Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE VAMALA din 11 iunie 1968 relativa la importul temporar de material stiintific*)
Pãrţile contractante la prezenta convenţie elaboratã sub auspiciile Consiliului de Cooperare Vamalã şi cu concursul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţã şi Culturã (UNESCO), considerînd cã dezvoltarea cercetãrii ştiinţifice şi a învãţãmîntului constituie un factor determinant al progresului economic şi social, convinse cã adoptarea de facilitãţi generale relative la importul temporar cu scutire de drepturi şi taxe al materialului destinat cercetãrii ştiinţifice sau învãţãmîntului poate contribui efectiv la realizarea acestor scopuri, au convenit asupra celor ce urmeazã:
CAP. I Definiţii
ART. 1 În sensul prezentei convenţii, se înţelege: a) prin "material ştiinţific": instrumentele, aparatele, maşinile şi accesoriile lor, utilizate în scopul cercetãrii ştiinţifice sau al învãţãmîntului; b) prin "drepturi şi taxe de import": drepturile vamale şi orice alte drepturi, taxe şi redevenţe sau impozite diverse care sînt percepute la import sau cu ocazia importului mãrfurilor, exceptîndu-se redevenţele şi impozitele al cãror cuantum este limitat la costul aproximativ al serviciilor prestate; c) prin "admitere temporarã": importul temporar cu scutirea plãţii drepturilor şi taxelor de import, fãrã prohibiţii sau restricţii la import, cu condiţia reexportului; d) prin "instituţii oficial recunoscute": instituţiile ştiinţifice sau de învãţãmînt, publice sau private, al cãror scop este, în mod esenţial, nelucrativ şi care au fost recunoscute oficial de cãtre autoritãţile competente ale ţãrii importatoare pentru a primi materialul ştiinţific în admitere temporarã; e) prin "ratificare": ratificarea propriu-zisã, acceptarea sau aprobarea; f) prin "consiliu": organizaţia instituitã prin Convenţia privind crearea unui Consiliu de Cooperare Vamalã, încheiatã la Bruxelles la 15 decembrie 1950.
CAP. II Domeniu de aplicare
ART. 2 Fiecare parte contractantã se angajeazã sã acorde admiterea temporarã: a) materialului ştiinţific destinat sã fie utilizat, pe teritoriul ei, exclusiv în scopul cercetãrii ştiinţifice sau al învãţãmîntului; b) pieselor de schimb pentru materialul ştiinţific aflat în admitere temporarã, în virtutea paragrafului a de mai sus; c) instrumentelor special concepute pentru întreţinerea, controlul, calibrajul sau repararea materialului ştiinţific utilizat, pe teritoriul ei, exclusiv în scopul cercetãrii ştiinţifice sau al învãţãmîntului. ART. 3 Admiterea temporarã a materialului ştiinţific, a pieselor de schimb şi a instrumentelor poate fi subordonatã urmãtoarelor condiţii: a) sã fie importate de cãtre instituţii oficial recunoscute şi sã fie utilizate sub controlul şi responsabilitatea acestor instituţii; b) sã fie utilizate în ţara importatoare în scopuri necomerciale; c) sã fie importate într-un numãr rezonabil, ţinînd seama de destinaţia lor; d) sã fie susceptibile de a fi identificate cu ocazia reexportului; e) sã rãmînã, pe timpul şederii pe teritoriul ţãrii importatoare, în proprietatea unei persoane fizice domiciliate în strãinãtate sau a unei persoane juridice avînd sediul în strãinãtate. ART. 4 Fiecare parte contractantã poate sã suspende, în totalitate sau în parte, angajamente pe care şi le-a luat în virtutea prezentei convenţii, dacã mãrfurile de valoare ştiinţificã echivalentã materialului ştiinţific sau pieselor de schimb a cãror admitere temporarã este preconizatã sînt produse şi disponibile în ţara importatoare.
