Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 10 din 20 februarie 2017 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 10 din 20 februarie 2017 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 210 din 28 martie 2017

Comenteaza legea

Dosar nr. 3.476/2016


    ┌──────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
    │Gabriela Elena Bogasiu    │- vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului│
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Lavinia Curelea           │- preşedintele delegat al Secţiei I civile                                       │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Eugenia Voicheci          │- preşedintele Secţiei a II-a civile                                             │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Ionel Barbă               │- preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal                     │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Simona Lala Cristescu     │- judecător la Secţia I civilă                                                   │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Raluca Moglan             │- judecător la Secţia I civilă                                                   │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Carmen Elena Popoiag      │- judecător la Secţia I civilă                                                   │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Sorinela Alina Macavei    │- judecător la Secţia I civilă                                                   │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Dragu Creţu               │- judecător la Secţia I civilă                                                   │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Mărioara Isailă           │- judecător la Secţia a II-a civilă                                              │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Minodora Condoiu          │- judecător la Secţia a II-a civilă                                              │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Carmen Trănica Teau       │- judecător la Secţia a II-a civilă                                              │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Veronica Magdalena Dănăilă│- judecător la Secţia a II-a civilă                                              │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Lucia Paulina Brehar      │- judecător la Secţia a II-a civilă                                              │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Iuliana Măiereanu         │- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal                      │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Veronica Năstasie         │- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal                      │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Claudia Marcela Canacheu  │- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal                      │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Angelica Denisa Stănişor  │- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal                      │
    ├──────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Carmen Maria Ilie         │- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal                      │
    └──────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 3.476/1/2016 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27^5 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
    Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în vederea dezlegării următoarelor chestiuni de drept:
    "1. Începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare « Sănătate» , locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ abrogat prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010?
2. În cazul în care Ordinul nr. 547/2010 îşi produce efectele şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011, angajatorul poate stabili un alt procent (nivel) al sporului, acordat iniţial salariatului cu încălcarea prevederilor acestui ordin, deşi prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice « cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, se menţine la acelaşi nivel, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii» ?"

    După prezentarea referatului cauzei, constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepţii de invocat, preşedintele completului, doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    1. Prin Încheierea de şedinţă de la 14 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.261/99/2015, Curtea de Apel Iaşi - Secţii litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în care salariaţii solicită anularea deciziilor prin care, în anul 2015, angajatorul modifică (reduce) nivelul sporului de condiţii deosebit de periculoase, întemeindu-se pe Ordinul nr. 547/2010, adoptat în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, act normativ abrogat prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010“.
    2. Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 octombrie 2016 cu nr. 3.476/1/2016.

    II. Temeiul juridic al sesizării
    3. Art. 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“

    III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile
    4. Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumit în continuare Ordinul nr. 547/2010, capitolul I din anexă, în vigoare de la 4 iunie 2010:
    Art. 1: „Prezentul regulament stabileşte locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, precum şi condiţiile de acordare a acestora.“

    5. Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 284/2010:
    Art. 7 alin. (1) : „Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.“;
    Art. 21: „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administraţie, sănătate, învăţământ, justiţie, cultură, diplomaţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sau autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“

    6. Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare Legea nr. 285/2010:
    Art. 1 alin. (2) : „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“

    7. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010.
    Art. II art. 1 alin. (2): „În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“
    Art. 12 alin. (1) : „Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.“

    8. Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, denumit în continuare Ordinul nr. 42/77/2011:
    Anexă, pct. II lit. B: „În aplicarea art. 1 din Legea nr. 285/2010, la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15%, după cum urmează: (...)
    Sporurile pentru condiţii de muncă stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 se acordă până la aprobarea regulamentelor prevăzute la art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri şi numai în măsura în care activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii de muncă.“

    9. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012:
    Art. 1: „În anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.“
    Art. 5: „Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2014.“

    10. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013:
    Art. 1 alin. (2) : „În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“
    Art. 8 alin. (1) : „Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2015.“

    11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014:
    Art. 1 alin. (2): „În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“
    Art. 7 alin. (1) : „Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2016.“

