Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Afrodita Laura │- │
│Tutunaru │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969 şi art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Florentina Tăvălică şi Nicoleta Afrodita Renţea în Dosarul nr. 7.778/62/2013 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.556D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.681D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Nicuşor Vasilescu în Dosarul nr. 879/115/2016 al Tribunalului Timiş - Secţia penală. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor. 7. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.681D/2017 la Dosarul nr. 1.556D/2017, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Arată că în ceea ce priveşte sintagma „nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos“, există deja două decizii de admitere pronunţate de către Curtea Constituţională. Cu privire la posibilitatea Curţii Constituţionale de a impune ea însăşi un prag cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, face trimitere la jurisprudenţa în materie, respectiv Decizia nr. 456 din 22 iunie 2017, paragraful 18. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 9. Prin încheierile din 4 aprilie 2017 şi 5 mai 2017, pronunţate în dosarele nr. 7.778/62/2013 şi nr. 879/115/2016, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi Tribunalul Timiş - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969 şi art. 297 alin. (1) din Codul penal şi, respectiv, art. 297 alin. (1) din Codul penal. 10. Excepţia a fost ridicată de Florentina Tăvălică şi Nicoleta Afrodita Renţea, respectiv de Nicuşor Vasilescu în dosarele de mai sus, având ca obiect soluţionarea unor cauze penale în apel în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 din Codul penal din 1969 raportat la art. 248^1 din Codul penal din 1969 combinat cu art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, şi a infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) din Codul penal. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii din Dosarul nr. 1.556D/2017 susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la calitatea legilor, deoarece sintagma „nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos“ este lipsită de previzibilitate. Astfel, se poate ajunge la antrenarea răspunderii penale prin încălcarea unor atribuţii de serviciu stabilite de către o instituţie cu capital de stat printr-un regulament de ordine interioară, o fişă a postului sau un alt act cu aceeaşi putere juridică. În acest sens invocă considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016. Prin urmare, apreciază că art. 248 din Codul penal din 1969 este constituţional în măsura în care prin sintagma contestată se înţelege „nu îndeplineşte un act prevăzut expres de legi ori îl îndeplineşte prin încălcarea legii“. 12. Totodată, se mai arată că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece legiuitorul a omis să instituie un prag valoric sau de altă natură prin care să fie stabilită în mod clar gravitatea faptei care atrage răspunderea penală. 13. Autorul excepţiei din Dosarul nr. 1.681D/2017 susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece încalcă principiul ultima ratio. Astfel, spre deosebire de motivele avute în vedere cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, în prezenta cauză sunt semnalate aspecte referitoare la inexistenţa unei limite valorice de la care fapta constituie infracţiune. O astfel de situaţie creată de legiuitor elimină din sfera mijloacelor legale răspunderea materială şi disciplinară a funcţionarilor. 14. Totodată, se mai susţine că norma penală criticată este incompletă, fiind o normă în alb, întrucât infracţiunea nu este clar precizată, nu defineşte acţiunile sau omisiunile care angajează răspunderea penală, completându-se cu conţinutul unor legi ordinare sau al dispoziţiilor cuprinse în acte normative cu forţă juridică inferioară. 15. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 Curtea Constituţională s-a pronunţat în ceea ce priveşte sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“, iar raţiunile care au fundamentat această soluţie sunt valabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte cauza de faţă. 16. Tribunalul Timiş - Secţia penală opinează că dispoziţiile legale criticate, aşa cum au fost interpretate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, respectă principiul proporţionalităţii incriminării, întrucât din modul de redactare rezultă faptul că nu orice încălcare a legii constituie infracţiune, ci doar acel tip de încălcare care are o anumită gravitate, respectiv producerea unei pagube sau a unei vătămări a intereselor legale ale unei persoane fizice sau juridice. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 18. Guvernul consideră că art. 248 din Codul penal din 1969 este constituţional în măsura în care prin „îndeplinire defectuoasă“ se înţelege „îndeplinire prin încălcarea legii“, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul penal este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016. 