Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
──────────
*) Traducere.
ART. 1
1. Sub rezerva dispoziţiilor contrarii care figureazã în prezentul articol, aceasta convenţie se aplica fiecãrei nave maritime, proprietate publica sau privatã, care este angajata în transportul de mãrfuri sau de pasageri în scop comercial sau care este angajata în orice alt scop comercial.
2. Legislaţia nationala va stabili condiţiile în care navele vor fi considerate nave maritime în sensul acestei convenţii.
3. Aceasta convenţie se aplica remorcherelor maritime.
4. Aceasta convenţie nu se aplica:
a) navelor propulsate în principal cu vele, indiferent dacã sunt echipate sau nu cu motoare auxiliare;
b) navelor de pescuit sau balenierelor ori altor nave utilizate în scopuri similare;
c) navelor mici sau platformelor de foraj marin sau de extracţie a petrolului, atunci când acestea nu navigheaza; decizia privind navele incluse în acest subparagraf va fi luatã de cãtre autoritatea competenta din fiecare ţara, cu consultarea celor mai reprezentative organizaţii ale armatorilor şi ale navigatorilor.
5. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va fi consideratã ca o extindere a câmpului de aplicare a convenţiilor enumerate în anexa la prezenta convenţie sau a vreuneia dintre dispoziţiile acestora.
ART. 2
Orice membru care ratifica aceasta convenţie se angajeazã:
a) sa adopte o legislaţie pentru navele înmatriculate pe teritoriul sau, referitoare la:
(i) standarde de securitate, incluzând standarde de competenta, durata muncii şi efectivul echipajului, pentru a asigura ocrotirea vieţii omeneşti la bordul navei;
(ii) un regim corespunzãtor de securitate socialã; şi
(iii) condiţii de angajare la bord şi condiţii de viata la bordul navei, în mãsura în care, în opinia sa, acestea nu sunt acoperite de contractele colective sau stabilite de tribunalele competente într-o maniera care sa-i lege în mod egal pe armatorii şi pe navigatorii interesaţi;
şi sa se asigure ca prevederile unei astfel de legislaţii sunt echivalente, în ansamblu, cu convenţiile sau cu articolele convenţiilor la care se face referire în anexa la prezenta convenţie, în afarã de cazul în care membrul nu este ţinut sa dea efect într-un alt mod convenţiilor respective;
b) sa îşi exercite, în mod efectiv, jurisdicţia sau controlul asupra navelor care sunt înmatriculate pe teritoriul sau, în ceea ce priveşte:
(i) standardele de securitate, incluzând standarde de competenta, durata muncii şi efectivul echipajului, stabilite de legislaţia nationala;
(ii) punerea în practica a regimului de securitate socialã stabilit de legislaţia nationala;
(iii) condiţiile de angajare la bord şi condiţiile de viata stabilite de legislaţia nationala sau de tribunalele competente într-o maniera care sa-i lege în mod egal pe armatorii şi pe navigatorii interesaţi;
c) sa se asigure ca între armatori sau organizaţiile acestora şi organizaţiile navigatorilor, constituite în conformitate cu prevederile fundamentale ale Convenţiei privind libertatea sindicala şi protecţia dreptului sindical, 1948, şi ale Convenţiei privind dreptul de organizare şi negociere colectivã, 1949, sunt convenite mãsuri care sa asigure un control eficient al condiţiilor de angajare şi de viata de la bordul acelor nave, atunci când membrul nu exercita o jurisdicţie efectivã;
d) sa se asigure ca:
(i) exista proceduri adecvate, supuse supervizarii generale a autoritãţii competente, ca urmare, dacã este cazul, a unei consultãri tripartite între aceasta autoritate şi organizaţiile reprezentative ale armatorilor şi ale navigatorilor, privind recrutarea navigatorilor pe nave înmatriculate pe teritoriul sau şi pentru examinarea plangerilor depuse în acest sens;
(ii) exista proceduri adecvate, supuse supervizarii generale a autoritãţii competente, ca urmare, dacã este cazul, a unei consultãri tripartite între aceasta autoritate şi organizaţiile reprezentative ale armatorilor şi ale navigatorilor, privind examinarea oricãrei plângeri fãcute în legatura cu angajarea şi formulate, pe cat posibil, în momentul angajãrii pe teritoriul sau a navigatorilor de aceeaşi naţionalitate cu a sa, pe nave înmatriculate într-o ţara strãinã, şi sa se asigure ca asemenea plângeri, precum şi ca orice plângere referitoare la angajare şi formulatã, pe cat posibil, în momentul angajãrii pe teritoriul sau a navigatorilor strãini, pe nave înmatriculate într-o ţara strãinã, sunt transmise cu promptitudine de cãtre autoritatea competenta autoritãţii competente din ţara în care nava este înmatriculatã, o copie fiind comunicatã directorului general al Biroului Internaţional al Muncii;
