Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE INTERNATIONALA din 2 decembrie 1961 pentru protectia noilor soiuri de plante din 2 decembrie 1961, revizuita la Geneva la 10 noiembrie 1972, la 23 octombrie 1978 si la 19 martie 1991
EMITENT: UNIUNEA PENTRU PROTECTIA NOILOR SOIURI DE PLANTE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 547 din 6 noiembrie 2000
CAP. 1
Definiţii
ART. 1
Definiţii
În sensul prezentului act:
(i) prin prezenta convenţie se înţelege acest act (1991) al Convenţiei internaţionale pentru protecţia noilor soiuri de plante;
(ii) prin Actul din 1961/1972 se înţelege Convenţia internationala pentru protecţia noilor soiuri de plante din 2 decembrie 1961, modificat prin Actul adiţional din 10 noiembrie 1972;
(iii) prin Actul din 1978 se înţelege Actul din 23 octombrie 1978 al Convenţiei internaţionale pentru protecţia noilor soiuri de plante;
(iv) prin ameliorator se înţelege:
- persoana care a creat sau a descoperit şi a dezvoltat un soi;
- persoana care este angajatorul persoanei susmenţionate sau care a comandat acesteia din urma lucrarea, în cazul în care legislaţia partii contractante respective prevede astfel; sau
- succesorul în drepturi al primei sau al celei de-a doua persoane sus-menţionate, dupã caz;
(v) prin dreptul amelioratorului se înţelege dreptul amelioratorului prevãzut de prezenta convenţie;
(vi) prin soi se înţelege o grupare de plante în cadrul unui singur taxon botanic de rangul cel mai scãzut, grupare care, indiferent dacã sunt îndeplinite în totalitate sau nu condiţiile pentru acordarea dreptului amelioratorului, poate fi:
- definitã prin expresia caracterelor ce rezulta de la un anumit genotip sau combinatie de genotipuri;
- deosebita de orice alta grupare de plante prin expresia a cel puţin unuia dintre acele caractere; şi
- consideratã ca unitate cu privire la capacitatea sa de a fi reprodusa întocmai;
(vii) prin parte contractantã se înţelege un stat sau o organizaţie interguvernamentalã care este parte la prezenta convenţie;
(viii) prin teritoriu, în raport cu o parte contractantã, se înţelege, în cazul în care partea contractantã este un stat, teritoriul acelui stat, iar când partea contractantã este o organizaţie interguvernamentalã, teritoriul pe care se aplica tratatul de constituire a acelei organizaţii interguvernamentale;
(ix) prin autoritate se înţelege autoritatea la care se face referire în art. 30(1)(ii);
(x) prin Uniune se înţelege Uniunea pentru Protecţia Noilor Soiuri de Plante, fondatã prin Actul din 1961 şi menţionatã ulterior în Actul din 1972, Actul din 1978 şi în prezenta Convenţie;
(xi) prin membru al Uniunii se înţelege un stat care este parte la Actul din 1961/1972 sau la Actul din 1978 ori o parte contractantã.
CAP. 2
Obligaţii generale ale pãrţilor contractante
ART. 2
Obligaţia fundamentalã a pãrţilor contractante
Fiecare parte contractantã acorda şi protejeaza drepturile amelioratorilor.
ART. 3
Genuri şi specii care trebuie protejate
(1) [State deja membre ale Uniunii] Fiecare parte contractantã care este legatã prin Actul din 1961/1972 sau prin Actul din 1978 aplica prevederile prezentei convenţii:
(i) la data la care devine legatã prin prezenta convenţie, pentru toate genurile şi speciile de plante la care se aplica la acea data prevederile Actului din 1961/1972 sau ale Actului din 1978; şi
(ii) cel mai târziu la expirarea unei perioade de 5 ani de la acea data, pentru toate genurile şi speciile de plante.
(2) [Noii membri ai Uniunii] Fiecare parte contractantã care nu este legatã prin Actul din 1961/1972 sau prin Actul din 1978 aplica prevederile prezentei convenţii:
(i) la data la care devine legatã prin prezenta convenţie, pentru cel puţin 15 genuri sau specii de plante; şi
(ii) cel mai târziu la expirarea unei perioade de 10 ani de la acea data, pentru toate genurile şi speciile de plante.
ART. 4
Tratament naţional
(1) [Tratament] Fãrã prejudicierea drepturilor prevãzute în prezenta convenţie, cetãţenii unei pãrţi contractante, precum şi persoanele fizice care îşi au domiciliul pe teritoriul acelei pãrţi contractante şi persoanele juridice care îşi au sediul pe respectivul teritoriu beneficiazã pe teritoriul fiecãreia dintre celelalte pãrţi contractante, cu privire la acordarea şi protecţia drepturilor amelioratorilor, de acelaşi tratament care se acorda sau poate sa se acorde ulterior conform legislaţiei acestei alte astfel de pãrţi contractante cetãţenilor acesteia, cu condiţia ca aceşti cetãţeni, persoane fizice sau juridice, sa respecte condiţiile şi formalitãţile impuse cetãţenilor respectivei alte pãrţi contractante.
(2) [Cetãţeni] În sensul paragrafului precedent, prin cetãţeni se înţelege, în cazul în care partea contractantã este un stat, cetãţenii acelui stat, iar în cazul în care partea contractantã este o organizaţie interguvernamentalã, cetãţenii statelor care sunt membre ale acelei organizaţii.
CAP. 3
Condiţii de acordare a dreptului amelioratorului
ART. 5
Condiţii de protecţie
(1) [Criterii de îndeplinit] Dreptul amelioratorului se acorda în cazul în care soiul este:
(i) nou;
(ii) distinct;
(iii) omogen; şi
(iv) stabil.
