Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Lucian Ovidiu Micu în Dosarul nr. 533/32/2016 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.470D/2017. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Vasile Nahoi, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând, pe larg, motivele formulate în faţa instanţei de judecată şi aflate la dosarul cauzei. Astfel, susţine, în esenţă, că sancţiunea reglementată de dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 reprezintă o sancţiune de natură administrativă, o restrângere a unui drept, aplicată automat, fără a lăsa o marjă de apreciere şi o posibilitate de individualizare a acesteia. De asemenea apreciază că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul proporţionalităţii consacrat de art. 53 alin. (2) din Constituţie, precum şi legislaţia europeană, durata acestei măsuri de restricţionare a dreptului de a ocupa o funcţie de demnitate publică fiind stabilită fără o limită minimă şi maximă, fără posibilitatea unei individualizări legale sau personale, neavând nicio relevanţă natura faptei care a generat situaţia. Restrângerea dreptului de a ocupa o funcţie de demnitate publică este de 3 ani, indiferent de împrejurările şi starea de fapt, fiind aplicată, în lipsa unui criteriu de individualizare, ope legis. Depune concluzii scrise. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 420 din 21 iunie 2018, prin care a reţinut că, în contextul normativ de stabilire a unor interdicţii în ceea ce priveşte funcţiile şi demnităţile publice, prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 instituie reguli specifice, referitoare la ocuparea funcţiilor eligibile. Astfel, interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă şi se integrează scopului legii - asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, fără a încălca normele constituţionale privind dreptul de a fi ales. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 10 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 533/32/2016, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Lucian Ovidiu Micu într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare privind existenţa stării de incompatibilitate, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că atât pretinsa stare de incompatibilitate constatată, cât şi sancţiunea aplicată, respectiv decăderea din dreptul de a mai ocupa funcţii publice pentru o perioadă de trei ani, au natura unei pedepse şi, prin modalitatea în care sunt reglementate şi aplicate, acestea încalcă principiul proporţionalităţii, precum şi dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie. Durata acestei măsuri - restrângerea dreptului de a ocupa o funcţie de demnitate publică şi a dreptului la muncă - este stabilită fără o limită minimă şi maximă, fără posibilitatea unei individualizări legale sau personale, neavând nicio relevanţă natura faptei care a generat situaţia, aşa încât restrângerea de trei ani este aplicată ope legis, în lipsa oricărui criteriu de individualizare. 7. Se consideră că dispoziţiile de lege criticate încalcă şi dreptul la apărare şi liberul acces la justiţie, întrucât acţiunea în anulare a raportului, sub acest aspect, este pur formală, judecătorul cauzei fiind lipsit de orice mijloace de a se pronunţa asupra acestei măsuri. 8. Se apreciază că dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 contravin prevederilor constituţionale ale art. 53, din perspectiva principiului individualizării sancţiunilor şi a măsurilor de restrângere a drepturilor fundamentale, şi ale art. 126 alin. (1), întrucât judecătorul este lipsit de dreptul şi obligaţia sa de a proceda la proporţionalizarea judiciară a acestei măsuri. 9. Mai mult, se susţine că această măsură are natura juridică a unei pedepse în sensul art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar procedura administrativă în urma căreia s-a aplicat această sancţiune este asimilată unei proceduri penale în sensul legislaţiei europene. 10. Consideră că, în cauza sa, procedura administrativă desfăşurată urmăreşte şi sancţionează o acuzaţie care are caracterul unei acuzaţii penale. Menţionează că în acest sens s-a pronunţat în numeroase cauze şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului. 11. În final se susţine că faptele reţinute în speţă, deşi administrative, au natura unei acuzaţii penale în sensul art. 6 din convenţie şi al art. 49 din cartă, iar sancţiunea aplicată, respectiv interdicţia de a mai ocupa funcţii eligibile timp de trei ani, are caracterul unei pedepse în accepţiunea normelor invocate mai sus. 12. Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază ca neîntemeiată excepţia, având în vedere că articolul criticat se integrează în spiritul şi litera Legii nr. 176/2010, sancţiunea prevăzută este o sancţiune cu o natură distinctă de sancţiunea penală, fiind instituită pentru existenţa unor interese diverse, pe de o parte, interesul subiectiv al titularilor drepturilor fundamentale, iar, pe de altă parte, interesul public. În acest fel este respectat principiul proporţionalităţii, stabilirea incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese, precum şi regimul juridic ce decurge din acestea fiind atributul exclusiv al Parlamentului. Dispoziţiile contestate nu încalcă nici accesul la justiţie, legea prevăzând calea contestaţiei la raport în faţa instanţelor judecătoreşti. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Astfel, arată că, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a statuat că instituirea de incompatibilităţi reprezintă măsuri necesare pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. Pe cale de consecinţă, încălcarea regimului legal trebuie însoţită de măsuri sancţionatorii care să descurajeze astfel de abateri. Aşadar, prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 pornesc de la prezumţia existenţei unei stări de pericol pentru exercitarea demnităţii publice, pericol care rezultă din cumulul unor funcţii/calităţi/ocupaţii. 15. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. În acest sens se arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă, Curtea constatând că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii - asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, fără a încălca art. 53 din Constituţie. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, având următorul cuprins: „(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.“ 19. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici, în esenţă, similare, respingând excepţiile de neconstituţionalitate. În acest sens sunt Decizia nr. 481 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 663 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 9 ianuarie 2019. 21. Prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, raportate la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi art. 16, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma „aceeaşi funcţie“ se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege. Însă, în prezenta cauză, prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 sunt criticate din altă perspectivă, autorul excepţiei neinvocând neconstituţionalitatea sintagmei „aceeaşi funcţie“, cuprinsă de aceste norme, ci neconstituţionalitatea sancţiunii decăderii din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică timp de trei ani. 22. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate instituie sancţiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcţie ca urmare a săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de lege sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010 o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicţie de 3 ani priveşte funcţiile sau demnităţile publice prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu excepţia celor electorale. Curtea a reţinut că, în contextul normativ de stabilire a unor interdicţii în ceea ce priveşte funcţiile şi demnităţile publice, prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 instituie reguli specifice referitoare la ocuparea funcţiilor eligibile. Astfel, interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă, Curtea statuând că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii - asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, fără a încălca normele constituţionale privind dreptul de a fi ales. [a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015 (paragraful 24)]. 23. De asemenea, prin Decizia nr. 420 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 9 noiembrie 2018, paragraful 26, Curtea a reţinut că prevederile de lege criticate dau expresie art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii [...].“ Totodată, prin Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017, paragraful 31, Curtea a reţinut că dreptul de a exercita în mod netulburat funcţia dobândită ca urmare a opţiunii electorale nu este un drept absolut, fiind protejat de prevederile Constituţiei atât timp cât se realizează cu respectarea condiţiilor prevăzute de aceasta şi de legi, iar consecinţele legale pe care le antrenează nerespectarea condiţiilor de exercitare a unei funcţii nu pot fi considerate o restrângere a exerciţiului acelei funcţii, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 37 din Constituţie. 24. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, prin Decizia nr. 663 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 9 ianuarie 2019, paragraful 27, şi Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, paragraful 27, Curtea a constatat că, în vederea eliminării arbitrarului şi posibilităţii exercitării unei puteri discreţionare, abuzive a prefectului în această materie, prevederile art. 69 alin. (4) şi (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 asigură controlul judecătoresc al ordinului prefectului, în deplină concordanţă cu art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 11 din Carta europeană a autonomiei locale. 25. Referitor la pretinsa încălcare a principiului proporţionalităţii, prevăzut de art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 663 din 30 octombrie 2018, precitată, paragraful 29, şi Decizia nr. 339 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 18 august 2017, paragraful 23, Curtea a reţinut că stabilirea cazului de incompatibilitate nu constituie, în realitate, o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ci o garanţie de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care îndeplinesc funcţii publice, prin asigurarea imparţialităţii, protejarea interesului social şi evitarea conflictului de interese. Ca atare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 53 din Legea fundamentală şi, prin urmare, norma constituţională invocată nu are incidenţă în cauză. 26. Cu privire la susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora nu există un control deplin care să poată fi exercitat de către instanţa judecătorească asupra situaţiei de fapt, Curtea a reţinut că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, de protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese. În acest sens sunt Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, şi Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017. 27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucian Ovidiu Micu în Dosarul nr. 533/32/2016 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
