Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
--------
*) Traducere.
Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocatã la Geneva de cãtre Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi reunita aici la 4 iunie 1969 în cea de-a cincizeci şi treia sesiune a sa,
luind nota de convenţiile internaţionale ale muncii existente privind inspecţia muncii, cum sînt Convenţia asupra inspecţiei muncii, 1947, care se aplica în industrie şi comerţ, şi Convenţia asupra plantaţiilor, 1958, care se aplica anumitor întreprinderi agricole,
luind în considerare ca este de dorit ca în prezent sa fie adoptate norme internaţionale asupra inspecţiei muncii în agricultura, în general,
dupã ce a hotãrît sa adopte diferite propuneri privind inspecţia muncii în agricultura, problema care constituie cel de al patrulea punct al ordinii de zi a sesiunii,
dupã ce a hotãrît ca aceste propuneri sa capete forma unei convenţii internaţionale,
adopta, la 25 iunie 1969, urmãtoarea convenţie, care se va numi Convenţie asupra inspecţiei muncii (agricultura), 1969:
ART. 1
1. În sensul prezentei convenţii, termenul întreprindere agricolã cuprinde întreprinderi sau pãrţi ale întreprinderilor care au ca obiect agricultura, creşterea animalelor, silvicultura, horticultura, transformarea primara a produselor agricole de cãtre cel care le exploateazã sau orice alta forma de activitate agricolã.
2. Dacã este necesar, autoritatea competenta va determina, dupã consultarea organizaţiilor cele mai reprezentative ale celor care angajeazã şi ale lucrãtorilor, interesate, dacã acestea exista, linia de demarcare între agricultura, pe de o parte, şi industrie şi comerţ, pe de alta parte, în asa fel încît nici o întreprindere agricolã sa nu ramina în afarã sistemului naţional de inspecţie a muncii.
3. În cazurile de neclaritate, dacã convenţia se aplica sau nu unei întreprinderi sau unei pãrţi dintr-o întreprindere, problema va fi soluţionatã de autoritatea competenta.
ART. 2
În prezenta convenţie, termenul dispoziţii legale cuprinde, în afarã de legislaţie, hotãrîrile arbitrale şi contractele colective care au putere de lege şi a cãror aplicare cade în sarcina inspectorilor muncii.
ART. 3
Orice stat membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii care aplica prezenta convenţie trebuie sa aibã un sistem de inspecţie a muncii în agricultura.
ART. 4
Sistemul de inspecţie a muncii în agricultura se va aplica întreprinderilor agricole în care lucreazã lucrãtori salariaţi sau ucenici, oricare le-ar fi modul de remunerare, natura, forma sau durata contractului lor de munca.
ART. 5
1. Orice stat membru care ratifica prezenta convenţie poate ca, printr-o declaraţie anexatã la ratificarea sa, sa-şi ia obligaţia sa extindã sistemul sau de inspecţie a muncii din agricultura la una sau mai multe dintre categoriile urmãtoare de persoane care lucreazã în întreprinderile agricole:
a) fermieri care nu folosesc mina de lucru din afarã, dijmasi şi alte categorii asemãnãtoare de lucrãtori agricoli;
b) persoane asociate la administrarea unei întreprinderi colective, cum sînt membrii unei cooperative;
c) membrii familiei celui care exploateazã pãmîntul, asa cum sînt definiţi de legislaţia nationala.
2. Drept urmare, orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie va putea sa facã cunoscut directorului general al Biroului Internaţional al Muncii o declaraţie prin care se angajeazã sa extindã sistemul sau de inspecţie a muncii din agricultura la una sau mai multe dintre categoriile de persoane enumerate la paragraful precedent, care n-au fost încã menţionate într-o declaraţie anterioarã.
3. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie va indica, în rapoartele pe care este obligat sa le prezinte în baza art. 22 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, în ce mãsura a dat urmare sau îşi propune sa dea urmare dispoziţiilor convenţiei în ce priveşte acele categorii de persoane enumerate la paragraful 1 de mai sus, care nu a fãcut obiectul unor astfel de declaraţii.
ART. 6
1. Sistemul de inspecţie a muncii în agricultura va avea urmãtoarele sarcini:
a) sa asigure aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la condiţiile de munca ale lucrãtorilor în exercitarea profesiei lor, cum sînt dispoziţiile privind durata muncii, salariile, repausul sãptãmînal şi concediile, securitatea, igiena şi bunãstarea, munca femeilor, a copiilor şi a adolescentilor şi alte materii conexe, în mãsura în care inspectorii de munca au ca sarcina asigurarea aplicãrii amintitelor dispoziţii;
b) sa furnizeze, celor care angajeazã şi lucrãtorilor, informaţii şi sfaturi tehnice asupra mijloacelor cele mai eficiente de respectare a dispoziţiilor legale;
c) sa atragã atenţia autoritãţii competente asupra defectuozitatilor sau abuzurilor care nu-şi gãsesc o acoperire corespunzãtoare în dispoziţiile legale în vigoare şi sa facã acesteia propuneri privind îmbunãtãţirea legislaţiei.
2. Legislaţia nationala poate incredinta inspectorilor muncii din agricultura funcţii de asistenta sau de control în ce priveşte aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la condiţiile de viata ale lucrãtorilor şi familiilor lor.
3. Dacã inspectorilor muncii din agricultura li se încredinţeazã şi alte funcţii, acestea nu trebuie sa împiedice exercitarea funcţiilor lor principale şi nici sa aducã în vreun fel oarecare prejudicii autoritãţii sau imparţialitãţii necesare inspectorilor în relaţiile lor cu cei care angajeazã şi cu lucrãtorii.
ART. 7
1. Inspecţia muncii în agricultura va fi plasata sub supravegherea şi controlul unui organ central, dacã aceasta subordonare este compatibila cu practica administrativã a statului membru.
2. În cazul unui stat federativ, expresia "organ central" poate indica un organ central stabilit fie la nivel federal, fie la nivelul unei dintre entitatile componente ale federaţiei.
3. Inspecţia muncii în agricultura va putea fi asigurata, de exemplu:
a) printr-un organ unic de inspecţie a muncii, competent pentru toate ramurile activitãţii economice;
b) printr-un organ unic de inspecţie a muncii care sa aibã o specializare funcţionalã asigurata prin pregãtirea adecvatã a inspectorilor însãrcinaţi cu exercitarea funcţiei lor în agricultura;
c) printr-un organ unic de inspecţie a muncii care sa aibã o specializare institutionala asigurata prin crearea unui serviciu calificat tehnic al cãrui agenţi îşi vor exercita funcţiile lor în agricultura;
d) printr-o inspecţie specializatã insarcinata cu exercitarea funcţiilor sale în agricultura, dar a carei activitate va fi plasata sub supravegherea unui organ central avînd aceleaşi prerogative în materie de inspecţie a muncii în alte ramuri ale activitãţii economice ca industrie, transporturi şi comerţ.
ART. 8
1. Personalul inspecţiei muncii din agricultura trebuie sa fie format din funcţionari publici al cãror statut şi condiţii de serviciu sa le asigure stabilitatea în funcţie şi sa-i facã independenţi fata de orice schimbãri de guvern şi orice influenta dãunãtoare din afarã.
2. Atunci cînd legislaţia sau practica nationala permit, statele membre au facultatea ca în sistemul lor de protecţie a muncii în agricultura sa includã delegaţi sau reprezentanţi ai organizaţiilor profesionale a cãror activitate va completa pe aceea a funcţionarilor publici; aceşti delegaţi sau reprezentanţi vor beneficia de garanţii în ce priveşte stabilitatea funcţiilor lor şi vor fi feriti de orice influenta dãunãtoare din afarã.
