Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) şi ale art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Georgescu în Dosarul nr. 67/45/2019 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.541D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei a transmis la dosar note scrise prin care, în esenţă, solicită admiterea acesteia. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că susţinerile autoarei reprezintă, în realitate, apărări pe fondul cauzei, a căror analiză excedează controlului efectuat de Curtea Constituţională prin raportare la prevederi şi principii din Legea fundamentală. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia nr. 527 din 27 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 67/45/2019, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) şi ale art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Georgescu într-o acţiune având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, autoarea acesteia precizează că se judecă pentru drepturi care constau în respectarea hotărârilor judecătoreşti definitive privind reîncadrarea sa efectivă după un litigiu de muncă ce a durat 10 ani şi achitarea de către angajator a contribuţiilor corespunzătoare. Susţine că angajatorul nu a dorit să plătească obligaţiile către stat, deşi contravaloarea contribuţiilor i-a fost reţinută din drepturile salariale. În acest sens, afirmă că între angajator şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a realizat o înţelegere, astfel încât să nu se deconspire neplata, prin întocmirea unui act administrativ favorabil angajatorului, din care să rezulte că plăţile s-ar fi efectuat. Arată că s-a ajuns la situaţia în care instanţa nu mai recunoaşte existenţa instanţei de recurs în pronunţarea pe fond a unei anumite decizii. Autoarea excepţiei susţine că instanţa nu i-a dat ceea ce a cerut, şi anume desfiinţarea actului administrativ. Susţine că instanţa nu a respectat legea nici sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată. În acest sens, arată că a obligat-o la cheltuieli străine obiectului pricinii, în condiţiile în care nu are o culpă procesuală în raport cu angajatorul intimat, ci culpa procesuală îi aparţine acestuia, prin nerespectarea hotărârii judecătoreşti definitive de obligare la achitarea contribuţiilor către stat a căror contravaloare i-a fost reţinută autoarei excepţiei din drepturile salariale. Mai afirmă că angajatorul obţine în procese soluţii favorabile pentru că este apărat de un avocat care a fost anterior judecător chiar la Curtea de Apel Iaşi. În final, autoarea excepţiei arată că interesele sale nu au fost apărate de instanţa de judecată şi că nu a beneficiat nici de egalitate în faţa legii, susţinerile sale fiind ignorate, şi nici de un proces echitabil. 6. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 453 alin. (1) şi ale art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 453 alin. (1): „(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.“; – Art. 509 alin. (1) pct. 1: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;" 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi în art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în ceea ce priveşte prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, autoarea excepţiei susţine că sunt neconstituţionale întrucât, în opinia sa, instanţa nu a dat ceea ce aceasta a cerut, şi anume desfiinţarea unui act administrativ (actul administrativ în legătură cu care autoarea excepţiei susţine că ar fi fost rezultatul unei înţelegeri între angajatorul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi). 13. De asemenea, în ceea ce priveşte prevederile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, autoarea excepţiei susţine că instanţa a obligat-o la cheltuieli străine obiectului pricinii, în condiţiile în care nu are o culpă procesuală în raport cu angajatorul intimat, ci culpa procesuală îi aparţine acestuia prin nerespectarea hotărârii judecătoreşti definitive de achitare a obligaţiilor către stat a căror contravaloare i-a fost reţinută din drepturile salariale. 14. Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate formulate reprezintă nemulţumiri ale autoarei cu privire la modul în care instanţele judecătoreşti au înţeles să aplice prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate în cursul proceselor în care a fost implicată. 15. Or, toate acestea sunt aspecte ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, exercită controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei, aprecierea asupra modului de interpretare şi aplicare a legii aparţinând instanţelor de drept comun, în cadrul controlului judiciar realizat de acestea, iar nu instanţei constituţionale (a se vedea Decizia nr. 103 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 12 mai 2016, paragraful 21). 16. În motivarea excepţiei sunt, de asemenea, prezentate diferite pretinse nelegalităţi săvârşite în cursul soluţionării proceselor în care autoarea excepţiei a fost implicată, nelegalităţi care au condus la nedreptăţirea acesteia, ca urmare a faptului că nu a beneficiat de egalitate în faţa legii şi de un proces echitabil, susţinerile sale fiind ignorate de judecători, iar interesele sale nefiind apărate de instanţa de judecată. 17. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că interpretarea şi aplicarea legii vizează identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau Decizia nr. 807 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 23 ianuarie 2020, paragraful 16). 18. Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea a precizat că aplicarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, aceasta fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie (a se vedea şi Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25). 19. Întrucât în cauza de faţă criticile formulate vizează modul de interpretare şi aplicare a legii, Curtea constată că soluţionarea acesteia excedează competenţei sale, având în vedere dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei“, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, în virtutea cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, iar competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum şi faptul că instanţa de contencios constituţional nu se pronunţă asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei dedus din raportarea la norme şi principii constituţionale. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) şi ale art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Georgescu în Dosarul nr. 67/45/2019 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