    12. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015:
    Art. 1 alin. (2) : „În anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“
    Art. 6 alin. (1) : „Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2017.“

    IV. Expunerea succintă a procesului
    13. Prin Cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi cu nr. 4.261/99/2015, Sindicatul Sanitas Judeţ Iaşi, în numele şi pentru membrii de sindicat, a chemat în judecată Institutul de Psihiatrie Socola Iaşi, solicitând anularea parţială a Hotărârii Comitetului director din 20 mai 2015, în ce priveşte acordarea sporului de muncă în condiţii deosebit de periculoase de 50% la salariul de bază, anularea deciziilor emise pe numele salariaţilor pentru punerea în aplicare a acestei hotărâri şi obligarea angajatorului la plata diferenţelor salariale rezultate din diminuarea sporului de muncă în condiţii deosebit de periculoase de la 75% la 50% la salariul de bază, începând cu data aplicării deciziilor contestate şi până la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
    14. În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin deciziile contestate, angajatorul a stabilit beneficiul sporului pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase de 50% la salariul de bază. Anterior emiterii acestor decizii, sporul pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase se acorda în procent de 75% la salariul de bază.
    Temeiul legal indicat pentru emiterea deciziilor contestate este Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 - anexa nr. 2 la regulament, fără a fi menţionat şi textul corespunzător sporului acordat. Anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin ordinul anterior menţionat cuprinde toate categoriile de sporuri, inclusiv pe cel acordat anterior, în procent de 75% la salariul de bază, iar, în urma şedinţei Comitetului director, nu s-a stabilit diminuarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, dar acest efect se va produce prin ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin deciziile contestate.
    În fapt şi în drept, activitatea desfăşurată de către salariaţii cărora li s-au emis deciziile contestate se încadrează în staţionarul de zi al spitalului de psihiatrie, activitate echivalată cu regimul internărilor de zi.
    În ce priveşte legalitatea acordării sporului în cuantumul prevăzut de Ordinul nr. 547/2010, contestatorii au invocat omisiunea Ministerului Sănătăţii de a emite un nou regulament, cu prevederi clare şi neechivoce, aplicabile salariaţilor din sănătate.
    Emiterea unui regulament de sporuri a fost de mai multe ori prorogată, pe cale de consecinţă aplicându-se perpetuu regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, deşi sindicatul s-a adresat în numeroase rânduri pentru începerea consultărilor privind emiterea regulamentului prevăzut de art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010.

    15. Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că, în urma analizei sporurilor acordate salariaţilor din spital, a constatat că, pentru o serie de locuri de muncă, sporurile acordate nu sunt în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, motiv pentru care s-a hotărât punerea în aplicare a legislaţiei şi acordarea sporurilor corespunzătoare pentru locul de muncă efectiv ocupat de fiecare salariat. Astfel, pentru salariaţii pentru care s-a formulat prezenta acţiune s-a stabilit sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 50%, şi nu cel de 75%, spor de care, în mod ilegal, au beneficiat până la data emiterii deciziilor contestate, deoarece îşi desfăşoară activitatea la serviciul spitalizare de zi.
    Întrucât niciunul dintre contestatori nu îşi desfăşoară activitatea în secţii cu paturi, aceştia nu pot beneficia de sporul acordat la lit. C pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, însă pot beneficia de sporul prevăzut la lit. D din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, respectiv spor de 50% din salariul de bază.
    Locurile de muncă ale contestatorilor sunt la serviciul spitalizare de zi, nicidecum în secţiile cu paturi. Faptul că aceştia au primit un spor în cuantum de 75% până în prezent nu reprezintă temei legal pentru acordarea în continuare a acestui cuantum de spor. Legea trebuie aplicată chiar şi în condiţiile în care un timp atât de îndelungat, din eroare, aceasta a fost eludată.

