Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
convocatã la Geneva de cãtre Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi reunita aici la 6 iunie 1973 în cea de-a cincizeci şi opta sesiune a sa,
dupã ce a hotãrît sa adopte diferite propuneri relative la virsta minima de încadrare în munca, problema care constituie cel de-al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,
luind nota de termenii Convenţiei asupra virstei minime (industrie), 1919; ai Convenţiei asupra virstei minime (munca maritima), 1920; ai Convenţiei asupra virstei minime (agricultura), 1921; ai Convenţiei asupra virstei minime (carbunari şi fochisti), 1921; ai Convenţiei asupra virstei minime (munci neindustriale), 1932; ai Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (munca maritima), 1936; ai Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (industrie), 1937; ai Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (munci neindustriale), 1937; ai Convenţiei asupra virstei minime (pescari), 1959 şi ai Convenţiei asupra virstei minime (munci subterane), 1965,
considerind ca a sosit momentul sa se adopte un instrument general asupra acestui subiect care va trebui sa înlocuiascã treptat instrumentele existente ce se aplica unor sectoare economice limitate, în vederea abolirii totale a muncii copiilor,
dupã ce a hotãrît ca acest instrument va lua forma unei convenţii internaţionale,
adopta, la 26 iunie 1973, urmãtoarea convenţie, care se va numi Convenţia asupra virstei minime, 1973:
ART. 1
Orice stat membru care aplica prezenta convenţie se angajeazã sa urmãreascã o politica nationala care sa asigure abolirea efectivã a muncii copiilor şi sa ridice în mod progresiv virsta minima de încadrare în funcţie sau de folosire la munca la un nivel care sa permitã adolescentilor cea mai completa dezvoltare fizica şi mintalã.
ART. 2
1. Orice stat membru care ratifica prezenta convenţie va specifica, printr-o declaraţie anexatã ratificãrii sale, o virsta minima de încadrare în funcţie sau folosire la munca pe teritoriul sau sau pe mijloacele de transport înmatriculate pe teritoriul sau; cu excepţia dispoziţiilor art. 4 şi 8 ale prezentei convenţii, nici o persoana de virsta inferioarã acestei limite minime nu va putea fi incadrata într-o funcţie sau folositã la munca în vreo profesie oarecare.
2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie va putea, în consecinta, sa informeze, prin noi declaraţii, pe directorul general al Biroului Internaţional al Muncii ca ridica virsta minima stabilitã anterior.
3. Virsta minima stabilitã conform paragrafului 1 al prezentului articol nu va putea fi inferioarã virstei la care înceteazã şcolarizarea obligatorie şi, în nici un caz, virstei de 15 ani.
4. Deosebit de dispoziţiile paragrafului 3 al prezentului articol, orice stat membru a carei economie şi instituţii şcolare nu sînt suficient de dezvoltate va putea, dupã consultarea organizaţiilor celor ce angajeazã şi a organizaţiilor lucrãtorilor, interesate, dacã acestea exista, sa stabileascã, într-o prima etapa o virsta minima de 14 ani.
5. Orice stat membru care va stabili o virsta minima de 14 ani, în virtutea paragrafului precedent, trebuie sa declare în rapoartele pe care este obligat sa le prezinte în baza art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii:
a) fie ca motivul hotãrîrii sale persista;
b) fie ca renunţa de a se prevala de paragraful 4 de mai sus cu începere de la o anumitã data.
ART. 3
1. Virsta minima de încadrare în orice fel de funcţie de folosire în orice fel de munca ce prin natura sa sau prin condiţiile în care se exercita este susceptibilã de a dãuna sãnãtãţii, securitãţii sau moralitãţii adolescentilor nu trebuie sa fie sub 18 ani.
2. Funcţiile sau muncile prevãzute la paragraful 1 de mai sus vor fi determinate de cãtre legislaţia nationala sau autoritatea competenta, dupã consultarea organizaţiilor celor care angajeazã şi a organizaţiilor lucrãtorilor, interesate, dacã astfel de organizaţii exista.
3. Fãrã a mai tine seama de dispoziţiile paragrafului 1 de mai sus, legislaţia nationala sau autoritatea competenta poate, dupã consultarea organizaţiilor celor care angajeazã şi a organizaţiilor lucrãtorilor, interesate, dacã ele exista, sa permitã încadrarea în funcţie sau folosirea în munca a adolescentilor începînd cu virsta de 16 ani, cu condiţia ca sãnãtatea, securitatea şi moralitatea lor sa fie pe deplin garantate şi sa primeascã, pentru ramura respectiva de activitate, o instruire corespunzãtoare sau o şcolarizare profesionalã.
