum şi a altor acte normative, prin care s-a introdus concediul şi indemnizaţia de acomodare, legiuitorul nu a atins obiectivul reglementării, deoarece a descurajat adopţiile prin discriminarea părinţilor adoptatori care au avut venituri salariale mai mari decât 1.700 lei. 7. În final, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că, având funcţia de judecător, statul nu şi-a îndeplinit obligaţia pozitivă de protecţie a judecătorului în ceea ce priveşte riscurile sociale legate de maternitate şi procedura adopţiei. 8. Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, textele de lege criticate instituind o discriminare, fără o justificare obiectivă, între categoria părinţilor adoptatori şi categoria părinţilor biologici. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul a transmis punctul său de vedere în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 23 septembrie 2016. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia critică dispoziţiile art. 50 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 273/2004 care, la data sesizării Curţii Constituţionale, aveau următorul cuprins: „(1) Adoptatorul sau, opţional, oricare dintre soţii familiei adoptatoare, care realizează venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, din activităţi salariale şi asimilate acestora sau, după caz, activităţi independente sau activităţi agricole, denumit în continuare persoană îndreptăţită, poate beneficia de un concediu de acomodare cu durata de maximum un an, care include şi perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei, precum şi de o indemnizaţie lunară, raportată la indicatorul social de referinţă, în cuantum de 3,4 ISR. [...] (4) Persoanele îndreptăţite cărora li s-au stabilit drepturile prevăzute la alin. (1) nu pot beneficia, în perioada concediului de acomodare, de drepturile acordate în baza art. 2 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare.“ 14. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, cu modificările şi completările ulterioare, au fost modificate şi completate cu două alineate prin art. I pct. 20 şi 21 din Legea nr. 268/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, precum şi pentru abrogarea art. 5 alin. (7) lit. ş) şi cc) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1140 din 26 noiembrie 2020, conţinând, în prezent, soluţia legislativă dorită de autoarea excepţiei, cu următorul cuprins: "(1) Adoptatorul sau, opţional, oricare dintre soţii familiei adoptatoare, care realizează venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, din activităţi salariale şi asimilate acestora sau, după caz, din activităţi independente, drepturi de autor ori activităţi agricole, denumit în continuare persoană îndreptăţită, poate beneficia de un concediu de acomodare cu durata de maximum un an, care include şi perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei, precum şi de o indemnizaţie lunară.(1^1) Cuantumul indemnizaţiei lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei emiterii hotărârii judecătoreşti de încredinţare în vederea adopţiei. Cuantumul indemnizaţiei lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 3,4 la valoarea indicatorului social de referinţă, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăşi valoarea de 8.500 lei.(1^2) În situaţia în care persoana care a beneficiat de concediu şi indemnizaţie de acomodare adoptă unul sau mai mulţi copii, într-o perioadă de până la 12 luni de la finalizarea concediului de acomodare pentru copilul adoptat anterior, dacă din calculul indemnizaţiei conform alin. (1^1) rezultă un cuantum al indemnizaţiei lunare pentru concediul de acomodare mai mic decât cuantumul indemnizaţiei cuvenite anterior, atunci se acordă indemnizaţia lunară pentru concediul de acomodare primită pentru copilul adoptat anterior." 15. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. 16. Aşadar, Curtea observă că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice în cauză, deoarece acestea reprezintă temeiul juridic al deciziei emise de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, prin care s-a aprobat acordarea dreptului la indemnizaţia aferentă concediului de acomodare, decizie a cărei anulare constituie obiectul cauzei de contencios administrativ în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. 17. În concluzie, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 273/2004, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 268/2020. 