Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 2.846/1/2020
┌──────────────┬───────────────────────┐
│ │- preşedintele Înaltei │
│Corina-Alina │Curţi de Casaţie şi │
│Corbu │Justiţie - preşedintele│
│ │completului │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Denisa │- preşedintele Secţiei │
│Angelica │de contencios │
│Stănişor │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Mihaela │- preşedintele Secţiei │
│Ivanovici │I civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Budă │- preşedintele Secţiei │
│ │a II-a civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel │- preşedintele Secţiei │
│Grădinaru │penale │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Florentina │- judecător la Secţia │
│Dinu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mariana │- judecător la Secţia │
│Constantinescu│de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Horaţiu │- judecător la Secţia │
│Pătraşcu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Veronica │- judecător la Secţia │
│Năstasie │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel │- judecător la Secţia │
│Gheorghe │de contencios │
│Severin │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia │
│Gabriel Viziru│de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Nicolae │- judecător la Secţia │
│Gabriel Ionaş │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Emilia Claudia│- judecător la Secţia │
│Vişoiu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adriana Elena │- judecător la Secţia │
│Gherasim │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia │
│Ionel Barbă │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Iuliana │- judecător la Secţia │
│Măiereanu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Maria │- judecător la Secţia │
│Ilie │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Virginia │- judecător la Secţia │
│Filipescu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Luiza Maria │- judecător la Secţia │
│Păun │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen │- judecător la Secţia I│
│Georgeta │civilă │
│Negrilă │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Valentin Mitea│- judecător la Secţia I│
│ │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Petronela │- judecător la Secţia a│
│Iulia Niţu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Rodica Zaharia│- judecător la Secţia a│
│ │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ionuţ Mihai │- judecător la Secţia │
│Matei │penală │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Francisca │- judecător la Secţia │
│Maria Vasile │penală │
└──────────────┴───────────────────────┘
1. Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii este constituit conform art. 516 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi art. 33 alin. (1), coroborat cu art. 34 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare (Regulamentul Î.C.C.J.). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 3. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror şef al Secţiei judiciare, Antonia Eleonora Constantin. 4. La şedinţa de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Regulamentul Î.C.C.J. 5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova cu privire la următoarea problemă de drept: "În interpretarea dispoziţiilor art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare [art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare], art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, intervine sau nu încetarea de drept a mandatului de primar, dacă acesta este ulterior mandatului în cursul căruia a fost constatată starea de incompatibilitate printr-un raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, a cărui legalitate a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă." 6. Magistratul-asistent prezintă referatul privind obiectul recursului în interesul legii, arătând că la dosar au fost depuse raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi opiniile cu privire la problema de drept supusă dezlegării, formulate de Ministerul Public şi de Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. 7. Preşedintele completului de judecată, constatând că nu există chestiuni prealabile sau excepţii, acordă cuvântul reprezentantului procurorului general, pentru prezentarea punctului de vedere cu privire la recursul în interesul legii. 8. Doamna procuror pune concluzii pentru admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii în problema de drept vizată, în sensul celei de-a doua orientări exprimate în jurisprudenţa instanţelor de judecată, conform căreia măsura încetării de drept a mandatului primarului este consecinţa unei stări de incompatibilitate, indiferent dacă aceasta este constatată în perioada mandatului în desfăşurare sau în perioada unui mandat anterior; în susţinerea acestei soluţii, doamna procuror face referire la argumentele prezentate pe larg în scris, în punctul de vedere formulat şi depus la dosar. 9. Preşedintele completului de judecată declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: I. Problema de drept care a generat practica neunitară 10. Prin Hotărârea nr. 25 din 23 septembrie 2020, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 514 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării pe calea recursului în interesul legii cu privire la următoarea problemă de drept: "În interpretarea dispoziţiilor art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare [art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare], art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, intervine sau nu încetarea de drept a mandatului de primar, dacă acesta este ulterior mandatului în cursul căruia a fost constatată starea de incompatibilitate printr-un raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, a cărui legalitate a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă." II. Prevederile legale incidente 11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 sau Codul administrativ): "ART. 160 Încetarea de drept a mandatului primarului (1) Mandatul primarului încetează, de drept, în următoarele cazuri: (...) b) constatarea şi sancţionarea, în condiţiile legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, a unei stări de incompatibilitate;" 12. Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 393/2004): "ART. 15 (...) (2) Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: (...) b) incompatibilitate;" 13. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 161/2003): "ART. 91 (...) (1^1) Starea de incompatibilitate durează până la data încetării de drept a mandatului în care alesul local a exercitat o funcţie sau o calitate incompatibilă cu aceasta sau până la data la care a încetat funcţia sau calitatea care a determinat starea de incompatibilitate." 14. Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 176/2010): "ART. 25 (1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni. (...) (3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective." III. Examen jurisprudenţial - principalele coordonate ale divergenţelor de jurisprudenţă 15. Autorul sesizării apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru declanşarea procedurii prevăzute de art. 515 din Codul de procedură civilă, arătând că, în practica instanţelor judecătoreşti, problema de drept supusă dezbaterii a fost soluţionată neunitar, prin pronunţarea unor hotărâri definitive diferite. 