Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
──────────────
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei şi alte state semnatare ale prezentei convenţii,
considerând ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsã între membrii sãi,
convinse de necesitatea de a aplica o politica penalã comuna urmãrind protecţia societãţii,
considerând ca lupta contra criminalitatii grave, care este din ce în ce mai mult o problema internationala, impune folosirea unor metode moderne şi eficiente la nivel internaţional,
estimand ca una dintre aceste metode consta în privarea delincventilor de produsele infracţiunii,
considerând ca în scopul atingerii acestui obiectiv trebuie în aceeaşi mãsura sa se punã în aplicare un sistem satisfãcãtor de cooperare internationala,
au convenit cu privire la urmãtoarele:
CAP. 1
Terminologie
ART. 1
Terminologie
În sensul prezentei convenţii, expresia:
a) produs desemneazã orice avantaj economic obţinut din infracţiuni. Acest avantaj poate consta în orice bun, astfel cum este definit la lit. b) a prezentului articol;
b) bun înseamnã un bun de orice natura, corporal sau necorporal, mobil sau imobil, precum şi actele juridice sau documentele atestând un titlu sau un drept cu privire la un bun;
c) instrument desemneazã orice obiecte folosite sau destinate a fi folosite în orice modalitate, în totalitate sau în parte, pentru a comite una sau mai multe infracţiuni;
d) confiscare desemneazã o mãsura ordonatã de cãtre o instanta judecãtoreascã ca urmare a unei proceduri referitoare la una sau la mai multe infracţiuni, mãsura care conduce la privarea permanenta de acel bun;
e) infracţiune principala desemneazã orice infracţiune în urma cãreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a deveni obiectul unei infracţiuni conform art. 6.
CAP. 2
Mãsuri ce pot fi luate la nivel naţional
ART. 2
Mãsuri de confiscare
1. Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi mãsurile care se dovedesc necesare pentru a-i permite sa confiste instrumente şi produse sau bunuri a cãror valoare corespunde acestor produse.
2. Fiecare parte poate, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa declare ca alin. 1 al prezentului articol nu se aplica decât infracţiunilor sau categoriilor de infracţiuni precizate în declaraţie.
ART. 3
Mãsuri de investigare şi mãsuri provizorii
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi mãsurile care se dovedesc necesare pentru a-i permite sa identifice şi sa urmãreascã bunurile supuse confiscãrii conform art. 2 alin. 1 şi sa previnã orice operaţiune, orice transfer sau orice înstrãinare cu privire la aceste bunuri.
ART. 4
Competente şi tehnici speciale de investigare
1. Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi mãsurile care se dovedesc necesare pentru a imputernici instanţele sau alte autoritãţi competente sa dispunã accesul şi ridicarea dosarelor bancare, financiare sau comerciale, în scopul de a pune în aplicare mãsurile vizate la art. 2 şi 3. O parte nu va putea invoca secretul bancar pentru a refuza sa dea curs dispoziţiilor prezentului articol.
2. Fiecare parte are în vedere adoptarea mãsurilor legislative şi a celor care se dovedesc necesare pentru a-i permite sa foloseascã tehnici speciale de investigare care sa usureze identificarea şi urmãrirea produsului, precum şi strângerea probelor aferente acestuia. Dintre aceste tehnici pot fi menţionate dispoziţiile de supraveghere a conturilor bancare, punerea sub observatie, interceptarea telecomunicatiilor, accesul la sisteme informatizate şi dispoziţiile prin care se solicita punerea la dispoziţie a documentelor stabilite.
ART. 5
Recursuri judiciare
Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a face în asa fel încât persoanele afectate de mãsurile prevãzute la art. 2 şi 3 sa dispunã de posibilitatea de a avea acces efectiv la justiţie pentru a-şi apara drepturile.
ART. 6
Infracţiuni de spalare a banilor
1. Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi mãsurile care se dovedesc necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune, conform dreptului sau intern, urmãtoarelor fapte, atunci când sunt comise cu intenţie:
a) transformarea sau transferul bunurilor de cãtre o persoana care cunoaşte ca aceste bunuri constituie produse, în scopul de a disimula sau a ascunde originea ilicitã a acestor bunuri ori de a ajuta orice persoana care este implicata în comiterea infracţiunii principale sa se sustragã de la consecinţele juridice ale faptelor sale;
b) disimularea sau ascunderea naturii, originii, amplasarii, dispunerii, miscarii ori a proprietãţii reale a bunurilor sau a drepturilor relative la acestea, despre care autorul ştie ca aceste bunuri constituie produse;
şi, sub rezerva principiilor sale constituţionale şi a conceptelor fundamentale ale sistemului sau juridic:
c) achiziţionarea, deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţioneazã, le deţine sau le foloseşte ştie, în momentul dobândirii lor, ca acestea constituie produse;
d) participarea la una dintre infracţiunile stabilite conform prezentului articol sau la orice forma de asociere, înţelegere, orice tentativa ori complicitate prin oferirea unei asistente, unui ajutor sau sfaturi în vederea comiterii sale.
