Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE nr. 136 din 23 iunie 1971 privind protectia contra riscurilor de intoxicatie datorate benzenului*)
Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocatã la Geneva de Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi întrunitã la 2 iunie 1971 în cea de-a cincizeci şi şaptea sesiune a sa, dupã ce a hotãrît sa adopte diferite propuneri privind protecţia impotriva riscurilor datorate benzenului, problema care constituie cel de-al saselea punct al ordinii de zi a sesiunii, dupã ce a hotãrît ca aceste propuneri sa ia forma unei convenţii internaţionale, adopta, la 23 iunie 1971, convenţia urmãtoare, care se va numi Convenţie asupra benzenului, 1971:
ART. 1 Prezenta convenţie se aplica tuturor activitãţilor care expun pe lucrãtori: a) hidrocarburi aromatice benzen C6H6, denumita în cele ce urmeazã benzen; b) produselor a cãror proporţie de benzen depãşeşte 1% din volum, denumite în cele ce urmeazã produse conţinînd benzen. ART. 2 1. Ori de cîte ori exista disponibilitati de produse inlocuitoare inofensive sau mai puţin nocive, acestea trebuie substituite benzenului sau produselor conţinînd benzen. 2. Paragraful 1 al prezentului articol nu se aplica: a) producţiei de benzen; b) întrebuinţãrii benzenului la lucrãrile de sinteza chimica; c) întrebuinţãrii benzenului în carburanţi; d) lucrãrilor de analiza sau cercetãri în laboratoare. ART. 3 1. Autoritatea competenta din fiecare ţara va putea sa acorde derogãri temporare de la proporţia fixatã de alin. b) al art. 1 şi de la dispoziţiile paragrafului 1 al art. 2 al prezentei convenţii, în limitele şi pentru perioada care se vor stabili dupã consultarea organizaţiilor cele mai reprezentative interesate, ale celor care angajeazã şi ale lucrãtorilor, dacã acestea exista. 2. În asemenea cazuri, statul membru interesat va indica în rapoartele sale asupra aplicãrii prezentei convenţii, pe care este obligat sa le prezinte în virtutea art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, situaţia legislaţiei proprii şi practica sa privind problemele care fac obiectul derogarilor, precum şi progresele realizate în legatura cu aplicarea completa a dispoziţiilor convenţiei. 3. La expirarea unei perioade de 3 ani de la intrarea iniţialã în vigoare a prezentei convenţii, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferintei un raport special privind aplicarea paragrafelor 1 şi 2 de mai sus şi care va conţine propunerile pe care el le va considera oportune în legatura cu mãsurile de luat în aceasta privinta. ART. 4 1. Folosirea benzenului şi a produselor conţinînd benzen trebuie sa fie interzisã în anumite lucrãri ce vor fi prevãzute de legislaţia nationala. 2. Aceasta interdicţie trebuie sa vizeze cel puţin folosirea benzenului şi a produselor conţinînd benzen ca solventi sau diluanti, cu excepţia operaţiunilor efectuate în aparate închise sau prin alte procedee prezentind aceleaşi condiţii de securitate. ART. 5 Pentru asigurarea unei protecţii eficace a lucrãtorilor expusi benzenului sau produselor conţinînd benzen, vor fi luate mãsuri de prevenire tehnica şi igiena a muncii. ART. 6 1. În localurile în care se fabrica, se minuieste sau se foloseşte benzenul sau produse conţinînd benzen trebuie luate toate mãsurile necesare pentru prevenirea degajarii de vapori de benzen în atmosfera locurilor de munca. 2. Dacã lucrãtorii sînt expusi benzenului sau produselor conţinînd benzen, cel care angajeazã trebuie sa facã în asa fel încît concentratia de benzen din atmosfera locurilor de munca sa nu intreaca limita maxima pe care autoritatea competenta o va fixa la un nivel care sa nu depãşeascã valoarea plafonului de 25 pãrţi la milion (80 mg/mc). 3. Directivele autoritãţii competente trebuie sa precizeze procedeul de determinare a concentratiei de benzen în atmosfera locurilor de munca. ART. 7 1. Lucrãrile care comporta folosirea benzenului sau a produselor conţinînd benzen trebuie sa se efectueze, pe cît posibil, în aparate închise. 2. Dacã folosirea aparatelor închise nu este posibila locurile de munca unde se foloseşte benzen sau produse conţinînd benzen trebuie echipate cu mijloace eficace care sa asigure evacuarea vaporilor de benzen în mãsura necesarã protejãrii sãnãtãţii lucrãtorilor. ART. 8 1. Lucrãtorii care intra în contact cu benzen lichid sau produse conţinînd benzen trebuie prevãzuţi cu mijloace de protecţie individualã adecvate contra riscurilor de absorbţie percutanata. 2. Lucrãtorii care, pentru motive deosebite, se pot gãsi în situaţia de a fi expusi la concentratii de benzen în atmosfera locurilor de munca care depãşesc limita maxima prevãzutã de paragraful 2 al art. 6 al prezentei convenţii, trebuie prevãzuţi cu mijloace de protecţie individualã adecvate contra riscului de inhalare de vapori de benzen; durata expunerii trebuie sa fie pe cît posibil limitatã. ART. 9 1. Cînd lucrãtorii sînt chemaţi sa efectueze lucrãri care îi expun la benzen sau la produse conţinînd benzen, ei trebuie sa fie supuşi: a) unui aprofundat examen medical de aptitudine, prealabil angajãrii, care sa comporte analiza singelui; b) unor examene periodice ulterioare care sa comporte examinari biologice (inclusiv analiza singelui) şi a cãror frecventa este stabilitã de legislaţia nationala. 