16. Se arată în sesizare că litigiile în care a fost pusă problema de drept invocată au ca obiect anularea ordinului emis de prefect, prin care se constată încetarea înainte de termen a mandatului de primar, în temeiul art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 [fostul art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004], ca urmare a constatării şi sancţionării, în condiţiile Legii nr. 176/2010, a unei stări de incompatibilitate. Primarul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada exercitării mandatului anterior şi aceasta a fost constatată printr-un raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), a cărui legalitate a fost contestată şi confirmată, prin hotărâre judecătorească definitivă, în perioada mandatului următor, în care se emite şi ordinul prefectului, a cărui anulare se solicită de către primar, în cadrul litigiilor. 17. Autorul sesizării precizează că, în soluţionarea acestor litigii, instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar, fiind evidenţiate două orientări. 18. Unele instanţe au admis acţiunile formulate de primari, anulând ordinele emise de către prefecţi. 19. Aceste instanţe, interpretând dispoziţiile art. 25 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, au apreciat că: "(...) starea de incompatibilitate a unei persoane constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării specifice demnităţii sau funcţiei în legătură cu care s-a stabilit în mod definitiv starea de incompatibilitate, derogările prevăzute în Legea nr. 176/2010 fiind cele prevăzute de alin. (4) al art. 25 şi alin. (3) al art. 26 din acelaşi act normativ privind sancţiunile aplicabile în cazul acestor abateri disciplinare (care sunt mai grave decât mustrarea sau avertismentul), respectiv cele privind începutul termenului de prescripţie pentru constatarea abaterii disciplinare şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare. (...) Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, aceasta nu mai poate ocupa, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418 din 3 iulie 2014^1, o altă funcţie eligibilă prevăzută de art. 1 din Legea nr. 176/2010, pe o perioadă de trei ani de la încetarea mandatului, iar în cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează, potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate. (...) Este adevărat că, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, starea de incompatibilitate atrage încetarea de drept a mandatului de primar, însă în cauză se reţine că starea de incompatibilitate a reclamantei, constatată prin raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, nu priveşte această funcţie, ci pe aceea pe care a îndeplinit-o în calitate de primar, în mandatul 2012-2016. Această împrejurare nu a fost remarcată şi nici motivată de către pârât care, pornind de la constatarea definitivă a stării de incompatibilitate a reclamantei pentru funcţia de primar, a apreciat că această incompatibilitate se răsfrânge asupra celui de-al doilea mandat într-o funcţie eligibilă. Instanţa consideră că dispoziţiile art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003, care stabilesc clar durata stării de incompatibilitate, trebuiau avute în vedere la emiterea ordinului contestat şi, faţă de faptul că raportul Agenţiei Naţionale de Integritate a constatat că starea de incompatibilitate a avut loc în perioada 19.06.2012-10.12.2014, prefectul trebuia să constate, raportat la această prevedere legală, că la momentul emiterii ordinului starea de incompatibilitate nu mai exista şi nu mai poate afecta mandatul de primar 2016-2020. Aşa fiind, instanţa conchide că, din perspectiva neaplicării prevederilor art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003, ordinul contestat este nelegal emis. Este evident că, prin aplicarea art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003, reclamanta nu se afla în stare de incompatibilitate la data emiterii ordinului, aceasta încetând potrivit textului amintit «la data încetării de drept a mandatului în care alesul local a exercitat o funcţie sau o calitate incompatibilă cu aceasta», în concret la data încetării de drept a mandatului de primar, care sa produs în anul 2016. Prin urmare, neexistând îndeplinită condiţia prevăzută de art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 (neexistând incompatibilitate), prefectul a emis în mod nelegal ordinul (...), constatând în mod nejustificat încetarea înainte de termen a mandatului primarului.“ (Sentinţa nr. 404 din 14 august 2019 - Dosar nr. 1.384/102/2019 -Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal). ^1Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014." 20. În această orientare, autorul sesizării apreciază că se încadrează şi alte instanţe, după cum urmează: Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (Sentinţa nr. 570/CA din 28.08.2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.075/85/2019), Tribunalul Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal (Sentinţa nr. 857 din 3.12.2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.406/108/2019) şi Tribunalul Ilfov (Sentinţa nr. 594 din 25.05.2020, pronunţată în Dosarul nr. 609/93/2020, şi Sentinţa civilă nr. 144 din 23.01.2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.651/93/2019). 21. Alte instanţe au respins acţiunile formulate de către primari, orientare în cadrul căreia au fost identificate două categorii de argumente: - unele instanţe au reţinut „ca fiind neîntemeiat motivul (...) că a încetat mandatul de primar în cadrul căruia a fost găsit incompatibil, în anul 2016, (...) iar sancţiunea poate fi numai aferentă unui raport de muncă în vigoare şi nu unuia finalizat, (întrucât - n.r.) numai incompatibilitatea săvârşită în exercitarea actualului mandat reprezintă cauză de încetare de drept a mandatului de primar. (...) art. 160 din Codul administrativ nu distinge cu privire la mandatul cu privire la care s-a identificat starea de incompatibilitate, ci prevede că mandatul primarului încetează, de drept, în caz de constatare şi sancţionare, în condiţiile legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, a unei stări de incompatibilitate, data încetării de drept a mandatului fiind data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, în cazul în care s-a constatat legalitatea raportului de evaluare. Pe de altă parte, este adevărat că, în baza art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate durează până la data încetării de drept a mandatului în care alesul local a exercitat o funcţie sau o calitate incompatibilă cu aceasta sau până la data de la care a încetat funcţia sau calitatea care a determinat starea de incompatibilitate, însă aceste dispoziţii legale nu pot înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 160 din Codul administrativ, în contextul în care primarul căruia i-a încetat mandatul cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate a obţinut, imediat după, alte mandate, în perioada în care raportul A.N.I. nu era încă definitiv, astfel că perioada de decădere de 3 ani, prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, nu i-a putut fi aplicată la acel moment. Din punctul de vedere al instanţei, dacă în termenul respectiv persoana a obţinut, ca efect al alegerilor, «aceeaşi funcţie» şi se constată starea de incompatibilitate cu privire la funcţia eligibilă deţinută anterior, calitatea de ales trebuie să înceteze, punându-se capăt mandatului, înainte de termen.“ (Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 291 din 19 martie 2020 - Dosar nr. 215/63/2020 şi Sentinţa nr. 669 din 29 martie 2020 - Dosar nr. 2.139/63/2020); – alte instanţe au apreciat că „starea de incompatibilitate şi efectele acesteia sunt guvernate, din perspectiva normelor de drept material, de Legea nr. 161/2003, în vigoare la data faptelor, iar în ceea ce priveşte normele de procedură, de actul normativ în vigoare la data verificării şi întocmirii raportului, respectiv Legea nr. 176/2010, astfel că nu sunt nesocotite prevederile art. 6 alin. (1) teza a II-a din Codul civil (...). Aceste argumente stau şi la temelia neaplicării art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, introdus prin Legea nr. 54/2019, (...) respectiv art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003, introdus prin Legea nr. 59/2019 (...). (...) din interpretarea prevederilor art. 160 din Codul administrativ rezultă că legiuitorul a reglementat cazurile de încetare de drept, în virtutea legii, a mandatului de primar, prefectul având competenţa doar de a constata încetarea de drept a mandatului, evident după ce intervine una din cauzele de încetare. Or, în litigiul pendinte, încetarea mandatului de primar al reclamantului a intervenit, în temeiul legii, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti pronunţate în cadrul contestaţiei împotriva raportului de evaluare A.N.I., aşa cum prevede art. 160 alin. (4) din Codul administrativ.