Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE INTERNATIONALA din 7 februarie 1970 privind transportul calatorilor si bagajelor pe caile ferate (CIV) *
Plenipotenţiarii semnati mai jos, recunoscind necesitatea de a revizui Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate, semnatã la Berna la 25 februarie 1961, au hotãrît, în conformitate cu art. 68 al menţionatei convenţii, sa încheie în acest scop o noua convenţie şi au cãzut de acord asupra urmãtoarelor articole:
TITLUL I OBIECTUL ŞI SFERA DE APLICARE A CONVENŢIEI
ART. 1 Cãile ferate şi transporturile cãrora li se aplica convenţia & 1. Prezenta convenţie se aplica, sub rezerva excepţiilor prevãzute la paragrafele urmãtoare, tuturor transporturilor de cãlãtori şi bagaje efectuate pe baza de titluri de transport internaţionale valabile pentru un parcurs care strabate teritoriile a cel puţin doua state contractante şi care cuprinde, în exclusivitate, linii înscrise în lista stabilitã potrivit art. 55. & 2. Transporturile a cãror statie* de plecare şi statie de destinaţie sînt situate pe teritoriul aceluiaşi stat şi care nu strabat teritoriul unui alt stat decît în tranzit nu sînt supuse prezentei convenţii: a) cînd liniile pe care se efectueazã tranzitul sînt exploatate exclusiv de cãtre o cale feratã a statului de plecare; b) chiar cînd liniile pe care se efectueazã tranzitul nu sînt exploatate exclusiv de cãtre o cale feratã a statului de plecare, dacã statele sau cãile ferate interesate au încheiat acorduri potrivit cãrora aceste transporturi nu sînt considerate ca transporturi internaţionale. & 3. Transporturile între staţii situate în doua state vecine şi între staţii din doua state în tranzit pe teritoriul unui al treilea stat, dacã liniile pe care se efectueazã transportul sînt exploatate exclusiv de cãile ferate ale unuia dintre aceste trei state şi dacã legile şi regulamentele nici unuia dintre aceste state nu se opun la aceasta, sînt supuse dreptului acelui stat de care depind cãile ferate care exploateazã liniile pe care se efectueazã transportul. & 4. Tarifele internaţionale stabilesc relaţiile pentru care se elibereazã titluri de transport internaţionale.
------- *) Prin statie se înţeleg, de asemenea, porturile serviciilor de navigaţie şi orice oficiu al serviciilor de automobile deschise publicului pentru executarea contractului de transport.
ART. 2 Dispoziţii referitoare la transporturile mixte & 1. În lista prevãzutã la art. 1 pot fi înscrise, pe lîngã liniile cãilor ferate, liniile regulate ale serviciilor de automobile sau de navigaţie care completeazã parcursuri de cale feratã şi pe care se efectueazã transporturi internaţionale, sub rezerva ca asemenea linii, în mãsura în care leagã cel puţin doua state contractante, nu pot fi înscrise în lista decît cu consimţãmîntul comun al acestor state. & 2. Întreprinderile care exploateazã asemenea linii sînt supuse tuturor obligaţiilor impuse şi sînt investite cu toate drepturile recunoscute cãilor ferate prin prezenta convenţie, sub rezerva derogarilor ce rezulta în mod necesar din modalitãţile diferite ale transportului. Cu toate acestea, regulile stabilite prin prezenta convenţie cu privire la rãspundere nu pot face obiectul unor derogãri. & 3. Orice stat care doreşte sa înscrie în lista vreuna dintre liniile specificate la & 1 trebuie sa ia mãsurile necesare pentru ca derogarile prevãzute la & 2 sa fie publicate în aceleaşi forme ca şi tarifele. & 4. Transporturile internaţionale care folosesc în afarã de cai ferate şi alte servicii de transport decît cele care sînt prevãzute la & 1, cãile ferate pot stabili, de comun acord cu întreprinderile de transport interesate, dispoziţii tarifare care sa aplice un regim juridic diferit de cel al prezentei convenţii, în scopul de a se tine seama de particularitãţile fiecãrui mod de transport. În acest caz, ele pot sa prevadã folosirea unui alt titlu de transport decît cel prevãzut de prezenta convenţie. ART. 3 Obligaţia caii ferate de a transporta & 1. Calea feratã este obligatã sa efectueze, în condiţiile prezentei convenţii, orice transport de cãlãtori sau bagaje cu condiţia ca: a) cãlãtorul sa se conformeze prevederilor prezentei convenţii şi ale tarifelor internaţionale; b) transportul sa fie posibil cu mijloacele de transport obişnuite; c) transportul sa nu fie împiedicat de împrejurãri pe care calea feratã nu poate sa le evite şi a cãror inlaturare nu depinde de ea. & 2. Cînd autoritatea competenta a decis ca serviciul sa fie suprimat sau suspendat în totalitate sau în parte, mãsurile luate în acest scop trebuie sa fie aduse fãrã intirziere la cunostinta publicului şi a cãilor ferate, cu obligaţia pentru acestea de a informa cãile ferate ale celorlalte state în vederea publicãrii lor. & 3. Orice abatere sãvîrşitã de calea feratã de la dispoziţiile prezentului articol poate sa dea loc unei acţiuni în repararea prejudiciului cauzat.
TITLUL II DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT
CAP. 1 Transportul cãlãtorilor
ART. 4 Dreptul de transport Sub rezerva excepţiilor prevãzute în tarifele internaţionale, cãlãtorul trebuie sa-şi procure de la începutul cãlãtoriei un titlu de transport valabil, pe care este obligat sa-l pãstreze în tot cursul cãlãtoriei, sa-l prezinte - dacã este cerut - oricãrui agent de control şi sa-l predea la sfîrşitul cãlãtoriei. ART. 5 Bilete & 1. Biletele eliberate pentru un transport internaţional reglementat prin prezenta convenţie trebuie sa fie prevãzute cu semnul @ & 2. Sub rezerva excepţiilor prevãzute în tarifele internaţionale, pe bilete sînt obligatorii urmãtoarele menţiuni: a) denumirea statiei de plecare şi de destinaţie; b) itinerariul; dacã este permisã folosirea de itinerarii sau de mijloace de transport diferite, aceasta facultate trebuie sa fie menţionatã; c) categoria trenului şi clasa vagonului; d) preţul transportului; e) ziua cînd începe valabilitatea; f) durata valabilitãţii. & 3. Tarifele internaţionale sau acordurile între cãile ferate stabilesc limba în care trebuie sa fie tipãrite şi completate biletele, precum şi forma şi cuprinsul lor. & 4. Carnetele cu cupoane eliberate pe baza unui tarif internaţional constituie, în sensul prezentei convenţii, un singur titlu de transport. & 5. În afarã excepţiilor prevãzute de tarifele internaţionale, un bilet nu se poate ceda decît dacã nu este nominal şi cãlãtoria nu a fost începutã. & 6. La primirea biletului, cãlãtorul este obligat sa se asigure ca acesta corespunde indicaţiilor sale. ART. 6 Reduceri de preţ pentru copii & 1. Pînã la virsta de 5 ani împliniţi, copiii sînt transportaţi gratuit, fãrã bilet, cînd nu se cere un loc separat pentru ei. & 2. Copiii în virsta mai mare de 5 ani pînã la 10 ani împliniţi şi copiii mai mici pentru care se cere un loc separat sînt transportaţi cu preţuri reduse, care nu pot depãşi jumãtate din preţurile percepute pentru biletele de adulti, cu excepţia suplimentelor percepute pentru folosirea anumitor vagoane sau anumitor trenuri şi sub rezerva rotunjirii sumelor, efectuatã conform reglementãrilor administraţiei care elibereazã biletul. Aceasta reducere nu se aplica în mod obligatoriu la preţul biletelor care beneficiazã deja de o alta reducere, fata de preţul normal al biletului simplu. & 3. Tarifele internaţionale pot totuşi sa prevadã limite de virsta diferite de cele prevãzute la & 1 şi 2, în mãsura în care aceste limite nu vor fi inferioare nici virstei de 4 ani împliniţi, în ceea ce priveşte gratuitatea transportului prevãzutã la & 1, nici virstei de 10 ani împliniţi, în cazul aplicãrii preţurilor reduse prevãzute la & 2. ART. 7 Durata de valabilitate a biletelor. Întreruperi în staţiile intermediare. Utilizarea locurilor Durata de valabilitate a biletelor şi intreruperilor în parcurs sînt reglementate prin tarifele internaţionale. Ocuparea, atribuirea şi rezervarea locurilor în trenuri sînt reglementate prin tarifele sau prescripţiile cãilor ferate. ART. 8 Schimbarea clasei sau a trenului Cãlãtorul poate sa ocupe un loc într-o clasa superioarã sau sa treacã într-un tren de categorie superioarã celei indicate pe bilet, ori sa modifice itinerariul, în condiţiile stabilite prin tarifele internaţionale. ART. 9 Cãlãtorul fãrã bilet valabil & 1. Cãlãtorul care nu poate sa prezinte un bilet valabil este obligat sa plãteascã o suprataxa, pe lîngã preţul cãlãtoriei; aceasta suprataxa este calculatã conform regulamentelor caii ferate pe care plata suprataxei este cerutã. & 2. Biletele cãrora li s-a adus o modificare nepermisã vor fi considerate ca nevalabile şi retrase de personalul de serviciu. & 3. Cãlãtorul care refuza plata imediata a preţului cãlãtoriei sau a suprataxei poate sa fie exclus de la cãlãtorie. Cãlãtorul exclus nu poate pretinde ca bagajele sale sa-i fie puse la dispoziţie într-o alta statie decît statia de destinaţie. ART. 10 Persoane excluse din tren sau admise condiţionat & 1. Nu sînt admise în tren sau pot sa fie excluse în parcurs: a) persoanele în stare de ebrietate, cele care se comporta necuviincios sau care nu respecta prescripţiile legilor şi regulamentelor; aceste persoane nu au dreptul la restituirea nici a preţului biletului lor şi nici a taxelor pe care le-au plãtit pentru transportul bagajelor lor; b) persoanele care, din cauza de boala sau din alte cauze, sînt susceptibile de a incomoda pe vecinii lor de cãlãtorie, dacã pentru aceasta nu a fost rezervat un compartiment