(2) [Alte condiţii] Acordarea dreptului amelioratorului nu depinde de condiţii suplimentare sau diferite, cu condiţia ca soiul sa fie desemnat printr-o denumire în conformitate cu prevederile art. 20, ca solicitantul sa respecte formalitãţile prevãzute de legislaţia partii contractante la a carei autoritate s-a înregistrat cererea şi cu condiţia sa plãteascã taxele cerute.
ART. 6
Noutate
(1) [Criterii] Soiul este considerat nou dacã la data înregistrãrii cererii pentru acordarea dreptului amelioratorului nu s-a vândut sau nu s-a pus la dispoziţie terţilor material de înmulţire ori material recoltat din soiul respectiv de cãtre ameliorator sau cu consimţãmântul acestuia, în scopul exploatãrii soiului:
(i) pe teritoriul partii contractante în care s-a înregistrat cererea, mai devreme de un an înaintea acelei date; şi
(ii) pe un alt teritoriu decât cel al partii contractante în care s-a înregistrat cererea, mai devreme de 4 ani, sau, în cazul pomilor ori al viţei de vie, mai devreme de 6 ani înainte de data respectiva.
(2) [Soiuri recent create] În cazul în care o parte contractantã aplica prezenta convenţie la un gen sau la o specie de planta pentru care nu a aplicat înainte prezenta convenţie ori un act anterior, se poate considera ca un soi creat recent, existent la data unei astfel de extinderi a protecţiei, îndeplineşte condiţia de noutate definitã în paragraful (1), chiar dacã vânzarea sau punerea la dispoziţie terţilor, descrisã în acel paragraf, a avut loc înainte de termenele definite în acel paragraf.
(3) [Teritoriu, în anumite cazuri] În sensul paragrafului (1), toate pãrţile contractante care sunt state membre ale uneia şi aceleiaşi organizaţii interguvernamentale pot acţiona în comun, în cazul în care reglementãrile acelei organizaţii o cer, pentru asimilarea actelor sãvârşite pe teritoriile statelor membre ale acelei organizaţii cu actele sãvârşite pe propriile teritorii şi în acest caz ele notifica aceasta asimilare secretarului general.
ART. 7
Distinctivitate
Soiul este considerat distinct dacã se deosebeşte în mod clar de orice alt soi a cãrui existenta este de notorietate la data depunerii cererii. În special, se considera ca prin depunerea unei cereri pentru acordarea dreptului amelioratorului sau pentru înscrierea unui alt soi într-un registru oficial pentru soiuri, în orice ţara, acel soi devine de notorietate publica de la data cererii, cu condiţia ca cererea sa conducã la acordarea dreptului amelioratorului sau la înscrierea acelui soi în registrul oficial al soiurilor, dupã cum este cazul.
ART. 8
Omogenitate
Soiul este considerat omogen dacã, sub rezerva unei variatii previzibile, ţinând seama de caracteristicile particulare de înmulţire a acestuia, este suficient de omogen în expresia caracterelor lui relevante.
ART. 9
Stabilitate
Soiul este considerat stabil dacã caracterele sale relevante se menţin neschimbate dupã inmultiri repetate sau, în cazul unui ciclu special de înmulţire, la sfârşitul unui astfel de ciclu.
CAP. 4
Cererea de acordare a dreptului amelioratorului
ART. 10
Depunerea cererilor
(1) [Locul primei cereri] Amelioratorul poate sa aleagã partea contractantã la a carei autoritate doreşte sa depunã prima cerere pentru acordarea dreptului amelioratorului.
(2) [Data cererilor ulterioare] Amelioratorul poate sa solicite autoritãţilor altor pãrţi contractante acordarea dreptului amelioratorului fãrã a aştepta sa i se acorde dreptul amelioratorului de cãtre autoritatea partii contractante la care a fost depusa prima cerere.
(3) [Independenta protecţiei] Nici o parte contractantã nu poate refuza acordarea dreptului amelioratorului şi nici nu poate limita durata acestuia pe motiv ca nu s-a solicitat, s-a refuzat sau a expirat protecţia pentru acelaşi soi în orice alt stat sau organizaţie interguvernamentalã.
ART. 11
Drept de prioritate
(1) [Dreptul; durata acestuia] Orice ameliorator care a depus o cerere pentru protecţia unui soi în una dintre pãrţile contractante (prima cerere), în scopul depunerii unei cereri pentru acordarea dreptului amelioratorului pentru acelaşi soi la autoritatea oricãrei alte pãrţi contractante (cererea ulterioara), beneficiazã de un drept de prioritate de 12 luni. Aceasta perioada se calculeazã de la data depunerii primei cereri. Ziua depunerii nu trebuie inclusã în cea de-a doua perioada.
(2) [Invocarea dreptului] Pentru a beneficia de dreptul de prioritate amelioratorul trebuie sa invoce în cererea ulterioara prioritatea primei cereri. Autoritatea la care s-a depus cererea ulterioara poate solicita amelioratorului sa furnizeze, într-un termen de minimum 3 luni de la data depunerii cererii ulterioare, o copie de pe documentele care constituie prima cerere, certificatã ca autenticã de autoritatea la care aceasta cerere a fost depusa, precum şi mostre sau alte dovezi ca soiul care face obiectul ambelor cereri este acelaşi.
(3) [Documente şi material] Amelioratorului i se acorda o perioada de 2 ani dupã expirarea perioadei de prioritate sau, în cazul în care prima cerere este respinsã ori retrasã, o perioada corespunzãtoare dupã o astfel de respingere sau retragere, pentru a furniza autoritãţii partii contractante la care a depus cererea ulterioara orice informaţii necesare, documente sau materiale cerute în scopul examinãrii conform art. 12, dupã cum prevede legislaţia acelei pãrţi contractante.