2. În scopul punerii în practica sau aplicãrii alin. 1 al prezentului articol:
a) faptul ca infracţiunea principala este sau nu de competenta jurisdicţiei penale a statului parte nu are relevanta;
b) se poate prevedea ca infracţiunile enunţate în acest alineat nu se aplica autorilor infracţiunii principale;
c) cunoaşterea, intenţia sau motivatia necesarã ca element al uneia dintre infracţiunile prevãzute în acest alineat se poate deduce din circumstanţele obiective ale faptei.
3. Fiecare parte poate sa adopte mãsurile pe care le considera necesare pentru a conferi, în baza dreptului sau intern, caracterul de infracţiune tuturor sau unei pãrţi din faptele prevãzute la alin. 1 în unul sau în toate cazurile urmãtoare, când autorul:
a) trebuia sa prezume ca bunul constituie un produs al infracţiunii;
b) a acţionat în scop lucrativ (profitabil);
c) a acţionat pentru a facilita continuarea unei activitãţi infractionale.
4. Fiecare parte poate, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prin declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa declare ca alin. 1 al prezentului articol se aplica numai infracţiunilor principale sau categoriilor de infracţiuni principale precizate în acea declaraţie.
CAP. 3
Cooperarea internationala
SECŢIUNEA 1
Principii de cooperare internationala
ART. 7
Principii generale şi mãsuri de cooperare internationala
1. Pãrţile coopereazã în cea mai mare mãsura posibila unele cu celelalte în scopul cercetãrii şi al procedurilor care vizeazã confiscarea instrumentelor şi produselor.
2. Fiecare parte adopta mãsurile legislative şi mãsurile care se vor dovedi necesare pentru a-i permite sa rãspundã în condiţiile prevãzute în acest capitol cererilor:
a) de confiscare a bunurilor specifice reprezentând produse sau instrumente, precum şi de confiscare a produselor constând în obligaţia de a plati o suma de bani corespunzãtoare valorii produsului;
b) de asistenta în scopul cercetãrii şi luãrii mãsurilor provizorii referitoare la orice forma de confiscare prevãzutã la lit. a) de mai sus.
SECŢIUNEA a 2-a
Asistenta reciprocã în faza cercetãrii penale
ART. 8
Obligaţia de asistenta reciprocã
Pãrţile îşi acorda, la cerere, asistenta reciprocã cea mai larga posibila pentru identificarea şi descoperirea instrumentelor, produselor şi altor bunuri susceptibile de confiscare. Aceasta asistenta va consta în special în orice mãsura referitoare la aducerea şi punerea în siguranta a elementelor de proba privind existenta bunurilor sus-menţionate, amplasarea sau mutarea acestora, natura lor, statutul juridic ori valoarea acestora.
ART. 9
Realizarea asistenţei reciproce
Asistenta reciprocã prevãzutã la art. 8 se va realiza conform dreptului intern al partii solicitate şi în baza acestuia şi conform procedurilor precizate în cerere, în mãsura în care ele nu sunt incompatibile cu acest drept intern.
ART. 10
Transmiterea spontana de informaţii
Fãrã a prejudicia propriile sale cercetãri sau proceduri, o parte poate, fãrã cerere prealabilã, sa transmitã unei alte pãrţi informaţii asupra instrumentelor şi produselor când apreciazã ca prin comunicarea acestor informaţii ar putea ajuta partea destinatara sa initieze sau ar putea duce la bun sfârşit cercetãri ori proceduri sau când aceste informaţii ar putea conduce la formularea unei cereri de cãtre aceasta parte în baza prezentului capitol.
SECŢIUNEA a 3-a
Mãsuri provizorii
ART. 11
Obligaţia de a dispune mãsuri provizorii
1. O parte ia, la cererea unei alte pãrţi care a declansat procedura penalã sau o procedura în vederea confiscãrii, mãsurile provizorii care se impun, cum ar fi blocarea sau indisponibilizarea conturilor bancare pentru a preveni orice operaţiune, orice transfer sau orice înstrãinare cu privire la orice bun care ulterior poate fi obiect al unei cereri de confiscare sau care ar putea sa indreptateasca o asemenea cerere.
2. O parte care a primit o cerere de confiscare conform art. 13, dacã s-a cerut aceasta, va lua mãsurile menţionate la alin. 1 al prezentului articol cu privire la orice bun care face obiectul cererii sau care ar putea sa indreptateasca o asemenea cerere.
ART. 12
Executarea mãsurilor provizorii
1. Mãsurile provizorii prevãzute la art. 11 sunt executate conform dreptului intern al partii solicitate şi în baza acestuia şi conform procedurilor precizate în cerere, în mãsura în care acestea nu sunt incompatibile cu acest drept intern.
2. Înainte de a ridica orice mãsura provizorie luatã conform prezentului articol, partea solicitatã da, dacã este posibil, partii solicitante posibilitatea de a-şi exprima motivele sale în favoarea menţinerii mãsurii.