întreg sau nu li s-a putut pune la dispoziţie contra plata; cu toate acestea, persoanele care s-au imbolnavit în timpul cãlãtoriei trebuie sa fie transportate cel puţin pînã la prima statie unde este posibil sa li se dea ingrijirile necesare. Preţul cãlãtoriei le va fi restituit, în condiţiile fixate la art. 23, dupã scãderea partii corespunzãtoare parcursului efectuat; dacã este cazul, se va proceda la fel în ceea ce priveşte transportul bagajelor. & 2. Transportul persoanelor care suferã boli molipsitoare este reglementat de convenţiile şi regulamentele internaţionale sau, în lipsa, de legile şi regulamentele în vigoare în fiecare stat. ART. 11 Introducerea bagajelor de mina şi a animalelor în vagoanele de cãlãtori & 1. Cãlãtorii sînt autorizaţi sa ia cu ei în vagoanele de cãlãtori, în mod gratuit, obiecte uşor de purtat (bagaje de mina). Fiecare cãlãtor nu dispune pentru bagajele sale de mina decît de spaţiul situat deasupra şi dedesubtul locului pe care îl ocupa. Cînd vagoanele sînt de un tip special, şi mai ales cînd acestea au boxa pentru bagaje, aceasta regula se aplica prin analogie. & 2. Nu pot fi introduse în vagoanele de cãlãtori: a) materiile şi obiectele excluse de la transport ca bagaje, potrivit art. 15 lit.c), în afarã excepţiilor prevãzute în tarife; totuşi, cãlãtorii care, în executarea unui serviciu public sau pe baza unei autorizaţii legale sau administrative, poarta o arma de foc, sînt autorizaţi sa ia cu ei muniţii, fãrã sa depãşeascã cea mai mica limita stabilitã prin regulamentele în vigoare pe teritoriile ce se parcurg; se permite paznicilor care însoţesc arestaţi şi cãlãtoresc împreunã cu aceştia în vagoane sau compartimente speciale sa ia cu ei arme de foc încãrcate; b) obiectele de natura sa jeneze sau sa incomodeze cãlãtorii ori sa cauzeze o paguba; c) obiectele pe care prescripţiile vamale sau ale altor autoritãţi administrative nu permit sa fie introduse în vagoane; d) animale vii. Sînt totuşi admişi ciinii, dacã sînt ţinuţi pe genunchi sau pe podeaua vagonului, legaţi cu cureaua şi cu botnita, în asa fel încît sa nu poatã pune în pericol pe ceilalţi cãlãtori; sînt admise, de asemenea, alte animale mici dacã sînt închise în colivii, cutii, coşuri sau alte ambalaje adecvate, care trebuie sa fie astfel confectionate încît sa excludã orice ranire sau murdarire a cãlãtorilor, precum şi orice deteriorare sau murdarire a vagonului şi a bagajelor de mina care se gãsesc în acesta şi dacã aceste ambalaje pot fi ţinute pe genunchi sau aşezate ca bagajele de mina. În plus, ciinii şi celelalte animale mici nu sînt admise decît dacã nu pot incomoda cãlãtorii prin miros sau prin zgomot, dacã legile sau regulamentele diferitelor state nu se opun la acestea şi dacã nici un cãlãtor nu ridica vreo obiectie. Tarifele şi mersurile de tren pot sa interzicã sau sa autorize admiterea animalelor în anumite categorii de vagoane sau de trenuri. Tarifele indica dacã şi pentru ce animale trebuie sa se plãteascã o taxa de transport. & 3. Tarifele internaţionale pot sa prevadã în ce condiţii obiectele introduse în vagoane, contrar dispoziţiilor de la & 1 şi 2 lit b), sînt totuşi transportate ca bagaje de mina sau ca bagaje. & 4. Personalul caii ferate are dreptul sa se asigure, în prezenta cãlãtorului, de natura obiectelor introduse în vagoane, cînd exista motive serioase de a se presupune o contravenţie la dispoziţiile & 2, cu excepţia celor prevãzute la & 2 lit c). Dacã nu este posibil sa se stabileascã persoana care a luat cu ea obiectele supuse verificãrii, calea feratã efectueazã verificarea în prezenta a doi martori strãini de calea feratã. & 5. Supravegherea obiectelor şi a animalelor pe care cãlãtorul le ia cu el în vagon îi revine acestuia, în afarã de cazul în care el nu poate sa facã acest lucru, datoritã faptului ca se gãseşte într-un vagon de tip special, arãtat la & 1. El este rãspunzãtor de orice paguba cauzatã de obiectele sau animalele pe care le-a luat cu el în vagon, în mãsura în care nu dovedeşte ca pagubele au fost cauzate din culpa caii ferate. ART. 12 Trenuri, mersuri de tren & 1. Pentru transport sînt afectate trenurile regulate prevãzute în mersurile de tren şi trenurile puse în circulaţie dupã necesitaţi. & 2. Cãile ferate trebuie sa aducã la cunostinta publicului mersul trenurilor, într-un mod adecvat. & 3. Mersurile de tren sau tarifele trebuie sa indice restricţiile privind utilizarea anumitor trenuri sau a anumitor clase. ART. 13 Pierderea legãturii. Suprimari de trenuri Cînd, urmare intirzierii unui tren, se pierde legatura cu un alt tren, sau cînd un tren este suprimat pe tot parcursul sau ori pe o parte a acestuia, iar cãlãtorul vrea sa-şi continue cãlãtoria, calea feratã este obligatã sa-l transporte cu bagajele sale, în mãsura posibilitãţilor şi fãrã nici o suprataxa, cu un tren care circula spre aceeaşi destinaţie, pe aceeaşi linie sau pe o alta ruta aparţinînd administraţiilor care participa la itinerariul de transport iniţial, astfel încît sa-i permitã sa soseascã la destinaţie cu o cît mai mica intirziere. Dacã este cazul, şeful statie trebuie sa certifice pe bilet ca legatura a fost pierdutã sau ca trenul a fost suprimat, sa prelungeascã durata de valabilitate a biletului în mãsura necesarã şi sa-l facã valabil pe noua ruta, pentru o clasa superioarã sau pentru un tren cu taxe mai ridicate. Cu toate acestea, calea feratã este în drept sa refuze, prin tarif sau mersul de tren, utilizarea anumitor trenuri.
CAP. 2 Transportul bagajelor
ART. 14 Obiecte admise la transport & 1. Sînt admise la transport ca bagaje obiectele conţinute în geamantane, coşuri, valize, saci de voiaj, cutii de palarii sau alte ambalaje de acest fel, precum şi ambalajele propriu-zise. & 2. Tarifele internaţionale pot sa admitã la transport ca bagaje, în anumite condiţii, alte obiecte şi animale. & 3. Calea feratã este în drept sa nu admitã sau sa limiteze transportul bagajelor, în anumite trenuri sau categorii de trenuri. ART. 15 Obiecte excluse de la transport Sînt excluse de la transport ca bagaje: a) obiectele al cãror transport este rezervat administraţiei postelor, chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care sînt transportate bagajele; b) obiectele al cãror transport este interzis chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care se transporta bagajele; c) materiile şi obiectele periculoase, în special armele încãrcate, materiile şi obiectele explozibile şi inflamabile, materialele care inlesnesc arderea, toxice, radioactive, corosive, precum şi materiile gretoase sau susceptibile de a produce o infectie. Tarifele internaţionale pot sa admitã la transport ca bagaje, în condiţii determinate, anumite materii şi anumite obiecte care, conform lit. c), sînt excluse de la transport. ART. 16 Rãspunderea cãlãtorului pentru bagajele sale. Suprataxe & 1. Deţinãtorul recipisei de bagaje este rãspunzãtor de respectarea prescripţiilor art. 14 şi 15; el suporta toate consecinţele unei încãlcãri a acestor prescripţii. & 2. Dacã legile sau regulamentele statului pe teritoriul cãruia se produce faptul nu o interzic, calea feratã are dreptul, în caz de prezumţie grava de contravenţie, sa verifice dacã conţinutul bagajelor corespunde prescripţiilor. Deţinãtorul recipisei de bagaje este invitat sa asiste la verificare; dacã el nu se prezintã sau nu poate fi gãsit şi dacã legile sau regulamentele în vigoare în statul unde are loc verificarea nu prevãd altfel, aceasta trebuie sa se facã în prezenta a doi martori strãini de calea feratã. Dacã s-a constatat încãlcarea unor prescripţii, cheltuielile prilejuite de verificare trebuie sa fie plãtite de deţinãtorul recipisei de bagaje. & 3. În caz de încãlcare a dispoziţiilor art. 14 şi 15, deţinãtorul recipisei de bagaje trebuie sa plãteascã o suprataxa, care se stabileşte prin tarifele internaţionale, pe lîngã un supliment de taxe de transport şi, dacã este cazul, despãgubiri pentru paguba. ART. 17 Starea, ambalajul şi marcarea bagajelor & 1. Bagajele a cãror stare sau mod de prezentare este defectuos sau cu ambalaj insuficient ori care prezintã semne evidente de avarie pot fi refuzate de calea feratã. Dacã totuşi le accepta, calea feratã are dreptul sa facã o menţiune corespunzãtoare pe recipisa de bagaje. Acceptarea de cãtre cãlãtor a recipisei de bagaje cu o astfel de menţiune este consideratã ca o dovada ca exactitatea acestei menţiuni a fost recunoscuta de cãlãtor. & 2. Cãlãtorul este obligat sa indice pe fiecare colet, într-un loc vizibil, numele sau, adresa sa, statia de destinaţie şi ţara de destinaţie, în suficiente condiţii de fixitate, în mod clar, de nesters şi care sa nu permitã nici o confuzie. Calea feratã are dreptul de a refuza coletele care nu au indicaţiile prescrise. Indicaţiile vechi trebuie sa fie inlaturate sau fãcute necitete de cãtre cãlãtor. ART. 18 Înregistrarea şi transportul bagajelor & 1. Înregistrarea bagajelor nu se face decît la prezentarea biletelor valabile, cel puţin pînã la destinaţia bagajelor şi pe itinerariul indicat pe bilete. Dacã biletul este valabil pe mai multe itinerarii sau dacã locul de destinaţie este deservit de mai multe staţii, cãlãtorul trebuie sa indice exact itinerariul de urmat sau statia pentru care trebuie sa se facã înregistrarea. Calea feratã nu rãspunde de consecinţele nerespectãrii acestei prescripţii de cãtre cãlãtor. Dacã tarifele prevãd, în timpul duratei de valabilitate a biletului