Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
------
*) Traducere.
Statele parti la prezenta conventie,
avind in vedere scopurile si principiile Cartei Natiunilor Unite privind mentinerea pacii si securitatii internationale si dezvoltarea relatiilor amicale si a cooperarii intre state,
recunoscind indeosebi ca fiecare are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale asa cum s-a prevazut in Declaratia universala a drepturilor omului si in Pactul international referitor la drepturile civile si politice,
reafirmind principiul egalitatii in drepturi a popoarelor si dreptul lor de a dispune de propria lor soarta consacrat in Carta Natiunilor Unite si in Declaratia referitoare la principiile dreptului international privind relatiile amicale si cooperarea intre state conform Cartei Natiunilor Unite, precum si in celelalte rezolutii pertinente ale adunarii generale,
considerind ca luarea de ostatici este un delict care preocupa in mod serios comunitatea internationala si ca, in conformitate cu dispozitiile prezentei conventii, oricine comite un act de luare de ostatici trebuie sa fie urmarit sau extradat,
convinse de necesitatea urgenta a dezvoltarii unei cooperari internationale intre state in ceea ce priveste elaborarea si adoptarea de masuri eficace menite sa previna, sa reprime si sa pedepseasca toate actele de luare de ostatici ca manifestari ale terorismului international,
au convenit asupra celor ce urmeaza:
ART. 1
1. Comite infractiunea de luare de ostatici in sensul prezentei conventii oricine sechestreaza o persoana (in cele ce urmeaza denumita ostatic) sau o detine si o ameninta ca o va omori, o va rani sau ca va continua sa o detina pentru a constringe o parte terta si anume un stat, o organizatie internationala interguvernamentala, o persoana fizica sau morala ori un grup de persoane, sa indeplineasca un act oarecare sau sa se abtina de la un asemenea act, ca o conditie explicita sau implicita a punerii in libertate a ostaticului.
2. Comite, de asemenea, o infractiune in sensul prezentei conventii, oricine:
a) incearca sa comita un act de luare de ostatici; sau
b) devine complicele unei persoane care comite sau incearca sa comita un act de luare de ostatici.
ART. 2
Orice stat parte sanctioneaza infractiunile prevazute la art. 1 cu pedepse adecvate care iau in considerare natura grava a acestor infractiuni.
ART. 3
1. Statul parte pe teritoriul caruia ostaticul este detinut de autorul infractiunii ia toate masurile pe care le considera potrivite pentru ameliorarea soartei ostaticului, indeosebi pentru a asigura eliberarea sa si, la nevoie, a-i inlesni plecarea dupa punerea lui in libertate.
2. Daca un obiect detinut de autorul infractiunii ca urmare a luarii de ostatici ajunge sa fie detinut de un stat parte, acesta il restituie, indata ce este posibil, dupa caz, ostaticului sau partii terte vizate la art. 1, ori autoritatilor lor respective.
ART. 4
Statele parti colaboreaza la prevenirea infractiunilor prevazute la art. 1, indeosebi:
a) luind toate masurile posibile spre a se preveni pregatirea, pe teritoriile lor respective, a acestor infractiuni destinate a fi comise in cuprinsul sau in afara teritoriului lor, inclusiv masuri tinzind sa interzica pe teritoriul lor activitatile ilegale ale indivizilor, grupurilor si organizatiilor care incurajeaza, atita, organizeaza sau comit acte de luare de ostatici;
b) facind schimb de informatii si coordonind masurile administrative si altele ce urmeaza a fi luate, daca este cazul, pentru a se preveni savirsirea acestor infractiuni.
ART. 5
1. Orice stat parte ia masurile necesare pentru a-si stabili competenta de a judeca infractiunile prevazute la art. 1, care sint comise:
a) pe teritoriul sau sau la bordul unei nave sau al unei aeronave inmatriculate in acel stat;
b) de catre unul dintre resortisantii sai sau, daca acel stat considera indicat, de catre apatrizii care au resedinta obisnuita pe teritoriul sau;
c) pentru a-l constringe sa indeplineasca un act oarecare sau sa se abtina de la un asemenea act; sau
d) impotriva unui ostatic care este resortisantul acelui stat, cind acesta considera indicat.
2. De asemenea, orice stat parte ia masurile necesare pentru a-si stabili competenta de a judeca infractiunile prevazute la art. 1 in cazul in care autorul prezumat al infractiunii se afla pe teritoriul sau si daca statul nu-l extradeaza unuia dintre statele vizate la paragraful 1 al prezentului articol.
3. Prezenta conventie nu exclude o competenta penala exercitata in virtutea legislatiei interne.
ART. 6
1. Daca apreciaza ca circumstantele justifica acest lucru, orice stat parte pe teritoriul caruia se afla autorul prezumat al infractiunii asigura, in conformitate cu legislatia sa, detentiunea acestei persoane sau ia orice alte masuri necesare pentru a se asigura de persoana autorului prezumat, in perioada de timp necesara angajarii urmaririi penale sau a unei proceduri de extradare. Acest stat parte va trebui sa procedeze imediat la o ancheta preliminara in vederea stabilirii faptelor.
