Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
-----------
*) Traducere
CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ A MUNCII
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi care s-a întrunit aici la 6 iunie 1962 în cea de-a patruzeci şi şasea sesiune a sa,
după ce a hotărît să adopte diferite propuneri privind revizuirea Convenţiei asupra politicii sociale (teritorii nemetropolitane), 1947 - problemă care constituie cel de-al zecelea punct al ordinii de zi a sesiunii -, mai ales în scopul de a permite statelor independente să o aplice şi să o ratifice în continuare,
considerînd că aceste propuneri ar trebui să ia forma unei convenţii internaţionale,
considerînd că dezvoltarea economică trebuie să servească ca bază a progresului social,
considerînd că ar trebui să fie făcute toate eforturile pe plan internaţional, regional sau naţional, pentru a se asigura o asistenţă financiară şi tehnică care să ocrotească interesele populaţiilor,
considerînd ca, atunci cînd este cazul, trebuie luate măsuri internaţionale, regionale sau naţionale în vederea stabilirii unor condiţii comerciale care ar încuraja o producţie cu randament ridicat şi ar permite să se asigure un nivel de trai rezonabil,
considerînd că ar trebui luate toate iniţiativele posibile prin măsuri adecvate pe plan internaţional, regional sau naţional, pentru încurajarea îmbunătăţirilor în domenii cum sînt: igiena publica, locuintele, alimentaţia, invatamintul public, bunastarea copiilor, statutul femeilor, condiţiile de muncă, remunerarea salariaţilor şi a producatorilor independenţi, protecţia lucrătorilor migranţi, securitatea socială, funcţionarea serviciilor publice, precum şi producţia în general,
considerînd că ar trebui luate toate iniţiativele posibile pentru interesarea şi asocierea efectivă a populaţiei la elaborarea şi aplicarea măsurilor de progres social,
adoptă, la 22 iunie 1962, convenţia următoare, care se va numi "Convenţie asupra politicii sociale (obiective şi norme de bază), 1962".
PARTEA I
Principii generale
ART. 1
1. Orice politică trebuie să urmărească în primul rînd bunăstarea şi dezvoltarea populaţiei, precum şi încurajarea aspiraţiilor acesteia către progresul social.
2. În definirea oricărei politici de importanţă generală va trebui să se ţină seama de repercusiunile acestei politici asupra bunastării populaţiei.
PARTEA A II-A
Îmbunătăţirea nivelului de trai
ART. 2
Îmbunătăţirea nivelului de trai va fi considerată ca obiectivul principal al planurilor de dezvoltare economică.
ART. 3
1. La elaborarea planurilor de dezvoltare economică se vor lua toate măsurile practice şi posibile pentru a pune în concordanţă aceasta dezvoltare cu evoluţia în bune condiţii a colectivităţilor interesate.
2. Se va urmări, în mod special, să se evite dislocarea vieţii familiale şi a oricărei celule sociale tradiţionale, mai ales prin:
a) studierea atentă a cauzelor şi efectelor mişcărilor migratorii şi eventuală adoptare de măsuri corespunzătoare;
b) încurajarea urbanizării în regiunile în care necesităţile economice antrenează o concentrare a populaţiei;
c) prevenirea şi eliminarea aglomerării în zonele urbane;
d) îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în regiunile rurale şi amplasarea unor industrii specifice în regiunile în care există forţă de muncă suficientă.
ART. 4
Următoarele măsuri vor figura printre cele pe care autorităţile competente vor trebui să le ia în considerare în vederea creşterii capacităţii de producţie şi îmbunătăţirii nivelului de trai al producătorilor agricoli:
a) eliminarea, cît mai mult posibil, a cauzelor care determină contractarea de datorii în mod obişnuit;
b) controlarea cesiunilor de terenuri cultivabile persoanelor care nu sînt cultivatori, cu scopul ca aceasta cesiune să se facă pe cît posibil numai în interesul ţării;
c) controlarea, prin aplicarea unei legislaţii corespunzătoare, a proprietăţii şi a folosirii pamintului, precum şi a altor resurse naturale, pentru a se asigura că acestea sînt cît mai bine folosite în interesul populaţiei ţării, ţinîndu-se seama de drepturile tradiţionale;
d) controlarea condiţiilor de concedare a pămîntului pentru cultivare şi a condiţiilor de muncă, în scopul de a se asigura fermierilor şi lucrătorilor agricoli cel mai ridicat nivel de trai posibil şi o parte echitabilă din avantajele care pot rezulta din îmbunătăţirea randamentului sau a preţurilor;
e) reducerea costurilor de producţie şi de distribuţie prin toate mijloacele posibile, în special prin înfiinţarea, favorizarea şi ajutorarea cooperativelor de producători şi de consumatori.