e) sa se asigure ca navigatorii angajaţi pe navele înmatriculate pe teritoriul sau sunt calificaţi şi instruiti în mod corespunzãtor pentru postul pentru care sunt angajaţi, având în vedere Recomandarea privind pregãtirea profesionalã a navigatorilor, 1970;
f) sa verifice, prin inspecţii sau prin alte mijloace corespunzãtoare, dacã navele înmatriculate pe teritoriul sau respecta convenţiile internaţionale ale muncii aplicabile şi în vigoare, pe care le-a ratificat, legislaţia cerutã la lit. a) şi, în mãsura în care, ţinând seama de legislaţia nationala, se considera necesar, contractele colective de munca;
g) sa efectueze o ancheta oficialã privind accidentele maritime grave care implica navele înmatriculate pe teritoriul sau, în special atunci când au ca rezultat raniri sau pierderi de vieţi omeneşti. Raportul final al unei astfel de anchete trebuie, în mod normal, sa fie fãcut public.
ART. 3
Orice membru care a ratificat aceasta convenţie îşi va informa cetãţenii, în mãsura în care este posibil, despre problemele care pot aparea în momentul în care un navigator se angajeazã pe o nava înmatriculatã într-un stat care nu a ratificat prezenta convenţie, pana când nu se convinge ca sunt aplicate standarde echivalente cu cele stabilite de aceasta convenţie. Mãsurile luate în acest scop de cãtre statul care ratifica prezenta convenţie nu vor trebui sa fie în contradictie cu principiul liberei circulatii a lucrãtorilor, stipulat în tratatele la care cele doua state pot fi parte.
ART. 4
1. Dacã un membru care a ratificat aceasta convenţie şi în portul cãruia o nava face escala în cursul normal al voiajului sau, ori pentru un motiv care trebuie explicat primeşte o plângere sau obţine dovada ca nava nu respecta standardele acestei convenţii, dupã intrarea sa în vigoare, poate adresa un raport guvernului tarii în care nava a fost înmatriculatã, însoţit de o copie pentru directorul general al Biroului Internaţional la Muncii, şi poate lua mãsurile necesare pentru redresarea oricãrei situaţii la bord care constituie în mod clar un pericol pentru siguranta sau sãnãtate.
2. Luând asemenea mãsuri, membrul va trebui sa informeze imediat pe cel mai apropiat reprezentant maritim, consular sau diplomatic al statului de pavilion şi sa îi solicite acestui reprezentant sa fie prezent la fata locului, dacã este posibil.
Acest lucru nu va trebui sa conducã la reţineri sau întârzieri nejustificate ale navei.
3. În sensul acestui articol, prin plângere se înţelege orice informaţie comunicatã de un membru al echipajului, un organism profesional, o asociaţie, un sindicat sau, în general, de orice persoana interesatã de siguranta navei, inclusiv sub aspectul riscurilor legate de securitatea sau sãnãtatea echipajului sau.
ART. 5
1. Aceasta convenţie este deschisã ratificãrii membrilor care sunt parte la instrumentele internaţionale enumerate mai jos sau, în ceea ce priveşte instrumentele enumerate la lit. c), au pus în aplicare dispoziţiile acestora:
a) Convenţia internationala pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, 1960, ori Convenţia internationala pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, 1974, sau orice alta convenţie care le revizuieste;
b) Convenţia Internationala asupra liniilor de încãrcare, 1966, sau orice alta convenţie care o revizuieste;
c) Regulamentul pentru prevenirea abordajelor pe mare, 1960, ori Convenţia asupra regulamentelor internaţionale pentru prevenirea abordajelor pe mare, 1972, sau orice alta convenţie care revizuieste aceste instrumente internaţionale.
2. Aceasta convenţie este deschisã, în plus, ratificãrii oricãrui membru care se angajeazã, prin ratificare, sa îndeplineascã condiţiile cãrora paragraful precedent le subordoneazã ratificarea şi pe care nu le îndeplineşte încã.
