Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE nr. 154 din 19 iunie 1981 privind promovarea negocierii colective, 1981*)
Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocatã la Geneva de cãtre Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi care s-a reunit la 3 iunie 1981 în cea de-a 67-a sesiune a sa, reafirmind prevederea din Declaraţia de la Philadelphia, care recunoaşte "obligaţia solemna pentru Organizaţia Internationala a Muncii de a susţine realizarea, în cadrul diferitelor natiuni ale lumii, a unor programe apte sa realizeze... recunoaşterea efectivã a dreptului de negociere colectivã" şi notînd ca acest principiu este "pe deplin aplicabil tuturor popoarelor lumii", ţinînd cont de importanta capitala a normelor internaţionale conţinute în: Convenţia asupra libertãţii sindicale şi protecţia dreptului sindical, 1948; Convenţia asupra dreptului de organizare şi negociere colectivã, 1949; Recomandarea asupra convenţiilor colective, 1951; Recomandarea asupra concilierii şi arbitrajului facultativ, 1951; Convenţia şi Recomandarea asupra relaţiilor de munca în funcţiune publica, 1978, precum şi Convenţia şi Recomandarea asupra administraţiei muncii, 1978, considerind ca este de dorit sa se facã cele mai mari eforturi pentru a realiza scopurile acestor norme şi, în special, principiile generale conţinute în art. 4 al Convenţiei asupra dreptului la organizare şi negociere colectivã, 1949, şi paragraful 1 al Recomandarii asupra convenţiilor colective, 1951, considerind în consecinta ca aceste norme ar trebui sa fie completate prin mãsuri corespunzãtoare bazate pe respectivele norme şi destinate promovãrii negocierii colective libere şi voluntare, dupã ce a hotãrît sa adopte diferite propuneri referitoare la promovarea negocierii colective, problema care constituie cel de-al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii, dupã ce a hotãrît ca aceste propuneri sa fie transpuse sub forma unei convenţii internaţionale, adopta la 1 iunie 1981 urmãtoarea convenţie care va fi denumita Convenţie asupra negocierii colective, 1981.
Partea I Domenii de aplicare şi definiţii
ART. 1 1. Prezenta convenţie se aplica tuturor ramurilor de activitate economicã. 2. Mãsura în care garanţiile prevãzute de cãtre prezenta convenţie se aplica forţelor armate şi poliţiei poate fi stabilitã prin legislaţia sau practica nationala. 3. În ce priveşte funcţia publica, prin legislaţie sau practica nationala pot fi fixate modalitãţi speciale de aplicare a prezentei convenţii. ART. 2 În sensul prezentei convenţii, termenul negociere colectivã se aplica tuturor negocierilor care au loc între o persoana care angajeazã, un grup de persoane care angajeazã sau una ori mai multe organizaţii ale lucrãtorilor, pe de alta parte, în vederea: a) fixãrii condiţiilor de munca şi angajãrii; şi/sau b) reglementãrii relaţiilor între cei ce angajeazã lucrãtori; şi/sau c) reglementãrii relaţiilor între cei ce angajeazã sau organizaţiile lor şi una sau mai multe organizaţii ale lucrãtorilor. ART. 3 1. În cazul cînd legea sau practica nationala recunoaşte existenta reprezentanţilor lucrãtorilor, asa cum ei sînt definiţi în art. 3 alin. b) din Convenţia privind reprezentanţii lucrãtorilor, 1971, legea sau practica nationala poate stabili în ce mãsura termenul negociere colectivã va trebui sa includã, de asemenea, în sensul prezentei convenţii, negocierile cu aceşti reprezentanţi. 2. Atunci cînd, în aplicarea paragrafului 1 de mai sus, termenul negociere colectivã include, de asemenea, negocierile cu reprezentanţii lucrãtorilor vizati în acest paragraf, de fiecare data cînd este cazul vor trebui luate mãsuri corespunzãtoare pentru a garanta ca prezenta acestora nu poate servi la slabirea situaţiei organizaţiilor lucrãtorilor interesaţi.
Partea a II-a Metode de aplicare
ART. 4 În cazul cînd aplicarea prezentei convenţii nu este asigurata pe calea contractelor colective, a sentinţelor arbitrale sau în orice alta forma conformã cu practica nationala, ea va trebui facuta pe calea legislaţiei naţionale.