ART. 5
1. Se vor lua măsuri pentru a se asigura producătorilor independenţi şi salariaţilor condiţii de viaţă care să le permită îmbunătăţirea nivelului lor de trai prin eforturi proprii şi care să le garanteze menţinerea unui nivel minim de trai stabilit pe baza anchetelor oficiale asupra condiţiilor de viaţă, efectuate de acord cu organizaţiile reprezentative ale celor care angajează şi ale lucrătorilor.
2. La stabilirea nivelului minim de trai va trebui să se ţină seama de nevoile familiale esenţiale ale lucrătorilor, inclusiv alimentaţia şi valoarea sa nutritivă, locuinţa, îmbrăcămintea, îngrijirile medicale şi educaţia.
PARTEA A III-A
Dispoziţii referitoare la lucrătorii migranţi
ART. 6
Cînd împrejurările în care sînt folosiţi în muncă lucrătorii cer ca ei să locuiască în afara căminelor proprii, condiţiile în care acestia sînt folosiţi vor trebui să ţină seama de nevoile lor familiale normale.
ART. 7
Atunci cînd într-o regiune se va face apel, în mod temporar, la resursele de forţa de muncă ale unei alte regiuni, se vor lua măsuri pentru favorizarea transferului parţial de salarii şi de economii ale lucrătorilor din regiunea unde sînt folosiţi în muncă în regiunea de unde provin.
ART. 8
1. Atunci cînd într-o regiune se va face apel la resursele de forţa de muncă ale unei ţări supuse unei administraţii diferite, autorităţile competente ale ţărilor interesate vor trebui, de fiecare dată cînd va fi necesar sau de dorit să o facă, să încheie acorduri pentru reglementarea problemelor de interes comun care s-ar putea pune prin aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii.
2. Aceste acorduri vor trebui să prevadă că lucrătorul migrant se va bucura de protecţie şi de avantaje care să nu fie inferioare celor de care beneficiază lucrătorii care locuiesc în regiunea în care sînt folosiţi migranţii.
3. Aceste acorduri vor trebui să prevadă inlesniri acordate lucrătorilor, pentru a le permite să transfere către căminele lor o parte din salariile şi economiile realizate.
ART. 9
Atunci cînd lucrătorii şi familiile lor se deplasează dintr-o regiune unde costul vieţii este scăzut într-o regiune unde costul vieţii este mai ridicat, trebuie să se ţină seama de creşterea costului vieţii pe care o antrenează aceasta schimbare de reşedinţă.
PARTEA A IV-A
Remunerarea lucrătorilor şi probleme conexe
ART. 10
1. Va trebui încurajată stabilirea nivelurilor salariilor minime pe cale de acorduri colective, liber negociate, între sindicatele reprezentînd pe lucrătorii interesaţi, pe de o parte, şi cei care angajează sau organizaţiile celor care angajează, pe de altă parte.
2. Atunci cînd nu există metode potrivite pentru stabilirea nivelurilor salariilor minime pe cale de acorduri colective, vor fi luate măsurile necesare pentru a permite stabilirea acestor niveluri prin consultare cu reprezentanţii celor care angajează şi ai lucrătorilor, printre care vor figura reprezentanţi ai organizaţiilor lor respective, dacă acestea există.
3. Se vor lua măsurile necesare pentru ca, pe de o parte, cei care angajează şi lucrătorii interesaţi să aibă cunoştinţă de nivelurile salariilor minime în vigoare, iar pe de altă parte, salariile efectiv plătite să nu fie inferioare nivelurilor minime aplicabile.
4. Orice lucrător căruia i se aplică nivelul salariului minim şi care după intrarea acestuia în vigoare a primit salarii inferioare acestui nivel trebuie să aibă dreptul să recupereze pe cale judiciară sau pe alte căi autorizate de lege suma ce i se datorează, într-un termen care va putea fi fixat de legislaţie.