ART. 4
1. În mãsura în care este necesar şi dupã consultarea organizaţiilor celor care angajeazã şi a organizaţiilor lucrãtorilor, interesate, dacã ele exista, autoritatea competenta poate excepta de la aplicarea prezentei convenţii anumite categorii de funcţii sau de munci dacã aplicarea dispoziţiilor convenţiei la aceste categorii ridica dificultãţi de executare deosebite şi importante.
2. Orice stat membru care ratifica prezenta convenţie trebuie ca în primul sau raport asupra aplicãrii acesteia, pe care este obligat sa-l prezinte conform art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, sa indice motivat categoriile de funcţii sau munci care au fost exceptate în baza paragrafului 1 al prezentului articol; în rapoartele ulterioare se va arata starea legislaţiei şi practicii proprii în ce priveşte aceste categorii, precizîndu-se în ce mãsura s-a aplicat sau s-a propus sa se aplice prezenta convenţie în ce priveşte numitele categorii.
3. Prezentul articol nu excepteazã de la aplicarea prevederilor prezentei convenţii funcţiile sau muncile arãtate la art. 3.
ART. 5
1. Orice stat membru a cãrui economie şi servicii administrative nu sînt suficient de dezvoltate va putea, dupã consultarea organizaţiilor celor care angajeazã şi ale lucrãtorilor, interesate, dacã ele exista, sa limiteze, într-o prima etapa, cimpul de aplicare a prezentei convenţii.
2. Statul membru care se prevaleazã de paragraful 1 al prezentului articol trebuie sa arate, printr-o declaraţie anexatã ratificãrii sale, ramurile de activitate economicã sau tipurile de întreprinderi cãrora urmeazã a li se aplica dispoziţiile prezentei convenţii.
3. Cimpul de aplicare a prezentei convenţii trebuie sa cuprindã cel puţin: industriile extractive; industriile de manufactura; de construcţii şi lucrãri publice; electricitatea, gazele, apa; serviciile sanitare; transporturile, antrepozitele şi comunicaţiile; plantaţiile şi alte întreprinderi agricole exploatate în principal în scopuri comerciale, cu excepţia întreprinderilor familiale sau de mici proporţii care produc pentru consumul local şi nu folosesc în mod regulat lucrãtori salarizaţi.
4. Orice stat membru care a limitat cimpul de aplicare a convenţiei în virtutea prezentului articol:
a) trebuie sa arate, în rapoartele pe care este obligat sa le prezinte în baza art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, situaţia generalã a folosirii muncii adolescentilor şi copiilor în ramurile de activitate exceptate de la aplicarea prezentei convenţii, precum şi orice progres realizat în vederea largirii aplicãrii dispoziţiilor convenţiei;
b) poate oricind sa extindã cimpul de aplicare a convenţiei printr-o declaraţie adresatã directorului general al Biroului Internaţional al Muncii.
ART. 6
Prezenta convenţie nu se aplica muncii efectuate de copii sau adolescenti în institutele de învãţãmînt general, în şcolile profesionale sau tehnice ori în alte institute de formare profesionalã şi nici muncii efectuate de persoane sub 14 ani în întreprinderi, dacã aceasta munca se îndeplineşte în conformitate cu condiţiile stabilite de autoritatea competenta dupã consultarea organizaţiilor celor care angajeazã şi ale lucrãtorilor, interesate, dacã astfel de organizaţii exista, şi dacã face parte integrantã:
a) fie dintr-o şcoala sau dintr-un curs de formare profesionalã a cãrui responsabilitate revine conducatorului unei şcoli sau unei instituţii de formare profesionalã;
b) fie dintr-un program de formare profesionalã aprobat de autoritatea competenta şi executat în principal sau în întregime într-o întreprindere;
c) fie dintr-un program de orientare destinat sa faciliteze alegerea unei profesii sau a unui tip de formare profesionalã.
ART. 7
1. Legislaţia nationala poate autoriza încadrarea în munci uşoare a persoanelor între 13 şi 15 ani sau executarea de cãtre aceste persoane a astfel de munci cu condiţia ca muncile respective:
a) sa nu fie susceptibile de a le prejudicia sãnãtatea sau dezvoltarea;
b) sa nu fie de natura a le prejudicia: interesul pentru şcoala, participarea la programele de orientare sau formare profesionalã aprobate de autoritatea competenta, posibilitatea de a beneficia de instruirea primitã.
2. Legislaţia nationala poate, de asemenea, cu excepţia condiţiilor prevãzute de alin. a) şi b) ale paragrafului 1 de mai sus, sa permitã încadrarea în funcţie sau folosirea la munca a persoanelor în virsta de cel puţin 15 ani care nu şi-au terminat încã scolarizatea obligatorie.
