Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
--------------
*) Traducere.
Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
convocatã la Geneva de cãtre Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi reunita acolo la 24 septembrie 1987 în cea de a 74-a sesiune a sa,
vazand ca de la adoptarea Convenţiei privind repatrierea marinarilor, 1926, şi a Recomandarii privind repatrierea (comandanti de nava şi ucenici), 1926, dezvoltarile din cadrul industriei navale au dus la necesitatea revizuirii convenţiei ce include elementele recomandarii,
notând, de asemenea, ca progresul considerabil ce s-a realizat în cadrul legislaţiei naţionale şi al practicii privind repatrierea navigatorilor în diverse cazuri nu este acoperit de prevederile Convenţiei privind repatrierea marinarilor, 1926,
considerând ca asemenea acţiune cu ajutorul unui nou instrument internaţional care tine seama de anumite aspecte suplimentare privind repatrierea navigatorilor ar putea, prin urmare, în mod dezirabil, sa ia în considerare creşterea larg raspandita în utilizarea navigatorilor de alta naţionalitate în industria navala,
dupã ce a decis sa adopte anumite propuneri referitoare la revizuirea Convenţiei nr. 23 privind repatrierea marinarilor, 1926, şi a Recomandarii nr. 27 privind repatrierea (pentru comandanti de nava şi ucenici), 1926, chestiune care este al cincilea punct pe ordinea de zi a sesiunii,
dupã ce a stabilit ca aceste propuneri ar trebui sa ia forma unei convenţii internaţionale,
adopta la 9 octombrie 1987 convenţia ce urmeazã, care va fi denumita Convenţia privind repatrierea navigatorilor (revizuitã), 1987:
PARTEA I
Camp de aplicare şi definiţii
ART. 1
1. Aceasta convenţie se aplica fiecãrei nave maritime, proprietate publica sau privatã, care este înmatriculatã pe teritoriul oricãrui membru pentru care convenţia este în vigoare şi care este în mod obişnuit angajata în navigaţia maritima comercialã, precum şi armatorilor şi navigatorilor acestor nave.
2. În mãsura în care este posibil, dupã consultarea cu organizaţiile reprezentative ale armatorilor navelor de pescuit şi pescarilor, autoritatea competenta va aplica prevederile acestei convenţii pescuitului maritim comercial.
3. Dacã exista îndoieli în ceea ce priveşte angajarea vreunei nave în navigaţia maritima comercialã sau în pescuitul maritim comercial, conform acestei convenţii, problema va fi rezolvatã de cãtre autoritatea competenta dupã consultarea cu organizaţiile interesate ale armatorilor, navigatorilor şi ale pescarilor.
4. În sensul acestei convenţii, termenul navigator înseamnã orice persoana angajata în orice activitate la bordul unei nave maritime cãreia i se aplica aceasta convenţie.
PARTEA a II-a
Drepturi
ART. 2
1. Un navigator are dreptul sa se repatrieze în urmãtoarele situaţii:
a) dacã un angajament pe o perioada specifica sau pentru un anumit voiaj expira în strãinãtate;
b) la expirarea perioadei avizului dat în conformitate cu prevederile articolelor acordului sau ale contractului de angajare al navigatorului;
c) în caz de boala sau ranire ori în alte condiţii medicale care necesita repatrierea lui sau a ei, dacã s-a constatat ca din punct de vedere medical este apt sa calatoreasca;
d) în caz de naufragiu;
e) în cazul în care armatorul nu poate sa îşi continue îndeplinirea obligaţiilor legale sau contractuale ca angajator al navigatorului din cauza falimentului, vânzãrii navei, schimbãrii înmatriculãrii navei sau din alte cauze similare;
f) în cazul în care o nava este angajata într-o zona de rãzboi, astfel cum este definitã în legislaţia nationala sau în contractele colective de munca, în care navigatorul nu consimte sa meargã;
g) în cazul încheierii sau al întreruperii angajãrii în conformitate cu o hotãrâre pe ramura sau cu un contract colectiv de munca ori în cazul încheierii angajãrii din orice alt motiv similar.
