Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
-------
*) Traducere.
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,
luând în considerare faptul cã obiectivul Consiliului Europei este atingerea unei mai strânse unitãţi între membrii sãi cu scopul de a proteja şi de a realiza idealurile şi principiile care alcãtuiesc moştenirea lor comunã,
cunoscând cã fiecare persoanã are obligaţia moralã de a respecta animalele şi de a da consideraţia cuvenitã sensibilitãţii lor la suferinţã,
motivate de dorinţa de a proteja bunãstarea animalelor în timpul transportului,
având convingerea cã transportul internaţional este compatibil cu bunãstarea animalelor, cu condiţia sã îndeplineascã cerinţele bunãstãrii,
luând în considerare, aşadar, cã, atunci când cerinţele de bunãstare nu pot fi îndeplinite, trebuie sã se punã în aplicare o alternativã la transportul de animale vii,
luând în considerare cã, în general, perioada de transport al animalelor, inclusiv al animalelor pentru abator, trebuie redusã cât mai mult din motive de bunãstare a animalelor,
luând în considerare faptul cã încãrcarea şi descãrcarea sunt activitãţi în care este foarte probabil sã se producã rãniri şi stres,
luând în considerare faptul cã progresul în aceastã privinţã poate fi atins prin adoptarea unor prevederi comune referitoare la transportul de animale,
au convenit urmãtoarele:
Principii generale
ART. 1
Definiţii
(1) Transport internaţional are înţelesul de orice mişcare dintr-o ţarã în alta, însã exclude cãlãtoriile mai scurte de 50 km şi mişcãrile între statele membre ale Comunitãţii Europene.
(2) Medic veterinar autorizat are înţelesul de medic veterinar desemnat de autoritatea competentã.
(3) Persoanã responsabilã de transportul animalelor are înţelesul de persoanã care deţine controlul de ansamblu asupra organizãrii, efectuãrii şi încheierii întregii cãlãtorii, indiferent dacã anumite responsabilitãţi sunt subcontractate altor pãrţi pe durata transportului. O astfel de persoanã este de obicei aceea care planificã, face aranjamentele şi defineşte condiţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã alte pãrţi.
(4) Persoanã responsabilã de bunãstarea animalelor are înţelesul de persoanã care are rãspunderea fizicã directã pentru îngrijirea animalelor în timpul transportului. O astfel de persoanã poate fi însoţitorul sau conducãtorul vehiculului, dacã îndeplineşte acelaşi rol.
(5) Container are înţelesul de orice ladã, cutie, recipient sau altã structurã rigidã folositã pentru transportul animalelor, care nu este autopropulsatã şi care nu face parte (detaşabilã sau nu) din mijlocul de transport.
(6) Transportator are înţelesul de persoanã fizicã sau juridicã ce transportã animale fie pe cont propriu, fie pentru o terţã parte.
ART. 2
Specii
(1) Prezenta convenţie se aplicã transportului internaţional al tuturor animalelor vertebrate.
(2) Cu excepţia art. 4 alin. (1) şi a art. 9 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi c), prevederile prezentei convenţii nu se aplicã:
a) dacã un singur animal este însoţit de persoana care este responsabilã de acesta pe timpul transportului;
b) pentru transportul animalelor de companie însoţite de proprietarii lor în scopuri necomerciale.
ART. 3
Aplicarea convenţiei
(1) Fiecare parte trebuie sã aplice prevederile ce reglementeazã transportul internaţional al animalelor, stipulate în prezenta convenţie, şi trebuie sã fie responsabilã de controlul şi supravegherea eficiente.
(2) Fiecare parte trebuie sã ia mãsurile necesare pentru a asigura un sistem eficient de instruire, ţinând cont de prevederile prezentei convenţii.
(3) Fiecare parte trebuie sã se strãduiascã sã aplice prevederile relevante ale prezentei convenţii la animalele care sunt transportate în interiorul teritoriului sãu.
(4) Pãrţile trebuie sã furnizeze asistenţã mutualã pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii, în special prin schimbul de informaţii, discutarea interpretãrii şi notificarea problemelor.
ART. 4
Principiile fundamentale ale convenţiei
(1) Animalele trebuie transportate într-un mod care sã le asigure bunãstarea, inclusiv sãnãtatea lor.
(2) Pe cât posibil, animalele trebuie transportate fãrã întârziere la locul de destinaţie.
(3) La punctele de control trebuie sã se dea prioritate transporturilor de animale.