ART. 9
1. Sub rezerva condiţiilor stabilite de legislaţia nationala pentru recrutarea funcţionarilor publici, inspectorii muncii din agricultura vor fi recrutati numai pe baza capacitãţii candidaţilor de a îndeplini sarcinile ce urmeazã sa şi le asume.
2. Mijloacele de verificare a acestei capacitãţi vor fi determinate de cãtre autoritatea competenta.
3. Inspectorii muncii din agricultura trebuie sa primeascã o pregãtire profesionalã adecvatã exercitãrii funcţiei lor şi vor fi luate mãsuri pentru a li se asigura în mod corespunzãtor perfecţionarea pe parcursul serviciului.
ART. 10
Femeile, la fel ca bãrbaţii, pot face parte din personalul serviciilor de inspecţie a muncii din agricultura; dacã este necesar, se vor putea stabili sarcini distincte pentru inspectorii bãrbaţi şi inspectorii femei.
ART. 11
Orice stat membru este obligat sa ia mãsurile necesare pentru a asigura ca experţi şi tehnicieni calificaţi corespunzãtor şi care pot sa-şi aducã contribuţia la soluţionarea problemelor care necesita cunoştinţe tehnice, sa colaboreze cu inspecţia muncii din agricultura, potrivit metodelor socotite ca fiind cele mai adecvate condiţiilor naţionale.
ART. 12
1. Autoritatea competenta trebuie sa ia mãsurile necesare pentru a favoriza o cooperare efectivã între serviciile de inspecţie a muncii din agricultura şi serviciile guvernamentale sau instituţiile publice şi alte instituţii care pot fi chemate sa desfãşoare activitãţi asemãnãtoare.
2. Dacã împrejurãrile o cer, autoritatea competenta poate incredinta, ca mãsura ajutatoare, unele funcţii de inspecţie la nivel regional sau local serviciilor guvernamentale corespunzãtoare sau instituţiilor publice, sau poate face ca astfel de servicii sau instituţii sa participe la respectiva activitate de inspecţie, în asa fel încît aplicarea principiilor prezentei convenţii sa nu aibã de suferit.
ART. 13
Autoritatea competenta va lua mãsurile cuvenite pentru a favoriza colaborarea dintre functionarii inspecţiei muncii în agricultura, cei care angajeazã şi lucrãtori sau organizaţiile acestora, dacã ele exista.
ART. 14
Se vor lua mãsuri pentru ca numãrul inspectorilor muncii din agricultura sa fie suficient spre a putea sa asigure exercitarea eficace a funcţiilor serviciului de inspecţie. La stabilirea numãrului acestor inspectori se va tine seama de:
a) importanta sarcinilor ce urmeazã a se îndeplini şi, în special:
(i) numãrul, natura, importanta şi situaţia întreprinderilor agricole supuse controlului inspecţiei;
(ii) numãrul şi diversitatea categoriilor de persoane care lucreazã în aceste întreprinderi;
(iii) numãrul şi complexitatea dispoziţiilor legale a cãror aplicare urmeazã a fi asigurata;
b) mijloacele materiale de executare puse la dispoziţia inspectorilor;
c) condiţiile practice în care trebuie efectuate inspectiile pentru a fi eficace.
ART. 15
1. Autoritatea competenta trebuie sa ia mãsurile necesare pentru a pune la dispoziţia inspectorilor muncii din agricultura:
a) birouri locale de inspecţie care sa corespundã nevoilor serviciului, accesibile, pe cît posibil, tuturor celor interesaţi, şi amplasate în funcţie de situaţia geograficã a întreprinderilor agricole şi de existenta de cai de comunicaţii la indemina;
b) înlesniri de transport necesare exercitãrii funcţiei lor, dacã nu exista mijloace de transport public corespunzãtoare.