(4) [Evenimente care se produc pe durata termenului de prioritate] Evenimentele care se produc pe durata perioadei prevãzute în paragraful (1), cum ar fi depunerea unei alte cereri sau publicarea ori utilizarea soiului care face obiectul primei cereri, nu constituie un motiv pentru respingerea cererii ulterioare. Astfel de evenimente nu dau naştere nici unui drept pentru terţi.
ART. 12
Examinarea cererii
Orice decizie de acordare a dreptului amelioratorului impune o examinare care sa stabileascã conformitatea cu condiţiile art. 5-9. În cadrul examinãrii autoritatea poate cultiva soiul sau poate efectua toate testarile necesare ori poate solicita cultivarea soiului sau efectuarea altor testãri necesare ori poate lua în considerare rezultatele testarilor de creştere sau alte încercãri deja efectuate. În scopul examinãrii autoritatea poate solicita amelioratorului sa furnizeze toate informaţiile, documentele sau materialele necesare.
ART. 13
Protecţie provizorie
Fiecare parte contractantã ia mãsuri pentru protejarea intereselor amelioratorului în perioada dintre depunerea sau publicarea cererii de acordare a dreptului amelioratorului şi acordarea dreptului. Astfel de mãsuri au ca efect faptul ca titularul dreptului amelioratorului este cel puţin îndreptãţit la o remuneraţie echitabila din partea oricãrei persoane care în decursul acelei perioade a sãvârşit acte care, prin acordarea dreptului, necesita autorizarea amelioratorului, conform prevederilor art. 14. O parte contractantã poate sa prevadã ca acele mãsuri sa aibã efect numai în privinta persoanelor cãrora amelioratorul le-a notificat depunerea cererii.
CAP. 5
Drepturile amelioratorului
ART. 14
Sfera de întindere a dreptului amelioratorului
(1) [Acte privitoare la materialul de înmulţire] a) Sub rezerva art. 15 şi 16, urmãtoarele acte cu privire la materialul de înmulţire din soiul protejat necesita autorizarea amelioratorului:
(i) producerea sau reproducerea (multiplicarea);
(ii) condiţionarea în scopul inmultirii (propagarii);
(iii) oferirea spre vânzare;
(iv) vânzarea sau alta forma de comercializare;
(v) exportul;
(vi) importul;
(vii) depozitarea pentru oricare dintre scopurile menţionate la pct. (i)-(vi) de mai sus.
b) Amelioratorul poate sa îşi dea autorizarea în anumite condiţii şi limite.
(2) [Acte cu privire la materialul recoltat] Sub rezerva art. 15 şi 16, actele la care se referã pct. (i)-(vii) din paragraful (1)a) privitor la materialul recoltat, incluzând plante întregi şi pãrţi de plante, obţinute prin utilizarea neautorizata a materialului de înmulţire din soiul protejat, necesita autorizarea amelioratorului, cu excepţia cazului în care amelioratorul a avut posibilitatea sa îşi exercite dreptul cu privire la respectivul material de înmulţire.
(3) [Acte cu privire la anumite produse] Fiecare parte contractantã poate institui prevederi conform cãrora, sub rezerva art. 15 şi 16, actele menţionate la pct. (i)-(vii) din paragraful (1)a) în legatura cu produse realizate direct din materialul recoltat al soiului protejat aflat sub incidenta prevederilor paragrafului (2) prin utilizarea neautorizata a respectivului material recoltat necesita autorizarea amelioratorului, cu excepţia cazului în care amelioratorul a avut posibilitatea sa îşi exercite dreptul cu privire la respectivul material recoltat.
(4) [Eventuale acte adiţionale] Fiecare parte contractantã poate institui prevederi conform cãrora, sub rezerva art. 15 şi 16, şi alte acte în afarã celor menţionate la pct. (i)-(vii) din paragraful (1)a), sa necesite autorizarea amelioratorului.
(5) [Soiuri esenţial derivate şi anumite alte soiuri]
a) Prevederile paragrafelor (1)-(4) se aplica, de asemenea, referitor la:
(i) soiurile care sunt esenţial derivate din soiul protejat, în cazul în care soiul protejat nu este el însuşi un soi esenţial derivat;
(ii) soiurile care nu se disting în mod clar, în conformitate cu art. 7, de soiul protejat; şi
(iii) soiurile a cãror producere necesita utilizarea repetatã a soiului protejat.
b) În sensul subparagrafului a)(i), un soi este considerat esenţial derivat dintr-un alt soi (soiul iniţial) în cazul în care:
(i) este predominant derivat din soiul iniţial sau dintr-un soi care este el însuşi derivat în mod predominant din soiul iniţial, mentinandu-şi totodatã expresia caracterelor esenţiale care rezulta din genotipul sau combinatia de genotipuri ale soiului iniţial;
(ii) se distinge în mod clar de soiul iniţial; şi
(iii) cu excepţia diferenţelor care rezulta din actul de derivare, este în conformitate cu soiul iniţial în expresia caracterelor esenţiale care rezulta din genotipul sau combinatia de genotipuri ale soiului iniţial.
c) Soiurile esenţial derivate pot fi obţinute, de exemplu, prin selecţia unui mutant natural sau indus ori a unei variante somaclonale, selecţia unei variante individuale din plantele soiului iniţial, retroincrucisari sau transformarea prin inginerie genetica.
ART. 15
Excepţii de la dreptul amelioratorului
(1) [Excepţii obligatorii] Dreptul amelioratorului nu se extinde la:
(i) acte sãvârşite în mod particular şi pentru scopuri necomerciale;
(ii) acte sãvârşite pentru scopuri experimentale; şi
(iii) acte sãvârşite în scopul creãrii altor soiuri şi, exceptând cazurile în care se aplica prevederile art. 14 (5), acte la care se referã art. 14 (1)-(4) cu privire la astfel de alte soiuri.