    16. Prin Sentinţa civilă nr. 244 din 10 februarie 2016, Tribunalul Iaşi a admis, în parte, acţiunea, în sensul că a dispus anularea deciziilor emise de intimat pe numele contestatorilor şi a obligat intimatul la plata către contestatori a „diferenţelor salariale rezultate din diminuarea sporului de muncă în condiţii deosebit de periculoase de la 75% la 50% la salariul de bază începând cu momentul aplicării deciziilor emise la 20 mai 2015“, respingând cererea de anulare a Hotărârii Comitetului director din 20 mai 2015.
    17. Pentru a hotărî astfel Tribunalul Iaşi a reţinut că Hotărârea Comitetului director (procesul-verbal) din 20 mai 2015 nu conţine dispoziţii de autoritate în legătură cu modul de stabilire şi acordare a sporului pentru muncă în condiţii deosebit de periculoase pentru personalul din cadrul instituţiei intimate.
    În ceea ce priveşte deciziile nr. 286, 287, 291, 296, 301, 289, 290, 299, 295, 293, 294, 292, 284, 323, 281, 300, 288, 298, 297, 282, 283 şi 285 emise de manager în data de 20 mai 2015, temeiul juridic indicat îl constituie dispoziţiile lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, potrivit cărora beneficiază de un spor pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază:
    1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din spitalele de psihiatrie, altul decât cel prevăzut la lit. C pct. 1 şi 2 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, precum şi personalul din structurile de cercetare ştiinţifică ale spitalelor de psihiatrie;
    2. personalul TESA, muncitori şi personalul de deservire din spitalele de psihiatrie, cu excepţia muncitorilor prevăzuţi la lit. C pct. 3 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010;
    3. personalul din cabinetele medicale de psihiatrie şi neuropsihiatrie infantilă, precum şi personalul din laboratoarele/ centrele de sănătate mintală.

    Însă, acest ordin a fost emis pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, lege care, la momentul emiterii deciziilor ce fac obiectul prezentei contestaţii, era abrogată prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010. Întrucât anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 cuprinde sporurile acordate în baza prevederilor paragrafului „Sporuri şi alte drepturi specifice“ pct. 1 lit. b) din nota aferentă anexei nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 (abrogată), aceste dispoziţii ale anexei sunt desuete şi în neconcordanţă cu dispoziţiile în vigoare incidente.
    Dispoziţiile legale ce reglementează sporul pentru condiţii deosebit de periculoase sunt cele ale art. 7 alin. (1) lit. b) din cap. II al anexei nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit cărora „pentru condiţii deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, SIDA, dializă, recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromuscular şi neurologică, psihiatrie, medicină legală, asistenţă medicală de urgenţă şi transport sanitar, acordată prin serviciile de ambulanţă şi structurile de primire a urgenţelor UPU - SMURD, UPU şi CPU, secţii şi compartimente de ATI şi de terapie intensivă, secţii şi compartimente de îngrijiri paliative, personalul încadrat în blocul operator, în punctele de transfuzii din spital, în laboratoarele de cardiologie intervenţională, în laboratoarele de endoscopie intervenţională, precum şi medicii de specialitate chirurgicală, epidemii deosebit de grave şi altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătăţii, cuantumul sporului este de 45-85% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabileşte de conducerea fiecărei unităţi sanitare cu personalitate juridică de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară şi cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli“.
    Întrucât, la data emiterii deciziilor contestate, 20 mai 2015, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase era reglementat de dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010, acordarea acestui spor în cuantumul de 50% din salariul de bază, astfel cum a fost prevăzut la lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 nu poate fi considerată legală.
    Mai mult, faţă de noile limite ale sporului pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase (45-85% din salariul de bază), sporul de 75% din salariul de bază, acordat contestatorilor anterior emiterii deciziilor contestate, nu mai reprezintă un nivel maxim.

    18. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimatul Institutul de Psihiatrie Socola Iaşi, cauza fiind înaintată spre soluţionare Curţii de Apel Iaşi.