3. Ratificarile formale ale acestei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrate de cãtre acesta.
ART. 6
1. Prezenta convenţie nu va lega decât pe membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale cãror ratificãri vor fi fost înregistrate de directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare dupã 12 luni de la înregistrarea ratificãrilor a cel puţin 10 membri care deţin împreunã un tonaj brut de 25% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale.
3. În continuare, aceasta convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare membru, la 12 luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistratã.
ART. 7
1. Orice membru care a ratificat aceasta convenţie poate sa o denunţe dupã expirarea termenului de 10 ani de la data intrãrii iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de cãtre acesta. O astfel de denunţare nu va avea efect decât dupã un an de la data înregistrãrii.
2. Orice membru care a ratificat aceasta convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani, prevãzutã de paragraful anterior, nu şi-a exercitat dreptul de denunţare prevãzut de prezentul articol va fi legat pentru o noua perioada de 10 ani şi ca urmare va putea sa denunţe aceasta convenţie la expirarea fiecãrei perioade de 10 ani, în condiţiile prevãzute de prezentul articol.
ART. 8
1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii îi va înştiinţa pe toţi membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii cu privire la înregistrarea tuturor ratificãrilor şi denuntarilor care i-au fost comunicate de cãtre membrii organizaţiei.
2. Atunci când condiţiile enunţate la art. 6 paragraful 2 vor fi fost îndeplinite, directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va atrage atenţia membrilor organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.
ART. 9
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Naţiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii complete privind toate ratificarile şi toate actele de denunţare pe care le-a înregistrat în conformitate cu articolele precedente.
ART. 10
Oricând va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta un raport Conferintei generale cu privire la aplicarea prezentei convenţii şi va examina dacã este cazul sa se înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a convenţiei.
ART. 11
1. În cazul în care Conferinţa adopta o noua convenţie având ca obiect revizuirea, totalã sau parţialã, a prezentei convenţii şi numai dacã noua convenţie nu prevede altfel, atunci:
a) ratificarea de cãtre un membru a noii convenţii de revizuire va antrena de plin drept, independent de prevederile art. 7, denunţarea imediata a acestei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie care revizuieste sa fi intrat în vigoare;
b) de la data la care noua convenţie care revizuieste va intra în vigoare, prezenta convenţie nu va mai fi deschisã ratificãrii de cãtre membri.
2. Prezenta convenţie va rãmâne în orice caz în vigoare în forma şi în conţinutul sau actual pentru membrii care au ratificat-o, dar nu au ratificat convenţia care revizuieste.
ART. 12
Versiunile în limbile engleza şi franceza ale textului acestei convenţii sunt egal autentice.
ANEXA 1
1. - Convenţia nr. 138/1973 privind varsta minima de încadrare în munca; sau
- Convenţia nr. 58/1936 privind varsta minima de încadrare în munca maritima; sau
- Convenţia nr. 7/1920 privind varsta minima de încadrare în munca maritima.
2. - Convenţia nr. 55/1936 privind obligaţiile armatorilor în cazul imbolnavirii sau accidentarii marinarilor; sau
- Convenţia nr. 56/1936 privind asigurarea în caz de boala a navigatorilor; sau
- Convenţia nr. 130/1969 privind ingrijirile medicale şi indemnizaţiile de boala.
3. - Convenţia nr. 73/1946 privind examinarea medicalã a navigatorilor.
4. - Convenţia nr. 134/1970 privind prevenirea accidentelor navigatorilor (art. 4 şi 7).
5. - Convenţia nr. 92/1949 privind cazarea echipajelor (revizuitã).
6. - Convenţia nr. 68/1946 privind alimentaţia echipajului şi servirea mesei la bordul navelor (art. 5).
7. - Convenţia nr. 53/1936 privind brevetele de capacitate ale ofiţerilor (art. 3 şi 4).
(NOTA: În cazul în care respectarea stricta a normelor pertinente ale Convenţiei privind brevetele de capacitate ale ofiţerilor, 1936, ar prejudicia sistemul şi procedurile stabilite de cãtre un stat pentru acordarea brevetelor de capacitate, se va aplica principiul echivalentei de ansamblu pentru a nu exista un conflict cu aranjamentele stabilite de statul respectiv în acest domeniu).
8. - Convenţia nr. 22/1926 privind contractul de angajare al navigatorilor.
9. - Convenţia nr. 23/1926 privind repatrierea marinarilor.
10. - Convenţia nr. 87/1948 privind libertatea sindicala şi protecţia dreptului sindical.
11. - Convenţia nr. 98/1949 privind dreptul de organizare şi de negociere colectivã.
────────────