(2) [Excepţii opţionale] În pofida prevederilor art. 14, fiecare parte contractantã poate, în anumite limite rezonabile şi sub rezerva salvgardarii intereselor legitime ale amelioratorului, sa restrângã dreptul amelioratorului asupra oricãrui soi, pentru a permite fermierilor sa foloseascã pentru înmulţire, pe proprietãţile lor, produsul recoltat obţinut prin plantarea pe proprietãţile lor a soiului protejat sau a unui soi prevãzut în art. 14 (5) a) (i) sau (ii).
ART. 16
Epuizarea dreptului amelioratorului
(1) [Epuizarea dreptului] Dreptul amelioratorului nu se extinde la acte referitoare la orice material din soiul protejat sau dintr-un soi la care se referã prevederile art. 14 (5), care a fost vândut sau comercializat în alt mod de cãtre ameliorator ori cu consimţãmântul acestuia pe teritoriul partii contractante în discuţie, sau la orice material derivat din respectivul material, cu excepţia cazurilor în care astfel de acte:
(i) presupun înmulţirea în continuare a soiului în discuţie; sau
(ii) presupun un export de material al soiului, care sa permitã înmulţirea soiului într-o ţara care nu protejeaza soiurile genului sau speciei de plante din care face parte soiul, exceptând cazurile în care materialul exportat este destinat consumului.
(2) [Semnificatia termenului "material"] În sensul paragrafului (1), material înseamnã, în legatura cu un soi:
(i) material de înmulţire de orice fel;
(ii) material recoltat, inclusiv plante întregi sau pãrţi din plante; şi
(iii) orice produs fãcut direct din materialul recoltat.
(3) [Teritoriu, în anumite cazuri] În sensul paragrafului (1), toate pãrţile contractante care sunt state membre ale uneia şi aceleiaşi organizaţii interguvernamentale pot acţiona în comun, în cazul în care reglementãrile acelei organizaţii o cer, pentru asimilarea actelor sãvârşite pe teritoriile statelor membre ale acelei organizaţii cu actele sãvârşite pe propriile lor teritorii şi, în acest caz, notifica în consecinta secretarului general.
ART. 17
Restrictii în exercitarea dreptului amelioratorului
(1) [Interesul public] Exceptând cazurile în care se prevede în mod expres în prezenta convenţie, nici o parte contractantã nu poate limita exercitarea libera a dreptului amelioratorului pentru alte motive decât cele de interes public.
(2) [Remuneraţie echitabila] Când orice astfel de restrictie are efectul de a autoriza un terţ sa îndeplineascã orice act pentru care se solicita autorizaţia amelioratorului, partea contractantã în cauza ia toate mãsurile necesare pentru ca amelioratorul sa primeascã o remuneraţie echitabila.
ART. 18
Mãsuri de reglementare comercialã
Dreptul amelioratorului este independent de orice mãsuri luate de o parte contractantã pentru a reglementa pe teritoriul ei producerea, omologarea şi comercializarea de material al soiurilor sau importul ori exportul unui astfel de material. În orice caz, astfel de mãsuri nu afecteazã aplicarea prevederilor prezentei convenţii.
ART. 19
Durata dreptului amelioratorului
(1) [Perioada de protecţie] Dreptul amelioratorului este acordat pentru o perioada fixa.
(2) [Perioada minima] Respectiva perioada nu va fi mai scurta de 20 de ani de la data acordãrii dreptului amelioratorului. Pentru pomi şi vita de vie respectiva perioada nu va fi mai scurta de 25 de ani de la data respectiva.
CAP. 6
Denumirea soiului
ART. 20
Denumirea soiului
(1) [Desemnarea soiurilor prin denumire; utilizarea denumirii] a) Soiul este desemnat printr-o denumire care va fi propria sa desemnare generica.
b) Fiecare parte contractantã va lua mãsurile necesare, sub rezerva paragrafului (4), pentru ca nici un drept asupra desemnãrii înregistrate ca denumire a soiului sa nu împiedice utilizarea libera a denumirii soiului, chiar dupã expirarea dreptului amelioratorului.
(2) [Caracteristicile denumirii] Denumirea trebuie sa permitã identificarea soiului. Denumirea nu trebuie sa conţinã doar cifre, exceptând cazurile în care acest lucru este o practica stabilitã pentru identificarea soiurilor. Denumirea nu trebuie sa fie susceptibilã de a induce în eroare sau de a crea confuzii în legatura cu caracteristicile, valoarea ori identitatea soiului sau identitatea amelioratorului. În special, trebuie sa fie diferita de orice denumire care desemneazã, pe teritoriul oricãrei pãrţi contractante, un soi existent din aceeaşi specie de plante sau dintr-o specie foarte inrudita.
(3) [Înregistrarea denumirii] Denumirea soiului este înaintatã de cãtre ameliorator autoritãţii competente. Dacã se constata ca denumirea nu satisface cerinţele paragrafului (2), autoritatea refuza sa o înregistreze şi îi cere amelioratorului sa propunã o alta denumire în cadrul unei perioade prescrise. Denumirea este înregistratã de autoritate în momentul în care se acorda dreptul amelioratorului.
(4) [Drepturi anterioare ale terţilor] Drepturile anterioare ale terţilor nu sunt afectate. Dacã datoritã unui drept anterior utilizarea denumirii unui soi este interzisã unei persoane care, în conformitate cu prevederile paragrafului (7), este obligatã sa o utilizeze, autoritatea solicita amelioratorului sa prezinte o alta denumire pentru soi.
(5) [Aceeaşi denumire în toate pãrţile contractante] Un soi trebuie prezentat tuturor pãrţilor contractante sub aceeaşi denumire. Autoritatea fiecãrei pãrţi contractante înregistreazã denumirea astfel prezentatã, exceptând cazul în care considera ca denumirea este necorespunzãtoare pe cuprinsul teritoriului ei. În cel de-al doilea caz ea va cere amelioratorului sa prezinte o alta denumire.