“ (Sentinţa nr. 65 din 17 martie 2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 148/112/2020, Decizia nr. 1.054 din 22 iunie 2020 a Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal - Dosar nr. 1.415/95/2019 şi Sentinţa nr. 501/CA din 21 noiembrie 2019 a Tribunalului Satu Mare - Dosar nr. 2.034/83/2019). IV. Opinia autorului sesizării 22. Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova, autorul sesizării, nu a formulat un punct de vedere cu privire la problema de drept propusă spre dezlegare. V. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 23. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 1.990/C/3733/III-5/2020 din 11 decembrie 2020, apreciază că cea de-a doua orientare jurisprudenţială este în spiritul şi litera legii, astfel încât consideră că măsura încetării de drept a mandatului primarului este consecinţa unei stări de incompatibilitate, indiferent dacă aceasta este constatată în perioada mandatului în curs sau în perioada unui mandat anterior. 24. Se arată, în acest sens, că raportat la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, şi la interpretarea dată de instanţa de contencios constituţional dispoziţiilor legale supuse examinării, perioada de interdicţie de 3 ani nu operează de la data reţinerii stării de incompatibilitate prin raportul de evaluare, ci trebuie avută în vedere data rămânerii definitive a raportului de evaluare, inclusiv în cazul în care acesta a fost contestat în instanţă, de la această dată urmând a fi aplicate, în termen de 6 luni, sancţiunile impuse de lege. 25. Astfel, nu trebuie confundată perioada reţinută prin raportul de evaluare, în care s-a aflat în stare de incompatibilitate persoana respectivă, cu consecinţele care decurg din aceasta, respectiv cu interdicţiile prevăzute de lege care decurg din starea de incompatibilitate şi cu perioada în care acestea operează. Interdicţia şi perioada în care aceasta operează sunt tocmai consecinţa existenţei anterioare a unei stări de incompatibilitate. Aşadar, nu este vorba despre perioada de incompatibilitate care a fost stabilită prin raportul de evaluare, ci despre perioada de la care operează interdicţiile prevăzute de lege ce decurg din respectiva stare de incompatibilitate. 26. Trebuie, deci, avută în vedere data rămânerii definitive a raportului de evaluare, fiind irelevantă, sub aspectul momentului de la care începe perioada de interdicţie de 3 ani, perioada în care s-a reţinut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate; este evident faptul că perioada de interdicţie de 3 ani se aplică noului mandat de primar în situaţia în care raportul de evaluare a rămas definitiv în timpul exercitării acestuia, aplicarea sancţiunii art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 neputând fi condiţionată de survenirea momentului efectiv şi definitiv în care s-a constatat existenţa stării de incompatibilitate, exclusiv în timpul exercitării mandatului anterior. 27. Totodată, dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora, în cazul încetării de drept a mandatului, inclusiv în caz de incompatibilitate, persoana care a ocupat o funcţie eligibilă este decăzută din dreptul de a mai ocupa o altă funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului, sunt încă o dovadă în sensul că voinţa legiuitorului a fost aceea de a sancţiona starea de incompatibilitate chiar şi după expirarea mandatului. 28. Situaţia în care o persoană aflată în stare de incompatibilitate ocupă o funcţie de natura celor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 176/2010, în perioada de 3 ani în care operează interdicţia legală prevăzută de acest act normativ, constituie o încălcare a principiilor constituţionale şi legale privind ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice care se bucură de integritate, noul mandat fiind obţinut cu încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, cu consecinţa constatării acestei împrejurări prin ordin emis de către prefect, în condiţiile art. 69 din Legea administraţiei publice locale, nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, constatarea definitivă a stării de incompatibilitate a unei persoane se răsfrânge şi asupra celui de-al doilea mandat într-o funcţie eligibilă. 29. Se concluzionează în sensul că intenţia legiuitorului a fost aceea de a sancţiona persoanele cu privire la care s-a constatat încălcarea regimului juridic privind incompatibilităţile, sancţiunea având două componente: eliberarea din funcţie, conform art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, şi interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea de drept a mandatului, conform art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. VI. Punctul de vedere teoretic exprimat de specialiştii din cadrul facultăţilor de drept 30. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat facultăţilor de drept din principalele centre universitare naţionale opinia ştiinţifică cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării; dintre acestea, a răspuns solicitării doar Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai^2 din Cluj. ^2 Dr. Ovidiu Podaru, profesor universitar, titular al disciplinelor Drept administrativ (I şi II). 31. S-a arătat că incompatibilitatea reprezintă, în esenţă, un fapt juridic: o situaţie în care una şi aceeaşi persoană exercită o funcţie publică în paralel cu o alta ori deţine o anumită calitate sau exercită o activitate, în condiţiile în care un text de lege interzice expres acest cumul. Şi, din punct de vedere temporal, incompatibilitatea durează, ca stare de fapt, de la momentul în care persoana în cauză este îndreptăţită formal să exercite ambele funcţii/calităţi/activităţi şi până la momentul la care una dintre acestea încetează. Efectul juridic incontestabil al acestui fapt juridic este acela al încetării automate a funcţiei protejate prin instituirea incompatibilităţii. 32. Instituţia incompatibilităţii avea, la origine, exclusiv un rol de protecţie a unor funcţii (care, prin cumul cu altele, nu puteau fi exercitate în mod adecvat), aşa încât încetarea (automată a) funcţiei nu reprezenta altceva decât o măsură administrativă fără efect sancţionator, represiv, menită doar să readucă situaţia juridică la normal; în prezent, însă, în lumina textelor legale în vigoare şi în ciuda unui limbaj juridic adesea defectuos, incompatibilitatea pare a fi o situaţie ilicită [„starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară“ - art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 176/2010, bunăoară], care atrage, în cazul primarului, aplicarea unor sancţiuni de natură administrativă: încetarea mandatului [art. 160 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, coroborat cu art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010], respectiv decăderea din dreptul de a mai exercita o funcţie sau demnitate publică pe o perioadă de 3 ani de la data încetării de drept a mandatului [art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010]. 