Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra │- │
│Buterez-Făşie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor din“, cuprinsă în art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrul de sindicat Irina Stan, în Dosarul nr. 3.182/118/2020* al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.110D/2022. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, cuprinsă în art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în raport cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, apreciind că nu este vorba despre o neclaritate, ci despre o problemă de aplicare a legii, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor din“ prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie, această critică este neîntemeiată, întrucât nu se poate vorbi despre discriminare între persoane angajate pe funcţii similare, dar în structuri ierarhice diferite. 4. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a acesteia, apreciind că prin textele criticate se stabileşte aplicarea etapizată a unor prevederi legale, fără instituirea vreunei discriminări în cadrul aceleiaşi categorii de personal. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 7 aprilie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 3.182/118/2020*, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor din“, cuprinsă în art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrul de sindicat Irina Stan, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei apreciază că limitarea adusă destinatarilor prevăzuţi de art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“, este imprecisă şi neclară, ceea ce a generat dificultăţi în aplicarea sa. Spre exemplu, la nivelul Ministerului Afacerilor Interne s-a emis un ordin de ministru clasificat privind salarizarea, prin care acest text a fost restrâns şi aplicat doar angajaţilor din aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne, adăugându-se la/modificându-se astfel textul de lege. Autorul excepţiei reaminteşte că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite cerinţe calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat. De asemenea, se susţine că neclaritatea textului de lege a condus la restrângerea destinatarilor articolului. Astfel, chiar dacă doar persoanele încadrate la Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră ar fi beneficiat de acest drept, tot ar fi existat o discriminare faţă de ceilalţi poliţişti, care lucrează în structurile din subordine/coordonare, discriminarea/privilegierea neavând la bază argumente obiective, factuale. Acesta mai arată că în structurile poliţieneşti, funcţiile în care se încadrează poliţiştii sunt diferenţiate în funcţie de eşalon, iar prin acest text se introduce o dublă diferenţiere. 7. De asemenea, autorul excepţiei consideră că prin textul criticat se introduce o discriminare între poliţişti/militari, fără criterii corecte şi obiective, în condiţiile în care de multe ori funcţiile, importanţa muncii, responsabilitatea funcţiei sunt similare cu cele ale unui poliţist care îşi desfăşoară activitatea la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române sau inspectoratului judeţean de poliţie. Aşadar, o discriminare/privilegiere a personalului din Ministerul Afacerilor Interne (de exemplu, femeie de serviciu, şofer, poliţist etc.) faţă de acelaşi tip de angajat care exercită aceeaşi activitate, însă în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, al inspectoratelor judeţene de poliţie, al inspectoratelor teritoriale ale poliţiei de frontieră, este în mod vădit nejustificată şi neconstituţională. În aceste situaţii se poate vorbi despre angajaţi care se află în situaţii similare sau identice şi care primesc salarii diferite pentru funcţia ocupată. 8. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 se susţine că acestea încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), precum şi principiul nediscriminării consacrat la nivel internaţional. Criteriul temporal al unor legi care, în practică, nu s-au aplicat decât parţial, limitând unele drepturi salariale, încalcă principiul egalităţii în drepturi, echităţii, egalităţii de tratament şi al caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. Prin urmare, nu poate fi acceptată o situaţie defavorabilă pentru unele categorii de personal din sistemul bugetar, în sensul că unora li se aplică salariul de funcţie şi sporurile, iar altora nu, în condiţiile în care cei cărora nu li se aplică au şi coeficienţi mai mici. 9. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa de judecată consideră că dispoziţiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 nu încalcă principiul supremaţiei Constituţiei şi a legilor. De asemenea, textul de lege, astfel cum a fost edictat de legiuitor, nu poate fi considerat discriminatoriu, stabilirea principiilor în temeiul cărora se construieşte politica salarială, precum şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intrând în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Aplicarea unui tratament diferenţiat între funcţionarii publici din administraţia publică centrală şi cei din unităţile teritoriale nu poate fi considerată discriminatorie, având în vedere că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile sunt diferite, astfel că existenţa unei diferenţieri în politica de salarizare este justificată. 10. Instanţa de judecată nu a identificat elemente de neconstituţionalitate nici cu privire la dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 - care, în esenţă, sunt criticate de autor prin prisma încălcării principiului nediscriminării - prin raportare la persoane aflate în situaţii comparabile. Astfel, stabilirea sferei beneficiarilor şi a modului de aplicare a unor majorări salariale ţine de dreptul exclusiv al legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, iar stabilirea unor elemente distincte, clar şi neechivoc enunţate pentru acordarea unor majorări salariale, nu încalcă principiul nediscriminării, aceste diferenţieri fiind chiar de esenţa respectivelor augmentări salariale. Evidenţierea de către autorul excepţiei a unor situaţii particulare, în sensul că pentru unele categorii de personal din sistemul bugetar se aplică salariul de funcţie şi sporurile, iar altora nu, în condiţiile în care cei cărora nu li se aplică au şi coeficienţi mai mici, nu constituie reale critici de neconstituţionalitate, fiind aspecte de nelegalitate ce revin analizei instanţei de contencios administrativ. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor din“, cuprinsă în art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Textele criticate au următorul conţinut: - Art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017: "(2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; b) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol; c) prin excepţie de la prevederile lit. a), indemnizaţiile lunare ale personalului care ocupă funcţii de demnitate publică se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată; d) până la data de 31 decembrie 2017 se acordă drepturile de hrană şi tichetele de masă de care beneficiază, la data intrării în vigoare a prezentei legi, unele categorii de personal bugetar, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; b) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile de medici, de asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. 