2. Dupã consultarea organizaţiilor cele mai reprezentative ale celor care angajeazã şi ale lucrãtorilor, interesate, dacã acestea exista, autoritatea competenta din fiecare ţara poate acorda derogãri de la obligaţiile prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol în ce priveşte anumite categorii de lucrãtori. ART. 10 1. Examenele medicale prevãzute la paragraful 1 al art. 9 al prezentei convenţii trebuie: a) sa fie efectuate sub responsabilitatea unui medic calificat acceptat de autoritatea competenta, cu ajutorul, dacã este cazul, al laboratoarelor competente; b) sa fie atestate în mod corespunzãtor. 2. Aceste examene medicale ale lucrãtorilor trebuie sa fie gratuite. ART. 11 1. Femeile a cãror sarcina a fost constatatã medical şi mamele care alapteaza nu pot fi folosite la lucrãri care comporta expunerea la benzen sau produse conţinînd benzen. 2. Ţinerii sub virsta de 18 ani nu pot fi folosiţi la lucrãri care comporta expunerea la benzen sau produse conţinînd benzen; totuşi, aceasta interdicţie poate sa nu fie aplicatã acelor tineri care primesc o şcolarizare sau o instruire, dacã sînt sub control tehnic şi medical adecvat. ART. 12 Cuvintul "benzen" şi semnalizatoarele de pericol necesare trebuie sa fie clar vizibile pe orice recipient care conţine benzen sau produse în a cãror compoziţie intra benzenul. ART. 13 Fiecare stat membru trebuie sa ia toate mãsurile necesare pentru ca orice lucrator expus benzenului sau produselor conţinînd benzen sa primeascã instructajul corespunzãtor asupra mãsurilor de prevenire care trebuie avute în vedere pentru salvarea sãnãtãţii şi evitarea accidentelor, precum şi asupra mãsurilor ce se iau în cazurile de manifestare a simptomelor de intoxicare. ART. 14 Fiecare stat membru care ratifica prezenta convenţie: a) va lua, pe cale de legislaţie sau prin orice alta metoda conformã practicii şi condiţiilor naţionale, mãsurile necesare pentru a pune în aplicare dispoziţiile prezentei convenţii; b) va indica, potrivit practicii naţionale, persoana sau persoanele cãrora le revine sarcina de a asigura aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii; c) se va angaja sa insarcineze serviciile de inspecţie corespunzãtoare cu controlul aplicãrii dispoziţiilor prezentei convenţii sau sa verifice ca este asigurata o inspecţie adecvatã. ART. 15 Ratificarile formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, care le va inregistra. ART. 16 1. Prezenta convenţie nu va obliga decît statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii a cãror ratificare va fi înregistratã de cãtre directorul general. 2. Ea va intra în vigoare dupã 12 luni de la înregistrarea de cãtre directorul general a primelor doua ratificãri din partea statelor membre. 3. Drept urmare, aceasta convenţie va intra în vigoare pentru fiecare stat membru la 12 luni dupã data înregistrãrii ratificãrii sale. ART. 17 1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani dupã data intrãrii în vigoare iniţiale a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de cãtre acesta. Denunţarea nu-şi va produce efectele decît dupã un an de la înregistrarea ei. 2. Orice membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, timp de un an dupã expirarea perioadei de 10 ani menţionatã în paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denunţare prevãzutã de prezentul articol, se va obliga pentru o noua perioada de 10 ani şi, drept urmare, va putea sa denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecãrei perioade de 10 ani, în condiţiile prevãzute de prezentul articol. ART. 18 1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificãrilor şi denuntarilor care îi vor fi comunicate de cãtre statele membre ale organizaţiei. 2. Notificind statelor membre ale organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificãri care i-a fost comunicatã, directorul general va atrage atenţia statelor membre ale organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare. ART. 19 Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Naţiunilor Unite, în scopul înregistrãrii, conform art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, informaţii complete cu privire la toate ratificarile şi toate actele de denunţare pe care el le va inregistra conform articolelor precedente. ART. 20 De fiecare data cînd va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicãrii prezentei convenţii şi va examina dacã este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a acesteia. ART. 21 1. În cazul în care conferinţa va adopta o noua convenţie care sa revizuiasca total sau parţial prezenta convenţie şi în mãsura în care noua convenţie nu dispune altfel: a) ratificarea de cãtre un membru a noii convenţii de revizuire va atrage de plin drept, fãrã a se mai tine seama de art. 17 de mai sus, denunţarea imediata a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie de revizuire sa fi intrat în vigoare; b) cu începere de la data intrãrii în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie va inceta de a mai fi deschisã ratificãrii de cãtre statele membre. 2. Prezenta convenţie va rãmîne în orice caz în vigoare în forma şi conţinutul sau pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica convenţia de revizuire. ART. 22 Versiunile franceza şi engleza ale textului prezentei convenţii au egala valoare.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