33. Se consideră că este foarte probabil ca tocmai această schimbare de abordare a instituţiei juridice a incompatibilităţii să reprezinte sursa controversei jurisprudenţiale ce face obiectul recursului în interesul legii supus analizei de faţă. 34. Se arată că, de la momentul încetării stării de incompatibilitate, începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, reglementat de art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, care ar împiedica angajarea răspunderii administrative a primarului. 35. În ce priveşte problema de drept supusă dezlegării se precizează că aceasta presupune premisa că acest termen nu s-a scurs, fiind mai întâi întrerupt, prin realizarea cercetării administrative finalizate cu emiterea raportului de către A.N.I., şi ulterior suspendat, prin formularea acţiunii în contencios administrativ de către primarul aflat în situaţie de incompatibilitate. 36. Practic, această situaţie specială de suspendare a termenului de prescripţie poate fi dedusă, implicit, din coroborarea alin. (3) şi (4) ale art. 160 din Codul administrativ, de vreme ce din interpretarea acestora rezultă în mod clar că, pe perioada judecării acestei acţiuni, momentul încetării de drept a mandatului (deci, practic, aplicarea sancţiunii administrative) este amânat(ă). În acest context şi în ipoteza în care, între timp, primarul exercită un mandat subsecvent celui în care a fost constatată starea de incompatibilitate, problema care solicită o rezolvare este aceea de a şti dacă acestui al doilea mandat i se aplică încetarea de drept prevăzută de art. 160 din Codul administrativ. 37. Or, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, în prezent aceasta are natura unei sancţiuni administrative (urmată de o alta, aceea a interdicţiei de 3 ani de a mai exercita vreo funcţie publică), potrivit normelor legale menţionate, aplicarea ei, supusă regimului prescripţiei extinctive reglementate de Codul civil, a fost, o perioadă de timp, suspendată prin introducerea unei acţiuni în contencios administrativ. 38. În plus, prin Decizia nr. 396 din 13 iunie 2017^3 (paragraf 25), Curtea Constituţională a arătat că sintagma „aceeaşi funcţie“ se referă la „toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege“ (Legea nr. 176/2010 - n.r.); în consecinţă, într-o interpretare a fortiori, se poate subînţelege că, de vreme ce interdicţia de 3 ani ar trebui considerată ca fiind aplicabilă „oricărui mandat“, şi sancţiunea încetării de drept poate fi aplicată „în orice mandat“. ^3 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 18 octombrie 2017. 39. Se concluzionează, astfel, că încetarea de drept poate interveni şi în cursul unor mandate subsecvente ale primarului. VII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 40. Prin Decizia nr. 69 din 9 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 15 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Interpretarea dispoziţiilor art. 69 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările ulterioare, în sensul de a lămuri ce fel de control poate efectua instanţa de contencios administrativ asupra ordinului prefectului prin care se constată încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.“ VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale 41. În jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional au fost identificate următoarele decizii, ce pot prezenta relevanţă, alături de cele menţionate deja, în cele ce precedă, cu privire la problema de drept ce face obiectul recursului în interesul legii supus analizei: - Decizia nr. 60 din 12 februarie 2020 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 8 mai 2020; – Decizia nr. 175 din 29 martie 2016 referitoare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2016; – Decizia nr. 663 din 30 octombrie 2018 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 9 ianuarie 2019; – Decizia nr. 466 din 12 iulie 2018 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (4), art. 25 alin. (1) şi (3) şi art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, art. 69 alin. (3) şi (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, art. 16 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 4 ianuarie 2019; – Decizia nr. 856 din 10 decembrie 2015 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi art. 25 alin. (3) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 3 martie 2016. IX. Raportul asupra recursului în interesul legii 42. Raportul analizează sesizarea, constatând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 515 din Codul de procedură civilă, s-a făcut dovada existenţei unei jurisprudenţe neunitare cu privire la problema de drept invocată de titularul sesizării. 43. Pentru dezlegarea acestei probleme de drept, judecătorii-raportori propun soluţia potrivit căreia, în interpretarea dispoziţiilor art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003 şi art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 176/2010, încetarea de drept a mandatului de primar intervine chiar dacă acesta este ulterior mandatului în cursul căruia a fost constatată starea de incompatibilitate, printr-un raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, a cărui legalitate a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 44. Verificarea regularităţii învestirii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie impune analizarea condiţiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii, în conformitate cu dispoziţiile art. 515 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii“, precum şi ale art. 514 din acelaşi cod, referitoare la obiectul recursului şi la titularul dreptului de sesizare; analiza implică, aşadar, mai multe aspecte. 45. Sub aspectul cerinţei de ordin formal prevăzute de dispoziţiile art. 515 din Codul de procedură civilă, constând în dovada că problema de drept care formează obiectul sesizării a fost soluţionată în mod diferit, prin hotărâri judecătoreşti definitive, se constată că aceasta este îndeplinită, autorul sesizării ataşând hotărârii de sesizare hotărârile judecătoreşti definitive menţionate mai sus, la pct. III - Principalele coordonate ale divergenţelor de jurisprudenţă. 46. Sub aspectul obiectului recursului în interesul legii, în sensul că acesta trebuie să se circumscrie dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, respectiv să privească probleme de drept soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, întrucât finalitatea acestei instituţii juridice o constituie asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii, condiţie care se constată a fi îndeplinită, de asemenea. 47. Sub aspectul titularului dreptului de a formula recursul în interesul legii, se constată că autorul sesizării, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova, se regăseşte printre titularii dreptului de sesizare, prevăzuţi de art. 514 din Codul de procedură civilă. 48. În ceea ce priveşte analiza problemei de drept supuse dezlegării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă, ca situaţie premisă, că obiectul litigiilor care au condus la apariţia divergenţei de jurisprudenţă constă în acţiunea în anulare a ordinului emis de prefect, prin care se constată încetarea înainte de termen a mandatului de primar, ca urmare a constatării şi sancţionării unei stări de incompatibilitate, în condiţiile legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice. 49. Primarul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada exercitării mandatului anterior şi aceasta a fost constatată printrun raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, a cărui legalitate a fost contestată, iar hotărârea judecătorească ce confirmă legalitatea raportului de evaluare a rămas definitivă în mandatul următor, în care se emite şi ordinul prefectului a cărui anulare se solicită de către primar. 