(6) [Informarea între autoritãţile pãrţilor contractante] Autoritatea unei pãrţi contractante ia mãsurile necesare ca autoritãţile tuturor celorlalte pãrţi contractante sa fie informate în problemele privind denumirile soiului, în special prezentarea, înregistrarea şi anularea denumirilor. Orice autoritate îşi poate adresa observaţiile, când este cazul, privind înregistrarea unei denumiri, autoritãţii care a comunicat acea denumire.
(7) [Obligaţia de a folosi o denumire] Orice persoana care în cadrul teritoriului unei pãrţi contractante oferã spre vânzare sau comercializeazã material de înmulţire dintr-un soi protejat în cadrul acelui teritoriu este obligatã sa foloseascã denumirea acelui soi chiar şi dupã expirarea dreptului amelioratorului asupra acelui soi, exceptând cazurile în care, conform prevederilor paragrafului (4), drepturi anterioare nu se opun unei astfel de utilizãri.
(8) [Indicaţii folosite în asociere cu denumirile] Când un soi este oferit spre vânzare sau comercializat, este permis sa se asocieze denumirii înregistrate a soiului o marca, un nume comercial sau alte indicaţii similare. În cazul în care se asociaza o astfel de indicaţie, denumirea trebuie sa fie totuşi uşor de recunoscut.
CAP. 7
Nulitatea şi decãderea din drepturi a amelioratorului
ART. 21
Nulitatea dreptului amelioratorului
(1) [Motive de nulitate] Fiecare parte contractantã declara nul şi neavenit dreptul amelioratorului acordat de ea, când se stabileşte:
(i) ca nu au fost îndeplinite condiţiile stipulate în art. 6 sau 7 la data acordãrii dreptului amelioratorului;
(ii) ca nu au fost îndeplinite condiţiile stipulate în art. 8 sau 9 la data acordãrii dreptului amelioratorului, în cazul în care acordarea dreptului amelioratorului s-a bazat în mod esenţial pe informaţii şi documente furnizate de ameliorator; sau
(iii) ca dreptul amelioratorului a fost acordat unei persoane care nu este indreptatita la acesta, exceptând cazul în care este transmis unei persoane care este indreptatita la acesta.
(2) [Excluderea altor motive] Nici un drept al amelioratorului nu se declara nul şi neavenit din alte motive decât cele la care se face referire în paragraful (1).
ART. 22
Decãderea din drepturi a amelioratorului
(1) [Motive de anulare] a) Fiecare parte contractantã poate sa decada amelioratorul din dreptul acordat de aceasta, dacã se stabileşte ca nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în art. 8 sau 9.
b) În plus, fiecare parte contractantã poate sa decada amelioratorul din dreptul acordat de aceasta dacã, dupã ce i s-a solicitat acest lucru şi într-o perioada prescrisã:
(i) amelioratorul nu furnizeazã autoritãţii competente informaţiile, documentele sau materialul considerat necesar pentru verificarea menţinerii soiului;
(ii) amelioratorul nu plãteşte taxele care trebuie plãtite pentru menţinerea în vigoare a dreptului sau; sau
(iii) amelioratorul nu propune o alta denumire corespunzãtoare, în cazul în care denumirea soiului este anulatã dupã acordarea dreptului.
(2) [Excluderea altor motive] Nici un ameliorator nu poate fi decãzut din dreptul sau pentru alte motive decât cele menţionate în paragraful (1).
CAP. 8
Uniunea
ART. 23
Membri
Pãrţile contractante sunt membri ai Uniunii.
ART. 24
Statut juridic şi sediu
(1) [Personalitate juridicã] Uniunea are personalitate juridicã.
(2) [Capacitate juridicã] Uniunea se bucura, pe teritoriul fiecãrei pãrţi contractante, în conformitate cu legile aplicabile pe teritoriul respectiv, de capacitatea juridicã necesarã pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii şi pentru exercitarea funcţiilor sale.
(3) [Sediul] Sediul Uniunii şi al organelor sale permanente este la Geneva.
(4) [Acord de sediu] Uniunea are un acord de sediu cu Confederatia Elvetiana.
ART. 25
Organe
Organele permanente ale Uniunii sunt Consiliul şi Oficiul Uniunii.
ART. 26
Consiliul
(1) [Componenta] Consiliul se compune din reprezentanţi ai membrilor Uniunii. Fiecare membru al Uniunii îşi numeşte un reprezentant la Consiliu şi un supleant. Reprezentanţii sau supleanţii pot fi insotiti de asistenţi ori de consilieri.
(2) [Funcţionari] Consiliul alege un preşedinte şi un prim-vicepreşedinte dintre membrii sãi. El poate alege alţi vicepreşedinţi. Prim-vicepreşedintele ia locul preşedintelui în cazul în care acesta din urma se afla în imposibilitatea de a-şi îndeplini îndatoririle. Preşedintele deţine funcţia pe o durata de 3 ani.
(3) [Sesiuni] Consiliul se întruneşte la convocarea preşedintelui. O şedinţa ordinarã a Consiliului se tine anual.
În plus, preşedintele poate convoca Consiliul la dorinta sa; el îl convoacã, în termen de 3 luni, dacã o treime din numãrul membrilor Uniunii solicita acest lucru.
(4) [Observatori] Statele care nu sunt membre ale Uniunii pot fi invitate în calitate de observatori la reuniunile Consiliului. La astfel de reuniuni pot fi invitaţi şi alţi observatori, precum şi experţi.
