Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra │- │
│Buterez-Făşie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) - secţiunea 4 şi ale art. 22 - secţiunea 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Ileana Voichiţa Cisteian şi Gabriel Ioan Bucur în Dosarul nr. 4.849/2/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.960D/2022. 2. La apelul nominal se prezintă doamna avocat Raluca Oana Moldovan-Colcieri, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate, fiind lipsă celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Reprezentantul convenţional al autorilor excepţiei a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi arată că textul criticat încalcă principiul bicameralismului, având în vedere diferenţele existente între forma adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, şi cea adoptată de Camera Deputaţilor, fiind instituită o formă de salarizare a specialiştilor IT direct în Camera decizională, fără ca aceste aspecte să fie dezbătute anterior şi de Senat. În susţinerea acestei critici se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a reţinut că Legea fundamentală nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca aceasta să fi fost dezbătută şi de cealaltă Cameră (a se vedea în acest sens Decizia Curţii nr. 472 din 22 aprilie 2008). Reprezentantul autorilor excepţiei arată că există deosebiri majore de conţinut juridic şi o configuraţie semnificativ diferită între forma adoptată de Senat şi cea adoptată de Camera Deputaţilor. În ceea ce priveşte critica întemeiată pe prevederile art. 111 alin. (1) şi ale art. 138 alin. (5) din Constituţie se susţine, în esenţă, că forma adoptată de Camera Deputaţilor modifică şi completează propunerea votată de Senat, prin adoptarea unei grile de salarizare pentru specialiştii IT, ceea ce generează cheltuieli din fonduri publice, cheltuieli pentru care nu s-a indicat sursa de finanţare. 5. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Cu privire la încălcarea principiului bicameralismului, reprezentantul Ministerului Public arată că în jurisprudenţa Curţii s-a reţinut că forma adoptată de prima Cameră nu trebuie să fie preluată cuvânt cu cuvânt de Camera decizională, aceasta din urmă având libertatea de a modifica propunerea legislativă atâta vreme cât nu schimbă obiectul esenţial al acesteia, şi că, prin urmare, în cauza dedusă controlului au fost respectate limitele principiului bicameralismului. În ceea ce priveşte cealaltă critică privind absenţa indicării sursei de finanţare, reprezentantul Ministerului Public apreciază că este o problemă de oportunitate, în speţa de faţă nefiind vorba despre o lege a bugetului care presupune cunoaşterea cu exactitate a resurselor financiare, ci despre o lege a salarizării personalului bugetar pe o perioadă nedeterminată, astfel încât nu erau necesare aceste previziuni bugetare pentru a îndeplini cerinţele de constituţionalitate, aşa cum susţin autorii excepţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 23 iunie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 4.849/2/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) - secţiunea 4 şi ale art. 22 - secţiunea 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ileana Voichiţa Cisteian şi Gabriel Ioan Bucur cu ocazia soluţionării cererii de recurs formulate de autorii excepţiei împotriva sentinţei prin care le-a fost respinsă cererea de anulare a unui act administrativ. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că textele criticate încalcă principiul bicameralismului, întrucât între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului există o deosebire majoră de conţinut juridic şi o configuraţie semnificativ diferită, care nu se limitează numai la soluţii legislative asupra Legii-cadru nr. 153/2017, pe care prima Cameră nu le-a analizat, dar vizează şi instituirea unei forme de salarizare a specialiştilor IT - care nu făcea obiectul de reglementare al legii criticate în forma sa iniţială (neexistând o grilă de salarizare a specialiştilor IT în forma adoptată de Senat). Astfel, în ceea ce priveşte reglementarea salarizării specialiştilor IT, se constată că în Camera decizională s-a produs o schimbare de esenţă, contrară sublinierii exprese realizate în expunerea de motive (care propunea majorarea salariilor întregului personal plătit din fonduri publice), modificare care vizează reducerea drastică a nivelului de salarizare a specialiştilor IT, spre deosebire de restul salariilor personalului plătit din fonduri publice, chiar de întreg personalul din domeniul justiţiei. În susţinerea excepţiei, autorii acesteia invocă jurisprudenţa Curţii prin care s-a reţinut încălcarea principiului bicameralismului. 8. În ceea ce priveşte încălcarea art. 111 alin. (1) şi a art. 138 alin. (5) din Constituţie se susţine că forma adoptată de Camera Deputaţilor modifică şi completează propunerea votată de Senat, prin adoptarea unei grile de salarizare pentru specialiştii IT, ceea ce generează cheltuieli din fonduri publice, cheltuieli pentru care nu s-a indicat sursa de finanţare şi nici nu a fost prezentat impactul bugetar al acestor modificări legislative. 9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât textul legal criticat vizează salarizarea personalului auxiliar de specialitate şi a specialiştilor din cadrul parchetelor, fără însă ca acest fapt să aducă un prejudiciu drepturilor procesuale ale părţilor sau drepturilor fundamentale prevăzute de Constituţia României. Modul de reglementare a dispoziţiilor criticate nu relevă nicio contradicţie cu normele constituţionale de referinţă, în condiţiile în care ambele Camere s-au raportat la aceeaşi materie, iar Camera decizională nu a făcut abstracţie de scopul iniţial al legii, de concepţia şi filozofia propunerii legislative. De altfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţională într-o jurisprudenţă constantă, a nega posibilitatea Camerei decizionale de a se îndepărta de la forma votată în Camera de reflecţie ar însemna limitarea rolului său constituţional, iar caracterul decizional ataşat acesteia devine iluzoriu. 