2. Autoritatea competenta trebuie sa ia mãsurile necesare pentru ca inspectorilor de protecţie a muncii din agricultura sa li se restituie toate cheltuielile de deplasare şi toate cheltuielile accesorii necesare exercitãrii funcţiei lor.
ART. 16
1. Inspectorii muncii din agricultura, purtind asupra lor actele care le atesta funcţia, vor fi autorizaţi:
a) sa pãtrundã liber, fãrã avertisment prealabil, la orice ora din zi sau noapte, în locurile de munca supuse controlului inspecţiei;
b) sa pãtrundã, în timpul zilei, în orice local în care considera ca exista motive întemeiate pentru efectuarea controlului;
c) sa procedeze la orice investigaţii, controale sau cercetãri apreciate ca necesare, pentru a se asigura ca dispoziţiile legale sînt respectate în mod efectiv şi, în special:
(i) sa punã întrebãri, singuri sau în prezenta martorilor, conducatorului întreprinderii, personalului acesteia sau oricãrei alte persoane din cadrul întreprinderii, asupra tuturor problemelor privind aplicarea dispoziţiilor legale;
(ii) sa ceara, potrivit modalitãţilor stabilite de legislaţia nationala, sa li se prezinte toate înscrisurile, registrele şi alte documente a cãror deţinere este prevãzutã de legislaţia referitoare la condiţiile de munca şi de viata, în scopul verificãrii conformitatii acestora cu dispoziţiile legale şi pentru a le copia sau scoate extrase;
(iii) sa ia pentru analiza mostre din produsele, materiile sau substantele utilizate sau manipulate, cu condiţia ca cel care angajeazã sau reprezentantul acestuia sa fie încunoştinţat ca materiile sau substantele respective au fost luate în acest scop.
2. Inspectorii nu pot pãtrunde, în virtutea alineatelor a) sau b) ale paragrafului precedent, în locuinta particularã a conducatorului unei întreprinderi agricole, afarã de cazul în care au acordul acestuia sau sînt în posesia unei autorizaţii speciale eliberata de autoritatea competenta.
3. Cu ocazia inspecţiei, inspectorii vor informa despre prezenta lor în întreprindere pe cel care angajeazã sau pe reprezentantul acestuia, precum şi pe lucrãtori sau reprezentanţii lor, în afarã de cazul în care apreciazã ca o astfel de înştiinţare risca sa dãuneze eficacitatii controlului.
ART. 17
Serviciile de inspecţie a muncii din agricultura vor fi chemate sa participe, în cazurile şi condiţiile prevãzute de autoritatea competenta, la controlul preventiv al noilor instalaţii, noilor substanţe şi al noilor procedee de manipulare sau de transformare a produselor, susceptibile de a constitui un pericol pentru sãnãtate sau securitate.
ART. 18
1. Inspectorii muncii din agricultura vor fi autorizaţi sa ia mãsurile destinate eliminãrii defectiunilor constatate la o instalatie, la o amenajare sau în metodele de lucru din întreprinderile agricole, inclusiv utilizarea substanţelor periculoase, pe care le considera ca ameninta sãnãtatea sau securitatea.
2. Pentru a putea lua astfel de mãsuri, inspectorii vor avea dreptul, dacã mãsurile lor nu au fost contestate pe cãile judiciare sau administrative prevãzute de legea nationala, sa dispunã sau sa facã sa se dispunã:
a) sa se aducã instalaţiilor, localurilor, utilajelor, echipamentului sau altor aparate, într-un termen fixat, modificãrile necesare pentru asigurarea aplicãrii stricte a dispoziţiilor legale privind sãnãtatea şi securitatea;
b) sa fie luate mãsuri imediat executorii, putindu-se merge pînã la încetarea lucrului, în cazurile de pericol iminent pentru sãnãtate şi securitate.