    V. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii
    19. Curtea de Apel Iaşi a constatat admisibilitatea sesizării, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că:
    1. de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în care salariaţii solicită anularea deciziilor prin care, în anul 2015, angajatorul modifică (reduce) nivelul sporului de condiţii deosebit de periculoase, întemeindu-se pe Ordinul nr. 547/2010, adoptat în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, act normativ abrogat prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010;
    2. problema de drept enunţată este nouă, nefiind identificată jurisprudenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care să fi statuat asupra acestei chestiuni de drept;
    3. problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la data de 14 septembrie 2016;
    4. Curtea de Apel Iaşi este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.

    VI. Punctul de vedere al completului de judecată
    20. Situaţia de fapt, faţă de care se impune lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, este următoarea:
    21. Contestatorii, salariaţi ai Institutului de Psihiatrie Socola Iaşi, fac parte din categoria personalului plătit din fonduri publice, salarizarea lor fiind stabilită prin lege. La data de 21 mai 2015, dată de la care angajatorul le-a acordat, în conformitate cu dispoziţiile lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 (dispoziţii menţionate în fiecare decizie contestată), un spor pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază, contestatorii îşi desfăşurau activitatea (medic, asistent medical, infirmier, psiholog) la Staţionarul de zi Ghelerter sau la Staţionarul de zi psihiatrie adulţi din cadrul Institutului de Psihiatrie Socola Iaşi.
    Potrivit dispoziţiilor lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, beneficiază de un spor pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază: personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din spitalele de psihiatrie, altul decât cel prevăzut la lit. C pct. 1 şi 2 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010.
    Până la data de 21 mai 2015, contestatorii au beneficiat de un spor pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase de 75% din salariul de bază, în conformitate cu dispoziţiile lit. C pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, care prevăd că beneficiază de un spor de 50-75% din salariul de bază: personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţiile şi compartimentele cu paturi din specialităţile psihiatrie şi neuropsihiatrie infantilă.
    Prima instanţă nu a examinat încadrarea contestatorilor în prevederile lit. D pct. 1 sau lit. C pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 (în sensul că Staţionarul de zi Ghelerter şi Staţionarul de zi psihiatrie adulţi pot/nu pot fi asimilate secţiilor şi compartimentelor cu paturi), ci a anulat deciziile de stabilire a sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază, pentru că „acordarea acestui spor în cuantumul de 50% din salariul de bază, astfel cum a fost prevăzut la lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, nu poate fi considerată legală“.
    În acelaşi sens este şi Decizia nr. 119 din 2 februarie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, în care se reţine că „Ordinul nr. 547/2010 al Ministerului Sănătăţii este caduc, fiind dat în baza şi aplicarea Legii nr. 330/2009“, iar „prelevanţă trebuie acordată oricum normei juridice ulterioare, de valoare juridică superioară, în speţă, Legea-cadru nr. 284/2010“.
    Totodată, s-a arătat că într-o cauză similară, înregistrată cu nr. 4.405/99/2015 şi aflată tot în apel, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea formulată de Sindicatul Camera Medicilor Iaşi în numele unui salariat - medic primar psihiatrie la Staţionarul de zi psihiatrie adulţi din cadrul Institutului de Psihiatrie Socola Iaşi, reţinând, în esenţă, că decizia contestată (de stabilire a sporului pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase de 50% la salariul de bază) a fost emisă „(...) în aplicarea corectă şi legală a dispoziţiilor legale anterior enunţate întocmai pentru a repara o eroare în aplicarea legislaţiei incidente“.

    22. În raport cu cele anterior învederate, punctul de vedere al instanţei de apel este în sensul că Ordinul nr. 547/2010 continuă să îşi producă efectele şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011, deşi Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, iar angajatorul poate stabili un alt procent (nivel) al sporului, acordat iniţial salariatului cu încălcarea prevederilor acestui ordin, chiar dacă, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, „cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menţine la acelaşi nivel, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii“, acelaşi punct de vedere fiind exprimat şi în Decizia nr. 306 din 16 martie 2016 a Curţii de Apel Iaşi.