(5) [Sarcini] Sarcinile Consiliului sunt:
(i) de a studia mãsurile corespunzãtoare pentru a apara interesele şi pentru a incuraja dezvoltarea Uniunii;
(ii) de a stabili regulile sale de procedura;
(iii) de a numi secretarul general şi, dacã considera necesar, un vicesecretar general şi de a stabili termenele pentru numirea fiecãruia;
(iv) de a examina un raport anual asupra activitãţilor Uniunii şi de stabili programul pentru viitoarea sa activitate;
(v) de a da secretarului general toate instrucţiunile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor Uniunii;
(vi) de a stabili regulile administrative şi financiare ale Uniunii;
(vii) de a examina şi de a aproba bugetul Uniunii şi de a fixa contribuţia fiecãrui membru al Uniunii;
(viii) de a examina şi de a aproba conturile prezentate de secretarul general;
(ix) de a fixa data şi locul conferinţelor la care se face referire în art. 38 şi de a lua mãsurile necesare pentru pregãtirea lor; şi
(x) în general, de a lua toate deciziile pentru a asigura funcţionarea eficienta a Uniunii.
(6) [Voturi] a) Fiecare membru al Uniunii, care este un stat, are un vot în Consiliu.
b) Orice parte contractantã care este o organizaţie interguvernamentalã poate sa exercite dreptul de vot al statelor sale membre care sunt membre ale Uniunii, în aspecte care ţin de competenta ei. O astfel de organizaţie interguvernamentalã nu exercita drepturile de vot ale statelor sale membre dacã statele sale membre îşi exercita dreptul lor de vot şi viceversa.
(7) [Majoritãţi] Orice decizie a Consiliului necesita o majoritate simpla de voturi exprimate, cu condiţia ca orice decizie a Consiliului conform paragrafelor (5)(ii), (vi) şi (vii) şi conform art. 28 (3), 29 (5) b) şi 38 (1) sa necesite trei pãtrimi din numãrul voturilor exprimate. Abtinerile nu se considera voturi.
ART. 27
Biroul Uniunii
(1) [Sarcinile şi conducerea Biroului] Biroul Uniunii îndeplineşte toate îndatoririle şi sarcinile care i-au fost încredinţate de Consiliu. Acesta se afla sub conducerea secretarului general.
(2) [Îndatoririle secretarului general] Secretarul general rãspunde în fata Consiliului; el rãspunde de îndeplinirea deciziilor Consiliului. El supune bugetul Uniunii spre aprobare Consiliului şi rãspunde de aplicarea acestuia. El face rapoarte cãtre Consiliu privind administraţia sa, activitãţile şi poziţia financiarã a Uniunii.
(3) [Personal] Sub rezerva prevederilor art. 26 (5) (iii), condiţiile de numire şi de angajare a personalului necesar pentru îndeplinirea eficienta a sarcinilor Biroului Uniunii sunt stabilite prin reglementãri administrative şi financiare.
ART. 28
Limbi oficiale
(1) [Limbile Biroului] Biroul Uniunii utilizeazã în îndeplinirea îndatoririlor sale limbile engleza, franceza, germanã şi spaniola.
(2) [Limbile oficiale la anumite reuniuni] Reuniunile Consiliului şi conferinţele de revizuire se susţin în cele patru limbi.
(3) [Alte limbi oficiale] Consiliul poate decide dacã sunt utilizate şi alte limbi.
ART. 29
Finanţe
(1) [Venituri] Cheltuielile Uniunii sunt acoperite din:
(i) contribuţiile anuale ale statelor membre ale Uniunii;
(ii) plati încasate pentru serviciile prestate;
(iii) diferite încasãri.
(2) [Contribuţii: unitãţi] a) Cota-parte din totalul contribuţiilor anuale care revine fiecãrui stat membru al Uniunii se stabileşte prin raportarea la cheltuielile totale care trebuie acoperite din contribuţiile statelor membre ale Uniunii şi la numãrul de unitãţi de contribuţie aplicabile acestuia conform paragrafului (3). Cota-parte respectiva se calculeazã conform paragrafului (4).
b) Numãrul unitãţilor de contribuţie se exprima în numere întregi sau în fractii ale acestora, cu condiţia ca nici o fractie sa nu fie mai mica de o cincime.
(3) [Contribuţii: cota fiecãrui membru] a) Numãrul unitãţilor de contribuţie aplicabil fiecãrui membru al Uniunii care este parte la Actul din 1961/1972 sau la Actul din 1978 la data la care devine legat prin prezenta convenţie este acelaşi cu numãrul aplicabil acestuia imediat înaintea datei respective.
b) Orice alt stat membru al Uniunii, în momentul aderãrii sale la Uniune, indica într-o declaraţie adresatã secretarului general numãrul de unitãţi de contribuţie care i se aplica.
c) Orice stat membru al Uniunii poate în orice moment sa indice într-o declaraţie adresatã secretarului general un numãr de unitãţi de contribuţie diferit de numãrul aplicabil acestuia conform subparagraful a) sau b). O astfel de declaraţie, dacã este facuta în timpul primelor 6 luni ale anului calendaristic, produce efecte de la începutul urmatorului an calendaristic; în caz contrar, produce efecte de la începutul celui de-al doilea an calendaristic care urmeazã anului în care a fost facuta declaraţia.
(4) [Contribuţii: calculul cotelor] a) Pentru fiecare perioada bugetarã suma corespunzãtoare unei unitãţi de contribuţie se obţine prin împãrţirea sumei totale a cheltuielilor care trebuie acoperite în perioada respectiva din contribuţiile statelor membre ale Uniunii la numãrul total de unitãţi aplicabile acelor state membre ale Uniunii.
b) Cuantumul contribuţiei fiecãrui stat membru al Uniunii se obţine prin înmulţirea cuantumului corespunzãtor unei unitãţi de contribuţie cu numãrul unitãţilor de contribuţie aplicabile acelui stat membru al Uniunii.