sau, cãlãtorul poate sa înregistreze bagajele fie direct pentru întregul parcurs - de la statia de plecare pînã la statia de destinaţie - fie pentru anumite fracţiuni din parcursul total. Tarifele stabilesc dacã şi în ce condiţii bagajele pot fi admise la transport pe un alt itinerar decît cel indicat pe biletul prezentat sau fãrã prezentarea biletului. Cînd tarifele prevãd ca bagajele pot fi admise la transport fãrã prezentarea biletelor, dispoziţiile prezentei convenţii, care reglementeazã drepturile şi obligaţiile cãlãtorului însoţit de bagajele sale, se aplica şi expeditorului de bagaje înregistrate fãrã prezentarea biletelor. & 2. Taxa de transport a bagajelor trebuie sa fie plãtitã la înregistrare. & 3. În afarã celor de mai sus, formalitãţile de înregistrare a bagajelor sînt stabilite prin legile şi regulamentele în vigoare la statia de plecare. & 4. Cãlãtorul poate sa indice, în condiţiile în vigoare la statia de plecare, trenul cu care bagajele sale trebuie sa fie expediate. Dacã el nu foloseşte aceasta facultate, transportul are loc cu primul tren corespunzãtor. Dacã într-o statie de legatura bagajele trebuie sa fie trecute într-un alt tren, transportul se va efectua cu primul tren care trebuie sa asigure - în condiţiile stabilite prin regulamentele naţionale - serviciul normal de bagaje. Transportul bagajelor se poate efectua în condiţiile arãtate mai sus, numai dacã formalitãţile cerute la plecare sau în parcurs de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative nu se opun la aceasta. ART. 19 Recipisa de bagaje & 1. La înregistrarea bagajelor se elibereazã cãlãtorului o recipisa. & 2. Recipisele de bagaje, eliberate pentru un transport internaţional reglementat prin prezenta convenţie, trebuie sa poarte semnul @ şi, în afarã expeditiilor, prevãzute în tarifele internaţionale, sa cuprindã urmãtoarele menţiuni: a) indicarea statiei de plecare şi de destinaţie; b) itinerariul; c) ziua predãrii şi trenul pentru care s-a fãcut predarea; d) numãrul biletelor, în afarã de cazul în care bagajele au fost predate la transport fãrã prezentarea vreunui bilet; e) numãrul şi greutatea coletelor; f) cuantumul taxei de transport şi al altor taxe. & 3. Tarifele internaţionale sau acordurile între cãile ferate stabilesc forma şi limba în care trebuie sa fie tipãrite şi completate recipisele de bagaje. & 4. La primirea recipisei de bagaje, cãlãtorul este obligat sa se convingã dacã aceasta a fost întocmitã conform indicaţiilor sale. ART. 20 Eliberarea bagajelor & 1. Eliberarea bagajelor se face în schimbul predãrii recipisei de bagaje şi, dacã este cazul, al achitãrii taxelor care greveazã expediţia. Calea feratã nu este obligatã sa verifice dacã deţinãtorul recipisei are calitatea de a lua în primire bagajele. Sînt asimilate cu eliberarile de bagaje cãtre deţinãtorul recipisei remiterea acestora efectuatã conform dispoziţiilor în vigoare cãtre autoritãţile vamale sau fiscale în magaziile lor de expediţie sau în antrepozitele lor, cînd acestea nu sînt sub supravegherea caii ferate, precum şi predarea animalelor vii pentru pãstrare, cãtre un terţ. & 2. Deţinãtorul recipisei de bagaje are dreptul sa ceara serviciului de eliberare din statia de destinaţie eliberarea bagajelor dupã sosirea trenului cu care bagajele trebuiau sa fie transportate, de îndatã ce a trecut timpul necesar pentru punerea lor la dispoziţie, precum şi, dacã este cazul, pentru îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale şi alte autoritãţi administrative. & 3. În cazul cînd nu se prezintã recipisa de bagaje, calea feratã nu este obligatã sa elibereze bagajele decît dacã reclamantul face dovada dreptului sau; dacã aceasta dovada pare insuficienta, calea feratã poate sa ceara o cauţiune. & 4. Bagajele se elibereazã în statia pentru care au fost înregistrate. Cu toate acestea, la cererea deţinãtorului recipisei facuta în timp util, dacã împrejurãrile o permit şi dacã dispoziţiile vamale sau ale altor autoritãţi administrative nu se opun la aceasta, bagajele pot fi restituite în statia de plecare sau eliberate într-o statie intermediara, în schimbul predãrii recipisei de bagaje şi în afarã de aceasta, dacã tariful prevede, al prezentãrii biletului de tren. & 5. Deţinãtorul recipisei de bagaje, cãruia nu i s-au eliberat bagajele în condiţiile arãtate la & 2, poate cere sa se certifice - pe recipisa de bagaje - ziua şi ora în care el a cerut eliberarea. & 6. La cererea deţinãtorului recipisei de bagaje şi în prezenta sa, calea feratã este obligatã sa procedeze la verificarea bagajelor în vederea constatãrii unei pagube invocate. Deţinãtorul recipisei de bagaje are dreptul sa refuze primirea bagajelor în cazul cînd calea feratã nu a dat urmare cererii sale. & 7. În afarã celor de mai sus, eliberarea este supusã legilor şi regulamentelor în vigoare la calea feratã insarcinata cu eliberarea.
CAP. 3 Dispoziţii comune pentru transportul cãlãtorilor şi bagajelor
ART. 21 Tarife. Acorduri speciale & 1. Tarifele internaţionale pe care le stabilesc cãile ferate trebuie sa conţinã toate condiţiile speciale care reglementeazã transportul şi toate indicaţiile necesare pentru calculul taxelor de transport şi al taxelor accesorii şi sa specifice, dacã este cazul, condiţiile în care se va tine seama de cursul de convertire. & 2. Publicarea tarifelor internaţionale nu este obligatorie decît în statele ale cãror cai ferate participa la aceste tarife ca reţele de plecare sau de sosire. Aceste tarife şi modificãrile lor intra în vigoare la data indicatã la publicarea lor. Majorãrile de preţuri şi alte dispoziţii care ar avea ca efect sa facã mai riguroase condiţiile de transport prevãzute de aceste tarife nu intra în vigoare decît dupã 6 zile de la publicarea lor. Modificãrile aduse taxelor de transport şi taxelor accesorii prevãzute în tarifele internaţionale pentru a tine seama de fluctuatiile de schimb, precum şi rectificãrile erorilor evidente, intra în vigoare în ziua urmãtoare publicãrii lor. & 3. În fiecare statie deschisã pentru traficul internaţional, cãlãtorul poate sa ia cunostinta de tarifele internaţionale sau de extrase din acestea, în care se indica preţul biletelor internaţionale care sînt de vînzare în acea statie şi taxele corespunzãtoare pentru bagaje. & 4. Tarifele internaţionale trebuie sa fie aplicate tuturor, în aceleaşi condiţii. Cãile ferate pot încheia acorduri speciale privind reduceri de taxe sau alte avantaje, sub rezerva consimtamintului guvernelor lor, atît timp cît se acorda condiţii asemãnãtoare cãlãtorilor care se gãsesc în situaţii similare. Reducereile de taxe sau alte avantaje pot fi acordate fie pentru serviciul caii ferate, fie pentru serviciul administraţiilor publice, fie pentru opere de binefacere, de educaţie şi de învãţãmînt. Publicarea mãsurilor luate potrivit alin. 2 şi 3 nu este obligatorie. ART. 22 Formalitãţi cerute de organele vamale şi de alte autoritãţi administrative Cãlãtorul este obligat sa se conformeze dispoziţiilor prescrise de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative, atît în ce priveşte persoana sa, cît şi controlul bagajelor şi al coletelor sale de mina. El trebuie sa asiste la acest control, în afarã de excepţiile admise prin legi şi regulamente. Calea feratã nu-şi asuma nici o rãspundere fata de cãlãtor pentru cazul în care acesta nu ar tine seama de aceste obligaţii. ART. 23 Restituiri şi plati suplimentare & 1. Taxele de transport se restituie în totalitate sau în parte, cînd: a) biletul nu a fost utilizat sau a fost utilizat parţial; b) datoritã lipsei de loc, biletul a fost utilizat într-o clasa sau o categorie de tren inferioarã celei pentru care a fost eliberat; c) bagajele au fost retrase, fie în statia de predare, fie într-o statie intermediara. Tarifele internaţionale stabilesc actele şi adeverintele care trebuie depuse pentru justificarea cererii de restituire a sumelor de restituit, precum şi a sumelor excluse de la restituire. & 2. Totuşi, aceste tarife pot sa excludã - în cazuri determinate - restituirea taxei de transport sau sa o subordoneze anumitor condiţii. & 3. Orice cerere de restituire intemeiata pe dispoziţiile prezentului articol, precum şi pe cele ale art. 10 lit. b), nu poate fi primitã dacã aceasta nu a fost prezentatã caii ferate într-un termen de 6 luni, socotit, pentru bilete, de la data expirãrii valabilitãţii lor, iar pentru recipisele de bagaje, cu începere din ziua emiterii lor. & 4. În caz de aplicare gresita a tarifului sau de eroare în stabilirea taxelor de transport şi a taxelor diverse, suma perceputã în plus trebuie sa fie restituitã de calea feratã, iar suma încasatã în minus sa fie plãtitã de cãlãtor, cînd aceasta depãşeşte doi franci de bilet sau de recipisa de bagaje. & 5. Pentru calcularea sumei percepute în plus sau încasatã în minus se aplica cursul de convertire oficial din ziua în care a fost încasatã taxa de transport; dacã plata se face într-o alta moneda decît moneda de încasare, se aplica cursul de convertire din ziua în care are loc aceasta plata. & 6. În toate cazurile neprevãzute în prezentul articol şi în lipsa de acorduri între cãile ferate, se aplica legile şi regulamentele în vigoare în statul de plecare. ART. 24 Neintelegeri Neînţelegerile dintre cãlãtori sau între aceştia şi agenţii caii ferate se rezolva în mod provizoriu, în staţii, de cãtre şeful de serviciu, iar în timpul parcursului, de cãtre şeful de tren.