50. Instanţa de trimitere a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea atât a dispoziţiilor art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cât şi a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004, fiind necesară această distincţie, în funcţie de data emiterii ordinului prefectului, a cărui anulare se solicită. 51. Astfel, Legea nr. 393/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, iar textul art. 15 alin. (2) lit. b) avea următorul conţinut: „Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: b) incompatibilitate“, relevante fiind şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora, „În toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului“. 52. La data de 5.07.2019 a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, act normativ prin care, potrivit dispoziţiilor art. 597 alin. (2) lit. h), s-a abrogat Legea nr. 393/2004. 53. La data intrării în vigoare a Codului administrativ îşi produc efectele prevederile art. 160 alin. (1) lit. b), conform cărora „Mandatul primarului încetează, de drept, în următoarele cazuri: (…) b) constatarea şi sancţionarea, în condiţiile legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, a unei stări de incompatibilitate“; de asemenea, alin. (7) al aceluiaşi articol dispune că „În toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului“. 54. Din analiza hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiile care au condus la divergenţa de jurisprudenţă se observă că, în unele cazuri, ordinul prefectului a cărui anulare se solicită a fost emis în baza Legii nr. 393/2004, fiind analizate astfel prevederile acestui act normativ, iar în alte speţe actul administrativ a fost emis după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, instanţele efectuând o analiză a dispoziţiilor din Codul administrativ. 55. În esenţă, problema de drept ce constituie obiectul sesizării este incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003, care a condus la soluţia admiterii acţiunilor în anulare, în situaţia în care starea de incompatibilitate constatată prin raportul de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate privea funcţia de primar deţinută în mandatul anterior (2012-2016). 56. În susţinerea acestei soluţii, instanţele au considerat că dispoziţiile art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 59/2019, dispoziţii care stabilesc durata stării de incompatibilitate, trebuiau avute în vedere la emiterea ordinului contestat, faţă de faptul că raportul Agenţiei Naţionale de Integritate a constatat că starea de incompatibilitate a avut loc în perioada 2012-2014. Astfel, în opinia acestor instanţe, prefectul trebuia să constate, raportat la această prevedere legală, că, la momentul emiterii ordinului, starea de incompatibilitate nu mai exista şi nu mai poate afecta mandatul de primar 2016-2020. 57. Dimpotrivă, celelalte instanţe au adoptat o altă interpretare a textului de lege, apreciind că dispoziţiile art. 160 din Codul administrativ nu disting cu privire la mandatul în care s-a identificat starea de incompatibilitate, ci prevăd că mandatul primarului încetează de drept, în caz de constatare şi sancţionare, în condiţiile legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, a unei stări de incompatibilitate, data încetării de drept a mandatului fiind data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, în cazul în care s-a constatat legalitatea raportului de evaluare. În opinia acestor instanţe, dispoziţiile art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003 nu pot înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 160 din Codul administrativ, în contextul în care primarul căruia i-a încetat mandatul cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate a obţinut, imediat după acest mandat, alt mandat, în perioada în care raportul Agenţiei Naţionale de Integritate nu era încă definitiv, astfel că perioada de decădere de 3 ani prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 nu i-a putut fi aplicată la acel moment. 58. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale la care se referă sesizarea trebuie făcute în sensul hotărârilor judecătoreşti prin care s-au respins acţiunile formulate de primari. 59. Efectuând un istoric al actelor normative ce reglementează administraţia publică locală, intrate în vigoare ulterior anului 1990, se observă că prin Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 28 noiembrie 1991 (Legea nr. 69/1991), s-a prevăzut, la art. 40, faptul că „Mandatul primarului este de 4 ani şi expira la depunerea jurământului de către noul primar. Mandatul poate înceta înainte de termen în caz de demisie, pierderea drepturilor electorale, apariţia uneia din situaţiile de incompatibilitate prevăzute la art. 15 alin. 1 lit. a) şi c), deces sau demitere“. 60. Prin art. 157 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, a fost abrogată Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991. 61. Legea nr. 215/2001 a fost republicată în temeiul art. III din Legea nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 18 iulie 2006, şi rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 13 septembrie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare, fiind, ulterior, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007. 62. Iniţial, la data publicării Legii nr. 215/2001, art. 72 prevedea că „(1) Mandatul primarului este de 4 ani şi se exercită până la depunerea jurământului de primarul nou-ales. Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă“. Textul alin. (2) lit. b) al aceluiaşi articol dispunea că „(2) Mandatul încetează de drept în unul dintre următoarele cazuri: (…) b) incompatibilitate“, iar conform alin. (3) „În cazurile prevăzute la alin. (2) prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului“. 63. În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, a fost publicată Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali care, prin dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. b), a prevăzut: „Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: b) incompatibilitate“. Potrivit art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ, „În toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului“. 64. După republicarea şi renumerotarea textelor, în temeiul art. III din Legea nr. 286/2006, Legea nr. 215/2001 a prevăzut la art. 69 alin. (2) faptul că „(2) Mandatul primarului încetează de drept în condiţiile legii statutului aleşilor locali (...); (3) In cazurile prevăzute la alin. (2), prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului“. 65. În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, a fost publicată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care, prin dispoziţiile art. 597 alin. (2) lit. e) şi h), a abrogat Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. 66. Textul legal incident în cauzele care au declanşat jurisprudenţa neunitară este art. 160 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, care are titlul „Încetarea de drept a mandatului primarului“, mai exact alin. (1) lit. b), potrivit căruia „Mandatul primarului încetează, de drept, în următoarele cazuri: (…) b) constatarea şi sancţionarea, în condiţiile legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, a unei stări de incompatibilitate“. Prezintă relevanţă şi dispoziţiile alin. (4), conform cărora „În situaţia în care este contestată legalitatea actului prevăzut la alin. (3), data încetării de drept a mandatului este data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti“. 67. Dispoziţiile alin. (7) ale aceluiaşi articol prevăd care este procedura, în toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, respectiv „(...) prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului. Ordinul are la bază un referat semnat de secretarul general al unităţii/ subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum şi actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului“. 