    VII. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    23. Sindicatul Sanitas Judeţ Iaşi, în numele şi pentru membrii de sindicat, s-a raliat punctului de vedere exprimat prin Sentinţa civilă nr. 244 din 10 februarie 2016 a Tribunalului Iaşi, potrivit căruia prevederile Ordinului nr. 547/2010 nu mai pot fi aplicate, dispoziţiile legale în vigoare care reglementează sporul pentru condiţii deosebit de periculoase fiind cele din art. 7 alin. (1) lit. b) din cap. II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010.
    24. Institutul de Psihiatrie Socola Iaşi nu a exprimat un punct de vedere.

    VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie şi punctul de vedere al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    25. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 2.044/C/3.921/III-5/2016 din 24 noiembrie 2016, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat şi nu se verifică practică judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizării Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
    26. Curţile de apel Bacău, Suceava, Târgu Mureş, Timişoara, Constanţa, Braşov şi Alba Iulia au învederat că nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate cu privire la această chestiune de drept şi nu au exprimat niciun punct de vedere în sensul celor solicitate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    27. În ceea ce priveşte cadrul legal în materia drepturilor salariale cuvenite personalului medical în privinţa sporului, întro primă orientare jurisprudenţială, s-a apreciat că Ordinul nr. 547/2010 îşi produce efectele şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011, deşi Legea cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, în acest sens pronunţându-se Tribunalul Dâmboviţa, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curtea de Apel Piteşti, iar, într-o a doua orientare, s-a considerat că dispoziţiile Ordinului nr. 547/2010 nu mai sunt aplicabile ca urmare a abrogării implicite determinate de abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009 prin Legea-cadru nr. 284/2010, aşa cum rezultă din jurisprudenţa Tribunalului Galaţi, Tribunalului Satu Mare, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Craiova şi a Curţii de Apel Piteşti.
    28. Cu privire la cea de-a doua întrebare privind nivelul sporului acordat angajatului în cazul în care Ordinul nr. 547/2010 îşi produce efectele şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011 s-a arătat că: – angajatorul poate stabili un alt nivel al sporului pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase, acordat iniţial salariatului cu încălcarea prevederilor acestui ordin (Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Piteşti);
    – deşi Ordinul nr. 547/2010 a prevăzut o creştere a unor sporuri, în baza art. 14 din acelaşi act normativ, cuantumul sporului a rămas neschimbat (Curtea de Apel Galaţi);
    – angajatorul nu poate stabili un alt procent al sporurilor decât cel prevăzut de Ordinul nr. 547/2010, nici după data de 1 ianuarie 2011, de vreme ce, prin acte normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menţine la acelaşi nivel, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Piteşti).

    IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale
    29. La nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost identificată jurisprudenţă relevantă cu privire la problema de drept dedusă judecăţii.
    30. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, a statuat că, „deşi după anul 2010 legiuitorul şi-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent.
    Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intenţiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare şi care face greu de înţeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale“.

    31. Nu a fost identificată jurisprudenţă comunitară sau a drepturilor omului cu privire la problema de drept enunţată.

    X. Raportul asupra chestiunii de drept
    32. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a arătat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile de dezlegare a unor chestiuni de drept, iar, pe fondul cauzei, s-a apreciat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

    XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    33. Asupra admisibilităţii sesizării, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    34. Din cuprinsul prevederilor legale enunţate anterior se desprind condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ.
    35. În doctrină, ele au fost identificate după cum urmează: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    36. Procedând la analiza asupra admisibilităţii sesizării, se constată că primele trei condiţii sunt îndeplinite, întrucât Curtea de Apel Iaşi este legal învestită cu soluţionarea unor cereri de apel, litigiile având natura juridică a unor conflicte de muncă, ceea ce conferă competenţă exclusivă, în primă instanţă, tribunalului, conform art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse numai apelului conform art. 214 din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Instanţa supremă a fost sesizată de un complet din cadrul Curţii de Apel Iaşi, învestit cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă potrivit dispoziţiilor art. 208 raportat la art. 214 din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 96 pct. 2 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
    37. Condiţia de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei pendinte în care se ridică este îndeplinită, deoarece, prin raportare la obiectul cauzei - anularea deciziilor prin care, în anul 2015, angajatorul modifică (reduce) nivelul sporului de condiţii deosebit de periculoase, întemeindu-se pe Ordinul nr. 547/2010, adoptat în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, act normativ abrogat prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, deoarece soluţionarea aspectelor privind acţiunea în timp a legii civile este strâns legată de motivele invocate pentru anularea deciziilor prin care, în anul 2015, angajatorul modifică (reduce) nivelul sporului de condiţii deosebit de periculoase, întemeindu-se pe Ordinul nr. 547/2010.
    38. De asemenea, este îndeplinită şi cerinţa noutăţii chestiunii de drept supuse interpretării care, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, reprezintă o condiţie distinctă de admisibilitate. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată.
    39. Examenul jurisprudenţial efectuat a relevat că nu s-a cristalizat o jurisprudenţă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situaţie care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariţiei unei practici neunitare, iar analiza punctelor de vedere oferă indicii referitoare la posibilitatea apariţiei unei practici neunitare din această perspectivă. Aşa fiind, condiţia noutăţii se verifică, devenind actuală cerinţa interpretării şi aplicării normei de drept respective.
    40. Textul art. 519 din Codul de procedură civilă mai prevede condiţia ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sau ca această problemă să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. În legătură cu chestiunea de drept adusă în dezbatere se reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dezlegat problema care constituie obiect al sesizării.
    41. Prin urmare, se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate privind declanşarea procedurii hotărârii prealabile.
    42. Pe fondul cauzei, înainte de a intra în analiza propriuzisă a chestiunii de drept, se constată că se solicită rezolvarea de principiu a problemei aplicării în timp, începând cu 1 ianuarie 2011, a prevederilor legale ce reglementează locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru condiţii de muncă şi condiţiile de acordare a acestora pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“, pe baza interpretării dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.
    43. Începând cu 1 ianuarie 2011, salarizarea personalului plătit din fondurile publice se realizează în baza Legii-cadru nr. 284/2010, coroborat cu anumite dispoziţii din Legea-cadru nr. 330/2009 şi din Legea nr. 285/2010, dispoziţiile referitoare la valoarea de referinţă şi la coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele Legii-cadru nr. 284/2010 nefiind aplicabile, potrivit art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010.
    44. Astfel, potrivit acestui text de lege: „În anul 2012 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.“
    45. Aceste prevederi au fost preluate şi pentru anul 2013 în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012. La fel sa întâmplat şi în anul 2014 în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi pentru anul 2015 în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, iar, pentru anul 2016, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, la rândul ei modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016.
    46. În acest sens este util a se menţiona ceea ce reţine Curtea Constituţională prin Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 483 din 29 iunie 2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2004: „29. Sintetizând, Curtea reţine că, deşi după anul 2010 legiuitorul şi-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intenţiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare şi care face greu de înţeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale (...)“.
    47. Toate actele normative anuale de salarizare, fără excepţie din 2010 şi până în prezent, nu au făcut decât să reia dispoziţiile referitoare la valoarea de referinţă şi la coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele Legii-cadru nr. 284/2010, prevederi care nu au fost niciodată aplicate.
    48. Practic, niciun angajat bugetar nu a primit plăţi salariale potrivit acestei legi, pentru că, prin acte normative anuale de salarizare, s-a derogat permanent, perpetuându-se starea de tranziţie. Aşadar, s-a procedat doar la o „reîncadrare scriptică“ a personalului potrivit noilor grile, dar plata salariilor s-a „realizat faptic“ la nivelul salariilor în plată din decembrie 2009.
    49. Aşadar, este de reţinut faptul că, deşi personalul bugetar a fost reîncadrat în conformitate cu dispoziţiile legilor-cadru, el nu a fost salarizat în baza acestora, întrucât, la stabilirea salariului, nu au fost aplicate valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, care, trimiţând la cadrul normativ în vigoare la nivelul anului 2009, menţineau în plată cuantumul salarial din anii anteriori.
    50. Prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care a fost abrogată prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010.
    51. Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevede:
    Art. 7 alin. (1) : „Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.“
    Art. 21: „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administraţie, sănătate, învăţământ, justiţie, cultură, diplomaţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sau autorităţile centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“