ART. 11
1. Se vor lua măsurile necesare pentru a se asigura că toate salariile cîştigate sînt legal plătite, iar cei care angajează vor fi obligaţi să ţină registre care să specifice plăţile salariilor, să elibereze lucrătorilor dovezi cu privire la plata salariilor lor şi să ia alte măsuri pentru înlesnirea controlului necesar.
2. Salariile vor fi plătite, de regulă, în moneda avînd curs legal.
3. Salariile vor fi plătite, de regulă, direct lucrătorului.
4. Va fi interzisă înlocuirea parţială sau totală a salariilor datorate lucrătorilor pentru muncă pe care au prestat-o, prin alcool sau băuturi alcoolice.
5. Plata salariilor nu va putea să fie făcută în localuri în care se consumă băuturi sau în magazine, excepţie făcînd numai lucrătorii care lucrează în astfel de unităţi.
6. Salariile vor fi plătite cu regularitate la intervale care să permită reducerea posibilităţii de contractare de datorii în rîndul salariaţilor, afară de cazul cînd există un obicei local contrar, iar autoritatea competentă se va convinge de dorinţa lucrătorilor de a se menţine acest obicei.
7. Dacă hrana, locuinţa, îmbrăcămintea şi alte furnituri şi servicii esenţiale constituie un element al remunerării, autoritatea competentă va lua toate măsurile practice şi posibile pentru a se asigura că ele sînt corespunzătoare şi că valoarea lor în bani a fost calculată exact.
8. Se vor lua toate măsurile practice şi posibile în scopul:
a) de a informa pe lucrători asupra drepturilor pe care le au în materie de salarizare;
b) de a împiedica orice reţinere neautorizată din salarii;
c) de a limita sumele reţinute cu titlu de furnituri şi servicii, care constituie un element al remunerării, la justa valoare în bani a acestor furnituri şi servicii.
ART. 12
1. Nivelul maxim şi modul de restituire a avansurilor din salarii vor fi reglementate de către autoritatea competentă.
2. Autoritatea competentă va limita nivelul avansurilor care pot fi acordate unui lucrător pentru a-l determina să accepte o ocupaţie; nivelul autorizat va fi indicat în mod clar lucrătorului.
3. Orice avans acordat peste nivelul stabilit de către autoritatea competentă va fi în mod legal nerestituibil şi nu va putea să fie recuperat prin compensare asupra plăţilor datorate lucrătorilor la o dată ulterioară.
ART. 13
1. În rîndul salariaţilor şi producătorilor independenţi vor fi încurajate formele de economii rezultate dintr-un act spontan al celui care economiseşte.
2. Se vor lua toate măsurile practice şi posibile în vederea protejării salariaţilor şi a producătorilor independenţi contra cametei, în special prin măsuri urmărind reducerea dobînzilor asupra împrumuturilor, prin controlul operaţiunilor de acordare a fondurilor băneşti de către cei care le finanţează şi prin încurajarea sistemelor de împrumuturi în scopuri determinate cu ajutorul organizaţiilor cooperatiste de credit sau cu ajutorul instituţiilor plasate sub controlul autorităţii competente.
PARTEA A V-A
Nediscriminarea în materie de rasă, culoare, sex, credinţă, apartenenţă la o grupare tradiţională sau de afiliere sindicală
ART. 14
1. Unul dintre scopurile politicii sociale va trebui să fie desfiinţarea oricărei discriminări între lucrători întemeiată pe rasă, culoare, sex, credinţă, apartenenţă la o grupare tradiţională sau afiliere sindicală, în materie de:
a) legislaţie şi contracte de muncă, care vor trebui să ofere un tratament economic echitabil tuturor celor care locuiesc sau muncesc în mod legal în ţară;
b) admitere la ocupaţiile atît publice, cît şi private;
c) condiţii de angajare şi avansare;
d) înlesniri de pregătire profesională;
e) condiţii de muncă;
f) măsuri referitoare la igienă, protecţie şi bunăstare;
g) disciplină;
h) participare la negocierea contractelor colective;
i) niveluri de salarii, acestea trebuind să fie stabilite în conformitate cu principiul "la muncă egală salariu egal", pentru acelaşi proces de muncă şi aceeaşi întreprindere.
2. Se vor lua toate măsurile practice şi posibile în scopul reducerii oricăror diferenţe între nivelurile salariilor rezultînd din discriminari întemeiate pe rasă, culoare, sex, credinţă, apartenenţă la o grupare tradiţională sau afiliere sindicală, prin ridicarea nivelurilor aplicabile lucrătorilor plătiţi mai puţin.