2. Detentiunea sau celelalte masuri vizate la paragraful 1 al prezentului articol sint notificate fara intirziere direct sau prin intermediul secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite:
a) statului unde a fost comisa infractiunea;
b) statului care a facut obiectul constringerii sau tentativei de constringere;
c) statului a carui nationalitate o are persoana fizica sau morala care a facut obiectul constringerii sau al tentativei de constringere;
d) statului a carui nationalitate o are ostaticul sau pe teritoriul caruia isi are resedinta obisnuita;
e) statului a carui nationalitate o are autorul prezumat al infractiunii sau, daca acesta este apatrid, statului pe teritoriul caruia isi are resedinta obisnuita;
f) organizatiei internationale interguvernamentale care a facut obiectul constringerii sau al tentativei de constringere;
g) tuturor celorlalte state interesate.
3. Orice persoana fata de care sint luate masurile vizate la paragraful 1 al prezentului articol este in drept:
a) sa comunice fara intirziere cu reprezentantul competent cel mai apropiat al statului a carui nationalitate o are sau care este abilitat in alt mod sa stabileasca aceasta comunicare sau, daca este vorba de o persoana apatrida, al statului pe teritoriul caruia aceasta persoana isi are resedinta obisnuita;
b) sa primeasca vizita unui reprezentant al acestui stat.
4. Drepturile mentionate in paragraful 3 al prezentului articol trebuie sa fie exercitate in cadrul legilor si regulamentelor statului pe teritoriul caruia se afla autorul prezumat al infractiunii, intelegindu-se totusi ca aceste legi si regulamente trebuie sa permita realizarea deplina a scopurilor pentru care drepturile sint acordate in virtutea paragrafului 3 al prezentului articol.
5. Dispozitiile paragrafelor 3 si 4 ale prezentului articol nu aduc atingere dreptului oricarui stat parte, care si-a stabilit competenta in conformitate cu paragraful 1 b) al art. 5, de a invita Comitetul International al Crucii Rosii sa comunice cu autorul prezumat al infractiunii si sa-i faca vizita.
6. Statul care procedeaza la ancheta preliminara mentionata in paragraful 1 al prezentului articol comunica in mod rapid concluziile anchetei statelor sau organizatiei mentionate in paragraful 2 al prezentului articol si le indica daca intelege sa-si exercite competenta.
ART. 7
Statul parte in care a fost angajata o actiune penala impotriva autorului prezumat al infractiunii comunica, in conformitate cu legile sale, rezultatul definitiv al acesteia secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, care informeaza despre aceasta celelalte state interesate si organizatiile internationale interguvernamentale interesate.
ART. 8
1. Statul parte pe teritoriul caruia este descoperit autorul prezumat al infractiunii, daca nu-l extradeaza, supune problema, fara vreo exceptie si indiferent daca infractiunea a fost sau nu comisa pe teritoriul sau, autoritatilor sale competente pentru exercitarea actiunii penale potrivit unei proceduri conforme legislatiei acestui stat. Aceste autoritati iau decizia in aceleasi conditii ca pentru orice infractiune de drept comun de natura grava, potrivit legilor acestui stat.
2. Orice persoana contra careia a fost angajata o procedura pentru una dintre infractiunile prevazute la art. 1 se bucura de garantia unui tratament echitabil in toate stadiile procedurii, inclusiv de folosinta tuturor drepturilor si garantiilor prevazute de legea statului pe teritoriul caruia ea se afla.
ART. 9
1. Nu se va admite o cerere de extradare supusa in virtutea prezentei conventii cu privire la un autor prezumat al infractiunii, daca statul parte solicitat are motive substantiale sa creada:
a) ca cererea de extradare referitoare la o infractiune prevazuta la art. 1 a fost prezentata in scopul de a urmari sau de a pedepsi o persoana pentru motive privind rasa, religia, nationalitatea, originea etnica sau opiniile sale politice, sau
b) ca pozitia acestei persoane risca sa sufere un prejudiciu:
(i) pentru unul din motivele vizate in alin. a) al prezentului paragraf, sau
(ii) pentru motivul ca autoritatile competente ale statului care are calitatea de a exercita drepturile de protectie nu pot comunica cu ea.
2. Referitor la infractiunile definite in prezenta conventie, dispozitiile tuturor tratatelor si aranjamentelor de extradare aplicabile intre statele parti sint modificate intre aceste state parti in masura in care ele sint incompatibile cu prezenta conventie.
ART. 10
1. Infractiunile prevazute la art. 1 sint de drept considerate cazuri de extradare in orice tratat de extradare incheiat intre statele parti. Statele parti se angajeaza sa includa aceste infractiuni drept cazuri de extradare in orice tratat de extradare ce s-ar incheia intre ele.
2. Daca un stat parte care conditioneaza extradarea de existenta unui tratat este sesizat cu o cerere de extradare de catre un alt stat parte cu care nu este legat printr-un tratat de extradare, statul solicitat are latitudinea de a considera ca prezenta conventie constituie baza juridica a extradarii in ceea ce priveste infractiunile prevazute la art. 1. Extradarea este subordonata celorlalte conditii prevazute de dreptul statului solicitat.