TITLUL III RĂSPUNDERE. ACŢIUNI
CAP. 1 Rãspunderea
ART. 25 Rãspunderea izvorita din transportul de cãlãtori, de bagaje de mina şi de animale & 1. Rãspunderea caii ferate pentru moartea, ranirea şi orice alta atingere a integritãţii corporale a unui cãlãtor, precum şi pentru pagubele cauzate prin intirzierea sau suspendarea unui tren, ori prin pierderea unei legãturi, rãmîne supusã legilor şi regulamentelor statului unde s-a produs faptul. & 2. Calea feratã nu este rãspunzãtoare pentru bagajele de mina şi animalele a cãror supraveghere revine cãlãtorului, în virtutea art. 11 & 5, în afarã de cazul în care pagubele au fost cauzate din culpa acesteia. & 3. Articolele urmãtoare din prezentul titlu nu sînt aplicabile în cazurile prevãzute la & 1 şi 2. ART. 26 Rãspunderea colectivã a cãilor ferate pentru bagaje & 1. Calea feratã care a primit bagajele la transport şi a eliberat o recipisa de bagaje internationala este rãspunzãtoare de executarea transportului pe întregul parcurs, pînã la eliberare. & 2. Fiecare cale feratã urmãtoare, prin însuşi faptul luãrii în primire a bagajelor, participa la contractul de transport şi îşi asuma obligaţiile care rezulta din acesta, sub rezerva dispoziţiilor art. 39 & 2, privind calea feratã de destinaţie. ART. 27 Întinderea rãspunderii & 1. Calea feratã este rãspunzãtoare de eliberarea cu intirziere, pentru paguba care rezulta din pierderea totalã sau parţialã a bagajelor, precum şi pentru avariile pe care acestea le suferã din momentul primirii la transport pînã la eliberare. & 2. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere dacã eliberarea cu intirziere, pierderea sau avaria a avut drept cauza o culpa a cãlãtorului, o dispoziţie a acestuia care nu rezulta dintr-o culpa a caii ferate, un viciu propriu al bagajelor sau împrejurãri pe care calea feratã nu le putea evita şi ale cãror urmãri nu le putea inlatura. & 3. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere cînd pierderea sau avaria rezulta din riscurile particulare inerente naturii speciale a bagajului, lipsei sau defectuozitãţii ambalajului, ori faptului ca obiecte excluse de la transport au fost totuşi expediate ca bagaje. ART. 28 Sarcina probei & 1. Proba ca eliberarea cu intirziere, pierderea sau avaria a avut drept cauza una dintre faptele prevãzute la art. 27 & 2 cade în sarcina caii ferate. & 2. În cazul cînd calea feratã stabileşte, ţinînd seama de împrejurãrile de fapt, ca pierderea sau avaria a putut rezulta din unul sau mai multe dintre riscurile speciale prevãzute la art. 27 & 3, exista prezumţia ca paguba a rezultat din aceste riscuri. Cel îndreptãţit pãstreazã totuşi dreptul de a face proba ca paguba, în întregime sau în parte, nu a avut drept cauza unul dintre aceste riscuri. ART. 29 Prezumţia de pierdere a bagajelor. Regasirea bagajelor & 1. Cel îndreptãţit poate sa considere un colet ca pierdut, fãrã a avea de fãcut alte probe, dacã acesta nu i-a fost eliberat sau pus la dispoziţie în curs de 14 zile de la data în care cererea de eliberare a fost prezentatã conform art. 20 & 2. & 2. Cînd un colet, considerat pierdut, este regasit în curs de un an de la data cererii de eliberare, calea feratã este obligatã sa avizeze pe cel îndreptãţit, dacã domiciliul acestuia este cunoscut sau poate fi aflat. În termen de 30 de zile de la primirea acestui aviz, cel îndreptãţit poate sa ceara ca bagajul sa-i fie eliberat în una dintre staţiile din parcurs, în schimbul plãţii taxelor corespunzãtoare transportului de la statia de plecare pînã la cea unde are loc eliberarea şi în schimbul restituirii despãgubirii primite, din care se vor scãdea eventual cheltuielile care au fost incluse în aceasta despãgubire, sub rezerva tuturor drepturilor la despãgubire pentru eliberarea cu intirziere prevãzutã la art. 32. În cazul cînd coletul regasit nu a fost reclamat în termenul prevãzut, de 30 de zile, sau cînd coletul nu a fost regasit decît dupã mai mult de un an de la cererea de eliberare, calea feratã dispune de acesta, potrivit legilor şi regulamentelor statului de care ea depinde. ART. 30 Cuantumul despãgubirii în caz de pierdere a bagajelor În cazul în care, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, o despãgubire pentru pierderea totalã sau parţialã a bagajelor este pusã în sarcina caii ferate, se poate cere: a) dacã valoarea pagubei este doveditã: o suma egala cu aceasta valoare, fãrã ca aceasta sa poatã totuşi depãşi 40 de franci pentru fiecare kilogram de greutate bruta lipsa; b) dacã valoarea pagubei nu este doveditã: o suma forfetara de 20 de franci pentru fiecare kilogram de greutate bruta lipsa. Pe lîngã aceasta, se restituie taxa de transport, taxele vamale şi celelalte sume plãtite cu ocazia transportului bagajului pierdut, fãrã alte daune-interese. ART. 31 Cuantumul despãgubirii în caz de avarie a bagajelor În caz de avarie, calea feratã trebuie sa plãteascã cuantumul deprecierii suferite de bagaje, fãrã alte daune-interese. Cu toate acestea, despãgubirea nu poate sa depãşeascã: a) dacã totalitatea bagajelor este depreciata prin avarie, cuantumul pe care l-ar fi atins în caz de pierdere totalã; b) dacã numai o parte dintre bagaje este depreciata prin avarie, cuantumul la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a partii depreciate. ART. 32 Cuantumul despãgubirii pentru eliberarea cu intirziere a bagajelor & 1. În cazul eliberãrii cu intirziere şi dacã cel îndreptãţit nu dovedeşte ca din aceasta a rezultat vreo paguba, calea feratã este obligatã sa plãteascã o despãgubire stabilitã la 20 centime pentru fiecare kilogram de greutate bruta a bagajelor eliberate cu intirziere şi pentru perioade indivizibile de 24 de ore, calculate din momentul depunerii cererii de eliberare, însã cel mult pentru 14 zile. & 2. Dacã se face dovada ca din intirziere a rezultat o paguba, se va plati pentru aceasta paguba o despãgubire care nu va putea depãşi de patru ori despãgubirea forfetara prevãzutã la & 1. & 3. Despãgubirile prevãzute la & 1 şi 2 nu pot sa fie cumulate cu cele care ar fi datorate pentru pierderea totalã a bagajelor. În caz de pierdere parţialã ele se plãtesc, dacã este cazul, pentru partea care nu s-a pierdut. În caz de avarie ele se cumuleazã, dacã este cazul, cu despãgubirea prevãzutã la art. 31. În toate cazurile, cumulul despãgubirilor prevãzute la & 1 şi 2 cu cele prevãzute la art. 30 şi 31 nu pot sa dea loc la plata unei despãgubiri totale superioarã celei care ar fi fost datoratã în caz de pierdere totalã a bagajelor. & 4. În caz de eliberare cu intirziere a automobilelor, remorcilor şi motocicletelor cu atas transportate ca bagaje, calea feratã nu este obligatã sa plãteascã vreo despãgubire, decît dacã s-a dovedit ca a rezultat o paguba; taxa de transport constituie despãgubirea maxima. ART. 33 Cuantumul despãgubirii în caz de dol sau de culpa grava imputabilã caii ferate În toate cazurile cînd eliberarea cu intirziere, pierderea totalã sau parţialã, ori avaria bagajelor au drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilã caii ferate, aceasta trebuie sa despãgubeascã integral pe cel îndreptãţit pentru paguba doveditã. În caz de culpa grava, rãspunderea este totuşi limitatã la dublul sumelor maxime prevãzute la art. 30, 31 şi 32. ART. 34 Dobinzi la despãgubiri. Restituirea despãgubirilor & 1. Cel îndreptãţit poate sa ceara dobinzi la despãgubire. Aceste dobinzi, calculate în procent de 5% pe an, nu sînt datorate decît dacã despãgubirea depãşeşte 10 franci de fiecare recipisa de bagaje; ele curg din ziua reclamaţiei administrative prevãzute la art. 37 sau, dacã nu s-a fãcut reclamaţia, din ziua chemãrii în judecata. Dacã cel îndreptãţit nu prezintã caii ferate, într-un termen convenabil ce i-a fost fixat, documentele justificative necesare lichidãrii definitive a reclamaţiei, dobinzile nu curg între data expirãrii termenului fixat şi pînã la prezentarea efectivã a documentelor. & 2. Orice despãgubire încasatã fãrã a fi datoratã trebuie sa fie restituitã. ART. 35 Rãspunderea caii ferate pentru angajaţii sãi Calea feratã rãspunde pentru angajaţii aflaţi în serviciul sau şi pentru alte persoane pe care le foloseşte în executarea unui transport cu care s-a obligat. Totuşi, dacã angajaţii caii ferate, la cererea cãlãtorilor, fac acestora servicii care nu cad în sarcina caii ferate, ei sînt consideraţi ca lucreazã în numele cãlãtorilor pentru care fac aceste servicii. ART. 36 Exercitarea acţiunilor extracontractuale În toate cazurile reglementate prin prezenta convenţie, orice acţiune privind rãspunderea, cu orice titlu ar fi, nu poate fi exercitatã impotriva caii ferate decît în condiţiile şi limitele prevãzute de aceasta convenţie. Aceeaşi regula se aplica pentru orice acţiune exercitatã impotriva persoanelor pentru care calea feratã rãspunde, potrivit art. 35.
CAP. 2 Reclamaţii administrative. Acţiuni judecãtoreşti. Procedura şi prescripţia