Partea a III-a Promovarea negocierii colective
ART. 5 1. Vor trebui luate mãsuri adaptate circumstanţelor naţionale, în vederea promovãrii negocierii colective. 2. Mãsurile vizate la paragraful 1 de mai sus trebuie sa aibã urmãtoarele obiective: a) negocierea colectivã sa fie posibila pentru toţi cei ce angajeazã şi pentru toate categoriile de lucrãtori din ramurile de activitate vizate de prezenta convenţie; b) negocierea colectivã sa fie progresiv extinsã la toate domeniile acoperite de alin. a), b) şi c) ale art. 2 al prezentei convenţii; c) sa se incurajeze dezvoltarea regulilor de procedura convenite între organizaţiile celor ce angajeazã şi organizaţiile lucrãtorilor; d) negocierea colectivã sa nu fie împiedicatã de inexistenta unor reguli care sa reglementeze desfãşurarea sa sau de insuficienta sau de caracterul impropriu al acestor reguli; e) organele şi procedurile de reglementare a conflictelor de munca sa fie concepute de o asemenea maniera încît sa contribuie la promovarea negocierii colective. ART. 6 Dispoziţiile acestei convenţii nu constituie un obstacol pentru funcţionarea sistemelor de relaţii profesionale în care are loc negocierea colectivã în cadrul mecanismelor sau instituţiilor de conciliere şi/sau arbitraj, la care pãrţile participa în mod voluntar la negocierea colectivã. ART. 7 Mãsurile luate de autoritãţile publice pentru a incuraja şi promova dezvoltarea negocierii colective vor face obiectul consultãrilor prealabile şi, de fiecare data cînd aceasta este posibil, al acordurilor între puterea publica şi organizaţiile celor ce angajeazã şi ale lucrãtorilor. ART. 8 Mãsurile luate în vederea promovãrii negocierii colective nu vor putea fi concepute şi aplicate de o maniera care sa împiedice libertatea negocierii colective.
Partea a IV-a Dispoziţii finale
ART. 9 Prezenta convenţie nu revizuieste nici una dintre convenţiile sau recomandãrile existente. ART. 10 Ratificarile oficiale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrate de cãtre acesta. ART. 11 1. Prezenta convenţie nu va obliga decît statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale cãror ratificãri vor fi înregistrate de cãtre directorul general. 2. Ea va intra în vigoare dupã 12 luni de la înregistrarea de cãtre directorul general a cel puţin doua ratificãri din partea statelor membre. 3. În continuare, pentru fiecare stat membru, aceasta convenţie va intra în vigoare dupã 12 luni de la data înregistrãrii ratificãrii sale. ART. 12 1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrãrii iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu va avea efect decît dupã expirarea termenului de un an de la înregistrarea ei. 2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani menţionatã la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de a o denunta, prevãzutã de prezentul articol, va fi obligat pentru o noua perioada de 10 ani şi, drept urmare, va putea sa denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecãrei perioade de 10 ani, în condiţiile prevãzute de prezentul articol. ART. 13 1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificãrilor şi denuntarilor care îi vor fi comunicate de cãtre statele membre ale organizaţiei. 2. Notificind statelor membre ale organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificãri care i-a fost comunicatã, directorul general va atrage atenţia statelor membre ale organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare. ART. 14 Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Naţiunilor Unite, în scopul înregistrãrii, potrivit art. 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii complete cu privire la toate ratificarile şi toate actele de denunţare înregistrate în conformitate cu articolele precedente. ART. 15 Ori de cîte ori va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicãrii prezentei convenţii şi va examina, dacã este cazul, sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a acesteia. ART. 16 1. În cazul în care conferinţa va adopta o noua convenţie care sa revizuiasca total sau parţial prezenta convenţie şi numai dacã noua convenţie nu va dispune altfel: a) ratificarea de cãtre un stat membru a noii convenţii de revizuire va antrena, de plin drept, fãrã a se tine seama de art. 12 de mai sus, denunţarea imediata a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie de revizuire sa fi intrat în vigoare; b) cu începere de la data intrãrii în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie va inceta sa mai fie deschisã pentru ratificare de cãtre statele membre. 2. Prezenta convenţie va rãmîne în orice caz în vigoare, în forma şi conţinutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o şi care nu vor ratifica convenţia de revizuire. ART. 17 Textele francez şi englez ale prezentei convenţii au aceeaşi valabilitate.
──────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