CAP. III Dispoziţii speciale
ART. 5 Fiecare parte contractantã se angajeazã, în toate cazurile în care va considera posibil, sã nu pretindã constituirea unei garanţii reprezentînd cuantumul drepturilor şi taxelor de import şi sã considere suficient un angajament scris. Angajamentul respectiv poate fi pretins fie cu ocazia fiecãrui import, fie cu titlu general pentru o perioadã determinatã sau, dacã este cazul, pentru durata de recunoaştere oficialã acordatã instituţiei. ART. 6 1. Materialul ştiinţific aflat în admitere temporarã trebuie sã fie reexportat într-un termen de 6 luni cu începere de la data importului. Totuşi, autoritãţile vamale ale ţãrii de import temporar vor putea pretinde ca materialul sã fie reexportat într-un termen mai scurt, apreciat ca suficient pentru atingerea scopului importului temporar respectiv. 2. Pentru motive întemeiate, autoritãţile vamale vor putea fie sã acorde un termen mai lung, fie sã proroge termenul iniţial. 3. Dacã întregul material ştiinţific aflat în admitere temporarã sau o parte a lui nu se va putea reexporta din cauza unui sechestru şi dacã acest sechestru n-a fost aplicat la cererea unor particulari, obligaţia reexportului va fi suspendatã pe durata sechestrului. ART. 7 Reexportul materialului ştiinţific aflat în admitere temporarã se va putea efectua odatã sau în mai multe etape, prin orice birou vamal deschis pentru astfel de operaţii, chiar dacã acest birou este altul decît cel prin care s-a fãcut importul. ART. 8 Materialul ştiinţific aflat în admitere temporarã va putea sã primeascã o altã destinaţie decît reexportul şi, în special, va putea fi pus în consumul intern sub rezerva sã fie satisfãcute condiţiile şi formalitãţile prevãzute în legile şi regulamentele ţãrii de import temporar. ART. 9 În caz de accident constatat în modul cuvenit şi chiar cînd existã obligaţia reexportului prevãzutã în prezenta convenţie, reexportul în întregime sau în parte al materialului ştiinţific grav deteriorat nu va fi pretins, cu condiţia ca materialul ştiinţific sã fie, potrivit hotãrîrii autoritãţilor vamale: a) supus drepturilor şi taxelor de import cuvenite în cazul respectiv; sau b) abandonat, liber de orice taxe, tezaurului public al statului în care a fost importat temporar; sau c) distrus, sub control oficial, fãrã ca din aceasta sã rezulte cheltuieli pentru tezaurul public al statului în care a fost importat temporar. ART. 10 Dispoziţiile prevãzute la articolul 9 de mai sus se aplicã şi pieselor care au fost înlocuite ca urmare a reparãrii materialului ştiinţific sau modificãrilor aduse acestuia în timpul rãmînerii sale pe teritoriul de import temporar. ART. 11 Dispoziţiile articolelor 6-9 se aplicã şi pieselor de schimb şi uneltelor vizate la articolul 2.
CAP. IV Dispoziţii diverse
ART. 12 1. Fiecare parte contractantã va reduce la minimum formalitãţile vamale aferente facilitãţilor prevãzute de prezenta convenţie şi va publica, în cel mai scurt timp, regulamentele pe care le edicteazã în legãturã cu aceste formalitãţi. 2. La intrare ca şi la ieşire, verificarea şi vãmuirea materialului ştiinţific vor fi efectuate, în toate cazurile în care aceasta va fi posibil şi oportun, la locul de utilizare a acestui material. ART. 13 Dispoziţiile prezentei convenţii stabilesc facilitãţi minimale şi nu împiedicã aplicarea unor facilitãţi mai mari pe care unele pãrţi contractante le acordã sau le-ar putea acorda fie prin dispoziţii unilaterale, fie pe bazã de acorduri bilaterale sau multilaterale. ART. 14 Pentru aplicarea prezentei convenţii, teritoriile pãrţilor contractante care formeazã o uniune vamalã sau economicã pot fi considerate ca un singur teritoriu. ART. 15 Dispoziţiile prezentei convenţii nu împiedicã aplicarea prohibiţiilor şi restricţiilor care derivã din legile şi regulamentele naţionale, fondate pe consideraţi de moralitate sau de ordine publicã, de securitate publicã, de igienã sau de sãnãtate publicã, ori care se referã la protecţia brevetelor şi mãrcilor de fabricã. ART. 16 Orice încãlcare a dispoziţiilor prezentei convenţii, orice substituire, declaraţie falsã sau manevrã care are ca efect sã permitã ca o persoanã (fizicã sau juridicã) sau un material sã beneficieze pe nedrept de facilitãţile prevãzute de prezenta convenţie, expune pe contravenient, în ţara în care fapta ilicitã a fost comisã, la sancţiunile prevãzute de legile şi regulamentele acestei ţãri şi, dupã caz, la plata drepturilor şi taxelor de import exigibile.