SECŢIUNEA a 4-a
Confiscarea
ART. 13
Obligaţia de confiscare
1. O parte care a primit de la o alta parte o cerere de confiscare privind instrumente sau produse situate pe teritoriul sau trebuie:
a) sa execute o hotãrâre de confiscare provenind de la o instanta a partii solicitante în ceea ce priveşte aceste instrumente ori produse; sau
b) sa prezinte aceasta cerere autoritãţilor sale competente pentru a obţine o hotãrâre de confiscare şi, dacã aceasta este acordatã, sa o execute.
2. În scopul aplicãrii alin. 1 lit. b) din prezentul articol, orice parte are, dacã este necesar, competenta de a începe o procedura de confiscare în baza dreptului sau intern.
3. Dispoziţiile alin. 1 al acestui articol se aplica în mod egal confiscãrii constând în obligaţia de a plati o suma de bani corespunzãtoare valorii produsului, dacã bunurile care sunt supuse confiscãrii se gãsesc pe teritoriul partii solicitate. În astfel de cazuri, procedând la confiscare conform alin. 1, partea solicitatã, dacã nu obţine plata, determina acoperirea creanţei sale asupra oricãrui bun disponibil în acest scop.
4. Dacã o cerere de confiscare vizeazã un bun determinat, pãrţile pot conveni ca partea solicitatã sa poatã proceda la confiscare sub forma unei obligaţii de a plati o suma de bani corespunzand valorii bunului.
ART. 14
Executarea confiscãrii
1. Procedurile care permit sa se obţinã executarea confiscãrii în baza art. 13 sunt guvernate de legea partii solicitate.
2. Partea solicitatã este obligatã sa ţinã seama de faptele ce au fost constatate, astfel cum au fost expuse într-o decizie penalã de condamnare sau în alta decizie judiciarã a partii solicitante, sau în mãsura în care aceasta se bazeazã implicit pe ele.
3. Fiecare parte poate, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa declare ca alin. 2 al prezentului articol nu se aplica decât sub rezerva principiilor constituţionale şi conceptelor fundamentale ale sistemului sau juridic.
4. În cazul în care confiscarea consta în obligaţia de a plati o suma de bani, autoritatea competenta a partii solicitate converteste suma în devizele tarii sale, la rata de schimb în vigoare, în momentul în care este luatã hotãrârea de a executa confiscarea.
5. În cazul prevãzut la art. 13 alin. 1 lit. a) numai partea solicitanta are dreptul de a hotãrî referitor la orice cerere de revizuire a hotãrârii de confiscare.
ART. 15
Bunuri confiscate
Partea solicitatã dispune, conform dreptului sau intern, de toate bunurile confiscate de ea, cu excepţia cazului în care s-a convenit altfel de cãtre pãrţile în cauza.
ART. 16
Dreptul de executare şi valoarea maxima a bunurilor supuse confiscãrii
1. O cerere de confiscare facuta conform art. 13 nu va afecta dreptul partii solicitante de a executa ea însãşi hotãrârea de confiscare.
2. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va putea fi interpretatã ca fiind de natura sa permitã ca valoarea totalã a bunurilor confiscate sa fie mai mare decât suma fixatã prin hotãrârea de confiscare. Dacã o parte constata ca aceasta s-ar putea produce, pãrţile interesate vor proceda la consultãri pentru a evita o asemenea consecinta.
ART. 17
Privarea de libertate
Partea solicitatã nu poate dispune privarea de libertate şi nici nu poate lua vreo mãsura restrictiva de libertate ca urmare a cererii prezentate în baza art. 13, dacã partea solicitanta a precizat aceasta în cerere.
SECŢIUNEA a 5-a
Refuzul şi amânarea cooperãrii
ART. 18
Motive de refuz
1. Cooperarea în baza prezentului capitol poate fi refuzatã în cazul în care:
a) mãsura solicitatã este contrarã principiilor fundamentale ale ordinii juridice a partii solicitate; sau
b) executarea cererii risca sa aducã atingere suveranitãţii, securitãţii, ordinii publice sau altor interese esenţiale ale partii solicitate; sau
c) partea solicitatã apreciazã ca importanta cazului la care se referã cererea nu justifica luarea mãsurilor solicitate; sau
d) infracţiunea la care se referã cererea este o infracţiune politica ori fiscalã; sau
e) partea solicitatã considera ca mãsura solicitatã ar fi contrarã principiului ne bis în idem; sau
f) infracţiunea la care se referã cererea nu ar fi o infracţiune conform dreptului partii solicitate, dacã fapta ar fi fost comisã pe teritoriul aflat sub jurisdicţia sa. Totuşi acest motiv de refuz nu se aplica în cazul cooperãrii prevãzute în secţiunea a 2-a decât în mãsura în care sprijinul solicitat implica mãsuri coercitive.
2. Cooperarea prevãzutã în secţiunea a 2-a, în mãsura în care asistenta solicitatã implica mãsuri coercitive, precum şi cea prevãzutã în secţiunea a 3-a din prezentul capitol pot fi refuzate şi în cazul în care mãsurile solicitate nu pot fi luate în baza dispoziţiilor dreptului intern al partii solicitate, în scopul cercetãrilor sau procedurilor, dacã este vorba despre un caz similar pe plan intern.