    52. Petenţii din cauza dedusă judecăţii, în cadrul căreia s-a format prezenta sesizare întemeiată pe dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, se încadrează în anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010.
    53. Însă, un astfel de regulament care să reglementeze locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea corectă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzute în anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 (în care se încadrează şi anexa nr. III) nu a fost adoptat, aplicarea dispoziţiilor art. 21 fiind amânată succesiv, prin legile anuale de salarizare, până în ianuarie 2017. Astfel, prin art. 12 alin. (1) din art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 (articol introdus de punctul 2 al articolului unic din Legea nr. 283/2011) s-a stabilit că „prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013“.
    54. În mod similar, prin art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, aplicarea art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost amânată până la data de 1 ianuarie 2014; prin art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, aplicarea a fost amânată până la 1 ianuarie 2015; prin art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, până la data de 1 ianuarie 2016, iar, prin art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, aplicarea art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost amânată până la data de 1 ianuarie 2017.
    55. Totodată, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, „cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menţine la acelaşi nivel, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii“.
    56. În plus, Ordinul nr. 42/77/2011, în anexă, la pct. II lit. B, prevede că, „în aplicarea art. 1 din Legea nr. 285/2010, la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15%, după cum urmează (...): Sporurile pentru condiţii de muncă stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 se acordă până la aprobarea regulamentelor prevăzute la art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri şi numai în măsura în care activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii de muncă“.
    57. Aşadar, în lipsa unui regulament emis în baza dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 (a căror aplicare a fost amânată succesiv până la data de 1 ianuarie 2017) de către ministerul coordonator al domeniului de activitate bugetar al sănătăţii (în cazul concret dedus judecăţii), începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în aplicarea căreia a fost emis Ordinul nr. 42/77/2011.
    58. În cuprinsul anexei la Ordinul nr. 42/77/2011, la pct. II lit. B, se menţionează expres că „Sporurile pentru condiţii de muncă stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 se acordă până la aprobarea regulamentelor prevăzute la art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri şi numai în măsura în care activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii de muncă“.
    59. În acest context, cu toate că prin art. 39 al Legii-cadru nr. 284/2010 au fost abrogate Legea-cadru nr. 330/2009 şi Ordinul nr. 547/2010, ca act accesoriu acestei legi, în conformitate cu prevederile pct. II lit. B din anexa la Ordinul nr. 42/77/2011, prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 continuă să îşi producă efectele în prezent.
    60. Pe cale de consecinţă, cu aplicarea principiului accesorium sequitur principale, întrucât a fost emis în temeiul Legii-cadru nr. 330/2009, Ordinul nr. 547/2010 continuă să producă efecte juridice, fiind cel în raport cu care erau calculate, la data introducerii contestaţiei pendinte, sporurile pentru condiţii de muncă în cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare „Sănătate“.
    61. Cu alte cuvinte, Ordinul nr. 547/2010 continuă să îşi producă efectele şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011, ca urmare a trimiterii exprese făcute prin dispoziţiile Ordinului nr. 42/77/2011 la aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009, care reglementează sporurile pentru condiţii de muncă ce vor fi acordate până la aprobarea unui regulament în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010.
    62. Supravieţuirea Legii-cadru nr. 330/2009 şi a normelor sale de aplicare, precum cele menţionate în Ordinul nr. 547/2010, ulterior abrogării sale prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, constituie una dintre cele două excepţii acceptate de la principiile care guvernează acţiunea legii civile în timp (principiul neretroactivităţii legii civile noi şi principiul aplicării imediate a legii civile noi), fiind prevăzută expres în anexa la Ordinul nr. 42/77/2011 (la pct. II lit. B), circumscrisă unei situaţii determinate (aceea a sporurilor pentru condiţii de muncă) şi justificată de imposibilitatea aplicării legii noi, din perspectiva art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 (prin care reglementează aceste sporuri), ca urmare a prorogării succesive a intrării în vigoare a acestui articol până la 1 ianuarie 2017.