(5) [Restante în plata contribuţiei] a) Un stat membru al Uniunii care este în restanta cu plata contribuţiei nu poate, sub rezerva subparagrafului b), sa îşi exercite dreptul de vot în cadrul Consiliului dacã cuantumul restantelor sale este egal cu sau depãşeşte cuantumul contribuţiei datorate de acesta pentru întregul an precedent. Suspendarea dreptului la vot nu scuteşte un astfel de stat membru al Uniunii de obligaţiile sale în baza prezentei convenţii şi nu îl priveaza de nici un alt drept care decurge din aceasta.
b) Consiliul poate permite numitului stat membru al Uniunii sa îşi continue exercitarea dreptului de vot dacã şi atâta timp cat Consiliul are cunostinta de faptul ca întârzierea de plata se datoreazã unor condiţii excepţionale şi inevitabile.
(6) [Verificarea conturilor] Verificarea conturilor Uniunii este efectuatã de un stat membru al Uniunii, dupã cum se prevede în reglementãrile administrative şi financiare. Un astfel de stat membru al Uniunii este desemnat de Consiliu, cu acordul acestuia.
(7) [Contribuţii ale organizaţiilor interguvernamentale] Orice parte contractantã care este o organizaţie interguvernamentalã nu este obligatã sa plãteascã contribuţii. Dacã, cu toate acestea, ea decide sa plãteascã contribuţia, se aplica în consecinta prevederile paragrafelor (1)-(4).
CAP. 9
Aplicarea convenţiei; alte acorduri
ART. 30
Aplicarea convenţiei
(1) [Mãsuri de aplicare] Fiecare parte contractantã adopta toate mãsurile necesare pentru aplicarea prezentei convenţii, în special:
(i) prevede mãsuri juridice adecvate pentru a asigura respectarea efectivã a drepturilor amelioratorilor;
(ii) stabileşte o autoritate cãreia sa i se încredinţeze sarcina de a acorda drepturile amelioratorilor sau încredinţeazã acea sarcina unei autoritãţi stabilite de o alta parte contractantã;
(iii) asigura informarea publicului prin publicarea regulatã a informaţiilor referitoare la:
- cererile şi acordarile drepturilor amelioratorilor;
şi
- denumiri propuse şi aprobate.
(2) [Conformitatea legislativã] Se înţelege ca la depunerea instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dupã caz, fiecare stat sau organizaţie interguvernamentalã trebuie sa fie în mãsura, conform legislaţiei sale, ca prevederile prezentei convenţii sa producã efecte.
ART. 31
Relaţii între pãrţile contractante şi statele legate prin acte anterioare
(1) [Relaţiile dintre statele legate prin prezenta convenţie] Între statele membre ale Uniunii care sunt legate atât prin prezenta convenţie, cat şi prin orice act anterior al convenţiei se aplica numai prezenta convenţie.
(2) [Relaţii posibile cu statele care nu sunt legate prin prezenta convenţie] Orice stat membru al Uniunii care nu este legat prin prezenta convenţie poate declara printr-o notificare adresatã secretarului general ca în relaţiile sale cu fiecare membru al Uniunii legat numai prin prezenta convenţie va aplica actul cel mai recent prin care este legat. De la expirarea termenului de o luna de la data unei astfel de notificãri şi pana în momentul în care statul membru al Uniunii care face declaraţia devine legat prin prezenta convenţie respectivul membru al Uniunii aplica actul cel mai recent prin care este legat în relaţiile sale cu fiecare dintre membrii Uniunii legat numai prin prezenta convenţie, în timp ce acesta din urma aplica prezenta convenţie cu privire la cel dintâi.
ART. 32
Acorduri speciale
Membrii Uniunii îşi rezerva dreptul de a încheia între ei acorduri speciale privind protecţia soiurilor, în mãsura în care aceste acorduri nu contravin prevederilor prezentei convenţii.
CAP. 10
Dispoziţii finale
ART. 33
Semnare
Prezenta convenţie este deschisã pentru semnare de cãtre orice stat care este membru al Uniunii la data adoptãrii sale. Convenţia rãmâne deschisã pentru semnare pana la 31 martie 1992.
ART. 34
Ratificare, acceptare sau aprobare; aderare
(1)[State şi unele organizaţii interguvernamentale]
a) Orice stat poate, conform prevederilor prezentului articol, sa devinã parte la prezenta convenţie.
b) Orice organizaţie interguvernamentalã poate, conform prevederilor prezentului articol, sa devinã parte la prezenta convenţie dacã:
(i) are competenta cu privire la aspectele reglementate de prezenta convenţie;
(ii) are propria legislaţie care prevede acordarea şi protecţia drepturilor amelioratorilor care leagã toate statele sale membre; şi
(iii) a fost autorizata în mod corespunzãtor, în conformitate cu prevederile sale interne, sa adere la prezenta convenţie.
(2) [Instrument de accesiune] Orice stat care a semnat prezenta convenţie devine parte la aceasta prin depunerea unui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a prezentei convenţii. Orice stat care nu a semnat prezenta convenţie şi orice organizaţie interguvernamentalã devine parte la aceasta prin depunerea unui instrument de aderare la prezenta convenţie. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare se depun la secretarul general.
(3) [Avizul Consiliului] Orice stat care nu este membru al Uniunii şi orice organizaţie interguvernamentalã, înainte de a îşi depune instrumentul de aderare, solicita Consiliul sa îşi dea avizul cu privire la conformitatea legislaţiei sale cu prevederile prezentei convenţii. Dacã decizia privind avizul este pozitiva, instrumentul de aderare poate fi depus.
ART. 35
Rezerve
(1) [Principiu] Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului (2) nu se admit rezerve fata de prezenta convenţie.