68. Textul art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, ce reglementează unul din cazurile de încetare de drept a mandatului primarului, este o normă de trimitere la condiţiile Legii nr. 176/2010. Din cuprinsul acestui act normativ prezintă relevanţă dispoziţiile art. 25 din cadrul secţiunii a 3-a, intitulată „Evaluarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor“. 69. Astfel, art. 25 din Legea nr. 176/2010 prevede că: "(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective." 70. De asemenea, conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, „Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenţiei, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel“. 71. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Curtea Constituţională a României a pronunţat Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma „aceeaşi funcţie“ se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege. 72. În considerentele deciziei menţionate, Curtea Constituţională a statuat următoarele: "(...) pentru a corespunde exigenţelor de claritate, precizie şi previzibilitate, Curtea constată că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010, în partea referitoare la «aceeaşi funcţie», trebuie interpretate în sensul voinţei legiuitorului de asigurare a integrităţii în exercitarea funcţiilor publice, inclusiv prin stabilirea unor interdicţii şi aplicarea unor sancţiuni în cazul persoanelor cu privire la care s-a constatat încălcarea regimului incompatibilităţilor sau conflictului de interese. 37. Astfel, plecând de la premisa că intenţia legiuitorului a fost aceea de a sancţiona persoanele cu privire la care s-a constatat încălcarea regimului juridic privind incompatibilităţile sau conflictul de interese, fără a face vreo diferenţă între tipul funcţiilor elective deţinute, Curtea constată că atribuirea pentru sintagma «aceeaşi funcţie» a înţelesului unic de funcţia care a generat starea de incompatibilitate sau conflict de interese este de natură să lipsească de eficacitate norma juridică respectivă, contrar spiritului Legii nr. 176/2010. (...)39. Or, în interpretarea potrivit căreia o persoană cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese poate ocupa o altă funcţie eligibilă decât cea care a generat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese, textul legal este în mod vădit contrar semnificaţiei avute în vedere de legiuitor, care, prin Legea nr. 176/2010, a urmărit asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea tuturor funcţiilor şi demnităţilor publice şi al cărei scop este acela de a sancţiona persoana în cauză prin stabilirea interdicţiei de a mai ocupa oricare dintre funcţiile eligibile.40. De asemenea, a accepta interpretarea conform căreia unei persoane constatate a fi în stare de incompatibilitate sau conflict de interese îi este interzis să mai ocupe doar funcţia care a generat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese, putând, în schimb, ocupa orice altă funcţie eligibilă, ar pune, practic, la îndemâna categoriilor de persoane vizate de Legea nr. 176/2010 un procedeu extrem de simplu de eludare a legii şi a aplicabilităţii sancţiunilor instituite de aceasta, aspect de neconceput într-un stat de drept.41. Pe cale de consecinţă, pentru a integra prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua în litera şi spiritul Legii nr. 176/2010, astfel încât acestea să corespundă voinţei reale avute de legiuitor la momentul adoptării lor, conţinutul acestora trebuie interpretat în sensul că odată constatată definitiv existenţa unei stări de incompatibilitate sau conflict de interese, persoana în sarcina căreia această stare a fost stabilită decade din dreptul de a mai ocupa orice altă funcţie eligibilă, prevăzută de art. 1 din lege, pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. Curtea menţionează că, în litera şi spiritul legii, poate subzista doar interpretarea potrivit căreia o persoană care a ocupat, spre exemplu, funcţia de consilier local sau judeţean şi cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau încălcarea regimului privind conflictul de interese nu mai poate ocupa, pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului, nicio altă funcţie eligibilă (spre exemplu, senator, deputat, primar, consilier local etc.).42. Curtea constată, de asemenea, că numai în această interpretare prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt conforme dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căruia funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate în condiţiile legii. Într-adevăr, Constituţia lasă la aprecierea legiuitorului ordinar stabilirea condiţiilor de ocupare a funcţiilor şi demnităţilor publice, însă acesta trebuie să se conformeze cerinţelor de claritate şi precizie a normei. În acelaşi timp, doar în această interpretare, sintagma «aceeaşi funcţie» îl poate avertiza în mod inechivoc pe destinatarul său asupra gravităţii consecinţelor nerespectării enunţului legal pe care îl cuprinde, astfel încât dreptul la ocuparea şi exercitarea funcţiilor publice eligibile să nu rămână teoretic şi iluzoriu.43. Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că, pentru a fi în acord cu Legea fundamentală şi pentru a corespunde voinţei reale a legiuitorului, sintagma «aceeaşi funcţie» din cuprinsul art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 nu poate primi nicio altă semnificaţie decât aceea că noţiunea «aceeaşi» din cuprinsul său se referă la oricare dintre funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 176/2010.44. Curtea Constituţională a stabilit că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare (a se vedea Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011).45. Curtea nu declară neconstituţională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecinţe asupra existenţei normative în ordinea juridică a normei supuse controlului, ci se stabileşte doar, pe cale de interpretare, un unic înţeles constituţional al art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010.46. Faţă de cele expuse, Curtea constată că dispoziţiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma «aceeaşi funcţie» se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege şi nicio autoritate nu poate ignora înţelesul constituţional astfel stabilit" 73. Astfel, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale şi potrivit interpretării date de Curtea Constituţională, perioada de interdicţie de 3 ani nu operează de la data reţinerii stării de incompatibilitate prin raportul de evaluare, ci trebuie avută în vedere data rămânerii definitive a raportului de evaluare, inclusiv în cazul în care acesta a fost contestat în instanţă, de la această dată urmând a fi aplicate sancţiunile impuse de lege, în termen de 6 luni. 74. Nu trebuie confundată perioada reţinută prin raportul de evaluare în care s-a aflat în stare de incompatibilitate persoana respectivă, cu consecinţele care decurg din aceasta, respectiv cu interdicţiile prevăzute de lege care decurg din starea de incompatibilitate şi cu perioada în care acestea operează, acestea fiind consecinţa existenţei anterioare a unei stări de incompatibilitate. 75. Trebuie avută în vedere data rămânerii definitive a raportului de evaluare, fiind irelevantă, sub aspectul momentului de la care începe perioada de interdicţie de 3 ani, perioada în care s-a reţinut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate. 76. În acest context, este evident faptul că perioada de interdicţie de 3 ani se aplică noului mandat de primar, în situaţia în care raportul de evaluare a rămas definitiv în timpul exercitării acestuia. 77. În consecinţă, aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 nu poate fi condiţionată de survenirea momentului efectiv şi definitiv în care s-a constatat existenţa stării de incompatibilitate, exclusiv în timpul exercitării mandatului anterior. 