3. Când în legislaţia partii solicitate se prevede acest lucru, cooperarea prevãzutã în secţiunea a 2-a, în mãsura în care asistenta solicitatã implica mãsuri coercitive, şi cooperarea prevãzutã în secţiunea a 3-a din prezentul capitol pot fi, de asemenea, refuzate, în cazul în care mãsurile solicitate sau orice alte mãsuri având efecte asemãnãtoare nu vor fi autorizate de legislaţia partii solicitante sau dacã, în ceea ce priveşte autoritãţile competente ale partii solicitante care acţioneazã în materia infracţiunilor, cererea nu a fost autorizata de nici o alta autoritate judiciarã, inclusiv Ministerul Public.
4. Cooperarea prevãzutã în secţiunea a 4-a din prezentul capitol poate fi, de asemenea, refuzatã dacã:
a) legislaţia partii solicitate nu prevede confiscarea pentru tipul de infracţiune pentru care s-a adresat cererea; sau
b) fãrã prejudicierea obligaţiei menţionate la art. 13 alin. 3, ea ar fi contrarã principiilor dreptului intern al partii solicitate în ceea ce priveşte posibilitãţile de confiscare referitoare la legãturile dintre o infracţiune şi:
(i) un avantaj economic care poate fi asimilat cu produsul sau; sau
(ii) bunuri care ar putea fi asimilate cu instrumente ale sale;
sau
c) în baza legislaţiei partii solicitate, hotãrârea de confiscare nu mai poate fi pronunţatã sau executatã deoarece s-a prescris; sau
d) cererea nu se referã la o condamnare anterioarã, nici la o hotãrâre cu caracter judiciar, nici la o declaraţie inclusã într-o asemenea hotãrâre, declaraţie conform cãreia una sau mai multe infracţiuni au fost comise şi care este la baza hotãrârii sau cererii de confiscare; sau
e) fie confiscarea nu este executorie în partea solicitanta, fie este încã susceptibilã de a fi supusã cãilor ordinare de atac; sau
f) cererea se referã la o hotãrâre de confiscare luatã în absenta persoanei impotriva cãreia s-a luat hotãrârea şi dacã, potrivit partii solicitate, procedura initiata de partea solicitanta şi care a condus la adoptarea acestei hotãrâri nu a satisfãcut drepturile minime la apãrare recunoscute oricãrei persoane acuzate de sãvârşirea unei infracţiuni.
5. În sensul alin. 4 lit. f) din prezentul articol, o hotãrâre nu este consideratã ca fiind luatã în absenta acuzatului:
a) dacã a fost confirmatã sau pronunţatã dupã opoziţia din partea celui interesat; sau
b) dacã decizia a fost pronunţatã în apel, cu condiţia ca apelul sa fi fost introdus de cãtre persoana interesatã.
6. Atunci când se examineazã, în sensul alin. 4 lit. f), dacã dreptul minim la apãrare a fost respectat, partea solicitatã va tine seama de faptul ca persoana interesatã a încercat în mod deliberat sa se sustragã justiţiei sau ca aceasta persoana, având posibilitatea de a recurge la o cale de atac impotriva hotãrârii judecãtoreşti pronunţate în absenta sa, nu s-a folosit de aceasta posibilitate. La fel se va proceda atunci când persoana interesatã nu s-a prezentat şi nici nu a cerut amânarea judecaţii, deşi a fost legal citata.
7. O parte nu va putea invoca secretul bancar pentru a justifica refuzul de a coopera astfel cum prevede acest capitol. Atunci când dreptul sau intern prevede, o parte poate pretinde ca o cerere de cooperare care ar implica ridicarea secretului bancar sa fie autorizata fie de cãtre judecãtor, fie de cãtre o alta autoritate judiciarã, inclusiv de Ministerul Public, aceste autoritãţi actionand în materia infracţiunilor.
8. Fãrã prejudicierea motivului de refuz prevãzut la alin. 1 lit. a) din prezentul articol:
a) faptul ca persoana care face obiectul unei cercetãri sau al unei hotãrâri de confiscare dispuse de autoritãţile partii solicitante este o persoana juridicã nu poate fi invocat de partea solicitatã ca un obstacol în calea oricãrei colaborãri în baza prezentului capitol;
b) faptul ca persoana fizica impotriva cãreia a fost luatã o hotãrâre de confiscare a produselor a decedat ulterior, precum şi faptul ca o persoana juridicã impotriva cãreia a fost luatã o hotãrâre de confiscare a produselor a fost dizolvatã ulterior nu va putea fi invocat ca obstacol în vederea acordãrii asistenţei prevãzute la art. 13 alin. 1 lit. a).
ART. 19
Amânarea
Partea solicitatã poate decide amânarea executãrii mãsurilor solicitate printr-o cerere, dacã acestea risca sa aducã prejudicii cercetãrilor sau procedurilor iniţiate de autoritãţile sale.
