Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA 2024 nr. 425 din 24 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA 2024 nr. 425 din 24 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 227 din 14 martie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Stoica în Dosarul nr. 4.393/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.015D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Magistratul-asistent arată că, potrivit citativului transmis de instanţa judecătorească, autorul excepţiei de neconstituţionalitate se află încarcerat în „Penitenciarul din Roma, Italia“, fără a se menţiona alte detalii referitoare la locul de deţinere. În vederea întocmirii fişei privind procedura de înştiinţare şi a comunicării actului de procedură, a fost contactată telefonic Secţia de executări penale a Curţii de Apel Bucureşti şi, ulterior, Secţia de executări penale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. Aceasta din urmă a transmis că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu execută pedeapsa în România, hotărârea de condamnare fiind recunoscută, prin Hotărârea nr. 265 din 20 iulie 2023, de către Curtea de Apel din Brescia (Italia). Ca urmare a solicitării de a preciza exact locul în care autorul excepţiei de neconstituţionalitate execută pedeapsa, Secţia de executări penale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti a comunicat că nu deţine o astfel de informaţie. Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 1 din Hotărârea nr. 6 din 16 martie 2017 a Plenului Curţii Constituţionale şi al art. 3 din Hotărârea nr. 25 din 9 noiembrie 2016, a fost numit în calitate de curator domnul avocat Teodor Popescu, pentru a asigura reprezentarea intereselor părţii menţionate pe parcursul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.015D/2021.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Teodor Popescu, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine că stabilirea datei comunicării deciziei instanţei de apel ca unic moment de la care curge termenul de introducere a contestaţiei în anulare încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3).
    4. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că autorul acesteia solicită completarea textului de lege criticat în sensul prelungirii termenului de introducere a contestaţiei în anulare. Or, dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa legiuitorului. Prin reglementarea acestui termen, legiuitorul a avut în vedere finalitatea unei bune administrări a justiţiei şi garantarea procesuală a drepturilor fundamentale ale părţilor.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    5. Prin Decizia penală nr. 1.449/A din 23 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.393/2/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Stoica într-o cauză privind soluţionarea unei contestaţii în anulare.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că a introdus calea de atac a contestaţiei în anulare, invocând motivul prevăzut de art. 426 lit. d) din Codul de procedură penală. Susţine că stabilirea datei comunicării deciziei instanţei de apel ca unic moment de la care curge termenul de introducere a contestaţiei în anulare, deşi există posibilitatea ca lipsa de imparţialitate a instanţei să fie descoperită ulterior, încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3). Face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 501 din 30 iunie 2016 şi Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006, precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 4 decembrie 1995, pronunţată în Cauza Bellet împotriva Franţei, sau Hotărârea din 29 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Lenskaya împotriva Rusiei. Dispoziţiile legale criticate condiţionează în mod nerezonabil dreptul de acces la un tribunal şi reprezintă un obstacol disproporţionat în exerciţiul acestui drept.
    7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază că, prin argumentele invocate, autorul excepţiei tinde la stabilirea pe o altă cale decât cea legislativă a momentului de la care începe să curgă termenul pentru formularea contestaţiei în anulare, aspect ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. Prin urmare, susţinerile autorului excepţiei vizează, în principal, aspecte legate de completarea dispoziţiilor criticate, prin prelungirea termenului de depunere a contestaţiei în anulare până la momentul la care contestatorul ia cunoştinţă despre existenţa cazului de incompatibilitate. O astfel de solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate. Curtea Constituţională nu se poate substitui organului legislativ pentru a stabili aspecte care ar depăşi statutul său constituţional, afectând rolul de legislator pozitiv al Parlamentului României, ca unică autoritate legiuitoare a ţării.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile curatorului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „(1) Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) şi c)-h) poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.“
    12. Autorul excepţiei susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, dintr-o perspectivă identică, prin Decizia nr. 133 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 11 mai 2021, paragrafele 33 şi 34, Decizia nr. 375 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 13 octombrie 2020, paragraful 21, şi Decizia nr. 227 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 15 iulie 2019, paragraful 30.
    14. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare poate avea loc în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, fiind un remediu procesual prin care se pot repara erori de neînlăturat pe alte căi procesuale. Observând că dispoziţiile de lege criticate reprezintă o normă de procedură, Curtea a reţinut că legiuitorul poate să reglementeze, în privinţa căilor de atac, termene, forma şi conţinutul, instanţa la care se depun, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevăd dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2). Curtea a constatat, aşadar, că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiţie, acesta presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Însă legiuitorul este ţinut să o facă orientându-se după principiul est modus în rebus, respectiv legiuitorul trebuie să fie preocupat ca exigenţele instituite să fie îndeajuns de rezonabile încât să nu pună sub semnul întrebării însăşi existenţa dreptului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014).
    15. Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că accesul, formularea şi exercitarea căilor de atac, aşadar, în cauza de faţă, a contestaţiei în anulare, pentru motivele reglementate în art. 426 lit. a) şi c)-h) din Codul de procedură penală, reprezintă un aspect al accesului liber la justiţie, drept fundamental protejat de art. 21 din Constituţie, în condiţiile în care instituirea unei căi de atac drept modalitate de acces la justiţie implică în mod necesar şi asigurarea posibilităţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesuală. Totodată, Curtea a constatat că formularea, în mod condiţionat, a contestaţiei în anulare - cale extraordinară de atac, de retractare -, prin respectarea unui termen de introducere a acesteia, are ca finalitate buna administrare a justiţiei, ocrotirea, pe de o parte, a garanţiilor procesuale ale părţilor, iar, pe de altă parte, a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive, a securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive. Curtea a reţinut că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite retractarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situaţiile excepţionale în care se remarcă erori de procedură în apel şi doar în condiţiile reglementate expres în art. 426-432 din Codul de procedură penală.
    16. Aşadar, Curtea a reţinut că instituirea unui termen pentru formularea contestaţiei în anulare este in abstracto o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori şi discipline procesuale, în vederea soluţionării într-un termen rezonabil a procesului penal, şi o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate a părţilor interesate de a înlătura oricând efectele pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 501 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 21 septembrie 2016, paragraful 25).
    17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian Stoica în Dosarul nr. 4.393/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi constată că dispoziţiile art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    Marian Enache
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu


    -------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA 2024 nr. 425 din 24 septembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016