78. Interpretând dispoziţiile art. 160 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, potrivit cărora „(3) Data încetării de drept a mandatului în cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), în situaţia în care legalitatea raportului de evaluare prin care s-a constatat starea de incompatibilitate nu a fost contestată, este data expirării perioadei în care primarul are dreptul să conteste raportul de evaluare, în condiţiile legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice“ şi „(4) În situaţia în care este contestată legalitatea actului prevăzut la alin. (3), data încetării de drept a mandatului este data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti“, rezultă că, atunci când termenul legal de contestare a raportului de evaluare depăşeşte durata primului mandat de primar, starea de incompatibilitate nu încetează odată cu ajungerea la termen a acestuia, ci se prelungeşte, de iure, până la expirarea termenului de contestare, termen care poate fi în interiorul celui de-al doilea mandat, consecutiv celui care a atras starea de incompatibilitate. 79. Voinţa legiuitorului rezultă chiar din modul de redactare a textului art. 160 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, redat anterior, data încetării de drept a mandatului fiind data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care se constată legalitatea raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate. La stabilirea datei de încetare a mandatului unui primar pentru această situaţie, Codul administrativ face referire numai la „data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti“, fără a face distincţie cu privire la mandatul pe care îl exercită la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti. 80. Prezintă relevanţă în analiza textelor legale supuse interpretării şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 175 din 29 martie 2016, prin care s-au statuat următoarele: "(...) normele de lege criticate atribuie prefectului rolul de a «constata», respectiv de „a lua act“ de încetarea mandatului de primar, în caz de incompatibilitate. Aşadar, în acest caz, prefectul îndeplineşte, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcţionării autorităţii administraţiei publice, în condiţii de imparţialitate, fără a fi pusă în discuţie crearea unui raport de subordonare între primar şi prefect. Departe de a constitui o încălcare a art. 123 alin. (4) din Constituţie, prevederile de lege criticate dau expresie rolului prefectului, în calitate de reprezentant al Guvernului, de a asigura, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice, astfel cum stabileşte art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 24 martie 2008.24. Curtea constată că ordinul emis de prefect, în temeiul acestei atribuţii legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că se ia act de o situaţie juridică preexistentă, clarificându-se şi definitivându-se, astfel, raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice. Ca atare, prin crearea acestei atribuţii, raţiunea legiuitorului nu contravine prevederilor constituţionale, întrucât, conform art. 102 alin. (1) din Legea fundamentală, Guvernul exercită conducerea generală a administraţiei publice, iar prefectul este, potrivit art. 123 alin. (2), reprezentantul său pe plan local.25. Prin urmare, Curtea constată că atribuţia legală exercitată de prefect, prin emiterea unui asemenea act administrativ, nu este de natură să creeze raporturi de subordonare între prefect şi primar, neafectând prevederile art. 123 alin. (4) din Constituţie, şi nici nu modifică situaţii juridice preexistente, cum este în speţă cea de incompatibilitate, stabilită prin alte acte juridice." 81. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 69 din 9 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea dispoziţiilor art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, raportat la prevederile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 (preluate în actuala reglementare de art. 160 din Codul administrativ) şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, cu referire la controlul ce poate fi efectuat de instanţa de contencios administrativ asupra ordinului prefectului prin care se constată încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar, s-a statuat că: "49. Normele legale citate sunt edictate în termeni clari şi neechivoci în sensul că încetarea înainte de termen a mandatului de primar, în caz de incompatibilitate, intervine de drept, iar prefectul, prin ordin, nu face altceva decât să constate faptul că a intervenit această situaţie. În consecinţă, prefectul nu dispune de nicio marjă de apreciere în exercitarea acestei atribuţii şi, implicit, nici instanţa de judecată nu poate face aprecieri privind oportunitatea sancţiunii. (…)55. Or, în speţă este vorba de încetarea mandatului de primar ca urmare a constatării unei situaţii nelegale imputabile persoanei (starea de incompatibilitate) şi de interdicţia de a mai ocupa funcţii eligibile pe o perioadă de trei ani. Este afectat, aşadar, dreptul de a fi ales, nu dreptul de a alege, restrângerea este limitată în timp şi există o vădită legătură între fapta imputată şi sancţiune. Este nerelevant faptul că încetarea de drept a mandatului şi decăderea din dreptul de a mai ocupa funcţii eligibile se aplică în mod automat pentru toate situaţiile de incompatibilitate, opţiunea legiuitorului situându-se în marja de apreciere a statului, acesta fiind în drept să considere că, ori de câte ori au fost încălcate normele privind incompatibilitatea, persoana vinovată nu mai poate fi învestită cu exerciţiul autorităţii publice o perioadă limitată de timp" 82. Se observă că ordinul de constatare a încetării de drept a mandatului nu poate fi emis înainte de intervenirea cauzei de încetare de drept, adică înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins cererea de anulare a raportului emis de Agenţia Naţională de Integritate, iar dispoziţiile art. 160 din Codul administrativ nu conţin nicio dispoziţie expresă în sensul că, odată constatată starea de incompatibilitate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana în cauză nu ar mai putea fi sancţionată pentru motivul că se află în exercitarea unui alt mandat. 83. Întrucât legiuitorul nu a reglementat un alt moment de încetare a mandatului decât data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, având în vedere şi principiul de drept ubi lex non distinguit, nec nos debemus, prefectul avea obligaţia de a emite ordinul privind constatarea încetării mandatului de primar începând cu această dată, neavând drept de apreciere cu privire la momentul încetării mandatului şi emiterii ordinului prin care se constată intervenirea acestei situaţii. 84. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003 se constată că acestea au fost introduse prin Legea nr. 59/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 9 aprilie 2019, şi au următorul conţinut: "(1^1) Starea de incompatibilitate durează până la data încetării de drept a mandatului în care alesul local a exercitat o funcţie sau o calitate incompatibilă cu aceasta sau până la data la care a încetat funcţia sau calitatea care a determinat starea de incompatibilitate" 85. Din cuprinsul art. 2 din Expunerea de motive a legii modificatoare rezultă că, iniţial, s-a intenţionat completarea art. 80 din Legea nr. 161/2003 cu un nou alineat care să prevadă că „sancţiunea dispusă ca urmare a constatării situaţiei de incompatibilitate să se poată aplica doar pentru mandatul în care a existat starea de incompatibilitate“, însă această intenţie nu sa materializat, întrucât conţinutul art. 80 din actul normativ menţionat nu s-a modificat până în prezent. 