1 se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022; c) prin excepţie de la lit. a), începând cu data de 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II, cuantumul sporurilor pentru condiţii de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătăţii şi aprobat prin hotărâre a Guvernului până la data de 1 martie 2018, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25; d) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul care ocupă funcţii didactice din unităţile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat, inclusiv unităţile conexe, precum şi personalul din cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, se majorează cu 20% faţă de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alin. (6); d^1) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 aprilie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile prevăzute la anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. I lit. b) se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de prezenta lege pentru anul 2022; d^2) de prevederile lit. d) beneficiază începând cu luna mai 2018 şi personalul încadrat pe funcţiile de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct, inspector şcolar de specialitate şi inspector şcolar; e) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol; f) indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică prevăzute în anexa nr. IX se stabilesc pe baza coeficienţilor şi a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată; g) pentru personalul încadrat în unităţi sanitare publice aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influenţele financiare determinate de creşterile salariale prevăzute la lit. a)-c), inclusiv suma compensatorie prevăzută la alin. (6^1), precum şi sumele determinate de aplicarea art. 25 alin. (6), se asigură prin transferuri din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de la o poziţie distinctă; h) începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopţii vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018; i) prin excepţie de la lit. a), pentru personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de scutire de impozit pe venit din data de 31 decembrie 2017, potrivit prevederilor art. 60 pct. 1-3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 28,5% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; j) prin excepţie de la lit. a), cuantumul sporului prevăzut la art. 22 alin. (1) se acordă începând cu drepturile aferente lunii martie, fără a se depăşi limita prevăzută la art. 25." – Art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care sunt încadraţi în structurile centrale ale instituţiilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 12,5%.“ 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“ cuprinsă în art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii şi ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum şi prevederilor art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În ceea ce priveşte prevederile art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, autorul excepţiei apreciază că acestea contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi încalcă principiul nediscriminării prevăzut de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de Convenţia europeană a drepturilor omului. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate au mai fost analizate de către instanţa de contencios constituţional prin prisma unor critici identice, invocate de acelaşi autor - Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne - în numele şi pentru alţi membri de sindicat, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind drepturile salariale ale funcţionarilor publici. Astfel, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, Curtea a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) şi (3) şi ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, statuând, în esenţă, că autorul excepţiei nu invocă veritabile critici de neconstituţionalitate. 17. De asemenea, la paragraful 67 din decizia antereferită, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, legiuitorul este cel care îşi asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înţelegându-se atât stabilirea sistemului de salarizare, cât şi stabilirea drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul şi nici competenţa de a stabili ea însăşi elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigenţelor constituţionale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, şi nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială (a se vedea Decizia nr. 667 din 9 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2017, paragraful 23, sau Decizia nr. 139 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 3 iunie 2020, paragraful 15). 18. De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea a dispus respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate ori de câte ori autorul a solicitat completarea/modificarea dispoziţiilor criticate, statuând că o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 606 din 27 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2019, paragraful 17, Decizia nr. 491 din 17 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 28 aprilie 2020, paragraful 16). 19. Având în vedere că şi în prezenta cauză autorul excepţiei aduce acelaşi critici, urmărind modificarea şi completarea prevederilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul includerii funcţionarilor cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne în categoriile exceptate de la aplicarea etapizată a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 este inadmisibilă. 20. Cu referire la critica de neconstituţionalitate a sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor din“, cuprinsă în art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea observă că autorul excepţiei este nemulţumit atât de modul în care textul criticat a fost aplicat la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, cât şi de faptul că legiuitorul a prevăzut că numai structurile centrale ale anumitor categorii de personal vor beneficia de majorarea salarială de 12,5%. Aceleaşi critici au fost analizate anterior de Curte prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, instanţa de contencios constituţional constatând că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 este inadmisibilă. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, la paragraful 68, pe de o parte, că aceste dispoziţii legale sunt clare şi, pe de altă parte, că aduc în discuţie simple modalităţi de interpretare şi aplicare a lor. Aşa cum în mod repetat a subliniat Curtea Constituţională, dacă în privinţa normei de referinţă, şi anume Constituţia, Curtea este unica autoritate jurisdicţională ce are competenţa de a o interpreta, în privinţa normelor supuse controlului de constituţionalitate, interpretarea este realizată de instanţele judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie (a se vedea Decizia nr. 548 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 9 octombrie 2020, paragraful 18). 21. Cu privire la atributul exclusiv al instanţelor de judecată de a interpreta şi aplica legea, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, constatând inadmisibilitatea unor astfel de critici şi reamintind că, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Decizia nr. 181 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 august 2020, paragrafele 17 şi 18). 22. Deşi autorul excepţiei invocă o aşa-zisă neclaritate a sintagmei, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei critică modalitatea de aplicare a prevederii legale la nivelul Ministerului Afacerilor Interne şi faptul că aceasta circumstanţiază sfera persoanelor care vor primi o majorare a soldei/salariului, neavând, aşadar, veritabile critici de neconstituţionalitate. 23. Prin urmare, luând în considerare cele precizate mai sus, precum şi jurisprudenţa anterioară a Curţii, cu precădere Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, anterior citată, care îşi găseşte pe deplin aplicabilitatea în prezenta cauză, fiind analizate critici identice formulate de acelaşi autor împotriva aceloraşi texte de lege ca în prezenta speţă, Curtea reţine că nici excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect sintagma „structurile centrale ale instituţiilor din“ cuprinsă în art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 nu poate fi primită. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a sintagmei „structurile centrale ale instituţiilor din“, cuprinsă în art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrul de sindicat Irina Stan, în Dosarul nr. 3.182/118/2020* al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Pentru magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Făşie, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează prim-magistrat-asistent, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