ART. 20
Acceptarea parţialã sau condiţionatã a unei cereri
Înainte de a refuza sau a amana cooperarea în baza prezentului capitol, partea solicitatã examineazã, dacã este cazul dupã consultarea partii solicitante, dacã o poate accepta parţial sau sub rezerva unor condiţii pe care le considera necesare.
SECŢIUNEA a 6-a
Notificarea şi protecţia drepturilor terţilor
ART. 21
Notificarea documentelor
1. Pãrţile îşi vor acorda reciproc sprijinul cel mai larg posibil pentru notificarea actelor judiciare cu privire la persoanele afectate de mãsurile provizorii şi de confiscare.
2. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu vizeazã sa împiedice:
a) posibilitatea de a adresa acte judiciare pe canale poştale direct persoanelor care se afla în strãinãtate;
b) posibilitatea ca persoanele oficiale din cadrul ministerelor, functionarii sau alte persoane competente din partea de unde sunt transmise documentele sa procedeze la notificarea şi semnarea actelor judiciare direct prin intermediul autoritãţilor consulare ale acestei pãrţi sau prin grija oficialilor ministeriali, funcţionarilor ori altor persoane competente ale partii de destinaţie, exceptând cazul în care partea de destinaţie face o declaraţie contrarã secretarului general al Consiliului Europei în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
3. Cu ocazia notificãrii în strãinãtate a actelor judiciare referitoare la persoane fata de care s-au luat mãsuri provizorii sau hotãrâri de confiscare ordonate în partea de origine, aceasta parte va informa persoanele în cauza cu privire la cãile de atac în justiţie prevãzute de legislaţia sa.
ART. 22
Recunoaşterea hotãrârilor strãine
1. Sesizatã cu o cerere de cooperare conform secţiunilor a 3-a şi a 4-a, partea solicitatã va recunoaşte orice hotãrâre judiciarã luatã în ţara solicitanta în ceea ce priveşte drepturile revendicate de cãtre terţi.
2. Recunoaşterea va putea fi refuzatã:
a) dacã terţii nu au avut posibilitatea suficienta de a-şi valorifica drepturile; sau
b) dacã hotãrârea este incompatibilã cu o hotãrâre deja luatã în partea solicitatã în aceeaşi problema; sau
c) dacã ea este incompatibilã cu ordinea publica din partea solicitatã; sau
d) dacã decizia a fost luatã contrar dispoziţiilor în materie de competenta exclusiva prevãzutã de dreptul partii solicitate.
SECŢIUNEA a 7-a
Procedura şi alte reguli generale
ART. 23
Autoritatea centrala
1. Pãrţile vor desemna o autoritate centrala sau, dacã este necesar, mai multe autoritãţi însãrcinate sa trimitã cererile formulate în baza prezentului capitol, sa rãspundã la acestea, sa le execute sau sa le transmitã autoritãţilor care au competenta de a le executa.
2. Fiecare parte va comunica secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, denumirea şi adresa autoritãţilor desemnate în aplicarea alin. 1 al prezentului articol.
ART. 24
Corespondenta directa
1. Autoritãţile centrale vor comunica direct între ele.
2. În caz de urgenta cererile şi comunicãrile prevãzute în prezentul capitol pot fi trimise direct de cãtre autoritãţile judiciare, inclusiv de cãtre Ministerul Public, ale partii solicitante cãtre autoritãţile corespunzãtoare ale partii solicitate. Într-un astfel de caz o copie trebuie trimisa simultan autoritãţii centrale a partii solicitate prin intermediul autoritãţii centrale a partii solicitante.
3. Orice cerere sau comunicare formulatã în aplicarea alin. 1 şi 2 ale prezentului articol poate fi prezentatã prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (INTERPOL).
4. Dacã o cerere este prezentatã în baza alin. 2 şi dacã autoritatea sesizatã nu este competenta pentru a-i da curs, aceasta o va transmite autoritãţii competente din ţara sa şi va informa direct partea solicitanta despre aceasta situaţie.
5. Cererile sau comunicãrile prezentate în baza dispoziţiilor secţiunii a 2-a din prezentul capitol, care nu implica mãsuri coercitive, vor putea fi transmise direct de cãtre autoritatea competenta a partii solicitante cãtre autoritatea competenta a partii solicitate.
ART. 25
Tipurile cererilor şi limbile folosite
1. Toate cererile prevãzute în prezentul capitol vor fi fãcute în scris. Este permisã folosirea mijloacelor moderne de telecomunicaţii, cum ar fi faxul.
2. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 3, traducerea cererilor sau a documentelor anexate nu va fi cerutã.
3. Orice parte poate, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa îşi rezerve posibilitatea de a pretinde ca cererile şi documentele anexate sa fie însoţite de o traducere în propria limba sau în una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei ori în una dintre limbile pe care ea le va indica. Orice parte poate, cu aceasta ocazie, sa declare ca este dispusã sa accepte traduceri în orice alta limba pe care o va indica. Celelalte pãrţi pot aplica regula reciprocitãţii.