ART. 37 Reclamaţii administrative & 1. Reclamaţiile administrative referitoare la contractul de transport trebuie sa fie adresate în scris caii ferate menţionate la art. 39. & 2. Dreptul de a prezenta o reclamaţie aparţine persoanelor care au dreptul de a acţiona calea feratã în temeiul art. 38. & 3. Biletele, recipisele de bagaje şi alte documente pe care cel îndreptãţit considera util sa le anexeze la reclamaţia sa trebuie sa fie prezentate fie în original, fie în copie, acestea din urma trebuind sa fie valabil legalizate, în cazul cînd calea feratã o cere. La lichidarea reclamaţiei, calea feratã va putea pretinde restituirea biletelor sau recipiselor de bagaje. ART. 38 Persoanele care pot exercita acţiune judecãtoreascã impotriva caii ferate Acţiunea judecãtoreascã impotriva caii ferate, izvorita din contractul de transport, nu aparţine decît persoanei care prezintã biletul sau recipisa de bagaje, dupã caz, sau care, în lipsa acestora, dovedeşte dreptul sau. ART. 39 Cãile ferate impotriva cãrora poate fi exercitatã acţiunea judecãtoreascã & 1. Acţiunea judecãtoreascã pentru restituirea unei sume plãtite în temeiul unui contract de transport poate fi exercitatã fie impotriva caii ferate care a încasat aceasta suma, fie impotriva caii ferate în folosul cãreia suma a fost încasatã. & 2. Celelalte acţiuni judecãtoreşti care izvorãsc din contractul de transport pot fi exercitate numai impotriva caii ferate de plecare, caii ferate de destinaţie sau impotriva aceleia pe parcursul cãreia s-a produs faptul care a dat naştere acţiunii. Calea feratã de destinaţie poate totuşi sa fie actionata în judecata, chiar dacã aceasta nu a primit bagajele. & 3. Dacã reclamantul are de ales între mai multe cai ferate, dreptul sau de opţiune se stinge cînd acţiunea a fost intentatã impotriva uneia dintre aceste cai ferate. & 4. Acţiunea judecãtoreascã poate fi intentatã impotriva unei alte cai ferate decît cele care sînt menţionate la & 1 şi 2, cînd ea este formulatã pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie într-o instanta privitoare la o cerere principala intemeiata pe acelaşi contract de transport. ART. 40 Competenta Acţiunile judecãtoreşti întemeiate pe prezenta convenţie nu pot fi introduse decît la judecãtorul competent al statului de care depinde calea feratã chematã în judecata, afarã numai dacã nu se prevede altfel prin acordurile dintre state sau prin actele de concesiune. Cînd o întreprindere exploateazã reţele autonome în mai multe state, fiecare dintre aceste reţele este consideratã, din punctul de vedere al aplicãrii prezentului articol, ca o cale feratã distinctã. ART. 41 Constatarea pierderii parţiale sau a unei avarii suferite de bagaje & 1. Cînd o pierdere parţialã sau o avarie este descoperitã sau prezumatã de calea feratã sau cînd ea este invocatã de cãtre cel îndreptãţit, calea feratã este obligatã sa întocmeascã, fãrã intirziere şi pe cît posibil în prezenta acestuia, un proces-verbal prin care sa se constate, potrivit cu natura pagubei, starea bagajelor, greutatea lor şi, pe cît posibil, mãrimea pagubei, cauza acesteia şi momentul în care ea s-a produs. O copie de pe acest proces-verbal trebuie sa fie predatã gratuit celui îndreptãţit. & 2. Cînd cel îndreptãţit nu este de acord cu constatãrile din procesul-verbal, el poate cere constatarea judecãtoreascã a stãrii şi a greutatii bagajelor, precum şi a cauzelor şi a valorii pagubei; procedura este supusã legilor şi regulamentelor statului unde are loc constatarea judecãtoreascã. & 3. În caz de pierdere de colete, cel îndreptãţit este obligat, pentru a facilita cercetãrile caii ferate, sa dea o descriere cît mai exactã a coletelor pierdute. ART. 42 Stingerea acţiunii impotriva caii ferate izvorite din contractul de transport de bagaje & 1. Primirea bagajelor de cãtre cel îndreptãţit stinge orice acţiune impotriva caii ferate izvorita din contractul de transport pentru eliberarea cu intirziere, pierdere parţialã sau avarie. & 2. Cu toate acestea, acţiunea nu se stinge: a) dacã cel îndreptãţit face dovada ca paguba a avut drept cauza un dol sau o culpa grava, imputabile caii ferate; b) în caz de reclamaţie pentru intirziere, cînd reclamaţia a fost facuta la una dintre cãile ferate menţionate la art. 39 & 2, într-un termen de cel mult 21 de zile, fãrã a socoti ziua primirii bagajelor de cãtre cel îndreptãţit; c) în caz de reclamaţie pentru pierdere parţialã sau avarie: 1*. dacã pierderea sau avaria a fost constatatã înainte de primirea bagajelor de cãtre cel îndreptãţit, conform art. 41; 2*. dacã constatarea, care trebuie sa fie facuta în conformitate cu art. 41, a fost omisa numai din culpa caii ferate; d) în caz de reclamaţie pentru pagube neaparente, a cãror existenta este constatatã dupã primirea bagajelor de cãtre cel îndreptãţit, însã numai cu îndeplinirea urmãtoarelor doua condiţii: 1*. ca cererea de constatare sa fie facuta de cel îndreptãţit, conform art. 41, imediat dupã descoperirea pagubei şi cel mai tirziu în 3 zile de la primirea bagajelor; dacã acest termen expira într-o duminica sau într-o zi de sãrbãtoare legalã, expirarea lui se prelungeşte pînã la prima zi lucrãtoare urmãtoare; 2*. ca cel îndreptãţit sa dovedeascã ca paguba s-a produs în timpul dintre primirea la transport şi eliberare. ART. 43 Prescripţia acţiunii & 1. Acţiunea izvorita din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an. Cu toate acestea, prescripţia este de 2 ani, în ceea ce priveşte: a) acţiunea intemeiata pe o paguba avînd drept cauza un dol; b) acţiunea intemeiata pe un caz de frauda. & 2. Prescripţia curge: a) pentru acţiunile în daune pentru eliberarea cu intirziere, pierdere parţialã sau avarie: - din ziua în care a avut loc eliberarea; b) pentru acţiunile în daune pentru pierderea totalã: - din a paisprezecea zi care urmeazã dupã expirarea termenului prevãzut la art. 20 & 2; c) pentru acţiunile privind plata sau restituirea taxei de transport, taxelor accesorii sau suprataxelor, ori pentru acţiunile de rectificare în caz de aplicare neregulata a tarifului sau de greşeli de calcul: - din ziua plãţii sau, dacã nu s-a fãcut plata, din ziua în care plata ar fi trebuit sa fie facuta; d) pentru acţiunile privind plata unui supliment de taxe cerut de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative: - din ziua cererii organelor vamale sau a acestor autoritãţi; e) pentru celelalte acţiuni privind transportul cãlãtorilor: - din ziua expirãrii valabilitãţii biletului. Ziua indicatã ca punct de începere a prescripţiei nu este niciodatã cuprinsã în termenul de prescripţie. & 3. În caz de reclamaţie administrativã adresatã caii ferate în conformitate cu art. 37, prescripţia se suspenda pînã în ziua în care calea feratã respinge în scris reclamaţia şi restituie documentele care au fost anexate la aceasta. În caz de acceptare parţialã a reclamaţiei, prescripţia nu reîncepe sa curgã decît pentru partea de reclamaţie care a rãmas în litigiu. Dovada primirii reclamaţiei sau a rãspunsului, precum şi aceea a restituirii documentelor, sînt în sarcina partii care invoca acest fapt. Reclamaţiile ulterioare avînd acelaşi obiect nu suspenda prescripţia. & 4. Acţiunea prescrisã nu mai poate fi exercitatã, nici chiar pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie. & 5. Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus, suspendarea şi întreruperea prescripţiei sînt reglementate de legile şi regulamentele statului unde este introdusã acţiunea.
CAP. 3 Lichidarea conturilor. Acţiuni în regres între cãile ferate
ART. 44 Lichidarea conturilor între cãile ferate Orice cale feratã este obligatã sa plãteascã cãilor ferate interesate partea ce le revine din taxa de transport pe care a încasat-o sau pe care ar fi trebuit sa o încaseze. ART. 45 Acţiuni în regres în caz de despãgubire pentru pierdere sau pentru avarie & 1. Calea feratã care a plãtit o despãgubire pentru o pierdere totalã sau parţialã ori pentru o avarie de bagaje, pe baza dispoziţiilor prezentei convenţii, are dreptul sa exercite o acţiune în regres impotriva cãilor ferate care au participat la transport, conform urmãtoarelor dispoziţii: a) calea feratã din vina cãreia s-a produs paguba este singura rãspunzãtoare; b) cînd paguba a fost cauzatã din vina mai multor cai ferate, fiecare dintre ele rãspunde de paguba pe care a cauzat-o. Dacã distincţia nu este posibila într-un anume caz, cuantumul despãgubirii se repartizeazã între ele, potrivit principiilor prevãzute la lit. c); c) dacã nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzatã din vina uneia sau mai multor cai ferate, cuantumul despãgubirii datorate se repartizeazã între toate cãile ferate care au participat la transport, cu excepţia acelora care ar dovedi ca paguba nu s-a produs pe reţeaua lor. Repartizarea se face proporţional cu numãrul de kilometri de distanta de aplicare a tarifelor. & 2. În caz de insolvabilitate a uneia dintre cãile ferate, partea care îi revine şi care nu este plãtitã de cãtre aceasta se repartizeazã între toate celelalte cai ferate, care au participat la transport, proporţional cu numãrul de kilometri de distanta de aplicare a tarifelor. ART. 46 Acţiuni în regres în caz de despãgubire pentru eliberarea cu intirziere Regulile prevãzute la art. 45 se aplica în caz de despãgubire plãtitã pentru eliberarea cu intirziere. Dacã eliberarea cu intirziere a avut drept cauza nereguli constatate pe mai multe cai ferate, cuantumul despãgubirii se repartizeazã între aceste cai ferate proporţional cu durata intirzierii pe reţelele respective. ART. 47 Procedura acţiunii în regres & 1. Calea feratã impotriva cãreia se exercita una dintre acţiunile în regres prevãzute la art. 45 şi 46 nu este niciodatã indreptatita sa conteste valabilitatea plãţii efectuate de cãtre administraţia care exercita acţiunea în regres, cînd despãgubirea a fost stabilitã de cãtre o autoritate judecãtoreascã dupã ce chemarea în judecata i-a fost notificatã cu forma cuvenitã şi a fost pusã în mãsura sa intervinã în proces. Judecãtorul sesizat cu acţiunea principala stabileşte, potrivit împrejurãrilor de fapt, termenele acordate pentru notificare şi pentru intervenţie. & 2. Calea feratã care vrea sa-şi exercite acţiunea în regres trebuie sa-şi formuleze cererea sa la una şi aceeaşi instanta impotriva tuturor cãilor ferate interesate cu care nu a cãzut de acord, sub sancţiunea de a pierde dreptul de regres impotriva acelora pe care nu le-a chemat în judecata. & 3. Judecãtorul trebuie sa hotãrascã, prin una şi aceeaşi hotãrîre, asupra tuturor acţiunilor în regres cu care este sesizat. & 4. Cãile ferate acţionate nu mai pot exercita nici o acţiune ulterioara în regres. & 5. În instanta privitoare la cererea principala de despãgubire nu este permis sa se formuleze cereri de chemare în garanţie. ART. 48 Competenta în materie de acţiuni în regres & 1. Judecãtorul sediului caii ferate impotriva cãreia se exercita acţiunea în regres este singurul competent pentru toate acţiunile în regres. & 2. În cazul cînd acţiunea trebuie sa fie intentatã impotriva mai multor cai ferate, calea feratã reclamanta are dreptul sa aleagã între judecãtorii competenţi, în temeiul & 1, pe acela cãruia îi va prezenta cererea sa. ART. 49 Înţelegeri privitoare la acţiuni în regres Cãile ferate pot deroga, prin înţelegeri, de la normele referitoare la acţiunile în regres reciproce, reglementate la capitolul III.