3. Autoritatea competenta va determina activitãţile în care încadrarea în funcţie sau folosirea la munca poate fi permisã în conformitate cu paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol şi va fixa durata în ore şi condiţiile funcţiei sau muncii respective.
4. Fãrã a mai tine seama de prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol, un stat membru care s-a folosit de dispoziţiile paragrafului 4 al art. 2 poate, atît timp cît înţelege sa se prevaleze de aceste dispoziţii, sa înlocuiascã virstele de 12 şi 14 ani cu virstele de 13 şi 15 ani indicate la paragraful 1 şi virsta de 14 ani cu virsta de 15 ani indicatã la paragraful 2 al prezentului articol.
ART. 8
1. Dupã consultarea organizaţiilor celor care angajeazã şi ale lucrãtorilor, dacã acestea exista, autoritatea competenta poate autoriza, de la caz la caz, prin derogare de la interdicţia de încadrare în funcţie sau folosire la munca prevãzutã de art. 2 al prezentei convenţii, participarea la activitãţi de genul spectacolelor artistice.
2. Autorizãrile astfel acordate trebuie sa limiteze durata în ore a serviciului sau muncii autorizate şi sa-i fixeze condiţiile.
ART. 9
1. Autoritatea competenta va lua toate mãsurile necesare, inclusiv prevederea de sancţiuni corespunzãtoare, în vederea asigurãrii aplicãrii efective a prezentei convenţii.
2. Legislaţia nationala sau autoritatea competenta va stabili persoanele cãrora le revine sarcina respectãrii dispoziţiilor de aplicare ale prezentei convenţii.
3. Legislaţia nationala sau autoritatea competenta va stabili registrele sau alte documente pe care cel care angajeazã este obligat sa le ţinã şi sa le pãstreze la dispoziţia sa; aceste registre sau documente vor indica numele şi virsta sau data naşterii, certificate, pe cît posibil, în modul cuvenit, a persoanelor încadrate în munca de el sau care muncesc pentru el şi a cãror virsta este sub 18 ani.
ART. 10
1. Prezenta convenţie revizuieste Convenţia asupra virstei minime (industrie), 1919, Convenţia asupra virstei minime (munca maritima), 1920, Convenţia asupra virstei minime (agricultura), 1921, Convenţia asupra virstei minime (carbunari şi fochisti), 1921, Convenţia asupra virstei minime (munci neindustriale), 1932, Convenţia (revizuitã) asupra virstei minime (munca maritima), 1936, Convenţia (revizuitã) asupra virstei minime (industrie), 1937, Convenţia (revizuitã) asupra virstei minime (munci neindustriale), 1937, Convenţia asupra virstei minime (pescari), 1959 şi Convenţia asupra virstei minime (munci subterane), 1965.
2. Intrarea în vigoare a prezentei convenţii nu închide calea ratificãrii ulterioare a Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (munca maritima), 1936, Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (industrie), 1937, Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (munci neindustriale), 1937, Convenţiei asupra virstei minime (pescari), 1959 şi Convenţiei asupra virstei minime (munci subterane), 1965.
3. Convenţia asupra virstei minime (industrie), 1919, Convenţia asupra virstei minime (munca maritima), 1920, Convenţia asupra virstei minime (agricultura), 1921 şi Convenţia asupra virstei minime (carbunari şi fochisti), 1921 vor inceta sa mai fie deschise ratificãrii ulterioare din momentul în care toate statele membre pãrţi ale acestei convenţii vor consimţi la aceasta închidere, fie ratificind prezenta convenţie, fie printr-o declaraţie comunicatã directorului general al Biroului Internaţional al Muncii.
4. Cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii:
a) faptul ca un stat parte la Convenţia (revizuitã) asupra virstei minime (industrie), 1937, accepta obligaţiile prezentei convenţii şi fixeazã, conform art. 2 al acesteia, o virsta minima de cel puţin 15 ani, atrage de plin drept denunţarea imediata a Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (industrie) 1937;
b) faptul ca un stat membru parte la Convenţia asupra virstei minime (munci neindustriale), 1932, accepta obligaţiile prezentei convenţii pentru muncile neindustriale în sensul numitei convenţii, atrage de plin drept denunţarea imediata a Convenţiei asupra virstei minime (munci neindustriale), 1932;
c) faptul ca un stat membru parte la Convenţia (revizuitã) asupra virstei minime (munci neindustriale), 1937, accepta obligaţiile prezentei convenţii pentru muncile neindustriale în sensul numitei convenţii şi fixeazã, conform art. 2 al prezentei convenţii, o virsta minima de cel puţin 15 ani, antreneaza de plin drept denunţarea imediata a Convenţiei (revizuite) asupra virstei minime (munci neindustriale), 1937;
d) faptul ca un stat membru parte la Convenţia (revizuitã) asupra virstei minime (munca maritima), 1936, accepta obligaţiile prezentei convenţii pentru munca maritima şi, fie ca fixeazã, conform art. 2 al prezentei convenţii, o virsta minima de cel puţin 15 ani, fie ca precizeazã ca art. 3 al prezentei convenţii se aplica muncii maritime, atrage de plin drept denunţarea imediata a Convenţiei (revizuitã) asupra virstei minime (munca maritima), 1936;
e) faptul ca un stat membru parte la Convenţia asupra virstei minime (pescari), 1959, accepta obligaţiile prezentei convenţii pentru pescuitul maritim şi, fie ca fixeazã, conform art. 2 al prezentei convenţii, o virsta minima de cel puţin 15 ani, fie ca precizeazã ca art. 3 al prezentei convenţii se aplica la pescuitul maritim, atrage de plin drept denunţarea imediata a Convenţiei asupra virstei minime (pescari), 1959;
f) faptul ca un stat membru parte la Convenţia asupra virstei minime (munci subterane), 1965, accepta obligaţiile prezentei convenţii şi, fie ca fixeazã, conform art. 2 al prezentei convenţii, o virsta minima cel puţin egala cu cea pe care a indicat-o în executarea convenţiei din 1965, fie ca precizeazã ca o astfel de virsta se aplica conform art. 3 al prezentei convenţii la muncile subterane, atrage de plin drept denunţarea imediata a Convenţiei asupra virstei minime (munci subterane), 1965.
5. Cu începere de la intrarea în vigoarea a prezentei convenţii:
a) acceptarea obligaţiilor prezentei convenţii atrage denunţarea Convenţiei asupra virstei minime (industrie), 1919, în ce priveşte aplicarea art. 12 al acesteia;
b) acceptarea obligaţiilor prezentei convenţii pentru agricultura atrage denunţarea Convenţiei asupra virstei minime (agricultura), 1921 în ce priveşte aplicarea art. 9 al acesteia;
c) acceptarea obligaţiilor prezentei convenţii pentru munca maritima atrage denunţarea Convenţiei asupra virstei minime (munca maritima), 1920, în ce priveşte aplicarea art. 10 al acesteia şi a Convenţiei asupra virstei minime (carbunari şi fochisti), 1921 cu privire la aplicarea art. 12 al acesteia.
ART. 11
Ratificarile formale ale prezentei convenţii se vor comunica directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, care le va inregistra.
ART. 12
1. Prezenta convenţie nu va obliga decît statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, a cãror ratificare va fi înregistratã de cãtre directorul general.
2. Ea va intra în vigoare dupã 12 luni de la înregistrarea de cãtre directorul general a primelor doua ratificãri din partea statelor membre.
3. Drept urmare, aceasta convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare stat membru, dupã 12 luni de la data la care a fost înregistratã ratificarea sa.
ART. 13
1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani dupã data intrãrii iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, care îl va inregistra.
Denunţarea nu va avea efect decît dupã un an de la înregistrarea ei.
2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, timp de un an dupã expirarea perioadei de 10 ani menţionatã în paragraful precedent, nu va uza de facultatea de denunţare prevãzutã de prezentul articol, va fi ţinut pentru o perioada de 10 ani şi, în consecinta, va putea denunta prezenta convenţie la expirarea fiecãrei perioade de 10 ani, în condiţiile prevãzute de prezentul articol.
ART. 14
1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificãrilor şi denuntarilor comunicate lui de cãtre statele membre ale organizaţiei.
2. Notificind statelor membre ale organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificãri care i-a fost comunicatã, directorul general va atrage atenţia statelor membre ale organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţiei va intra în vigoare.
ART. 15
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Naţiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, informaţii complete asupra tuturor ratificãrilor şi tuturor actelor de denunţare înregistrate conform articolelor precedente.
ART. 16
Ori de cîte ori va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicãrii prezentei convenţii şi va constata dacã este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a acesteia.
ART. 17
1. În cazul în care conferinţa va adopta o noua convenţie de revizuire, totalã sau parţialã, a prezentei convenţii şi dacã noua convenţie nu dispune altfel:
a) ratificarea de cãtre un stat membru a noii convenţii de revizuire va atrage de plin drept, fãrã a se mai tine seama de art. 13 de mai sus, denunţarea imediata a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie de revizuire sa fi intrat în vigoare;
b) cu începere de la data intrãrii în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie va inceta de a mai fi deschisã ratificãrii de cãtre statele membre.
2. Prezenta convenţie va rãmîne în orice caz în vigoare, în forma şi conţinutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica convenţia de revizuire.
ART. 18
Versiunile franceza şi engleza ale textului prezentei convenţii au egala valoare.
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
