Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu excepţia acelor dispoziţii care nu au fost deja constatate ca fiind neconstituţionale prin decizii anterioare ale Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Antoanela-Iustina Bacoşcă în Dosarul nr. 9.517/279/2020 al Judecătoriei Piatra- Neamţ - Secţia civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.507D/2021. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Daniel Chitic, cu împuternicire avocaţială ataşată la dosar. Lipseşte partea Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi constatarea neconstituţionalităţii art. 65 lit. h) şi a art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020 în raport cu art. 15 şi 53 din Constituţie. Susţine că dispoziţiile de lege criticate nu sunt clare, precise şi previzibile. În conţinutul acestora se menţionează „măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei şi izolării la domiciliu.“ Învederează Curţii Constituţionale că legea trimite la două măsuri, pe care le menţionează, respectiv carantinarea şi izolarea la domiciliu, fără însă a închide cadrul legal la acestea. Legea nu menţionează obligaţia de a purta masca de protecţie, ci face trimitere la posibilitatea ca Guvernul să stabilească de măsură nediscreţionară, depăşind atribuţiile executive pe care ar trebui să le aibă, măsuri de constrângere şi limitare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, care nu pot fi făcute prin alte acte normative decât cele prevăzute în mod expres de art. 53 din Constituţie. Susţine că nu se poate ca printr-un act administrativ, aşa cum este o hotărâre a Guvernului, să fie stabilite limitări de drepturi şi libertăţi. Temeiul acestei delegări imperfecte şi neconstituţionale a responsabilităţii de a impune limitări şi drepturi cetăţenilor României îl constituie dispoziţiile de lege criticate. Având în vedere că în Legea nr. 55/2020 există şi articole care stabilesc măsuri punitive, sancţiuni contravenţionale, aşa cum sunt art. 66 lit. a) şi art. 65 lit. h), constată că, deşi, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţiile intră în sfera ilicitului penal, reglementările sunt neclare, imprecise şi imprevizibile. Aşa fiind, se întreabă cum ar putea o persoană să fie trasă la răspundere contravenţională şi cum poate să îşi facă o apărare efectivă şi concretă în faţa unei instanţe de judecată atunci când va trebui să conteste acest raport contravenţional. După 2 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 55/2020 se constată că dispoziţiile care prevedeau limitări de drepturi şi libertăţi stabilite prin hotărâri ale Guvernului nu aveau nici transparenţa, nici publicitatea necesare unei legi care să restrângă drepturi şi libertăţi de orice fel. Art. 22 şi 26 din Constituţie prevăd că orice atingere a drepturilor persoanei este o constrângere. Susţine că destinatarul normei nu putea prevedea comportamentul pe care trebuie să îl aibă. Hotărârile Guvernului referitoare la prelungirea stării de alertă sunt emise pe o perioadă de 30 de zile, publicate pe site-uri care sunt mai mult sau mai puţin accesibile, a căror publicitate nu este făcută prin Monitorul Oficial al României. În ultimii 2 ani, sacadarea acestor măsuri a făcut ca acestea să nu fie doar lipsite de previzibilitate, ci şi imposibil de cunoscut. În acelaşi context, agentul constatator este supus presiunii de a face abuzuri. În instanţă, prezumţia de legalitate a procesului-verbal constatator al contravenţiei înfrânge prezumţia de nevinovăţie. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a menţionat că legea nu are caracter predictibil, faptul că nu se pot impune restricţii prin dispoziţii infralegale. Susţine că nu portul măştii este ceea ce deranjează, ci modul în care este legiferat, respectiv faptul că nu a fost niciodată legiferat. Problema ridicată de autoarea excepţiei este fundamentală. Dezlegarea pe care Curtea Constituţională o va da acestei excepţii de neconstituţionalitate este de natură să stabilească un precedent în raporturile legislativului, precum şi ale executivului cu cetăţenii. Posibilitatea Guvernului de a reglementa restrângeri şi libertăţi nu se poate transforma într-o regulă, întrucât s-ar putea ajunge la delegarea reglementării în materie penală. Pentru toate cele arătate, „măsurile de protecţie a vieţii“ nu pot constitui temeiul legal al stabilirii unor măsuri contravenţionale care au o natură penală. În concluzie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi limitarea posibilităţii Guvernului de a legifera în chestiuni de natură penală şi contravenţională. 4. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 381 din 8 iunie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 5 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.517/279/2020, Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu excepţia acelor dispoziţii care nu au fost deja constatate ca fiind neconstituţionale prin decizii anterioare ale Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Antoanela-Iustina Bacoşcă într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care autoarea excepţiei a fost amendată pentru faptul că a îndemnat-o pe fiica sa să nu poarte masca de protecţie pe parcursul orelor de curs în incinta şcolii. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că în Legea nr. 55/2020 nu este prevăzută o amendă pentru nepurtarea măştii de protecţie în spaţiile închise. Art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, care prevede sancţiuni contravenţionale pentru nerespectarea măsurilor de prevenire a răspândirii virusului SARS-CoV-2, trimite la art. 65 lit. h) din acelaşi act normativ, care sancţionează într-o manieră generală nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecţie a vieţii stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d) din lege, fără a enumera aceste măsuri individuale. Art. 5 alin. (2) lit. d) se referă, la fel de vag, la măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor, fără a menţiona purtarea măştii de protecţie. Prin urmare, dispoziţiile de lege sunt lipsite de claritate şi previzibilitate în ceea ce priveşte sancţionarea pentru nerespectarea obligaţiei de a purta masca de protecţie. 