Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ART. 1
Procesul de certificare sau calificare este transparent şi definit în mod clar.
ART. 2
Instalatorii pentru pompa de cãldurã şi de biomasã şi pentru instalaţiile geotermale, termice solare şi cele fotovoltaice solare sunt certificaţi printr-un program de formare acreditat sau de cãtre un organism de formare acreditat.
ART. 3
Acreditarea programului sau a organismului de formare se realizeazã de cãtre organisme desemnate. Organismul acreditat are obligaţia de a se asigura cã programul de formare oferit de organismul de formare prezintã continuitate sau acoperire regionalã ori naţionalã. Organismul de formare trebuie sã deţinã dotãri tehnice specifice pentru a oferi formare practicã, inclusiv anumite echipamente de laborator sau facilitãţi corespunzãtoare pentru a asigura formarea practicã. De asemenea, organismul de formare trebuie sã ofere, pe lângã formarea de bazã, cursuri scurte de perfecţionare privind problemele tipice, inclusiv noile tehnologii, pentru a permite perfecţionarea continuã în domeniul instalaţiilor. Pot avea calitatea de organism de formare producãtorul instalaţiei sau al sistemului, institute sau asociaţii.
ART. 4
Formarea care se încheie cu certificarea sau calificarea instalatorului include atât o parte teoreticã, cât şi una practicã. La finalul formãrii, instalatorul trebuie sã deţinã calificãrile necesare pentru instalarea echipamentelor şi sistemelor relevante în scopul de a îndeplini cerinţele clientului de performanţã şi fiabilitate ale acestora, de a-şi însuşi competenţe la un înalt nivel de calitate şi de a respecta toate codurile şi standardele aplicabile, inclusiv cele referitoare la energie şi etichetare ecologicã.
ART. 5
Cursul de formare se încheie cu un examen pentru obţinerea unui certificat sau a unei calificãri. Examenul constã într-o probã practicã de instalare corectã a cazanelor şi a cuptoarelor de biomasã, a pompelor de cãldurã, a instalaţiilor geotermale sau a instalaţiilor termice solare şi a celor fotovoltaice solare.
ART. 6
Sistemele de certificare sau sistemele de calificare iau în considerare urmãtoarele orientãri:
1. Programele de formare acreditate ar trebui oferite instalatorilor cu experienţã la locul de muncã şi care au urmat sau urmeazã tipurile de formare menţionate în continuare:
a) în cazul instalatorilor de cazane şi cuptoare de biomasã: se cere formarea prealabilã ca instalator de apã şi canal, instalator de ţevi şi conducte, instalator de instalaţii termice sau tehnician de instalaţii sanitare şi de încãlzire sau de rãcire;
b) în cazul instalatorilor de pompe de cãldurã: se cere formarea prealabilã ca instalator de apã şi canal sau instalator de instalaţii frigorifice şi deţinerea calificãrii de bazã ca electrician şi instalator de apã şi canal (tãierea ţevilor, sudarea manşoanelor de ţeavã, lipirea manşoanelor de ţeavã, izolarea, etanşarea garniturilor, verificarea scurgerilor şi instalarea sistemelor de încãlzire sau de rãcire);
c) în cazul instalatorului de instalaţii termice solare sau fotovoltaice solare: se cere formarea prealabilã ca instalator de apã şi canal sau electrician, deţinerea calificãrii de bazã ca instalator de apã şi canal, electrician şi calificare pentru lucrãri de aplicare a învelişurilor în construcţii, inclusiv cunoştinţe de sudare a manşoanelor de ţeavã, lipire a manşoanelor de ţeavã, izolaţii, etanşare a garniturilor, verificare a scurgerilor la lucrãrile de apã şi canal, capacitate de a efectua racordãri la reţea, familiarizare cu materialele de bazã pentru acoperiri, metodele de descãrcare în arc şi de sudare; sau
d) un program de formare profesionalã care sã îi ofere unui instalator calificãrile specifice, echivalente cu 3 ani de instruire în calificãrile menţionate la lit. a), b) sau c), inclusiv învãţãmânt la clasã şi la locul de muncã.
2. Partea teoreticã a formãrii instalatorului pentru cuptoare şi cazane de biomasã ar trebui sã ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de biomasã şi sã cuprindã aspecte ecologice, combustibili din biomasã, logisticã, protecţia împotriva incendiilor, dotãri aferente, tehnici de ardere, sisteme de aprindere, soluţii hidraulice optime, compararea costurilor şi a rentabilitãţii, precum şi proiectarea, instalarea şi întreţinerea cazanelor şi cuptoarelor de biomasã. Formarea ar trebui sã asigure, de asemenea, o bunã cunoaştere a standardelor europene în domeniul tehnologiei şi combustibililor din biomasã, de tipul peletelor, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare referitoare la biomasã.