TITLUL IV DISPOZIŢII DIVERSE
ART. 50 Aplicarea dreptului naţional În lipsa unor dispoziţii în prezenta convenţie, în dispoziţiile complementare şi în tarifele internaţionale sînt aplicabile prevederile legilor şi regulamentelor naţionale din fiecare stat referitoare la transport. ART. 51 Reguli generale de procedura Pentru toate litigiile care rezulta din transporturile supuse la prezenta convenţie, procedura aplicabilã va fi aceea a judecãtorului competent, sub rezerva unor dispoziţii contrare prevãzute în convenţie. ART. 52 Executarea hotãrîrilor judecãtoreşti. Sechestre şi cauţiuni & 1. Cînd hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate în temeiul dispoziţiilor prezentei convenţii, în contradictoriu sau în lipsa de cãtre judecãtorul competent, au devenit executorii potrivit legilor aplicate de acest judecãtor, ele devin executorii în fiecare dintre celelalte state contractante, imediat dupã îndeplinirea formalitãţilor prescrise în statul interesat. Revizuirea fondului litigiului nu este admisã. Aceasta dispoziţie nu se aplica hotãrîrilor care nu sînt executorii decît în mod provizoriu, nici hotãrîrilor care, în afarã de cheltuieli, obliga la daune-interese pe un reclamant cãruia i s-a respins acţiunea. & 2. Creanţele izvorite dintr-un transport internaţional în folosul unei cai ferate asupra unei alte cai ferate care nu depinde de acelaşi stat, ca cea dintii, nu pot fi poprite decît în baza unei hotãrîri pronunţate, de instanta judecãtoreascã a statului de care depinde calea feratã titulara a creanţelor poprite. & 3. Materialul rulant al caii ferate, precum şi obiectele de orice natura care servesc la transport şi aparţin caii ferate, cum sînt containerele, rechizitele de încãrcare, prelatele etc., nu pot face obiectul unui sechestru pe un alt teritoriu decît cel al statului de care depinde calea feratã proprietara, decît în baza unei hotãrîri pronunţate de autoritatea judecãtoreascã din acest din urma stat. Vagoanele particulare, precum şi obiectele de orice natura care servesc la transport, încãrcate în aceste vagoane şi care aparţin proprietarului vagonului, nu pot face obiectul unui sechestru, pe un alt teritoriu decît cel al statului de domiciliu al proprietarului, decît în baza unei hotãrîri judecãtoreşti pronunţate de autoritatea judecãtoreascã din acest din urma stat. & 4. Pentru garantarea plãţii cheltuielilor de judecata, nu poate fi pretinsa nici o cauţiune în cazul acţiunilor judecãtoreşti întemeiate pe contractul de transport internaţional. ART. 53 Unitatea monetara. Cursul de convertire sau de acceptare al monedelor strãine & 1. Sumele indicate în franci, în prezenta convenţie sau în anexele sale, sînt considerate ca se referã la francul aur în greutate de 10/31 grame, cu titlul de 0,900. & 2. Calea feratã este obligatã sa publice cursurile la care efectueazã convertirea sumelor exprimate în unitãţi monetare strãine, care sînt plãtite în moneda tarii (curs de convertire). & 3. De asemenea, o cale feratã care accepta plata în monede strãine este obligatã sa publice cursurile pe care ea le accepta (curs de acceptare). ART. 54 Oficiul central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate & 1. Pentru a facilita şi asigura executarea prezentei convenţii, s-a instituit un Oficiu central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate, cu urmãtoarele atribuţii: a) sa primeascã comunicãrile fiecãruia dintre statele contractante şi fiecãreia dintre cãile ferate interesate şi sa le aducã la cunostinta celorlalte state şi cai ferate; b) sa culeagã, sa coordoneze şi sa publice informaţiile de orice natura care intereseazã transporturile internaţionale; c) sa faciliteze, între diferitele cai ferate, relaţiile financiare cerute de transporturile internaţionale, încasarea creanţelor restante şi sa asigure, din acest punct de vedere, siguranta raporturilor dintre cãile ferate; d) sa incerce, la cererea unuia dintre statele contractante sau uneia dintre întreprinderile de transport ale carei linii sînt înscrise în lista liniilor prevãzute la art. 55, concilierea lor, fie oferindu-le bunele sale oficii sau mediatia sa, fie prin orice alte mijloace cu scopul de a reglementa neînţelegerile dintre numitele state sau întreprinderi care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei; e) sa dea, la cererea pãrţilor în cauza - state, întreprinderi de transport sau clienţi - avize consultative asupra neintelegerilor care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei; f) sa colaboreze la rezolvarea, pe cale de arbitraj, a litigiilor care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei; g) sa examineze cererile de modificãri la prezenta convenţie şi sa propunã, cînd este cazul, întrunirea conferinţelor prevãzute la art. 64. & 2. Un regulament special, care constituie anexa I la prezenta convenţie, stabileşte sediul, compunerea şi organizarea acestui oficiu, precum şi mijloacele sale de acţiune. De asemenea, el stabileşte condiţiile de funcţionare şi de supraveghere. ART. 55 Lista liniilor supuse convenţiei & 1. Oficiul central prevãzut la art. 54 este însãrcinat sa întocmeascã, sa ţinã la zi şi sa publice lista liniilor supuse prezentei convenţii. În acest scop, el primeşte comunicãrile statelor contractante referitoare la înscrierea în aceasta lista sau la radierea liniilor unei cai ferate ori ale uneia dintre întreprinderile menţionate la art. 2. & 2. Intrarea unei linii noi în serviciul transporturilor internaţionale nu are loc decît dupã o luna de la data scrisorii prin care oficiul central comunica celorlalte state înscrierea acestei linii. & 3. Radierea unei linii se face de cãtre oficiul central, de îndatã ce statul contractant, la cererea cãruia aceasta linie a fost înscrisã pe lista, a comunicat ca ea trebuie sa fie radiatã. & 4. Simpla primire a înştiinţãrii facuta de cãtre oficiul central da imediat dreptul fiecãrei cai ferate sa înceteze orice relaţii de transport internaţional cu linia radiatã, cu excepţia transporturilor în curs, a cãror executare trebuie sa fie terminatã. ART. 56 Dispoziţii complementare Dispoziţiile complementare pe care anumite state contractante sau cai ferate participante le publica pentru executarea convenţiei se comunica de cãtre acestea oficiului central. Aceste dispoziţii complementare pot fi puse în vigoare pe cãile ferate care au aderat la ele, în condiţiile prevãzute de legile şi regulamentele fiecãrui stat, fãrã a putea deroga de la prezenta convenţie. Punerea lor în vigoare se comunica oficiului central. ART. 57 Rezolvarea neintelegerilor pe cale de arbitraj & 1. În mãsura în care nu pot fi rezolvate de pãrţi, litigiile care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei, valabilã ca lege nationala sau cu titlu de drept convenţional, şi a dispoziţiilor complementare decretate de cãtre unele state contractante, pot fi supuse - la cererea pãrţilor - unor tribunale arbitrale a cãror compunere şi procedura fac obiectul anexei III la prezenta convenţie. & 2. Cu toate acestea, în caz de litigii între state, dispoziţiile anexei III nu sînt obligatorii pentru pãrţi, acestea raminind libere sa determine compunerea tribunalului arbitral şi procedura arbitralã. & 3. La cererea pãrţilor, jurisdicţia arbitralã poate fi sesizatã: a) fãrã a renunţa la rezolvarea neintelegerilor prin aplicarea altor dispoziţii legale: 1*. cu litigii între state contractante; 2*. cu litigii între state contractante de o parte şi state necontractante de alta parte; 3*. cu litigii între state necontractante, cu condiţia ca, în ultimele doua cazuri, convenţia sa fie aplicabilã ca lege nationala sau cu titlu de drept convenţional; b) cu litigii între întreprinderi de transport; c) cu litigii între întreprinderi de transport şi clienţi; d) cu litigii între clienţi. & 4. Folosirea procedurii arbitrale are, în ceea ce priveşte suspendarea şi întreruperea prescripţiei creanţei litigioase, acelaşi efect ca şi intentarea acţiunii înaintea tribunalului ordinar. & 5. Hotãrîrile pronunţate de cãtre tribunalele arbitrale impotriva întreprinderilor de transport sau a clienţilor sînt executorii în fiecare dintre statele contractante, de îndatã ce au fost îndeplinite formalitãţile prescrise în statul în care urmeazã sa aibã loc executarea hotãrîrii.
TITLUL V DISPOZIŢII EXCEPŢIONALE
ART. 58 Rãspunderea în traficul cale feratã-mare & 1. În transporturile cale feratã-mare, care folosesc liniile menţionate la art. 2 & 1, fiecare stat poate sa adauge toate cauzele de exonerare enunţate mai jos, la cele prevãzute la art. 27, cerind sa se facã o menţiune corespunzãtoare în lista liniilor supuse convenţiei. Cãrãuşul nu poate sa se prevaleze de dispoziţia de mai sus decît dacã face proba ca eliberarea cu intirziere, pierderea sau avaria a survenit pe parcursul maritim, din momentul încãrcãrii bagajelor la bordul navei pînã la descãrcarea lor de pe nava. Aceste cauze de exonerare sînt urmãtoarele: a) acţiuni, neglijenţa sau deficienta a cãpitanului, echipajului, pilotului sau a prepuşilor cãrãuşului, în navigaţie sau în exploatarea vasului; b) imposibilitatea vasului de a naviga, cu condiţia pentru cãrãuş de a face dovada ca aceasta stare nu este imputabilã unei lipse de grija normalã din partea sa, de a pune nava în stare de navigare sau de a-i asigura o armare, echipare şi aprovizionare corespunzãtoare, sau de a amenaja şi pune în buna stare toate pãrţile vasului în care se incarca bagajele, în asa fel ca acestea sa fie apte pentru primirea, transportul şi pãstrarea bagajelor; c) incendiu, cu condiţia pentru cãrãuş sa facã dovada ca acesta nu a fost cauzat prin fapta sau culpa sa, prin cele ale cãpitanului, echipajului, pilotului ori prepuşilor sãi; d) pericole, primejdii sau accidente de mare ori ale altor ape navigabile; e) salvare sau încercare de salvare de vieţi ori de bunuri pe mare. Cauzele de exonerare de mai sus nu suprima şi nici nu micşoreazã cu nimic obligaţiile generale ale cãrãuşului şi în special obligaţia sa de a manifesta o grija normalã pentru a pune vasul în stare de navigaţie sau pentru a-i asigura armarea, echiparea şi aprovizionarea corespunzãtoare, sau pentru a amenaja şi pune în buna stare toate pãrţile vasului unde sînt încãrcate bagajele, în asa fel ca ele sa fie apte pentru primirea, transportul şi pãstrarea bagajelor. Cînd cãrãuşul se prevaleazã de cauzele de exonerare sus-amintite, el rãmîne totuşi rãspunzãtor dacã cel îndreptãţit face proba ca eliberarea cu intirziere, pierderea sau avarierea este datoritã unei culpe a cãrãuşului, cãpitanului, echipajului, pilotului sau prepuşilor sãi alta decît aceea prevãzutã la lit. a). & 2. În cazul în care acelaşi parcurs maritim este deservit de mai multe întreprinderi înscrise pe lista menţionatã la art. 1, regimul de rãspundere aplicabil pe acest parcurs trebuie sa fie acelaşi pentru toate aceste întreprinderi. În afarã de aceasta, dacã aceste întreprinderi au fost înscrise pe lista la cererea mai multor state, adoptarea acestui regim trebuie sa facã, în prealabil, obiectul unui acord între aceste state. & 3. Mãsurile luate în conformitate cu prezentul articol se comunica oficiului central. Ele vor intra în vigoare cel mai devreme la expirarea unui termen de 30 de zile, începînd de la data scrisorii prin care oficiul central a comunicat celorlalte state aceste mãsuri. Bagajelor în curs de transport nu li se vor aplica mãsurile sus-menţionate. ART. 59 Rãspunderea în caz de accidente nucleare Calea feratã este exoneratã de rãspunderea ce-i revine potrivit prezentei convenţii, cînd paguba a fost cauzatã de un accident nuclear şi dacã, în temeiul prescripţiilor speciale în vigoare într-un stat contractant, care reglementeazã rãspunderea în domeniul energiei nucleare, cel care exploateazã o instalatie nucleara sau o alta persoana care-l substituie este rãspunzãtoare de aceasta paguba.