10. Cu privire la aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare, instanţa de judecată reţine, pe de o parte, că aceasta nu îşi are temeiul în art. 138 alin. (5) din Constituţie, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, iar, pe de altă parte, grila de salarizare propusă pentru specialiştii IT conduce la reducerea cheltuielilor bugetare, în condiţiile în care chiar autorii excepţiei reclamă scăderea veniturilor ca urmare a aplicării dispoziţiilor legale contestate. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 17 alin. (2) - secţiunea a 4-a şi cele ale art. 22 - secţiunea a 6-a din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii critică mai exact dispoziţiile art. 17 alin. (2) şi pe cele ale art. 22 din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, care au următorul conţinut: - Art. 17 alin. (2): „Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul judecătoriilor şi al parchetelor de pe lângă acestea sunt cele prevăzute în prezenta anexă la cap. II şi III.“; – Art. 22: "(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B nr. crt. 4.(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte.(3) Salariul de bază se stabileşte potrivit prezentei anexe, cap. I lit. A nr. crt. 6 pentru agenţii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi cap. I lit. B nr. crt. 4 pentru ofiţerii de poliţie judiciară. Şefii de birou din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism beneficiază de indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar şefii de serviciu de indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta anexă. Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de prevederile art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare.(4) Indemnizaţiile de încadrare sau salariile de bază, precum şi alte drepturi salariale ale personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se stabilesc de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, potrivit legii." 15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 privind principiul bicameralismului, ale art. 111 alin. (1) privind informarea Parlamentului şi ale art. 138 alin. (5) privind bugetul public naţional. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate reglementează modalitatea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul judecătoriilor şi al parchetelor de pe lângă acestea. 17. În ceea ce priveşte salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor şi al parchetelor, respectiv a specialiştilor IT, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra unei pretinse încălcări a prevederilor art. 61 şi 75 din Constituţie referitoare la principiul bicameralismului, respingând ca neîntemeiate aceste critici (a se vedea în acest sens Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, paragrafele 36-40, Decizia nr. 704 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 1 februarie 2021, paragraful 39, şi Decizia nr. 82 din 3 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 13 mai 2022, paragraful 15). 18. Referitor la principiul bicameralismului, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că există două criterii esenţiale pentru a se determina cazurile în care, prin procedura legislativă, se încalcă principiul bicameralismului, şi anume: pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Întrunirea cumulativă a celor două criterii este de natură să afecteze principiul constituţional care guvernează activitatea de legiferare a Parlamentului, plasând pe o poziţie privilegiată Camera decizională, cu eliminarea, în fapt, a primei Camere sesizate din procesul legislativ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2017, paragraful 29, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 54, sau Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 44). 19. Stabilind limitele principiului bicameralismului, Curtea a reţinut că acesta nu presupune ca ambele Camere să se pronunţe asupra unei soluţii legislative identice, în Camera decizională putând exista abateri inerente de la forma adoptată de Camera de reflecţie, desigur, fără schimbarea obiectului esenţial al proiectului de lege/propunerii legislative. A nega posibilitatea Camerei decizionale de a se îndepărta de la forma votată în Camera de reflecţie ar însemna limitarea rolului său constituţional, iar caracterul decizional ataşat acesteia devine iluzoriu. S-ar ajunge la un veritabil mimetism, în sensul că cea de-a doua Cameră se va identifica, în ceea ce priveşte activitatea sa legislativă, cu prima Cameră, neputându-se îndepărta în niciun fel de la soluţiile legislative pentru care a optat prima Cameră, ceea ce este contrar, până la urmă, chiar ideii de bicameralism. Prin urmare, nu se poate susţine încălcarea principiului bicameralismului, atât timp cât legea adoptată de Camera decizională se referă la aspectele principiale pe care le-a avut în vedere propunerea/proiectul de lege în forma sa însuşită de Camera de reflecţie. În acest sens, modificările aduse formei adoptate de Camera de reflecţie trebuie să cuprindă o soluţie legislativă care păstrează concepţia de ansamblu a acesteia şi să fie adaptate în mod corespunzător, prin stabilirea unei soluţii legislative alternative/complementare, care nu se abate de la forma adoptată de Camera de reflecţie, în condiţiile în care aceasta este mai cuprinzătoare sau mai bine articulată în cadrul ansamblului legii, cu realizarea anumitor coroborări inerente oricărei modificări (a se vedea în acest sens Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 21 februarie 2017, paragrafele 37 şi 38, sau Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, paragraful 45). 