18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat laProtocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor de lege - criticate însă dintr-o altă perspectivă, iar nu din cea a cuantumului concediului de acomodare - s-a pronunţat prin Decizia nr. 18 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 29 martie 2020. În prezenta cauză, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică însuşi cuantumul indemnizaţiei aferente concediului de acomodare (care, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, este de 3,4 ISR, adică 1.700 lei, la data ridicării excepţiei de necontituţionalitate), considerând că acesta contravine principiului egalităţii în faţa legii, deoarece trebuie să fie egal cu cel al indemnizaţiei prevăzute pentru concediul pentru creşterea copilului de până la 2 ani [care, potrivit art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, este 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, neputând depăşi 8.500 lei], în sens contrar instituindu-se discriminări între părinţii adoptatori şi părinţii biologici. 20. Analizând susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta porneşte de la o premisă greşită, comparând două tipuri de concedii diferite. Astfel, pe de o parte, potrivit art. 2 coroborat cu art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, concediul pentru creşterea copilului se acordă, atât părinţilor fireşti, cât şi persoanelor care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament de urgenţă, în vederea creşterii copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap. Pe de altă parte, potrivit art. 50 coroborat cu art. 51 lit. c) din Legea nr. 273/2004, concediul de acomodare se acordă adoptatorului sau, opţional, oricăruia dintre soţii familiei adoptatoare, în vederea acordării unei perioade de maximum un an de acomodare a adoptatorului cu adoptatul în vârstă de până la 18 ani. 21. Aşadar, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 18 din 21 ianuarie 2020, paragraful 20, legiuitorul a avut raţiuni diferite în reglementarea celor două tipuri de concedii: pe de o parte, creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, iar, pe de altă parte, acordarea unui timp de acomodare (de maximum un an) a adoptatorului cu adoptatul în vârstă de până la 18 ani. Prin aceeaşi decizie, paragraful 21, Curtea a reţinut că, în scopul asigurării condiţiilor egale de creştere a copiilor, legiuitorul a reglementat şi pentru părinţii adoptivi ai unui copil în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani acordarea indemnizaţiei aferente concediului pentru îngrijirea copilului. Aşadar, în situaţia copilului în vârstă de până la 2 ani (respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap), persoanele îndreptăţite, aşa cum sunt acestea definite prin Legea nr. 273/2004, pot opta să beneficieze de concediu pentru îngrijirea copilului şi de indemnizaţia aferentă, acordate în baza art. 2 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. Totodată, dacă au ales să beneficieze de drepturile prevăzute la art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, conform alin. (4) al art. 50 din aceeaşi lege, în perioada concediului de acomodare nu mai pot beneficia de drepturile acordate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. În situaţia copilului în vârstă de peste 2 ani, persoanele îndreptăţite, aşa cum sunt acestea definite prin Legea nr. 273/2004, nu mai pot opta să beneficieze de concediu pentru îngrijirea copilului şi de indemnizaţia aferentă, deoarece acestea se acordă, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, doar pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani (respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap). 22. Prin urmare, Curtea a constatat, la paragraful 22 al Deciziei nr. 18 din 21 ianuarie 2020, că, din perspectiva raţiunilor şi condiţiilor de acordare, situaţia juridică în care se află beneficiarii drepturilor prevăzute de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 nu este similară cu cea a beneficiarilor drepturilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, astfel că şi tratamentul juridic este diferit, şi anume reglementarea a două tipuri diferite de concedii, cărora li se asociază două tipuri diferite de indemnizaţii. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a reţinut că dreptul la indemnizaţia de acomodare nu este un drept consacrat expres în Constituţie, ci reprezintă o opţiune a legiuitorului. Cât priveşte cuantumul concret al indemnizaţiilor aferente concediului de acomodare, Curtea a reţinut, la paragraful 25 al deciziei sus-menţionate, că acest aspect nu reprezintă o chestiune de constituţionalitate a textului de lege criticat, ci vizează politica legislativă în materia susţinerii adopţiilor, politică în cadrul căreia legiuitorul este liber să stabilească şi cuantumul indemnizaţiilor aferente concediului de acomodare. 23. Având în vedere acestea, Curtea constată netemeinicia criticii de neconstituţionalitate raportată la principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie şi de prevederile Protocolului nr. 12 la Convenţie. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana-Cristina Iancu în Dosarul nr. 3.502/121/2018 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 50 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 268/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, precum şi pentru abrogarea art. 5 alin. (7) lit. ş) şi cc) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