3. Partea teoreticã a formãrii instalatorilor de pompe de cãldurã ar trebui sã ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de pompe de cãldurã şi sã acopere resursele geotermale şi temperaturile surselor subterane din diferite regiuni, identificarea conductibilitãţii termice a solurilor şi a rocilor, reglementãri privind utilizarea resurselor geotermale, fezabilitatea utilizãrii pompelor de cãldurã în construcţii şi determinarea celui mai potrivit sistem de pompe de cãldurã, precum şi cunoştinţe privind cerinţele tehnice, siguranţa, filtrarea aerului, racordarea la sursa de cãldurã şi planul sistemului. Formarea ar trebui sã asigure, de asemenea, o bunã cunoaştere a standardelor europene pentru pompe de cãldurã, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare relevante. Instalatorul ar trebui sã demonstreze cã deţine urmãtoarele competenţe esenţiale:
a) înţelegerea de bazã a principiilor fizice şi de funcţionare a pompei de cãldurã, inclusiv a caracteristicilor circuitului pompei de cãldurã: contextul dintre temperaturile joase ale mediului absorbant de cãldurã, temperaturile mari ale sursei de cãldurã şi eficienţa sistemului, determinarea coeficientului de performanţã (COP) şi factorul de performanţã sezonierã (FPS);
b) înţelegerea componentelor şi a funcţionãrii lor în cadrul circuitului pompei de cãldurã, cum ar fi compresorul, ventilul de destindere, evaporatorul, condensorul, armãturile şi garniturile, uleiul de ungere, refrigerentul, supraîncãlzirea şi subrãcirea şi posibilitãţile de rãcire în cazul pompelor de cãldurã;
c) capacitatea de a alege şi de a dimensiona componentele în situaţii tipice pentru domeniul instalaţiilor, inclusiv de a determina valorile tipice ale necesarului de frig pentru diferite clãdiri şi pentru producerea de apã caldã pe baza consumului de energie, de a determina capacitatea pompei de cãldurã privind necesarul de frig pentru producerea de apã caldã, pentru masa de conservare a clãdirii şi pentru furnizarea neîntreruptã de curent; determinarea componentei rezervor-tampon şi a volumului acesteia, precum şi integrarea unui al doilea sistem de încãlzire.
4. Partea teoreticã a formãrii instalatorilor pentru instalaţiile termice solare şi cele fotovoltaice solare ar trebui sã ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de produse solare şi comparaţii între cost şi profitabilitate şi sã cuprindã aspecte ecologice, componente, caracteristicile şi dimensionarea sistemelor care utilizeazã energie solarã, selectarea de sisteme precise şi dimensionarea componentelor, determinarea necesarului de cãldurã, protecţia împotriva incendiilor, dotãri aferente, precum şi proiectarea, instalarea şi întreţinerea instalaţiilor termice solare şi a celor fotovoltaice solare. Formarea ar trebui sã asigure, de asemenea, cunoaşterea standardelor europene privind tehnologia şi certificarea, precum Solar Keymark, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare aferente. Instalatorul ar trebui sã demonstreze cã deţine urmãtoarele competenţe esenţiale:
a) capacitatea de a lucra în condiţii de siguranţã, utilizând echipamentul şi uneltele necesare şi punând în aplicare codurile şi standardele de siguranţã şi capacitatea de a identifica pericolele legate de lucrãrile de energie electricã, apã şi canal, precum şi pericolele de altã naturã asociate instalaţiilor solare;
b) capacitatea de a identifica sistemele şi componentele specifice pentru sistemele active şi pasive, inclusiv proiectarea lor mecanicã, şi de a determina amplasarea componentelor, planul şi configuraţia sistemului;
c) capacitatea de a determina zona necesarã pentru instalare, orientarea şi înclinarea încãlzitorului de apã solar şi ale celui fotovoltaic solar, ţinând cont de umbrã, de accesul solar, de integritatea structuralã, de oportunitatea instalãrii din punctul de vedere al clãdirii sau climei şi de identificarea diferitelor metode de instalare potrivite pentru tipurile de acoperiş şi proporţia echipamentelor necesare pentru instalare în cadrul sistemului; şi
d) în special, pentru sistemele fotovoltaice solare, capacitatea de adaptare a schemei electrice, inclusiv determinarea curenţilor nominali proiectaţi, selectarea tipurilor corespunzãtoare de conductori şi a valorilor nominale corespunzãtoare pentru fiecare circuit electric, determinarea dimensiunii corespunzãtoare, a valorilor nominale şi a locaţiilor pentru echipamentele şi subsistemele aferente şi selectarea unui punct corespunzãtor de interconectare.
5. Certificarea instalatorilor ar trebui sã fie limitatã în timp, astfel încât se recomandã un seminar sau un curs de perfecţionare pentru a se asigura continuitatea certificãrii.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