20. Astfel, pornind de la considerentele reţinute în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional constată că Propunerea legislativă privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice înregistrată cu nr. 209/2017 a fost adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 23 mai 2017 şi de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 7 iunie 2017. Deşi există unele diferenţe între formele analizate de Senat şi, respectiv, de Camera Deputaţilor cu privire la modalitatea de salarizare a specialiştilor IT, nu se poate afirma că ar exista deosebiri majore de conţinut juridic între acestea şi nici o configuraţie semnificativ diferită între forma adoptată de Senat şi cea adoptată de Camera Deputaţilor. În plus, obiectul de reglementare al propunerii legislative supuse dezbaterii în Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, este acelaşi cu cel al legii adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, respectiv salarizarea personalului plătit din fonduri publice. 21. Prin urmare, ţinând cont de faptul că forma adoptată de Camera Deputaţilor nu modifică substanţial obiectul de reglementare, scopul urmărit de legiuitor sau configuraţia propunerii legislative, Curtea reţine că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 61 şi 75 din Constituţie privind principiul bicameralismului, aşa cum a fost acesta dezvoltat în jurisprudenţa Curţii. 22. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 111 alin. (1) din Constituţie, în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.056 din 14 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 23 noiembrie 2007), Curtea Constituţională a reţinut că textul constituţional stabileşte, pe de o parte, obligaţia Guvernului şi a celorlalte organe ale administraţiei publice de a prezenta informaţiile şi documentele necesare actului legiferării şi, pe de altă parte, modalitatea de obţinere a acestor informaţii, respectiv la cererea Camerei Deputaţilor, a Senatului sau a comisiilor parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. Din aceste dispoziţii rezultă că legiuitorul constituant a dorit să consacre garanţia constituţională a colaborării dintre Parlament şi Guvern în procesul de legiferare, instituind obligaţii reciproce în sarcina celor două autorităţi publice. Curtea a mai reţinut că în cadrul raporturilor constituţionale dintre Parlament şi Guvern este obligatorie solicitarea unei informări atunci când iniţiativa legislativă afectează prevederile bugetului de stat. 23. Analizând fişa legislativă a propunerii, Curtea observă că în data de 2 mai 2017, Senatul a solicitat punctul de vedere al Guvernului cu privire la propunerea legislativă, iar acesta din urmă a transmis punctul său de vedere, aprobat în şedinţa din 5 mai 2017, fiind înregistrat cu nr. 161 din 8 mai 2017 la Biroul permanent al Senatului, prin care Guvernul a precizat că susţine adoptarea propunerii legislative, sub rezerva însuşirii propunerilor şi observaţiilor menţionate la punctul II. De asemenea, în punctul de vedere transmis, la punctul II - „Propuneri şi observaţii“, secţiunea A, ce poartă denumirea „Consideraţii privind impactul bugetar“, la pagina 3, Guvernul României a analizat şi impactul bugetar al propunerii legislative, identificând necesarul de finanţare. 24. Referitor la critica autorilor excepţiei de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 138 alin. (5) privind obligaţia stabilirii sursei de finanţare pentru salarizarea specialiştilor IT, Curtea reţine că prin Legea-cadru nr. 153/2017 s-a reglementat un sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. Având în vedere acest aspect, este evident că sursa de finanţare în cazul salarizării specialiştilor IT este tot bugetul general consolidat al statului. 25. În ceea ce priveşte caracterul insuficient al sursei de finanţare, criticat de autorii excepţiei din perspectiva faptului că în forma adoptată de prima Cameră nu era prevăzută salarizarea specialiştilor IT, Curtea, în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 47 din 15 septembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 2 martie 2016, paragraful 56), a reţinut că aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare nu îşi are temeiul în art. 138 alin. (5) din Constituţie, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi Guvern. Dacă Guvernul nu are resurse financiare suficiente, poate să propună modificările necesare pentru asigurarea lor, în virtutea dreptului său de iniţiativă legislativă. 26. De altfel, aşa cum precizează chiar autorii excepţiei, grila de salarizare a specialiştilor IT din Legea-cadru nr. 153/2017 a antrenat scăderea veniturilor acestora, conducând în fapt la o reducere a cheltuielilor bugetare. 27. Aşadar, sunt neîntemeiate şi criticile formulate în raport cu prevederile art. 111 alin. (1) şi ale art. 138 alin. (5) din Constituţie. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ileana Voichiţa Cisteian şi Gabriel Ioan Bucur în Dosarul nr. 4.849/2/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 17 alin. (2) şi cele ale art. 22 din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Pentru magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Făşie, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează prim-magistrat-asistent, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