CAP. V Clauze finale
ART. 17 1. Pãrţile contractante se vor reuni, ori de cîte ori este nevoie, pentru a examina condiţiile în care se aplicã prezenta convenţie, mai ales în scopul de a cãuta mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura interpretarea şi aplicarea uniformã a acesteia. 2. Aceste reuniuni se convoacã de secretarul general al consiliului, la cererea unei pãrţi contractante şi, cu excepţia unei hotãrîri contrare a pãrţilor contractante, se ţin la sediul consiliului. 3. Pãrţile contractante stabilesc regulamentul interior al reuniunilor lor. Hotãrîrile pãrţilor contractante sînt luate cu majoritatea de douã treimi a acelora care sînt prezente şi iau parte la vot. 4. Pãrţile contractante nu se pot pronunţa în mod valabil asupra unei chestiuni decît dacã mai mult de jumãtate dintre ele sînt prezente. ART. 18 1. Orice diferend între pãrţile contractante privitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii va fi soluţionat, în mãsura posibilului, pe calea negocierilor directe între pãrţile în cauzã. 2. Orice diferend care nu va fi soluţionat prin negocieri directe va fi supus, de cãtre pãrţile în cauzã, pãrţilor contractante, întrunite în condiţiile prevãzute la articolul 17 al prezentei convenţii, care vor examina diferendul şi vor face recomandãri în vederea soluţionãrii lui. 3. Pãrţile în diferend pot conveni anticipat sã accepte recomandãrile pãrţilor contractante. ART. 19 1. Orice stat membru al consiliului şi orice stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al instituţiilor sale specializate poate deveni parte contractantã la prezenta convenţie: a) prin semnare, fãrã rezerva ratificãrii; b) prin depunerea unui instrument de ratificare dupã ce o va fi semnat sub rezerva ratificãrii; sau c) prin aderare. 2. Prezenta convenţie va fi deschisã pentru semnare de cãtre statele menţionate la paragraful 1 al prezentului articol, pînã la 30 iunie 1969, la sediul din Bruxelles al consiliului. Dupã aceastã datã ea va fi deschisã pentru aderare. 3. Orice stat care nu este membru al organizaţiilor menţionate la paragraful 1 al prezentului articol, cãruia i s-a adresat o invitaţie în acest scop de cãtre secretarul general al consiliului, la cererea pãrţilor contractante, va putea deveni parte contractantã la prezenta convenţie prin aderare, dupã intrarea ei în vigoare. 4. Instrumentele de ratificare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al consiliului. ART. 20 Prezenta convenţie va intra în vigoare la 3 luni de la data cînd 5 dintre statele menţionate la paragraful 1 al articolului 19 al prezentei convenţii o vor fi semnat fãrã rezerva ratificãrii sau vor fi depus instrumentul lor de ratificare sau aderare. ART. 21 1. Prezenta convenţie se încheie pe duratã nelimitatã. Totuşi, oricare parte contractantã o va putea denunţa, în orice moment, dupã data intrãrii sale în vigoare aşa cum aceastã datã este stabilitã de articolul 20 al prezentei convenţii. 2. Denunţarea se notificã printr-un instrument scris depus la secretarul general al consiliului. 3. Denunţarea va produce efecte la 6 luni de la primirea instrumentului de denunţare de cãtre secretarul general al consiliului. ART. 22 1. Pãrţile contractante, întrunite în condiţiile prevãzute la articolul 17 de mai sus, pot recomanda amendamente la prezenta convenţie. 2. Textul oricãrui amendament astfel recomandat se comunicã de cãtre secretarul general al consiliului tuturor pãrţilor contractante, tuturor celorlalte state semnatare, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţã şi Culturã (UNESCO). 3. În termen de 6 luni, socotit de la data comunicãrii amendamentului recomandat, orice parte contractantã poate face cunoscut secretarului general al consiliului: a) fie cã are o obiecţie la amendamentul recomandat; b) fie cã, cu toate cã are intenţia sã accepte amendamentul recomandat, condiţiile necesare pentru aceastã acceptare nu sînt încã îndeplinite în ţara sa. 4. Atît timp cît o parte contractantã care a transmis comunicarea prevãzutã mai sus la paragraful 3(b) nu a notificat secretarului general al consiliului acceptarea sa, ea poate, într-un termen de 9 luni, socotit de la data expirãrii termenului de 6 luni prevãzut la paragraful 3 al prezentului articol, sã prezinte o obiecţie la amendamentul recomandat. 