3. Statele parti care nu conditioneaza extradarea de existenta unui tratat recunosc infractiunile prevazute la art. 1 drept caz de extradare intre ele in conditiile prevazute de dreptul statului solicitat.
4. Intre statele parti, infractiunile prevazute la art. 1 sint considerate pentru scopurile extradarii ca fiind comise atit la locul savirsirii lor, cit si pe teritoriul statelor obligate sa-si stabileasca competenta in virtutea paragrafului 1 al art. 5.
ART. 11
1. Statele parti isi acorda intrajutorarea judiciara cea mai larga cu putinta in orice procedura penala referitoare la infractiunile prevazute la art. 1, inclusiv in ceea ce priveste comunicarea tuturor elementelor de proba de care dispun si care sint necesare pentru scopurile procedurii.
2. Dispozitiile paragrafului 1 al prezentului articol nu afecteaza obligatiile referitoare la intrajutorarea judiciara stipulate in orice alt tratat.
ART. 12
In masura in care conventiile de la Geneva din 1949 pentru protectia victimelor de razboi sau protocoalele aditionale la aceste conventii sint aplicabile unui act de luare de ostatici anumit si in masura in care statele parti la prezenta conventie sint tinute, in virtutea acelor conventii, sa urmareasca sau sa predea pe autorul luarii de ostatici, prezenta conventie nu se aplica unui act de luare de ostatici savirsit in cursul unor conflicte armate in sensul conventiilor de la Geneva din 1949 si protocoalelor aferente, inclusiv al conflictelor armate vizate in paragraful 4 din art. 1 al Protocolului I din 1977 in care popoarele lupta contra dominatiei coloniale si ocupatiei straine si contra regimurilor rasiste, in exercitarea dreptului popoarelor de a dispune de soarta lor, consacrat in Carta Natiunilor Unite si in Declaratia referitoare la principiile dreptului international privind relatiile amicale si cooperarea intre state conform Cartei Natiunilor Unite.
ART. 13
Prezenta conventie nu este aplicabila cind infractiunea este comisa pe teritoriul unui singur stat, cind ostaticul si autorul prezumat la infractiunii au nationalitatea acestui stat si autorul prezumat al infractiunii este descoperit pe teritoriul acestui stat.
ART. 14
Nimic in prezenta conventie nu poate fi interpretat ca ar justifica violarea integritatii teritoriale sau independentei politice a unui stat contrar Cartei Natiunilor Unite.
ART. 15
Dispozitiile prezentei conventii nu vor afecta aplicarea tratatelor asupra azilului, in vigoare la data adoptarii acestei conventii in ce priveste statele care sint parti la aceste tratate. Un stat parte la prezenta conventie nu va putea insa invoca aceste tratate in privinta unui alt stat la prezenta conventie care nu este parte la aceste tratate.
ART. 16
1. Orice diferend intre doua sau mai multe state parti privind interpretarea sau aplicarea prezentei conventii care nu este solutionat pe cale de negocieri este supus arbitrajului, la cererea unuia dintre ele. Daca, in urmatoarele sase luni de la data cererii de arbitraj, partile nu reusesc sa se puna de acord asupra organizarii arbitrajului, oricare dintre ele poate sustine diferendul Curtii Internationale de Justitie, depunind o cerere in conformitate cu statutul curtii.
2. Orice stat va putea, in momentul in care va semna prezenta conventie, o va ratifica sau va adera la ea, sa declare ca nu se considera legat de dispozitiile paragrafului 1 al prezentului articol. Celelalte state parti nu vor fi legate prin acele dispozitii fata de un stat parte care va fi formulat o asemenea rezerva.
3. Orice stat parte care va fi formulat o rezerva in conformitate cu dispozitiile paragrafului 2 al prezentului articol va putea ridica in orice moment aceasta rezerva printr-o notificare adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
ART. 17
1. Prezenta conventie este deschisa spre semnare tuturor statelor, pina la 31 decembrie 1980, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite, la New York.
2. Prezenta conventie va fi ratificata. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
3. Prezenta conventie este deschisa spre aderare oricarui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
ART. 18
1. Prezenta conventie va intra in vigoare in cea de-a treizecea zi care urmeaza datei depunerii la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a celui de-al douazeci si doilea instrument de ratificare sau aderare.
2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica conventia sau vor adera la ea dupa depunerea celui de-al douazeci si doilea instrument de ratificare sau de aderare, conventia va intra in vigoare in cea de-a treizecea zi de la depunerea de catre acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
ART. 19
1. Orice stat parte poate denunta prezenta conventie pe cale de notificare scrisa adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
2. Denuntarea va produce efect dupa un an de la data la care notificarea va fi fost primita de secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
ART. 20
Originalul prezentei conventii, ale carei texte englez, arab, chinez, spaniol, francez si rus sint deopotriva autentice, va fi depus la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, care va trimite tuturor statelor copia conventiei certificata pentru conformitate.
Drept care subsemnatii, autorizati in modul cuvenit in acest scop de guvernele lor respective, au semnat prezenta conventie care a fost deschisa spre semnare la New York la 19 decembrie 1979.
--------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