2. Legislaţia nationala sau contractele colective de munca vor prevedea durata maxima a perioadelor de serviciu la bordul navei în urma cãreia un navigator are dreptul sa se repatrieze; aceste perioade vor fi mai mici de 12 luni. La stabilirea perioadelor maxime se va tine seama de factorii care afecteazã mediul de lucru al navigatorilor. Fiecare membru va cauta, dacã este posibil, sa reducã aceste perioade, ţinând seama de modificãrile şi de progresul tehnologic, şi poate fi indrumat de Comisia Maritima Mixtã prin orice recomandãri fãcute cu privire la aceasta problema.
PARTEA a III-a
Destinaţie
ART. 3
1. Fiecare membru pentru care aceasta convenţie este în vigoare va prevedea în legislaţia nationala destinatiile cãtre care navigatorii pot fi repatriati.
2. Destinatiile astfel prevãzute vor include locul în care navigatorul este de acord sa îşi asume obligaţiile, locul stipulat de contractul colectiv de munca, statul de resedinta al navigatorului sau un alt loc asemãnãtor, stabilit de comun acord în momentul angajãrii. Navigatorul va avea dreptul sa aleagã dintre destinatiile prevãzute locul în care el sau ea urmeazã sa fie repatriata.
PARTEA a IV-a
Dispoziţii privind repatrierea
ART. 4
1. Armatorul are responsabilitatea de a asigura repatrierea prin mijloace corespunzãtoare şi rapide. Transportul normal va fi cel pe calea aerului.
2. Costul repatrierii va fi suportat de cãtre armator.
3. Dacã repatrierea a avut loc ca urmare a depistarii, conform legislaţiei naţionale sau contractelor colective de munca, a unei grave abateri a navigatorului în ceea ce priveşte obligaţiile lui sau ale ei privind angajarea, nici o prevedere a acestei convenţii nu va prejudicia dreptul de recuperare de la navigator a costurilor de repatriere sau a unei pãrţi din acestea, în conformitate cu legislaţia nationala sau cu contractele colective de munca.
4. Costul ce va fi suportat de cãtre armator va include:
a) cãlãtoria pana la destinaţia aleasã pentru repatriere în conformitate cu prevederile art. 3;
b) cazarea şi hrana din momentul în care navigatorul pãrãseşte nava pana când ajunge la destinaţia de repatriere;
c) cheltuielile şi diurna din momentul în care el sau ea pãrãseşte nava pana când ajunge la destinaţia de repatriere, dacã aceasta s-a prevãzut în legislaţia nationala sau în contractele colective;
d) transportul a 30 kg de bagaj personal al navigatorului pana la destinaţia de repatriere;
e) tratamentul medical, dacã este necesar, pana când navigatorul este apt din punct de vedere medical sa calatoreasca spre destinaţia de repatriere.
5. Armatorul nu va cere navigatorului sa plãteascã în avans, la începutul angajãrii lui sau a ei, costul repatrierii şi nici nu va recupera costul repatrierii din salariile navigatorului sau din alte drepturi, cu excepţia celor menţionate la paragraful 3.
6. În legislaţia nationala nu se va prejudicia nici un drept al armatorului de a recupera de la angajatorul de personal navigant costul repatrierii navigatorilor care nu sunt angajaţi de cãtre armator.
ART. 5
Dacã un armator nu respecta sau nu reuşeşte sa ia mãsurile în ceea ce priveşte costul repatrierii unui navigator care are dreptul sa se repatrieze:
a) autoritatea competenta a membrului în teritoriul cãruia nava este înmatriculatã va respecta şi va lua mãsuri în ceea ce priveşte costul repatrierii navigatorului respectiv. Dacã aceasta nu reuşeşte sa facã acest lucru, statul din care navigatorul urmeazã sa fie repatriat sau statul din care el sau ea provine poate lua mãsuri pentru repatrierea lui sau a ei şi poate recupera costul de la membrul în al cãrui teritoriu este înmatriculatã nava;
b) costurile suportate pentru repatrierea navigatorului vor fi recuperate de la armator de cãtre membrul în al cãrui teritoriu este înmatriculatã nava;
c) cheltuielile de repatriere nu vor fi imputate în nici un caz navigatorului, cu excepţia celor prevãzute la paragraful 3 al art. 4.
PARTEA a V-a
Alte dispoziţii
ART. 6
Navigatorii care urmeazã sa fie repatriati vor putea obţine pasaportul şi celelalte documente de identitate în vederea repatrierii.
ART. 7
Timpul petrecut în asteptarea repatrierii şi durata cãlãtoriei de repatriere nu vor fi scãzute din plata care îi revine navigatorului.