3. Lucrătorii care provin dintr-o ţară şi sînt angajaţi să muncească într-o altă ţară vor putea obţine, pe lîngă salariul lor, avantaje în bani sau în natură, pentru a face faţă tuturor sarcinilor personale sau familiale rezonabile care rezultă din folosirea în muncă a acestora în afara căminului lor.
4. Dispoziţiile precedente ale prezentului articol nu vor putea să prejudicieze măsurile pe care autoritatea competentă va considera necesar sau oportun să le ia în scopul ocrotirii maternităţii şi asigurării sănătăţii, securităţii şi bunăstării lucrătoarelor.
PARTEA A VI-A
Educarea şi pregătirea profesională
ART. 15
1. În măsura în care condiţiile locale permit, se vor da dispoziţii corespunzătoare pentru dezvoltarea progresiva a unui larg program de educare, de pregătire profesională şi de ucenicie, în scopul de a pregăti în mod eficace copiii şi ţinerii de ambele sexe pentru o ocupaţie utila.
2. Legile sau reglementarile naţionale vor stabili vîrsta la care şcolarizarea ia sfîrşit, precum şi vîrsta minimă şi condiţiile de folosire în muncă.
3. Pentru ca copiii să poată beneficia de posibilităţile de instruire existente şi, totodată, pentru ca extinderea acestor posibilităţi să nu fie împiedicată de cererea de forţă de muncă din aceasta categorie, în regiunile unde există posibilităţi de instruire suficiente pentru majoritatea copiilor de vîrstă şcolară va fi interzisă folosirea în timpul orelor de şcoală a copiilor care nu au atins vîrsta la care se termină şcolarizarea.
ART. 16
1. În scopul de a se asigura o productivitate ridicată prin dezvoltarea muncii specializate, va trebui să se organizeze, atunci cînd este cazul, însuşirea noilor tehnici de producţie.
2. Autorităţile competente se vor ocupa de organizarea sau de controlul acestei pregătiri profesionale, după consultarea organizaţiilor celor care angajează şi ale lucrătorilor din ţara de unde provin candidaţii şi din ţara unde are loc pregătirea.
PARTEA A VII-A
Dispoziţii finale
ART. 17
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, care le va înregistra.
ART. 18
1. Prezenta convenţie nu va obliga decît statele membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost înregistrate de către directorul general.
2. Ea va intra în vigoare după 12 luni de la înregistrarea de către directorul general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre ale organizaţiei.
3. Drept urmare, aceasta convenţie va intra în vigoare pentru fiecare stat membru după 12 luni de la data înregistrării ratificării sale.
ART. 19
Intrarea în vigoare a prezentei convenţii nu implica denunţarea de plin drept a Convenţiei asupra politicii sociale (teritorii nemetropolitane), 1947, de către un stat membru faţă de care ea continuă să fie în vigoare şi nici nu împiedică ratificarea ei ulterioară.
ART. 20
1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale în vigoare a acesteia, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu va avea efect decît după un an de la înregistrarea ei.
2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani menţionată la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de prezentul articol, va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi, drept urmare, va putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute de prezentul articol.
ART. 21
1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi denunţărilor care îi vor fi comunicate de către statele membre ale organizaţiei.
2. Notificînd statelor membre ale organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificări comunicate, directorul general va atrage atenţia statelor membre ale organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.
ART. 22
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Naţiunilor Unite, în vederea înregistrării potrivit articolului 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii complete cu privire la toate ratificările şi toate actele de denunţare înregistrate în conformitate cu articolele precedente.
ART. 23
Ori de cîte ori va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta conferinţei generale un raport asupra aplicării prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să înscrie pe ordinea de zi a conferinţei problema revizuirii totale sau parţiale a acesteia.
ART. 24
1. În cazul în care conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel:
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va determina, de plin drept, fără a se mai ţine seama de dispoziţiile articolului 20 de mai sus, denunţarea prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie de revizuire să fi intrat în vigoare;
b) începînd de la data intrării în vigoare a noii convenţii de revizuire, prezenta convenţie va înceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele membre ale organizaţiei.
2. Prezenta convenţie va rămîne în orice caz în vigoare, în forma şi conţinutul său, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica convenţia de revizuire.
ART. 25
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valabilitate.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