ART. 26
Legalizarea
Documentele transmise în aplicarea prezentului capitol nu sunt supuse formalitãţilor de legalizare.
ART. 27
Conţinutul cererii
1. Orice cerere de cooperare prevãzutã de prezentul capitol trebuie sa precizeze:
a) autoritatea de la care emana şi autoritatea insarcinata sa punã în aplicare cercetãrile sau procedurile:
b) obiectul şi motivul cererii;
c) cauza, inclusiv faptele pertinente (cum ar fi: data, locul şi circumstanţele infracţiunii) la care se referã cercetãrile sau procedurile, exceptând cazurile cererii de notificare;
d) în mãsura în care cooperarea implica mãsuri coercitive:
(i) textul dispoziţiilor legale sau, dacã nu este posibil, o prezentare a legii aplicabile; şi
(ii) o indicaţie conform cãreia mãsura solicitatã sau orice alta mãsura având efecte similare ar putea fi luatã pe teritoriul partii solicitante în virtutea propriei legislaţii;
e) dacã este necesar şi în mãsura posibilului:
(i) detalii privind persoana sau persoanele avute în vedere, incluzând numele, data şi locul naşterii, cetãţenia şi locul unde se afla, iar dacã este vorba despre o persoana juridicã, sediul acesteia; şi
(ii) bunurile în legatura cu care se solicita cooperarea, amplasarea acestora, legãturile cu persoana sau persoanele în cauza, orice legatura cu infracţiunea, precum şi orice informaţie cu privire la interesele altei persoane cu privire la aceste bunuri; şi
f) orice procedura specialã pe care partea solicitanta o solicita.
2. Atunci când o cerere privind o mãsura provizorie conform secţiunii a 3-a vizeazã punerea sub sechestru a unui bun care ar putea face obiectul unei hotãrâri de confiscare constând în obligaţia de a plati o suma de bani, aceasta cerere trebuie, de asemenea, sa indice suma maxima care se doreşte a fi recuperatã cu privire la acest bun.
3. Pe lângã indicaţiile menţionate la alin. 1, orice cerere formulatã în aplicarea secţiunii a 4-a trebuie sa conţinã:
a) în cazul art. 13 alin. 1 lit. a):
(i) o copie certificatã potrivit legii de pe hotãrârea de confiscare data de tribunalul partii solicitante şi precizarea motivelor care stau la baza hotãrârii, dacã nu sunt indicate în hotãrârea însãşi;
(ii) o atestare din partea autoritãţii competente a partii solicitante, conform cãreia hotãrârea de confiscare este executorie şi nu este supusã cãilor ordinare de atac;
(iii) informaţii privind mãsura în care hotãrârea trebuie sa fie executatã; şi
(iv) informaţii cu privire la necesitatea de a lua mãsuri provizorii;
b) în cazul art. 13 alin. 1 lit. b), o expunere a faptelor, invocatã de partea solicitanta, care sa fie suficienta pentru a permite partii solicitate sa obţinã o decizie în baza dreptului sau intern;
c) atunci când terţii au avut posibilitatea de a-şi revendica drepturi, documente care sa dovedeascã faptul ca ei au avut aceasta posibilitate.
ART. 28
Vicii ale cererilor
1. Dacã cererea nu este conformã dispoziţiilor prezentului capitol sau dacã informaţiile nu sunt suficiente pentru a permite partii solicitate sa ia o decizie cu privire la cerere, aceasta parte poate solicita partii solicitante sa îşi modifice cererea sau sa o completeze cu informaţii suplimentare.
2. Partea solicitatã poate fixa un termen pentru obţinerea acestor modificãri sau informaţii.
3. În perioada în care asteapta obţinerea modificãrilor sau a informaţiilor solicitate cu privire la o cerere prezentatã în aplicarea secţiunii a 4-a din prezentul capitol, partea solicitatã poate dispune orice mãsura avutã în vedere de secţiunile a 2-a şi a 3-a din prezentul capitol.
ART. 29
Concursul de cereri
1. Atunci când o parte solicitatã primeşte mai mult decât o cerere, prezentatã în baza secţiunilor a 3-a şi a 4-a din prezentul capitol, cu privire la aceeaşi persoana sau la aceleaşi bunuri, concursul de cereri nu impiedica partea solicitatã sa examineze cererile pentru care trebuie luate mãsuri provizorii.
2. În cazul unui concurs de cereri prezentate în baza secţiunii a 4-a din prezentul capitol, partea solicitatã va avea în vedere sa consulte pãrţile solicitante.
ART. 30
Obligaţia de motivare
Partea solicitatã trebuie sa motiveze orice hotãrâre de refuz, de amânare sau de condiţionare a oricãrei cooperãri solicitate în baza prezentului articol.