ART. 8
Un navigator va considera ca a fost repatriat în timp util, dacã el sau ea a ajuns la destinaţia prevãzutã conform art. 3 sau dacã navigatorul nu reclama dreptul lui sau al ei la repatriere într-o perioada de timp rezonabila, care va fi definitã în legislaţia nationala sau în contractele colective de munca.
ART. 9
Prevederile acestei convenţii, în mãsura în care nu sunt fãcute în alt fel efective prin intermediul contractelor colective de munca sau în alt mod similar, corespunzãtor condiţiilor naţionale, vor avea efect prin legislaţia nationala.
ART. 10
Fiecare membru va facilita repatrierea navigatorilor angajaţi pe nave care fac escala în porturile sale sau care trec prin teritoriul sau ori prin apele sale interne, precum şi înlocuirea lor la bord.
ART. 11
Autoritatea competenta a fiecãrui membru va asigura, prin intermediul unei supravegheri adecvate, respectarea de cãtre armatorii de nave înmatriculate pe teritoriul sau a prevederilor convenţiei şi va furniza Biroului Internaţional al Muncii informaţiile corespunzãtoare.
ART. 12
Textul prezentei convenţii va fi disponibil într-o limba corespunzãtoare membrilor echipajului fiecãrei nave care este înmatriculatã în teritoriul oricãrui membru pentru care aceasta este în vigoare.
PARTEA a VI-a
Prevederi
ART. 13
Aceasta convenţie revizuieste Convenţia privind repatrierea marinarilor, 1926.
ART. 14
Ratificarile formale ale acestei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi vor fi înregistrate de cãtre acesta.
ART. 15
1. Prezenta convenţie nu va lega decât pe membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ale cãror ratificãri vor fi fost înregistrate de cãtre directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 12 luni dupã ce ratificarile a 2 membri vor fi fost înregistrate de cãtre directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.
3. În continuare aceasta convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare membru, la 12 luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistratã.
ART. 16
1. Orice membru care a ratificat aceasta convenţie poate sa o denunţe dupã expirarea termenului de 10 ani de la data intrãrii iniţiale în vigoare a acesteia, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de cãtre acesta. O astfel de denunţare nu va avea efect decât dupã un an de la data înregistrãrii.
2. Orice membru care a ratificat aceasta convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani, prevãzutã la paragraful anterior, nu şi-a exercitat dreptul de denunţare prevãzut de prezentul articol, va fi legat pentru o noua perioada de 10 ani şi ca urmare va putea sa denunţe aceasta convenţie la expirarea fiecãrei perioade de 10 ani, în condiţiile prevãzute de prezentul articol.
ART. 17
1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii îi va înştiinţa pe toţi membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii cu privire la înregistrarea tuturor ratificãrilor şi denuntarilor care i-au fost comunicate de cãtre membrii organizaţiei.
2. Atunci când condiţiile enunţate la art. 15 paragraful 2 vor fi fost îndeplinite directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va atrage atenţia membrilor organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.
ART. 18
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Naţiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii complete privind toate ratificarile şi toate actele de denunţare pe care le-a înregistrat în conformitate cu prevederile articolelor precedente.
ART. 19
Oricând va considera necesar Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta un raport Conferintei generale cu privire la aplicarea prezentei convenţii şi va examina dacã este cazul sa se înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a convenţiei.
ART. 20
1. În cazul în care Conferinţa adopta o noua convenţie având ca obiect revizuirea, totalã sau parţialã, a prezentei convenţii şi numai dacã noua convenţie nu prevede altfel, atunci:
a) ratificarea de cãtre un membru a noii convenţii de revizuire va antrena de plin drept, independent de prevederile art. 16, denunţarea imediata a acestei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie de revizuire sa fi intrat în vigoare;
b) de la data la care noua convenţie de revizuire va intra în vigoare prezenta convenţie nu va mai fi deschisã ratificãrii de cãtre membri.
2. Prezenta convenţie va rãmâne în orice caz în vigoare în forma şi în conţinutul actuale pentru membrii care au ratificat-o, dar care nu au ratificat convenţia de revizuire.
ART. 21
Versiunile în limbile engleza şi franceza ale textului acestei convenţii sunt egal autentice.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