TITLUL VI DISPOZIŢII FINALE
ART. 60 Semnarea Prezenta convenţie, ale carei anexe fac parte integrantã, rãmîne deschisã semnãrii pînã la 30 aprilie 1970 de cãtre statele anterior contractante şi de cele care au fost invitate sa trimitã reprezentanţi la conferinţa ordinarã de revizuire. ART. 61 Ratificãri. Punerea în vigoare Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi depuse cît mai curînd posibil la guvernul elvetian. De îndatã ce convenţia va fi fost ratificatã de 15 state sau cel mai tirziu un an dupã semnare, guvernul elvetian va lua legatura cu guvernele interesate, în scopul de a examina împreunã posibilitatea punerii în vigoare a convenţiei. ART. 62 Aderarea la convenţie & 1. Orice stat nesemnatar, care vrea sa adere la prezenta convenţie, va trimite cererea sa guvernului elvetian, care o comunica tuturor statelor contractante cu o nota a oficiului central asupra situaţiei cãilor ferate ale statului solicitant din punct de vedere al transporturilor internaţionale. & 2. Dacã în termen de 6 luni, socotit de la data acestei instiintari, cel puţin doua state nu au comunicat guvernului elvetian opunerea lor, cererea este admisã de plin drept, iar guvernul elvetian comunica aceasta statului interesat şi tuturor statelor contractante. În caz contrar, guvernul elvetian comunica tuturor statelor contractante şi statului interesat ca examinarea cererii de aderare este amînatã. & 3. Orice admitere îşi produce efectele dupã o luna de la data înştiinţãrii trimise de guvernul elvetian sau, dacã la expirarea acestui termen convenţia nu este încã în vigoare, la data punerii acesteia în vigoare. ART. 63 Durata angajamentului statelor contractante & 1. Durata prezentei convenţii este nelimitatã. Cu toate acestea, fiecare stat poate sa se retragã în condiţiile de mai jos: Convenţia este obligatorie, pentru fiecare stat contractant, pînã la 31 decembrie al celui de al cincilea an care va urma punerii ei în vigoare. Orice stat care ar voi sa se retragã la expirarea acestei perioade va trebui sa comunice intenţia sa cu cel puţin un an înainte guvernului elvetian, care va informa despre aceasta toate statele contractante. În lipsa comunicãrii în termenul arãtat, obligaţia se prelungeşte de plin drept pentru o perioada de 3 ani, şi asa mai departe, din 3 în 3 ani, cu excepţia unei denuntari cu cel puţin un an înainte de 31 decembrie al ultimului an al uneia dintre perioadele de 3 ani. & 2. Statele admise sa participe la convenţie în cursul perioadei de 5 ani sau al uneia dintre perioadele de 3 ani sînt angajate pînã la sfîrşitul acestei perioade, apoi pînã la sfîrşitul fiecãreia dintre perioadele urmãtoare, atît timp cît nu-şi vor fi denunţat obligaţia lor, cu cel puţin un an înainte de împlinirea uneia dintre aceste perioade. ART. 64 Revizuirea convenţiei & 1. Delegaţii statelor contractante se întrunesc pentru revizuirea convenţiei, la convocarea guvernului elvetian, cel mai tirziu la împlinirea a 5 ani de la punerea ei în vigoare. O conferinţa se va comunica înainte de împlinirea acestui termen, dacã cererea este facuta de cel puţin o treime din statele contractante. De acord cu majoritatea statelor contractante, guvernul elvetian invita, de asemenea, şi state necontractante. De acord cu majoritatea statelor contractante, oficiul central invita sa asiste la conferinţa reprezentanţi ai: a) organizaţiilor internaţionale guvernamentale competente în materie de transporturi; b) organizaţiilor internaţionale neguvernamentale care se ocupa de transport. Participarea la dezbateri a delegaţilor statelor necontractante, precum şi a organizaţiilor internaţionale menţionate la alin. 4, va fi stabilitã pentru fiecare conferinţa prin regulamentul deliberãrilor. În înţelegere cu majoritatea guvernelor statelor contractante, oficiul central poate, înainte de conferinţele de revizuire ordinare şi extraordinare, sa convoace comisii pentru examinarea preliminarã a propunerilor de revizuire. Dispoziţiile anexei 2 sînt aplicabile, prin analogie, acestor comisii. & 2. Punerea în vigoare a noii convenţii, adoptatã de cãtre conferinţa de revizuire, implica abrogarea convenţiei anterioare şi a anexelor sale, chiar fata de statele contractante care nu ar fi ratificat noua convenţie. & 3. În intervalul dintre conferinţele de revizuire, art. 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 18, 19, 20, 22, 23, 24, 29, 37, 44, 45, 46, 49 şi anexa III pot fi modificate de o comisie de revizuire. Organizarea şi funcţionarea acestei comisii fac obiectul anexei II la prezenta convenţie. Hotãrîrile comisiei de revizuire se comunica fãrã intirziere guvernelor statelor contractante prin intermediul oficiului central. Ele se considera acceptate, afarã de cazul cînd în termen de 4 luni, socotite din ziua comunicãrii, cel puţin cinci guverne nu au formulat obiecţiuni. Aceste hotãrîri intra în vigoare în prima zi a celei de a opta luni care urmeazã lunii în cursul cãreia oficiul central a adus la cunostinta guvernelor statelor contractante acceptarea acestora. Oficiul central stabileşte aceasta zi cu ocazia comunicãrii acceptãrii hotãrîrilor. ART. 65 Textele convenţiei. Traduceri oficiale Prezenta convenţie, potrivit uzului diplomatic stabilit, a fost încheiatã şi semnatã în limba franceza. Textul francez este însoţit de un text în limba germanã, un text în limba engleza, un text în limba italiana şi un text în limba arabã, care au valoare de traduceri oficiale. În caz de divergenta textul francez este hotaritor. Drept care plenipotenţiarii de mai jos, investiti cu depline puteri, care au fost gãsite în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie. Facuta la Berna la 7 februarie una mie noua sute şaptezeci, într-un singur exemplar, care va rãmîne depus în arhivele Confederatiei elvetiene, cîte o copie autenticã urmînd a fi trimisa fiecãrei pãrţi.
ANEXA 1 (articolul 54)
REGULAMENT privind Oficiul central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate (OCTI)
ART. 1 & 1. Oficiul central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate (OCTI) funcţioneazã la Berna, sub auspiciile guvernului elvetian. Controlul activitãţii sale, atît pe plan administrativ cît şi pe plan financiar, se exercita în cadrul stabilit prin dispoziţiile art. 54 al convenţiei şi este încredinţat unui comitet administrativ. În acest scop, comitetul administrativ: a) vegheazã la buna aplicare a convenţiilor de cãtre oficiul central, precum şi a altor texte rezultate din conferinţele de revizuire şi preconizeaza, dacã este cazul, mãsurile potrivite în scopul de a usura aplicarea acestor convenţii şi texte; b) da avize motivate asupra chestiunilor care pot interesa activitatea oficiului central şi care îi sînt supuse de cãtre un stat contractant sau de directorul oficiului. & 2. a) Comitetul administrativ se întruneşte la Berna. El se compune din unsprezece membri, aleşi dintre statele contractante. b) Confederatia elvetiana dispune de un loc permanent în comitet, asumîndu-şi preşedenţia. Celelalte state membre sînt numite pentru o perioada de 5 ani. Pentru fiecare perioada de 5 ani, o conferinţa diplomaticã desemneazã, la propunerea comitetului administrativ în funcţiune, compunerea comitetului administrativ, ţinînd seama de o echitabila repartiţie geograficã. c) Dacã se iveşte un loc vacant printre statele membre comitetul administrativ desemneazã el însuşi un alt stat contractant pentru a ocupa locul vacant. d) Fiecare stat membru desemneazã, ca delegat în comitetul administrativ, o persoana calificatã, în raport cu experienta sa în problemele de transporturi internaţionale. e) Comitetul administrativ întocmeşte regulamentul sau interior şi se constituie el însuşi. El tine cel puţin o reuniune ordinarã în fiecare an; în afarã de aceasta, el tine reuniuni extraordinare, cînd cel puţin trei state membre cer acest lucru. Secretariatul comitetului administrativ se asigura de oficiul central. Procesele-verbale de şedinţa ale comitetului administrativ sînt trimise tuturor statelor contractante. f) Serviciile delegatului unui stat membru sînt gratuite, iar cheltuielile de deplasare care intervin sînt în sarcina acestui stat. & 3. a) Comitetul administrativ întocmeşte regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi statutul personalului oficiului central. b) Comitetul administrativ numeşte directorul general, directorul general adjunct, consilierii şi consilierii adjuncţi ai oficiului central; guvernul elvetian îi prezintã propuneri pentru numirea directorului general şi a directorului general adjunct. Pentru aceste numiri, comitetul administrativ tine seama în special de competenta candidaţilor şi de o echitabila repartizare geograficã. c) Comitetul administrativ aproba bugetul anual al oficiului central, ţinînd seama de dispoziţiile art. 2 de mai jos, precum şi raportul anual de gestiune. Verificarea conturilor oficiului central, care se extinde numai la concordanta scriptelor şi a pieselor contabile, în cadrul bugetului, este exercitatã de cãtre guvernul elvetian. Acesta transmite aceste conturi, cu un raport, comitetului administrativ. Comitetul administrativ aduce la cunostinta statelor contractante, odatã cu raportul de gestiune al oficiului central, şi extrasul conturilor anuale ale acestuia, hotãrîrile, rezoluţiile şi recomandãrile pe care este chemat sa le formuleze. d) Comitetul administrativ trimite fiecãrei conferinţe diplomatice, insarcinata sa determine compunerea sa, cu cel puţin 2 luni înaintea deschiderii acestora, un raport asupra întregii sale activitãţi de la conferinţa precedenta. ART. 2 & 1. Cheltuielile oficiului central se suporta de cãtre statele contractante proporţional cu lungimea liniilor cãilor ferate sau a parcursurilor la care se aplica convenţia. Cu toate acestea, liniile de navigaţie participa la cheltuieli proporţional numai cu jumãtate din parcursurile lor. Contribuţia fiecãrui stat nu poate depãşi o suma fixatã pe kilometru. La propunerea comitetului administrativ în funcţie, aceasta suma se fixeazã pentru perioade de 5 ani de cãtre conferinţa diplomaticã insarcinata, potrivit dispoziţiilor art. 1 & 2 lit. b) din prezentul regulament, sa determine compunerea comitetului administrativ pentru aceeaşi perioada. În mod excepţional, în urma înţelegerii între guvernul interesat şi oficiul central şi a aprobãrii comitetului administrativ, aceasta contribuţie poate sa fie redusã cu cel mult 50% pentru liniile exploatate în condiţii speciale. Cuantumul creditului anual aferent unui kilometru se fixeazã, pentru fiecare exerciţiu, de cãtre comitetul administrativ în urma consultãrii oficiului central. El se percepe întotdeauna în întregime. Cînd cheltuielile efective ale oficiului central nu au atins cuantumul creditului calculat pe aceasta baza, soldul necheltuit se vãrsa la un fond de rezerva. & 2. Cu ocazia trimiterii cãtre statele contractante a raportului de gestiune şi a extrasului de conturi anuale, oficiul central le invita sa plãteascã partea lor de contribuţie din cheltuielile exerciţiului expirat. Statul care, la data de 1 octombrie, nu a achitat partea sa, este invitat a doua oara sa o facã. Dacã aceasta urgentare rãmîne fãrã rezultat, oficiul central urgenteaza din nou plata la începutul anului urmãtor, cu ocazia trimiterii raportului sau