ART. 31
Informare
1. Partea solicitatã informeazã fãrã întârziere partea solicitanta:
a) despre mãsurile luate imediat în baza unei cereri formulate în temeiul prezentului capitol;
b) despre rezultatul final al mãsurilor luate ca urmare a cererii;
c) despre o hotãrâre de refuz, de amânare sau de condiţionare, totalã sau parţialã, în orice cooperare prevãzutã de prezentul capitol;
d) despre orice împrejurãri care fac imposibila executarea mãsurilor solicitate sau care sunt de natura sa o întârzie în mod considerabil; şi
e) în cazul mãsurilor provizorii adoptate pe baza unei cereri formulate în aplicarea secţiunilor a 2-a şi a 3-a din prezentul capitol, despre dispoziţiile dreptului sau intern care automat ar atrage ridicarea mãsurii.
2. Partea solicitanta informeazã fãrã întârziere partea solicitatã:
a) despre orice revizuire, decizie sau alt fapt care inlatura total ori parţial caracterul executoriu al hotãrârii de confiscare;
b) despre orice schimbare, în fapt sau în drept, care ar face de acum înainte nejustificatã orice acţiune întreprinsã în baza prezentului articol.
3. Când o parte solicita confiscarea bunurilor în mai multe pãrţi, în baza aceleiaşi hotãrâri de confiscare, ea va informa toate pãrţile în cauza cu privire la executarea hotãrârii.
ART. 32
Utilizarea restrânsã
1. Partea solicitatã poate conditiona executarea unei cereri de faptul ca informaţiile sau elementele de proba obţinute sa nu fie, fãrã consimţãmântul sau prealabil, utilizate sau transmise de cãtre autoritãţile partii solicitante în scopul altor cercetãri sau proceduri decât cele precizate în cerere.
2. Fiecare parte poate, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa declare ca informaţiile sau probele furnizate de aceasta în baza prezentului capitol nu vor putea, fãrã consimţãmântul sau prealabil, sa fie utilizate sau transmise de cãtre autoritãţile partii solicitate în scopuri de cercetare sau proceduri, altele decât cele precizate în cerere.
ART. 33
Confidenţialitatea
1. Partea solicitanta poate cere partii solicitate sa pãstreze confidenţialitatea cererii şi conţinutului acesteia, cu excepţia mãsurilor necesare pentru executarea acesteia. Dacã partea solicitatã nu se poate conformã acestei condiţii de confidenţialitate, va trebui sa informeze partea solicitanta în cel mai scurt termen posibil.
2. Partea solicitanta trebuie, dacã i se cere, cu condiţia ca cererea sa nu fie contrarã principiilor fundamentale ale dreptului sau intern, sa pãstreze confidenţialitatea tuturor mijloacelor de proba şi a informaţiilor comunicate de partea solicitatã, mai puţin în mãsura în care dezvaluirea lor este necesarã cercetãrilor sau procedurii descrise în cerere.
3. Sub rezerva dispoziţiilor dreptului sau intern, o parte care a primit spontan informaţii în baza art. 10 trebuie sa se conformeze oricãrei condiţii de confidenţialitate solicitate de partea care transmite informaţia. Dacã cealaltã parte nu se poate conformã unei asemenea condiţii, ea trebuie sa informeze despre aceasta partea care transmite informaţia, în cel mai scurt termen.
ART. 34
Cheltuieli
Cheltuielile obişnuite necesare pentru executarea unei cereri sunt în sarcina partii solicitate. Atunci când cheltuieli importante sau extraordinare se dovedesc necesare pentru a da curs unei cereri, pãrţile se pun de acord pentru a stabili condiţiile în care cererea se va executa, precum şi cu privire la modalitatea în care cheltuielile vor fi suportate.
ART. 35
Daune-interese
1. Atunci când o acţiune privind responsabilitatea în materie de daune rezultând dintr-un act sau dintr-o omisiune în legatura cu cooperarea prevãzutã în prezentul capitol a fost initiata de cãtre o persoana, pãrţile implicate se vor consulta, dacã este cazul, asupra repartizãrii eventuale a reparaţiilor datorate.
2. O parte cãreia îi este adresatã o cerere de despãgubire va informa fãrã întârziere cealaltã parte pentru a stabili dacã aceasta poate avea un interes în acest caz.
CAP. 4
Dispoziţii finale
ART. 36
Semnarea şi intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie este deschisã spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei şi statelor nemembre care au participat la elaborarea ei. Aceste state îşi vor putea exprima consimţãmântul de a fi legate prin:
a) semnare fãrã rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii; sau
b) semnare sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
3. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 3 luni de la data la care
3 state, dintre care cel puţin doua state membre ale Consiliului Europei, îşi vor fi exprimat consimţãmântul lor de a fi legate prin convenţie, conform dispoziţiilor alin. 1.
4. Pentru orice stat semnatar care îşi va exprima ulterior consimţãmântul de a fi parte la convenţie aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã dupã expirarea unei perioade de 3 luni dupã data exprimarii consimţãmântului sau de a fi legat prin convenţie, conform dispoziţiilor alin. 1.