3. Dacã procedura prevãzutã la paragraful 2 de mai sus nu este compatibila cu practica administrativã şi judiciarã a statului membru, inspectorii vor avea dreptul sa sesizeze autoritatea competenta pentru ca aceasta sa dea ordine precise sau sa determine luarea de mãsuri imediat executorii.
4. Defecţiunile constatate de cãtre inspector cu ocazia inspectarii unei întreprinderi, precum şi mãsurile luate în aplicarea paragrafului 2 sau cerute în aplicarea paragrafului 3, trebuie aduse imediat la cunostinta celui care angajeazã şi a reprezentanţilor lucrãtorilor.
ART. 19
1. Inspecţia muncii din agricultura trebuie sa fie informatã despre accidentele de munca şi cazurile de boli profesionale din sectorul agricol, în cazurile şi potrivit procedurii prevãzute de legislaţia nationala.
2. Dacã este posibil, inspectorii muncii vor fi chemaţi sa participe la orice ancheta la fata locului asupra cauzelor accidentelor de munca sau ale bolilor profesionale cele mai grave, în special cele care privesc accidente sau boli provocatoare de moarte sau soldate cu un numãr oarecare de victime.
ART. 20
Dacã legislaţia nationala nu prevede altfel, inspectorii muncii din agricultura:
a) nu vor avea dreptul sa aibã vreun interes, direct sau indirect, în întreprinderile aflate sub controlul lor;
b) vor fi obligaţi, prin mãsuri penale sau disciplinare corespunzãtoare, sa nu dezvaluie, chiar dupã pãrãsirea funcţiei, secretele de fabricaţie sau de comerţ ori procedeele de exploatare pe care le-au cunoscut cu ocazia exercitãrii funcţiilor lor;
c) vor considera ca absolut confidenţialã sursa oricãrei plingeri care semnaleaza o defectiune, un pericol în procedeele de munca sau o încãlcare a dispoziţiilor legale şi nu vor divulga celui care angajeazã sau reprezentantului acestuia ca s-a procedat la efectuarea inspecţiei ca urmare a unei plingeri.
ART. 21
Numãrul şi natura inspectiilor efectuate în întreprinderile agricole vor fi determinate de necesitatea de a se asigura aplicarea efectivã a dispoziţiilor legale respective.
ART. 22
1. Persoanele care incalca sau neglijeazã respectarea prevederilor legale a cãror aplicare face obiectul controlului inspectorilor muncii din agricultura sînt pasibile de urmãrire judiciarã sau administrativã imediata, fãrã avertisment prealabil. Totodatã, legislaţia nationala poate sa prevadã excepţii pentru cazurile în care este necesar un avertisment prealabil dat în vederea remedierii situaţiei sau pentru a determina luarea de mãsuri preventive.
2. Inspectorii de munca pot decide ca, în locul intentarii acţiunii sau recomandarii efectuãrii urmãririi, sa dea avertismente sau îndrumãri.
ART. 23
Dacã inspectorii muncii din agricultura nu au competenta de a intenta acţiuni de urmãrire, ei au dreptul de a sesiza direct autoritatea investitã sa efectueze astfel de urmãriri, prin procese-verbale constatatoare ale incalcarilor dispoziţiilor legale.
ART. 24
Pentru cazurile de încãlcare a dispoziţiilor legale a cãror aplicare face obiectul controlului inspectorilor muncii din agricultura şi pentru cazurile de împiedicare a acestor inspectori în exercitarea funcţiei lor, în legislaţia nationala vor fi prevãzute sancţiuni corespunzãtoare a cãror aplicare trebuie sa fie efectivã.
ART. 25
1. Inspectorii muncii sau birourile locale de inspecţie, dupã caz, au obligaţia de a prezenta autoritãţii centrale a inspecţiei rapoarte periodice asupra rezultatelor activitãţii lor în agricultura.
2. Aceste rapoarte vor fi întocmite potrivit indicatorilor autoritãţii centrale a inspecţiei şi vor trata subiecte indicate de aceasta autoritate; ele vor fi prezentate cel puţin la termenele indicate de numita autoritate şi, în orice caz, cel puţin o data pe an.