de gestiune pentru exerciţiul expirat. Dacã, la data de 1 iulie urmãtor, nu s-a ţinut seama de aceasta urgentare, se face un al patrulea demers pe lîngã statul care a intirziat plata pentru a-l determina sa achite cele doua contribuţii anuale scadente. În caz de insucces, cel mai tirziu dupã 3 luni, oficiul central comunica acestui stat ca dacã plata asteptata nu va fi efectuatã înainte de sfîrşitul anului, abţinerea sa va fi interpretatã ca o manifestare tacitã a voinţei sale de a se retrage din convenţie. Dacã nu se da urmare acestui ultim demers înainte de data de 31 decembrie, oficiul central, luind act de vointa de a se retrage din convenţie, tacit exprimatã de cãtre statul care nu şi-a respectat obligaţia, procedeazã la radierea liniilor acestui stat din lista liniilor admise în serviciul transporturilor internaţionale. & 3. Sumele neîncasate trebuie, pe cît posibil, sa fie acoperite prin credite ordinare de care dispune oficiul central şi pot fi repartizate pe patru exercitii. Partea de deficit care nu a putut fi acoperitã în acest mod este înscrisã într-un cont special, în debitul celorlalte state contractante, proporţional cu numãrul de kilometri de linii supuse convenţiei la epoca înscrierii în cont şi, pentru fiecare, în mãsura în care a participat la convenţie împreunã cu statul care a încetat plata în timpul perioadei de 2 ani, care s-a terminat cu retragerea acestuia din convenţie. & 4. Statul ale cãrui linii au fost radiate în condiţiile arãtate la & 2 de mai sus nu poate cere readmiterea lor în serviciul transporturilor internaţionale decît dacã plãteşte, în prealabil, sumele cu care a rãmas debitor pentru anii respectivi, cu o dobinda de 5%, socotitã de la sfîrşitul celei de a sasea luni ce a trecut din ziua cînd oficiul central l-a invitat prima data sa plãteascã contribuţiile care îi reveneau. ART. 3 & 1. Oficiul central publica un buletin lunar, care conţine informaţiile necesare în aplicarea convenţiei, în special comunicãrile relative la lista liniilor cãilor ferate şi a altor întreprinderi, cele relative la obiectele excluse de la transport sau admise sub anumite condiţii, precum şi studiile pe care le-ar socoti util de a fi publicate în acest buletin. & 2. Buletinul este redactat în limbile franceza şi germanã. Un exemplar se trimite gratuit fiecãrui stat contractant şi fiecãreia dintre administraţiile interesate. Exemplarele ce se cer în plus se plãtesc la un preţ ce se fixeazã de cãtre oficiul central. ART. 4 & 1. Borderourile şi creanţele pentru transporturile internaţionale rãmase neachitate pot fi adresate de cãtre întreprinderea creditoare oficiului central, în scopul de a facilita încasarea. În acest scop, oficiul central someaza întreprinderea debitoare sa plãteascã suma datoratã sau sa comunice motivul refuzului sau de plata. & 2. Dacã oficiul central socoteşte ca motivele de refuz arãtate sînt suficient de întemeiate, el invita pãrţile sa se judece la tribunalul competent sau, dacã pãrţile o cer, la tribunalul arbitral prevãzut la art. 57 din convenţie (anexa III). & 3. Dacã oficiul central apreciazã ca intreaga suma sau o parte din ea este în mod real datoratã, poate, dupã ce a consultat un expert, sa declare ca întreprinderea de transport debitoare este obligatã sa verse creanta oficiului central în totalitate sau în parte; suma astfel vãrsatã trebuie sa ramina consemnatã pînã la hotãrîrea de fond ce se da de cãtre tribunalul competent sau de cãtre tribunalul arbitral prevãzut la art. 57 din convenţie (Anexa III). & 4. În cazul în care o întreprindere de transport nu a dat urmare, în termen de 15 zile, cererilor oficiului central, i se adreseazã o noua somaţie de plata, cu indicarea consecinţelor refuzului sau. & 5. În termen de 10 zile de la aceasta noua somaţie de plata, dacã ea rãmîne fãrã rezultat, oficiul central trimite statului contractant de care depinde întreprinderea de transport un aviz motivat, invitind acest stat sa se pronunţe asupra mãsurilor de luat şi în special sa examineze dacã el trebuie sa menţinã pe lista liniile întreprinderii de transport debitoare. & 6. Dacã statul contractant de care depinde întreprinderea de transport debitoare declara ca, independent de neplata sumei, el nu crede ca trebuie sa se radieze aceasta întreprindere din lista, sau dacã nu da rãspunsul timp de 6 saptamini la comunicarea oficiului central, el este considerat de plin drept ca accepta garanţia solvabilitãţii întreprinderii respective în ceea ce priveşte creanţele care rezulta din transporturile internaţionale. ART. 5 Pentru acoperirea cheltuielilor speciale care rezulta din activitatea prevãzutã la art. 54 & 1 lit. d) la f) din convenţie, se percepe o indemnizaţie. Cuantumul acestei indemnizaţii se fixeazã de cãtre comitetul administrativ, la propunerea oficiului central.
ANEXA 2 (articolul 64 & 3)
STATUT privind comisia de revizuire
ART. 1 Guvernele statelor contractante comunica propunerile lor referitoare la problemele care intra în competenta comisiei, Oficiul central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate, care le aduce imediat la cunostinta celorlalte state contractante. ART. 2 Oficiul central invita comisia sa se întruneascã ori de cîte ori va fi nevoie sau la cererea a cel puţin cinci state contractante. Toate statele contractante sînt avizate despre sesiunile comisiei, cu 2 luni înainte. Comunicarea trebuie sa indice exact problemele cerute a fi înscrise pe ordinea de zi. ART. 3 Toate statele contractante pot lua parte la lucrãrile comisiei. Un stat poate imputernici pe un alt stat sa-l reprezinte; cu toate acestea, un stat nu poate sa reprezinte mai mult decît alte doua state. Fiecare stat suporta cheltuielile pentru reprezentanţii sãi. ART. 4 Oficiul central pregãteşte problemele ce se vor trata şi îndeplineşte serviciul de secretariat al comisiei. Directorul general al oficiului central sau reprezentantul sau ia parte la şedinţele comisiei cu vot consultativ. ART. 5 În înţelegere cu majoritatea statelor contractante, oficiul central invita sa asiste la şedinţele comisiei, cu vot consultativ, pe reprezentanţii: a) unor state necontractante; b) unor organizaţii internaţionale guvernamentale competente în materie de transport, sub condiţia reciprocitãţii; c) unor organizaţii internaţionale neguvernamentale care se ocupa de transport, sub condiţia reciprocitãţii. ART. 6 Comisia este valabil constituitã cînd sînt reprezentate jumãtate din statele contractante. ART. 7 Comisia desemneazã pentru fiecare sesiune un preşedinte şi unu sau doi vicepreşedinţi. ART. 8 Deliberãrile au loc în limbile franceza şi germanã. Expunerile membrilor comisiei se traduc imediat prin viu grai în rezumat. Textul propunerilor şi al comunicãrilor preşedintelui se traduc în întregime. ART. 9 Votarea se face pe delegaţi şi, la cerere, prin apel nominal; fiecare delegaţie a unui stat contractant reprezentant la şedinţa are dreptul la un vot. O propunere este adoptatã dacã numãrul de voturi pozitive este: a) cel puţin egal cu o treime din numãrul statelor reprezentate la comisie; b) superior numãrului voturilor negative. ART. 10 Procesele-verbale de şedinţe rezuma deliberãrile în cele doua limbi. Propunerile şi hotãrîrile trebuie sa fie înscrise în procesele-verbale, textual, în cele doua limbi. În caz de divergenţe care se referã la hotãrîri, între textul francez şi textul german din procesul-verbal, textul francez este hotaritor. Procesele-verbale se distribuie membrilor cît mai grabnic cu putinta. Dacã aprobarea lor nu poate avea loc în cursul sesiunii, membrii vor comunica secretariatului eventualele modificãri într-un termen apropiat. ART. 11 Pentru a usura lucrãrile, comisia poate sa constituie subcomisii; de asemenea, ea poate constitui subcomisii însãrcinate sa pregãteascã anumite probleme pentru o sesiune viitoare. Fiecare subcomisie alege un preşedinte, un vicepreşedinte şi, la nevoie, un raportor. În orice alte privinte, dispoziţiile art. 1 la 5 şi 8 la 10 sînt aplicabile prin analogie şi subcomisiilor.
ANEXA 3 (articolul 57)
REGULAMENT DE ARBITRAJ
ART. 1 Numãrul arbitrilor Tribunalele arbitrale constituite pentru a judeca alte litigii decît cele ivite între state se vor forma din unu, trei sau cinci arbitri, potrivit cu stipulaţiile din compromis. ART. 2 Alegerea arbitrilor & 1. O lista de arbitri este dinainte întocmitã. Fiecare stat contractant poate sa desemneze cel mult doi dintre supusii sãi, specialişti în dreptul internaţional al transporturilor, pentru a fi înscrişi pe lista arbitrilor, întocmitã şi ţinuta la zi de guvernul elvetian. & 2. În cazul cînd compromisul prevede un singur arbitru, acesta este ales prin acordul comun al pãrţilor. Cînd compromisul prevede trei sau cinci arbitri, fiecare dintre pãrţi alege unu sau doi arbitri, dupã caz. Arbitrii aleşi potrivit alineatului precedent desemneazã de comun acord pe al treilea sau al cincilea arbitru, dupã caz, care prezideazã tribunalul arbitral. Dacã pãrţile nu cad de acord asupra alegerii arbitrului unic sau dacã arbitrii aleşi de pãrţi nu cad de acord asupra desemnãrii celui de-al treilea sau de-al cincilea arbitru, dupã caz, tribunalul arbitral se completeazã la cererea oficiului central cu un arbitru desemnat de preşedintele Tribunalului federal elvetian. Tribunalul arbitral se compune din persoane care figureazã pe lista menţionatã la & 1. Cu toate acestea, atunci cînd compromisul prevede cinci arbitri, fiecare dintre pãrţi poate alege un arbitru care nu figureazã pe lista. & 3. Arbitrul unic, al treilea sau al cincilea arbitru, trebuie sa fie de alta naţionalitate decît aceea a pãrţilor. Intervenţia în litigiu a unui terţ rãmîne fãrã efect asupra compunerii tribunalului arbitral. ART. 3 Compromisul Pãrţile care recurg la arbitraj încheie un compromis, care cuprinde îndeosebi: a) obiectul litigiului, determinat într-un mod cît mai precis şi clar cu putinta; b) compunerea tribunalului şi termenele utile pentru numirea arbitrului sau arbitrilor; c) sediul tribunalului. Pentru deschiderea procedurii arbitrale, compromisul trebuie comunicat oficiului central. ART. 4 Procedura Tribunalul arbitral stabileşte el însuşi procedura pe care o va urma, ţinînd seama în special de urmãtoarele dispoziţii: a) tribunalul arbitral cerceteazã şi judeca cauzele cu care este sesizat pe baza dovezilor furnizate de pãrţi, fãrã sa fie legat, în cazul în care este chemat sa statueze în drept, de interpretarile acestora; b) el nu poate sa acorde mai mult sau altceva decît ceea ce a cerut reclamantul, nici mai puţin decît ceea ce pîrîtul a recunoscut ca datoreazã; c) hotãrîrea arbitralã, temeinic motivatã, se redacteazã de cãtre tribunalul arbitral şi se comunica pãrţilor prin intermediul oficiului central; d) sub rezerva dispoziţiilor contrare de drept imperativ prevãzute de legea locului unde se afla sediul tribunalului arbitral, hotãrîrea arbitralã nu poate fi atacatã, pe nici o cale, cu excepţia însã a revizuirii sau a nulitãţii. ART. 5 Grefa Oficiul central exercita atribuţiile de grefa a tribunalului arbitral. ART. 6 Cheltuieli Hotãrîrea arbitralã fixeazã spezele şi cheltuielile, inclusiv onorariile arbitrilor, şi decide care parte le va plati sau în ce proporţie se vor împãrţi între pãrţi.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