5. Dacã se formuleazã, în condiţiile prevãzute la paragrafele 3 şi 4 ale prezentului articol, o obiecţie la amendamentul recomandat, amendamentul este considerat ca fiind neacceptat şi rãmîne fãrã efect. 6. Dacã la amendamentul recomandat nu s-a formulat nici o obiecţie în condiţiile prevãzute la paragrafele 3 şi 4 ale prezentului articol, amendamentul este considerat acceptat la urmãtoarea datã: a) cînd nici o parte contractantã nu a transmis comunicarea în aplicarea paragrafului 3(b) al prezentului articol, la expirarea termenului de 6 luni menţionat la paragraful 3; b) cînd una sau mai multe pãrţi contractante au transmis o comunicare în aplicarea paragrafului 3(b) al prezentului articol, la cea mai apropiatã din urmãtoarele douã date: i) data la care toate pãrţile contractante care au adresat o asemenea comunicare au notificat secretarului general al consiliului acceptarea amendamentului recomandat, aceastã datã urmînd totuşi a fi reportatã la expirarea termenului de 6 luni, menţionat la paragraful 3 al prezentului articol, dacã toate acceptãrile au fost notificate anterior acestei expirãri; ii) data expirãrii termenului de 9 luni menţionat la paragraful 4 al prezentului articol. 7. Orice amendament considerat acceptat intrã în vigoare la 6 luni de la data la care a fost considerat acceptat. 8. Secretarul general al consiliului notificã, cît mai curînd posibil, tuturor pãrţilor contractante şi celorlalte state semnatare, orice obiecţie formulatã conform paragrafului 3(a) al prezentului articol, precum şi orice comunicare adresatã conform paragrafului 3(b). El va face cunoscut ulterior tuturor pãrţilor contractante şi, celorlalte state semnatare dacã partea sau pãrţile contractante care au adresat o asemenea comunicare ridicã vreo obiecţie împotriva amendamentului recomandat sau îl acceptã. 9. Orice stat care ratificã prezenta convenţie sau aderã la ea este considerat cã a acceptat amendamentele intrate în vigoare la data depunerii instrumentului sãu de ratificare sau de aderare. ART. 23 1. Orice stat poate, fie în momentul semnãrii fãrã rezerva ratificãrii, al ratificãrii sau al aderãrii, fie ulterior, sã notifice secretarului general al consiliului cã prezenta convenţie se extinde asupra tuturor sau anumitor teritorii ale cãror relaţii internaţionale sînt puse sub responsabilitatea sa sau pentru care el îşi asumã responsabilitatea internaţionalã. Aceastã notificare va avea efect la 3 luni de la data primirii ei de cãtre secretarul general. Totuşi, convenţia nu poate deveni aplicabilã teritoriilor desemnate în notificare înainte ca ea sã fi intrat în vigoare faţã de statul interesat. 2. Orice stat care, în aplicarea paragrafului 1 din prezentul articol, a notificat cã prezenta convenţie se extinde asupra unui teritoriu ale cãrui relaţii internaţionale sînt puse sub responsabilitatea sa sau pentru care îşi asumã responsabilitatea internaţionalã poate notifica secretarului general al consiliului, conform dispoziţiilor articolului 21 al prezentei convenţii, cã acest teritoriu va înceta sã aplice convenţia. ART. 24 La prezenta convenţie nu se admite nici o rezervã. ART. 25 Secretarul general al consiliului notificã tuturor pãrţilor contractante, precum şi celorlalte state semnatare, secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţã şi Culturã (UNESCO): a) semnãrile, ratificãrile şi aderãrile menţionate la articolul 19 al prezentei convenţii; b) data la care prezenta convenţie va intra în vigoare conform articolului 20; c) denunţãrile primite conform articolului 21; d) amendamentele considerate acceptate conform articolului 22, precum şi data intrãrii lor în vigoare; e) notificãrile primite conform articolului 23. ART. 26 Conform articolului 102 al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, prezenta convenţie va fi înregistratã la secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite la cererea secretarului general al consiliului. Drept care subscrişii, autorizaţi în mod corespunzãtor în acest scop, au semnat prezenta convenţie. Întocmitã la Bruxelles la 11 iunie 1968, în limbile francezã şi englezã, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus la secretarul general al consiliului, acesta urmînd sã trimitã copii certificate pentru conformitate tuturor statelor menţionate la paragraful 1 al articolului 19 al prezentei convenţii.
______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