ART. 26
1. Autoritatea centrala a inspecţiei va publica un raport anual asupra activitãţii serviciilor de inspecţie din agricultura, fie sub forma unui raport separat, fie ca parte componenta a raportului sau anual general.
2. Aceste rapoarte anuale vor fi publicate într-un termen convenabil, care sa nu depãşeascã în nici un caz 12 luni de la sfîrşitul anului la care ele se referã.
3. Copii ale rapoartelor anuale vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii în termen de 3 luni de la publicarea lor.
ART. 27
Rapoartele anuale publicate de cãtre autoritatea centrala de inspecţie se vor referi în special la urmãtoarele subiecte, în mãsura în care aceste subiecte reies din controlul acestei autoritãţi:
a) legi şi regulamente care releva competenta inspecţiei muncii din agricultura;
b) personalul inspecţiei muncii din agricultura;
c) statistici ale întreprinderilor agricole supuse controlului inspecţiei şi numãrul persoanelor care lucreazã în aceste întreprinderi;
d) statistici ale inspectiilor efectuate;
e) statistici ale infracţiunilor comise şi ale sancţiunilor aplicate;
f) statistici ale accidentelor de munca şi ale cauzelor acestora;
g) statistici ale imbolnavirilor profesionale şi cauzelor acestora.
ART. 28
Ratificarile formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, care le va inregistra.
ART. 29
1. Prezenta convenţie nu va obliga decît statele membre ale Organizaţiei Interntionale a Muncii a cãror ratificare va fi înregistratã de cãtre directorul general.
2. Ea va intra în vigoare dupã 12 luni de la înregistrarea de cãtre directorul general a cel puţin doua ratificãri din partea statelor membre.
3. Drept urmare, pentru fiecare stat membru aceasta convenţie va intra în vigoare dupã 12 luni de la data înregistrãrii ratificãrii sale.
ART. 30
1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie poate sa o denunţe, la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrãrii iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu-şi va produce efectul decît dupã un an de la înregistrarea sa.
2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, timp de un an dupã expirarea perioadei de 10 ani menţionatã la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denunţare prevãzutã de prezentul articol, va fi ţinut pentru o noua perioada de 10 ani şi, drept urmare, va putea sa denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecãrei perioade de 10 ani, în condiţiile prevãzute de prezentul articol.
ART. 31
1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificãrilor şi denuntarilor care îi vor fi comunicate de cãtre statele membre ale organizaţiei.
2. Notificind statelor membre ale organizaţiei înregistrarea celei de a doua ratificãri care i-a fost comunicatã, directorul general va atrage atenţia statelor membre ale organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.
ART. 32
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu articolul 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii complete cu privire la toate ratificarile şi toate actele de denunţare înregistrate potrivit articolelor precedente.
ART. 33
Ori de cîte ori va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicãrii prezentei convenţii şi va examina dacã este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a acesteia.
ART. 34
1. În cazul în care conferinţa va adopta o noua convenţie de revizuire totalã sau parţialã a prezentei convenţii şi dacã noua convenţie nu va dispune altfel:
a) ratificarea de cãtre un stat membru a noii convenţii de revizuire va determina, de plin drept, fãrã a se mai tine seama de dispoziţiile articolului 30 de mai sus, denunţarea imediata a prezentei convenţii, cu condiţia ca noua convenţie de revizuire sa fi intrat în vigoare;
b) cu începere de la data intrãrii în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie va inceta sa mai fie deschisã ratificãrii de cãtre statele membre.
2. Prezenta convenţie va rãmîne în orice caz în vigoare, în forma şi conţinutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o, dar care nu vor ratifica convenţia de revizuire.
ART. 35
Versiunile franceza şi engleza ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valabilitate.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