ART. 37
Aderarea la convenţie
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea, dupã ce va consulta statele pãrţi la convenţie, sa invite orice stat nemembru al Consiliului Europei sa adere la prezenta convenţie, printr-o decizie luatã cu majoritatea prevãzutã de art. 20 lit. d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea voturilor reprezentanţilor statelor contractante care au dreptul de vot în Comitet.
2. Pentru orice stat care a aderat la convenţie ea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã dupã expirarea perioadei de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 38
Aplicarea teritorialã
1. Orice stat va putea, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul ori teritoriile cãrora li se va aplica prezenta convenţie.
2. Orice stat va putea, în orice alt moment, de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general al Consiliului Europei, sa extindã aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
3. Orice declaraţie facuta în baza alin. 1 şi 2 va putea fi retrasã, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat prin aceasta declaraţie, printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 39
Relaţii cu alte convenţii şi acorduri
1. Prezenta convenţie nu va aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor decurgând din convenţii internaţionale multilaterale privitoare la probleme specifice.
2. Pãrţile la aceasta convenţie vor putea încheia acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la probleme reglementate de prezenta convenţie, în scopul completãrii sau intaririi dispozitilor acesteia sau pentru a facilita aplicarea principiilor consacrate de aceasta.
3. Atunci când doua sau mai multe pãrţi au încheiat deja un acord sau un tratat asupra unei problematici acoperite de prezenta convenţie ori când au stabilit într-un alt mod relaţiile lor privitoare la acest subiect, ele vor avea posibilitatea sa aplice respectivul acord, tratat sau aranjament în locul prezentei convenţii, dacã acesta faciliteazã cooperarea internationala.
ART. 40
Rezerve
1. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca face uz de una sau mai multe rezerve prevãzute la art. 2 alin. 2, art. 6 alin. 4, art. 14 alin. 3, art. 21 alin. 2, art. 25 alin. 3 şi art. 32 alin. 2. Nu se admite nici o alta rezerva.
2. Orice stat care a formulat o rezerva în baza alineatului precedent poate sa o retragã în totalitate sau în parte, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efecte de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
3. Partea care a formulat o rezerva cu privire la o dispoziţie a prezentei convenţii nu poate pretinde aplicarea acestei dispoziţii de cãtre un alt stat; ea poate, dacã rezerva este parţialã sau sub condiţie, sa pretindã aplicarea acestei dispoziţii în mãsura în care ea a acceptat-o.
ART. 41
Amendamente
1. Fiecare parte va putea propune amendamente la prezenta convenţie şi orice propunere în acest sens va fi comunicatã prin secretarul general al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei şi fiecãrui stat nemembru care a aderat sau a fost invitat sa adere la prezenta convenţie conform dispoziţiilor art. 37.
2. Orice amendament propus de cãtre o parte va fi comunicat Comitetului european pentru probleme criminale care va prezenta Comitetului Ministrilor avizul sau cu privire la amendamentul propus.
3. Comitetul Ministrilor examineazã amendamentul propus şi avizul Comitetului european pentru probleme criminale şi poate adopta amendamentul.
4. Textul oricãrui amendament adoptat de Comitetul Ministrilor conform alin. 3 al prezentului articol se trimite statelor pentru acceptare.
5. Orice amendament adoptat conform alin. 3 al prezentului articol va intra în vigoare în a 30-a zi dupã data la care toate pãrţile vor fi informat secretarul general al Consiliului Europei ca l-au acceptat.
ART. 42
Rezolvarea diferendelor
1. Comitetul european pentru probleme criminale al Consiliului Europei va fi informat cu privire la interpretarea şi aplicarea prezentei convenţii.
2. În caz de diferend între pãrţi cu privire la interpretarea şi aplicarea prezentei convenţii, pãrţile se vor strãdui sa ajungã la o reglementare a diferendului prin negociere sau prin orice alt mijloc paşnic pe care îl vor alege, inclusiv supunerea diferendului Comitetului european pentru probleme penale, unui tribunal arbitral care va lua hotãrâri obligatorii pentru pãrţile în diferend sau Curţii Internaţionale de Justiţie, pe baza unui acord comun al pãrţilor implicate.
ART. 43
Denunţarea
1. Orice parte poate, în orice moment, sa denunţe prezenta convenţie prin adresarea unei notificãri secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea va produce efecte în prima zi care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
3. Totuşi prezenta convenţie va continua sa se aplice executãrii în baza art. 14 a unei confiscari cerute conform dispoziţiilor prezentei convenţii înainte ca denunţarea sa fi produs efecte.
ART. 44
Notificarea
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi oricãrui alt stat care a aderat la prezenta convenţie:
a) orice semnare;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii conform art. 36 şi 37;
d) orice rezerva în baza art. 40 alin. 1;
e) orice alt act, notificare sau comunicare care are legatura cu prezenta convenţie.
Drept care subsemnaţii, deplin autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Strasbourg la 8 noiembrie 1990, în limbile franceza şi engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite o copie certificatã fiecãruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii şi oricãrui stat invitat sa adere la aceasta.
──────────────────