7. Autoarea excepţiei susţine şi că obligativitatea purtării măştii de protecţie încalcă prevederile constituţionale referitoare la interzicerea torturii şi pe cele care consacră dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi, fără a fi respectate condiţiile cerute de art. 53 din Constituţie referitoare la stabilirea prin lege a acelor măsuri care sunt de natură să restrângă exerciţiul drepturilor sau al libertăţilor persoanei. 8. De asemenea, consideră că sunt restrânse dreptul la învăţătură, dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, dreptul pacientului de a refuza sau opri o intervenţie medicală/un act medical, fiind necesar consimţământul acestuia, dreptul la sănătate şi dreptul la viaţă intimă. În acest sens invocă aspecte referitoare la utilitatea şi neajunsurile purtării măştii de protecţie şi apreciază că masca produce o traumă fizică. 9. Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile Legii nr. 55/2020 nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu excepţia acelor dispoziţii care nu au fost deja constatate ca fiind neconstituţionale prin decizii anterioare ale Curţii Constituţionale. Legea nr. 55/2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020. Analizând obiectul cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate şi motivarea acesteia, Curtea constată că, în realitate, autoarea excepţiei critică dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a), în ceea ce priveşte trimiterea la art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, astfel că acestea urmează să fie supuse controlului de constituţionalitate. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: - Art. 5 alin. (2) lit. d): „Măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor sunt: [...] d) măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu;“ – Art. 65 lit. h): „Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă: [...] h) nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d);“ – Art. 66 lit. a): "Contravenţiile prevăzute la art. 65 se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei contravenţiile prevăzute la art. 65 lit. c), d), e), g), h), k), m), n) şi ş);." 14. Autoarea excepţiei susţine că aceste dispoziţii de lege contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 1 alin. (3) care consacră demnitatea umană între valorile statului român, art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 22 alin. (2) referitor la interzicerea torturii, a pedepselor şi tratamentelor inumane, art. 26 alin. (2) referitor la dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi, art. 32 privind dreptul la învăţătură, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 48 alin. (1) referitor la dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, invocă şi încălcarea prevederilor art. 5 din Convenţia europeană din 4 aprilie 1997 pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, ratificată prin Legea nr. 17/2001 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, şi a Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 28 februarie 2001, dispoziţii potrivit cărora „O intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizată şia dat consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză“. 15. În susţinerile orale, reprezentantul autoarei excepţiei a invocat şi prevederile art. 15 din Constituţie, dar, având în vedere motivele invocate, se apreciază că a avut în vedere, în realitate, prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5). 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 septembrie 2021, Curtea, având a se pronunţa asupra conformităţii acestor dispoziţii cu prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), a reţinut, că sintagma „măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor“ din cuprinsul Legii nr. 55/2020 se referă la măsuri consacrate la nivelul legii, aşa cum de altfel este şi măsura obligativităţii purtării măştii de protecţie, consacrată în mod expres în conţinutul art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. Curtea a arătat că persoanele care au fost sancţionate contravenţional pentru nerespectarea obligaţiei de a purta masca de protecţie aveau posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul acestei obligaţii prin examinarea conţinutului art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. De asemenea, hotărârile Guvernului emise pentru instituirea şi prelungirea stării de alertă, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, au menţionat în mod constant obligativitatea purtării măştii de protecţie. Prin urmare, Curtea a apreciat că persoanele fizice aveau posibilitatea de a cunoaşte conţinutul măsurilor la care se referă art. 5 alin. (2) lit. d) şi art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, precum şi obligaţiile ce le revin, astfel încât să îşi poată conforma conduita potrivit dispoziţiilor legale şi să înţeleagă consecinţele nerespectării acestor obligaţii. 17. Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că măsura purtării măştii de protecţie face parte din ansamblul măsurilor reglementate de Legea nr. 55/2020 în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19. În contextul pandemiei de COVID-19, această măsură vizează acoperirea căilor respiratorii, respectiv a nasului şi a gurii, cu un material, astfel încât să se diminueze într-o măsură cât mai eficientă inhalarea particulelor respiratorii provenind de la o persoană posibil infectată cu coronavirusul SARS-CoV-2, ca urmare a respiraţiei, vorbirii, tusei sau strănutului. Din această perspectivă, obligaţia vizează protecţia persoanei care poartă mască. În egală măsură însă măsura contribuie şi la diminuarea răspândirii particulelor respiratorii de către persoana care poartă masca de protecţie către celelalte persoane aflate în proximitatea sa. Privită astfel, măsura este văzută ca un mod de protejare a celor care vin în contact cu o persoană posibil infectată. În consecinţă, Curtea a constatat că, însoţită de alte măsuri de igienă şi distanţare socială, purtarea măştii de protecţie contribuie la realizarea obiectivului de prevenţie a transmiterii intracomunitare a coronavirusului SARS-CoV-2. În condiţiile în care amploarea, evoluţia pandemiei, precum şi insuficienţa şi/sau inadecvarea capabilităţilor de răspuns faţă de acest fenomen impun concentrarea tuturor eforturilor şi adoptarea tuturor măsurilor pentru a combate efectele pandemiei de COVID-19, instituirea obligativităţii purtării măştii de protecţie constituie o măsură justificată şi necesară pentru protejarea dreptului la viaţă şi la sănătate al persoanelor (paragrafele 57, 59 şi 60 din Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, precitată). 18. Curtea apreciază că aceste considerente răspund criticilor formulate în prezenta cauză referitoare la încălcarea dreptului persoanei la ocrotirea sănătăţii. Desigur, Curtea recunoaşte faptul că, în situaţii justificate în mod obiectiv de starea sănătăţii anumitor persoane, dovedite prin acte medicale, legiuitorul poate şi trebuie să prevadă modalitatea în care persoanele aflate în astfel de situaţii vor fi exceptate de la obligaţia de a purta masca de protecţie. Dispoziţiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 nu interzic însă astfel de exceptări, ci lasă în sarcina ministrului sănătăţii şi a ministrului afacerilor interne reglementarea condiţiilor concrete în care, în funcţie de contextul concret avut în vedere, se va implementa măsura obligatorie a purtării măştii de protecţie în perioada pandemiei de COVID-19. 19. Curtea reţine totodată că purtarea obligatorie a măştii de protecţie nu poate fi echivalată cu o intervenţie medicală asupra corpului persoanei în sensul art. 1 lit. d) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, care prevede că „prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare“. Aşa cum s-a reţinut şi mai sus, purtarea măştii de protecţie în contextul justificat de pandemia de COVID-19 este o măsură ce vizează prevenirea transmiterii virusului SARS-CoV-2 şi urmăreşte, deopotrivă, atât protejarea persoanei care o poartă, cât şi pe a celor cu care aceasta intră în contact. Chiar dacă, în anumite cazuri, măştile de protecţie îndeplinesc condiţiile pentru a fi calificate drept dispozitive medicale, purtarea lor nu este echivalentă cu un act medical efectuat asupra persoanei. 20. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 26 din Constituţie, Curtea reţine că acest drept constituţional consacră libertatea persoanei de a dispune de ea însăşi, dacă nu încalcă ordinea sau bunele moravuri. Altfel spus, prevederile constituţionale ale art. 26 vizează libertatea de care dispune omul de a se manifesta fizic şi a lua decizii referitoare la corpul său atât timp cât nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Prin urmare, acest drept nu are un caracter absolut, limitele sale fiind modelate de criteriile de ordine publică şi bune moravuri ale societăţii, de aria de extindere şi gradul de protecţie ale drepturilor şi libertăţilor altora surprinse într-un anumit moment istoric. Or, Curtea observă că, în contextul pandemiei de COVID-19, imperativul protecţiei dreptului la sănătate şi la viaţă a dobândit noi dimensiuni. În acest context istoric aparte, marcat de larga şi rapida răspândire a unui virus cu efecte grave asupra sănătăţii persoanelor, uneori letal, Curtea apreciază că obligaţia de a purta masca de protecţie în vederea prevenirii transmiterii ori contractării virusului SARS-CoV-2 se circumscrie textului constituţional care consacră libertatea persoanei de a dispune de ea însăşi în limitele impuse de imperativul respectării drepturilor celorlalţi. 21. Aceleaşi concluzii se impun şi în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind demnitatea omului, ale art. 32 privind dreptul la învăţătură şi ale art. 48 alin. (1) referitor la dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. 22. Cât priveşte critica raportată la art. 22 alin. (2) din Constituţie referitor la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane, Curtea constată că textul constituţional foloseşte noţiunea de „tortură“ în sensul de mijloc de obţinere a probelor sau de anchetă exercitată de un agent al autorităţii publice ori din ordinul unui astfel de agent. De asemenea, noţiunile de „pedeapsă“ şi „tratamente inumane“ se referă la măsuri punitive sau coercitive exercitate asupra unor persoane aflate sub puterea unui agent al autorităţii publice. Or, Curtea apreciază că dispoziţiile de lege criticate care prevăd sancţionarea contravenţională a persoanelor care nu respectă măsurile obligatorii de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor nu se circumscriu noţiunilor textului constituţional amintit, astfel că acesta este lipsit de incidenţă în cauză. 23. De asemenea, având în vedere că textele de lege criticate nu restrâng exerciţiul drepturilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea apreciază că prevederile art. 53 din Constituţie, referitoare la condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, nu sunt încălcate. 24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Antoanela-Iustina Bacoşcă în Dosarul nr. 9.517/279/2020 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a), în ceea ce priveşte trimiterea la art. 65 lit. h), din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 ianuarie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