19. În ceea ce priveşte critica formulată din perspectiva lipsei unui prag valoric sau a intensităţii vătămării, dată fiind natura omisiunii relevate, instanţa constituţională nu are competenţa de a complini acest viciu normativ, întrucât şi-ar depăşi atribuţiile legale, acţionând în sfera de competenţă a legiuitorului primar sau delegat, acesta fiind singura autoritate care are obligaţia de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vătămării (a se vedea Decizia nr. 456 din 22 iunie 2017). 20. Avocatul Poporului arată că îşi menţine opinia exprimată cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248 cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra intereselor publice din Codul penal din 1969 şi art. 297 alin. (1) cu denumirea marginală Abuzul în serviciu din Codul penal, care au următorul conţinut: - Art. 248 din Codul penal din 1969: „Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.“; – Art. 297 alin. (1) din Codul penal: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.“ 24. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legilor şi art. 53 alin. (2) referitor la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969 şi s-a statuat că acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“. De asemenea, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, instanţa constituţională a constatat că dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“. 26. Curtea a reţinut că în exercitarea competenţei de legiferare în materie penală legiuitorul trebuie să ţină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul ultima ratio. Cu alte cuvinte, Curtea a apreciat că în materie penală acest principiu trebuie interpretat ca având semnificaţia că legea penală este singura în măsură să atingă scopul urmărit (alte măsuri de ordin civil, administrativ etc. fiind improprii în realizarea acestui deziderat), iar nu ca având semnificaţia că legea penală trebuie privită ca ultimă măsură aplicată din perspectivă cronologică. Mai mult, măsurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmărit trebuie să fie adecvate, necesare şi să respecte un just echilibru între interesul public şi cel individual. Curtea a reţinut că din perspectiva principiului ultima ratio în materie penală nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală. 27. Pe de altă parte, infracţiunea de abuz în serviciu este o infracţiune de rezultat, urmarea imediată a săvârşirii acestei fapte fiind cauzarea unei pagube ori a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. Curtea a constatat că legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei şi nici o anumită intensitate a vătămării, ceea ce a determinat instanţa de contencios constituţional să concluzioneze că, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei, dacă sunt îndeplinite şi celelalte elemente constitutive, fapta poate fi calificată drept infracţiune. 28. Aşa fiind, Curtea a constatat că sarcina aplicării principiului ultima ratio revine, pe de-o parte, legiuitorului, iar, pe de altă parte, organelor judiciare chemate să aplice legea. Astfel, responsabilitatea de a reglementa şi aplica, în acord cu principiul anterior menţionat, prevederile privind „abuzul în serviciu“ ţine atât de autoritatea legiuitoare primară/delegată (Parlament/Guvern), cât şi de organele judiciare (Ministerul Public şi instanţele judecătoreşti). 29. Drept urmare, Curtea a reţinut că, dată fiind natura omisiunii legislative relevate, nu are competenţa de a complini acest viciu normativ, întrucât şi-ar depăşi atribuţiile legale, acţionând în sfera exclusivă de competenţă a legiuitorului primar sau delegat. 30. În concluzie, Curtea constată că încheierile de sesizare din Dosarul nr. 1.556D/2017 şi Dosarul nr. 1.681D/2017 au fost emise la data de 4 aprilie 2017 şi, respectiv, 5 mai 2017, deci ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, respectiv data de 8 iulie 2016, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal este inadmisibilă. 31. De asemenea, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969, Curtea constată că din perspectiva criticilor formulate în Dosarul nr. 1.556D/2017 această excepţie a devenit inadmisibilă, deoarece, aşa cum s-a arătat anterior, prin Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969 şi s-a statuat că acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii“. În concluzie, deoarece încheierea de sesizare din acest dosar a fost pronunţată la data de 4 aprilie 2017, deci anterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 392 din 6 iunie 2017, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Florentina Tăvălică şi Nicoleta Afrodita Renţea în Dosarul nr. 7.778/62/2013 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi de Nicuşor Vasilescu în Dosarul nr. 879/115/2016 al Tribunalului Timiş - Secţia penală. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969, excepţie ridicată de Florentina Tăvălică şi Nicoleta Afrodita Renţea în Dosarul nr. 7.778/62/2013 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi Tribunalului Timiş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