86. Analizând obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din articolul unic pct. 4 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003, soluţionată prin Decizia nr. 456 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 16 noiembrie 2018, Curtea Constituţională a precizat următoarele: "62. Cu privire la articolul unic pct. 4 [cu referire la art. 91 alin. (1^1)] (…) se aduc completări la art. 91, care reglementează, în prezent, aspecte cu privire la Starea de incompatibilitate - momentul când intervine starea de incompatibilitate etc., însă nu şi durata stării de incompatibilitate. (…)64. Prin legea modificatoare se propune completarea textului cu anumite precizări cu privire la durata stării de incompatibilitate, în sensul că starea de incompatibilitate durează până la data încetării de drept a mandatului în care alesul local a exercitat o funcţie sau o calitate incompatibilă cu aceasta sau până la data la care a încetat funcţia sau calitatea care a determinat starea de incompatibilitate.65. Ca atare, raportând soluţiile de principiu referitoare la calitatea legii, mai sus menţionate, la prevederile criticate, Curtea nu poate reţine faptul că norma cuprinsă în articolul unic pct. 4 [cu referire la art. 91 alin. (1^1)] din legea criticată este „lipsită de logică normativă“, întrucât chiar dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 24/2000 prevăd că soluţiile legislative preconizate prin proiectul de act normativ trebuie să acopere întreaga problematică a relaţiilor sociale ce reprezintă obiectul de reglementare, pentru a se evita lacunele legislative, or, durata stării de incompatibilitate nu era legiferată în concret." 87. Prevederile art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003 nu trebuie aplicate în sens literal, ci trebuie interpretate coroborat cu dispoziţiile legale invocate anterior şi în lumina jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional care, prin Decizia nr. 682 din 6 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1050 din 11 decembrie 2018, a statuat că „(...) există dreptul legiuitorului de a avea o marjă de apreciere în ceea ce priveşte stabilirea unor incompatibilităţi suplimentare celor prevăzute de textul constituţional pentru funcţiile şi demnităţile prevăzute expres de Constituţie sau de legile infraconstituţionale sau, dimpotrivă, de a renunţa la unele deja stabilite pe cale infraconstituţională ori de a opta pentru o adaptare a standardului de integritate, în funcţie de anumite circumstanţe, desigur nu şi pentru o eliminare a standardului de integritate, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din calitatea României de membru al Uniunii Europene (...)“ 88. În acest context legislativ şi jurisprudenţial, faptul de a nu fi sancţionată o persoană doar pentru motivul că pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive de constatare a stării de incompatibilitate nu s-a produs în timpul mandatului în care s-a ivit această situaţie echivalează cu o desconsiderare a standardelor de integritate proclamate în legislaţia naţională şi internaţională. 89. Aşa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 3 iulie 2014, trebuie avută în vedere raţiunea aplicării sancţiunii pentru starea de incompatibilitate, respectiv asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea tuturor funcţiilor şi demnităţilor publice, al cărei scop este acela de a sancţiona persoana în cauză prin stabilirea interdicţiei de a mai ocupa oricare dintre funcţiile eligibile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 176/2010. 90. În acelaşi sens sunt şi statuările din Decizia Curţii Constituţionale nr. 396 din 13 iunie 2017, în care s-a reţinut că, „în contextul normativ de stabilire a unor interdicţii în ceea ce priveşte funcţiile şi demnităţile publice, prevederile art. 25 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 176/2010 instituie reguli specifice referitoare la ocuparea funcţiilor eligibile. Astfel, interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă, Curtea statuând că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii - asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale“. 91. Dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora, în cazul încetării de drept a mandatului, inclusiv în caz de incompatibilitate, persoana care a ocupat o funcţie eligibilă este decăzută din dreptul de a mai ocupa o altă funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului, sunt o dovadă în sensul că voinţa legiuitorului a fost aceea de a sancţiona starea de incompatibilitate chiar şi după expirarea mandatului în cadrul căruia a fost săvârşită fapta. 92. Integritatea exprimă corectitudinea şi aplicarea legii, fără influenţa interesului personal, şi se referă la totalitatea atribuţiilor unei persoane care exercită o funcţie publică, exprimate prin legalitate şi imparţialitate, valori fundamentale într-un stat de drept. 93. Aşadar, scopul fundamental al instituirii regimului juridic al incompatibilităţilor şi sancţionarea acestora este acela de a conferi legitimitate şi de a institui o protecţie interesului public prin prisma faptului că, în exercitarea mandatului de primar, persoana respectivă reprezintă interesele cetăţenilor cu drept de vot. 94. Situaţia în care o persoană aflată în stare de incompatibilitate ocupă o funcţie de natura celor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 176/2010 în perioada de 3 ani în care operează interdicţia legală prevăzută de acest act normativ constituie o încălcare a principiilor constituţionale şi legale privind ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice care se bucură de integritate, noul mandat fiind obţinut cu încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, cu consecinţa constatării acestei împrejurări prin ordin emis de către prefect. 95. Prin urmare, constatarea definitivă a stării de incompatibilitate a unei persoane se răsfrânge şi asupra celui de-al doilea mandat într-o funcţie eligibilă, intenţia legiuitorului fiind aceea de a sancţiona persoanele cu privire la care s-a constatat încălcarea regimului juridic privind incompatibilităţile, sancţiunea având două componente: eliberarea din funcţie, conform dispoziţiilor art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, şi interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea de drept a mandatului, conform prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. 96. În consecinţă, dacă se constată starea de incompatibilitate cu privire la funcţia eligibilă deţinută anterior de o persoană, care a obţinut, ca efect al alegerilor, aceeaşi funcţie, calitatea de ales trebuie să înceteze, astfel încât măsura încetării de drept a mandatului primarului este consecinţa constatării unei stări de incompatibilitate, indiferent dacă aceasta este constatată în perioada mandatului în curs sau în perioada unui mandat anterior. 97. O interpretare contrară ar conduce la lipsirea de efecte a normei juridice şi la eludarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 176/2010, inclusiv a dispoziţiilor art. 160 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. 98. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 514 din acelaşi cod, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova. În interpretarea dispoziţiilor art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare [art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare], art. 91 alin. (1^1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, intervine încetarea de drept a mandatului de primar, chiar dacă acesta este ulterior mandatului în cursul căruia a fost constatată starea de incompatibilitate printr-un raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, a cărui legalitate a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE CORINA-ALINA CORBU Magistrat-asistent, Aurel Segărceanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