(2) [Excepţia posibila] a) În pofida prevederilor art. 3 (1), orice stat care în momentul în care devine parte la prezenta convenţie este parte la Actul din 1978 şi care în privinta soiurilor înmulţite asexuat asigura protecţie printr-un alt titlu de proprietate industriala decât dreptul amelioratorului are dreptul sa procedeze astfel în continuare fãrã sa aplice prezenta convenţie la acele soiuri.
b) Orice stat care se foloseşte de acel drept, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dupã caz, notifica în consecinta secretarului general. Acelaşi stat poate sa retragã în orice moment acea notificare.
ART. 36
Comunicãri privind legislaţia, genurile şi speciile protejate; informaţii pentru publicare
(1) [Notificarea iniţialã] În momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare a prezentei convenţii ori de aderare la aceasta, dupã caz, orice stat sau organizaţie interguvernamentalã notifica secretarului general:
(i) legislaţia proprie care guverneazã drepturile amelioratorilor; şi
(ii) lista cuprinzând genurile şi speciile de plante cãrora li se vor aplica prevederile prezentei convenţii la data la care va deveni legat prin prezenta convenţie.
(2) [Notificarea modificãrilor] Fiecare parte contractantã notifica cu promptitudine secretarului general:
(i) orice modificãri ale legislaţiei sale care reglementeazã drepturile amelioratorilor; şi
(ii) orice extindere a aplicãrii prezentei convenţii la genuri şi specii de plante suplimentare.
(3) [Publicarea informatiei] Secretarul general, pe baza comunicãrilor primite de la fiecare parte contractantã implicata, publica informaţii privind:
(i) legislaţia care guverneazã drepturile amelioratorilor şi orice modificãri în acea legislaţie; şi
(ii) lista cuprinzând genurile şi speciile de plante, menţionatã în paragraful (1) (ii), şi orice extindere menţionatã în paragraful (2) (ii).
ART. 37
Intrarea în vigoare; imposibilitatea de aderare la acte anterioare
(1) [Intrarea în vigoare iniţialã] Prezenta convenţie intra în vigoare la o luna dupã ce 5 state şi-au depus instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dupã caz, cu condiţia ca cel puţin 3 dintre numitele instrumente sa fi fost depuse de state care sunt parte la Actul din 1961/1972 sau la Actul din 1978.
(2) [Intrarea în vigoare ulterioara] Orice stat care nu se încadreazã în prevederile paragrafului (1) sau orice organizaţie interguvernamentalã devine legatã prin prezenta convenţie la o luna de la data depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dupã caz.
(3) [Imposibilitatea de a adera la Actul din 1978] Nu se poate depune nici un instrument de aderare la Actul din 1978 dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii conform paragrafului (1), cu excepţia faptului ca orice stat care este considerat ţara în curs de dezvoltare în conformitate cu practica stabilitã a Adunãrii Generale a Naţiunilor Unite poate depune un astfel de instrument pana la 31 decembrie 1995 şi ca orice alt stat poate depune un astfel de instrument pana la 31 decembrie 1993, chiar dacã prezenta convenţie intra în vigoare înaintea acelei date.
ART. 38
Revizuirea convenţiei
(1) [Conferinţa] Prezenta convenţie poate fi revizuitã de o conferinţa a membrilor Uniunii. Convocarea unei astfel de conferinţe este decisa de Consiliu.
(2) [Cvorum şi majoritate] Procedurile unei conferinţe produc efecte numai dacã cel puţin jumãtate din numãrul statelor membre ale Uniunii sunt reprezentate la conferinţa. Este necesar ca o majoritate de trei sferturi din numãrul statelor membre ale Uniunii sa fie prezente şi sa voteze la conferinţa pentru adoptarea oricãrei revizuiri.
ART. 39
Denunţare
(1) [Notificãri] Orice parte contractantã poate denunta prezenta convenţie printr-o notificare adresatã secretarului general. Secretarul general notifica cu promptitudine tuturor membrilor Uniunii primirea acelei notificãri.
(2) [Acte anterioare] Notificarea denunţãrii prezentei convenţii este consideratã, de asemenea, ca notificarea denunţãrii oricãrui act anterior prin care este legatã partea contractantã care denunta prezenta convenţie.
(3) [Data producerii de efecte] Denunţarea produce efecte la sfârşitul anului calendaristic care urmeazã anului în care s-a primit notificarea de cãtre secretarul general.
(4) [Drepturi dobândite] Denunţarea nu afecteazã nici un drept dobândit în legatura cu un soi în baza prezentei convenţii sau a altui act anterior, înainte de data la care denunţarea produce efecte.
ART. 40
Menţinerea drepturilor dobândite
Prezenta convenţie nu limiteazã drepturile existente ale amelioratorilor în baza legilor pãrţilor contractante ori în baza oricãrui act anterior sau a oricãrui alt acord, altul decât prezenta convenţie, încheiat între membrii Uniunii.
ART. 41
Originalul şi textele oficiale ale convenţiei
(1) [Originalul] Prezenta convenţie este semnatã într-un singur exemplar original în limbile engleza, franceza şi germanã, textul în limba franceza fiind cel care prevaleazã în caz de inadvertente între diferitele texte. Originalul este depus la secretarul general.
(2) [Textele oficiale] Secretarul general, dupã consultarea cu guvernele interesate, stabileşte texte oficiale ale prezentei convenţii în limbile arabã, italiana, japoneza, olandeza, şi spaniola şi în alte limbi pe care Consiliul le poate desemna.
ART. 42
Funcţiile depozitarului
(1) [Transmiterea copiilor] Secretarul general transmite copii autentificate de pe prezenta convenţie tuturor statelor şi organizaţiilor interguvernamentale care au fost reprezentate la Conferinţa diplomaticã care a adoptat prezenta convenţie şi, la cerere, oricãrui alt stat sau oricãrei organizaţii interguvernamentale.
(2) [Înregistrare] Secretarul general înregistreazã prezenta convenţie la Secretariatul Naţiunilor Unite.
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