    63. În concluzie, ulterior datei de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
    64. În ceea ce priveşte cea de-a doua întrebare, se constată că este subsidiară primei întrebări, urmând a i se răspunde doar dacă răspunsul la prima întrebare este afirmativ, în sensul că Ordinul nr. 547/2010 îşi produce efectele şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011.
    65. Întrucât răspunsul la prima întrebare este afirmativ, titularul sesizării doreşte să se lămurească de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dacă angajatorul poate stabili un alt procent (nivel) al sporului acordat iniţial salariatului, cu încălcarea prevederilor Ordinului nr. 547/2010, în condiţiile în care, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, „cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menţine la acelaşi nivel, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii“.
    66. Se observă că cea de-a doua întrebare tinde la analiza temeiniciei soluţiei primei instanţe, care a înlăturat măsura reducerii cuantumului sporului acordat contestatorilor, în sensul de a se stabili dacă sporul de 75%, acordat iniţial în temeiul Ordinului nr. 547/2010, putea fi redus, în condiţiile în care legile anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice menţin sporurile acordate la acelaşi nivel dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    67. Or, modalitatea concretă de stabilire a procentului (nivelului) sporului pentru condiţii de muncă de către angajator reprezintă o chestiune ce ţine de soluţionarea fondului cauzei pendinte, în această situaţie prezentând relevanţă circumstanţele concrete ale speţei.
    68. Se apreciază că nu este necesar să se răspundă la cea de-a doua întrebare, faţă de răspunsul acordat primei întrebări care statuează că dispoziţiile Ordinului nr. 547/2010 sunt aplicabile şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011, întrucât cea de-a doua întrebare presupune o examinare a interpretării şi aplicării ordinului la situaţia de fapt concretă, şi nu o interpretare a normei de drept.
    69. Din conţinutul celei de-a doua întrebări, prin referire la aspecte de fapt aflate în dispută şi reciproc contestate de părţi, asupra cărora instanţa urmează a se pronunţa în litigiul principal, se tinde în realitate să se obţină „o îndrumare efectivă“ în soluţionarea în concret a cauzei, ceea ce, evident, excedează procedura reglementată de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.
    70. În cauza pendinte, conform celor prezentate de către instanţa de trimitere, există poziţii divergente cu privire la încadrarea contestatorilor în prevederile lit. C pct. 1 sau lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, prevederi ce stabilesc procente diferite ale sporului pentru condiţii de muncă, reţinându-se că prima instanţă nu a lămurit acest aspect, ci a anulat deciziile de stabilire a sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază cu motivarea că „acordarea acestui spor, în cuantumul de 50% din salariul de bază, astfel cum a fost prevăzut la lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, nu poate fi considerată legală“.
    71. Titularul sesizării nu se referă însă la eventuale modificări aduse, în legile anuale de salarizare, limitelor sporului pentru condiţii de muncă prevăzute de Ordinul nr. 547/2010, ci la modificarea acestui spor în interiorul limitelor prevăzute de Ordinul nr. 547/2010, astfel încât majorarea sporului va fi analizată în raport cu situaţia de fapt a cauzei, astfel cum s-a motivat anterior.
    72. Răspunsul la a doua întrebare ar fi fost util numai dacă s-ar fi solicitat majorarea sporului pentru condiţii de muncă dincolo de limita maximă stabilită de Ordinul nr. 547/2010, cea de 75%, ca urmare a majorărilor prevăzute pentru acest spor prin legile anuale de salarizare, astfel cum s-a întâmplat prin Legea nr. 285/2010, care în art. 1 alin. (2) a prevăzut majorarea cu 15% a cuantumului sporurilor care fac parte din salariul brut, sporuri acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

    Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 4.261/99/2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
    În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiilor de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2017.

                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    GABRIELA ELENA BOGASIU
                    Magistrat-asistent,
                    Ileana Peligrad

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 10 din 20 februarie 2017

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"