Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 221^3 alin. (2) lit. ş) şi art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Relexim Cons - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 12/281/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.385D/2017. 2. La apelul nominal răspunde pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate avocatul Karin Monica Kusai, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care, reiterând cele prezentate în notele scrise prin care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, solicită admiterea acesteia. În susţinerea argumentelor sale, depune la dosar un înscris provenit de la Biroul Român de Metrologie Legală - Direcţia Regională de Metrologie Legală Ploieşti. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 24 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12/281/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 221^3 alin. (2) lit. ş) şi art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost invocată de Societatea Relexim Cons - S.R.L. din Ploieşti, cu ocazia soluţionării apelurilor declarate împotriva Sentinţei civile nr. 4.184/2016, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie la executare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că orice sancţiune stabilită în materie civilă, penală sau contravenţională este condiţionată de existenţa prejudiciului pentru cel puţin una dintre părţile participante la actul şi faptul de comerţ. Arată că, în speţă, neconstituţionalitatea vizează tocmai confiscarea contravalorii produselor petroliere vândute, fără a se constata existenţa unui prejudiciu. Consideră, astfel, că nu a beneficiat de un proces echitabil şi nici de o aplicare corectă a legii, întrucât confiscarea unor sume de bani se poate efectua numai în baza unei expertize, în caz contrar, fără a se stabili, în concret, existenţa unui prejudiciu, se încalcă în mod brutal drepturile constituţionale mai sus invocate. Menţionează, totodată, că libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, dar dreptul la muncă (de a avea o societate şi de a desfăşura o activitate care să îi asigure un venit persoanei) este garantat de Constituţia României. Prin urmare, adoptarea unor norme de natură să conducă la imposibilitatea persoanei de a desfăşura activităţi care să îi asigure existenţa încalcă în mod brutal atât dreptul de proprietate, cât şi dreptul la muncă. 7. Tribunalul Prahova - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa de judecată face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 387 din 26 iunie 2014. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, exemplu fiind Decizia nr. 387 din 26 iunie 2014 şi Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, susţinerile părţii prezente, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 221^3 alin. (2) lit. ş) şi art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, prevederi care au următorul cuprins: "Art. 221^3: Contravenţii şi sancţiuni: (2) Următoarele fapte constituie contravenţii: ş) desfăşurarea activităţilor de comercializare în sistem angro şi/sau en detail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - cu nerespectarea obligaţiilor prevăzute în acest sens în prezentul titlu; [...] (3) Contravenţiile prevăzute la alin. (2) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu: a) confiscarea produselor, iar în situaţia când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. a), b), c), c^1), e), i), j), k), l), m), n), o), r), s), ş), t), ţ), u) şi w);" 13. Curtea observă că prevederile criticate din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate începând cu 1 ianuarie 2016, prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din titlul XI al Codului fiscal din 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea este competentă să analizeze prevederile criticate, având în vedere că acestea continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecăţii. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (8) potrivit cărora averea dobândită ilicit nu poate fi confiscată, iar caracterul licit al dobândirii se prezumă, precum şi celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, apreciază că reglementarea criticată contravine şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 221^3 alin. (2) lit. ş) şi art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, în acest sens fiind Decizia nr. 387 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, prin care Curtea a constatat că aceste prevederi sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 16. Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa în această materie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011 şi Decizia nr. 31 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010), că dispoziţiile Legii fundamentale consacră libertatea economică constând în accesul liber pe care îl are oricare persoană la activitatea economică, posibilitatea de a manifesta libera iniţiativă şi de a exercita aceste drepturi „în condiţiile legii“. Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiţionată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. 17. Prin Decizia nr. 387 din 26 iunie 2014, precitată, Curtea a constatat că prevederile legale criticate instituie un regim sancţionatoriu pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute de lege pentru operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat. Aceste texte legale fac, aşadar, referire la comercializarea produselor energetice, produse care sunt incluse în categoria celor accizabile, or, tocmai datorită regimului special, din punct de vedere fiscal, al produselor accizabile, este firesc ca legiuitorul să impună anumite condiţii suplimentare operatorilor economici atunci când aceştia doresc comercializarea unor atare produse. Curtea a reţinut, de asemenea că, în contextul asigurării libertăţii economice, statul are obligaţia să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007). 18. Totodată, prin Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013, Curtea a reţinut că stabilirea unor contravenţii şi a unor sancţiuni corespunzătoare reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Astfel, reglementarea unor contravenţii este justificată de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Operatorul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertăţii economice, în condiţiile în care acesta nu respectă prevederile legale. Mai mult, nu se poate susţine că unei persoane juridice de drept privat, care desfăşoară activitatea de comercializare a produselor energetice în sistem en detail sau angro, în condiţiile legii, îi este îngrădit accesul la activitatea economică, deoarece statul are obligaţia să respecte acest drept, iar nu obligaţia de a menţine în viaţa economică o societate comercială, prin eforturi publice, atâta vreme cât aceasta nesocoteşte dispoziţiile legale. În mod similar, desfăşurarea activităţii economice nu se poate face decât cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, astfel încât sancţionarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificaţia unei restrângeri nejustificate a acestei activităţi sau o încălcare a dreptului la muncă şi a dreptului de proprietate. 19. În acelaşi context, Curtea a constatat că reglementarea legală criticată reprezintă norme coercitive ce instituie sancţiuni contravenţionale pentru operatorii economici care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparţinând acestora. Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale o constituie calificarea sumelor respective ca având provenienţă ilegală şi confiscarea acestora. Curtea a mai constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (9) în virtutea cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii“, fiind deci în deplină concordanţă cu textele constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, apreciem că cele statuate prin deciziile invocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Relexim Cons - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 12/281/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 221^3 alin. (2) lit. ş) şi art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 martie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