(4) Animalele vor fi reţinute numai dacã este strict necesar pentru sãnãtatea acestora sau pentru scopuri de control al bolilor. Dacã animalele sunt reţinute, trebuie sã se facã aranjamente corespunzãtoare pentru îngrijirea lor şi, dacã este necesar, pentru descãrcarea şi adãpostirea lor.
(5) Fiecare parte, pe teritoriul sãu, trebuie sã ia mãsurile necesare pentru a se evita sau a se reduce la minimum suferinţa animalelor în cazul în care grevele sau alte împrejurãri imprevizibile împiedicã aplicarea strictã a prevederilor prezentei convenţii. În acest scop fiecare parte se va ghida dupã principiile stabilite în prezenta convenţie.
(6) Prevederile prezentei convenţii nu trebuie sã afecteze punerea în aplicare a altor instrumente referitoare la controlul sanitar şi veterinar.
(7) Prevederile prezentei convenţii nu trebuie sã aducã atingere libertãţii pãrţilor de a adopta mãsuri mai stricte pentru protecţia animalelor în timpul transportului internaţional.
ART. 5
Autorizarea transportatorilor
(1) Fiecare parte trebuie sã se asigure cã transportatorii care transportã animale în scopuri comerciale:
a) sunt înregistraţi într-un mod ce permite autoritãţii competente sã îi poatã identifica rapid în caz de nerespectare a cerinţelor prezentei convenţii;
b) posedã o autorizaţie valabilã pentru transport internaţional, acordatã de autoritatea competentã a pãrţii în care aceştia sunt stabiliţi.
(2) Fiecare parte trebuie sã se asigure cã autorizaţia este acordatã transportatorilor care încredinţeazã transportul animalelor numai persoanelor care au primit o instruire corespunzãtoare în legãturã cu prevederile prezentei convenţii.
(3) Fiecare parte trebuie sã se asigure cã autorizaţia menţionatã anterior poate fi suspendatã sau retrasã atunci când autoritãţile competente care au acordat autorizarea sunt informate cã transportatorul a încãlcat în mod repetat sau grav prevederile prezentei convenţii.
(4) Atunci când o parte a observat o încãlcare a prezentei convenţii de cãtre un transportator înregistrat la o altã parte a prezentei convenţii, prima parte trebuie sã comunice celei din urmã detalii asupra contravenţiei observate.
Proiect şi construcţie
ART. 6
Proiectare şi construcţie
(1) Mijloacele de transport, containerele şi dotãrile acestora trebuie construite, întreţinute şi operate astfel încât sã se evite rãnirea şi suferinţa animalelor şi sã se asigure siguranţa acestora în timpul transportului.
(2) Mijlocul de transport sau containerul trebuie construit astfel încât sã ofere animalelor spaţiul adecvat pentru a sta în poziţie naturalã, cu excepţia pãsãrilor, altele decât puii de o zi.
(3) Mijloacele de transport sau containerele trebuie proiectate şi construite astfel încât sã asigure:
a) suficient de mult spaţiu liber deasupra animalelor stând în poziţie naturalã, pentru circulaţia eficientã a aerului;
b) menţinerea calitãţii şi cantitãţii de aer corespunzãtoare speciei transportate, în special atunci când animalele sunt transportate într-un spaţiu în întregime închis.
(4) Mijloacele de transport, containerele, dotãrile etc. trebuie sã fie suficient de solide pentru a suporta greutatea animalelor, sã le împiedice pe acestea sã scape sau sã cadã, sã reziste la stresul datorat mişcãrii şi, atunci când este necesar, sã conţinã despãrţituri care sã protejeze animalele de mişcãrile mijlocului de transport. Dotãrile trebuie proiectate pentru a permite operarea rapidã şi uşoarã.
(5) Despãrţiturile trebuie sã fie rigide şi suficient de solide pentru a rezista la greutatea animalelor care sunt împinse în acestea şi sã fie astfel proiectate încât sã nu împiedice circulaţia aerului.
(6) Mijloacele de transport sau containerele trebuie sã fie construite şi operate astfel încât sã protejeze animalele împotriva intemperiilor şi schimbãrilor meteorologice nefavorabile. În special acoperişul exterior, situat exact deasupra animalelor, trebuie sã limiteze la maximum absorbţia şi conducţia de cãldurã solarã.
(7) Planşeul mijloacelor de transport sau al containerului trebuie sã fie antiderapant. Planşeele trebuie sã fie proiectate, construite şi întreţinute pentru a se evita disconfortul, extenuarea şi rãnirea animalelor şi a se reduce la minimum scurgerea de urinã şi fecale. Materialele alese pentru construcţia planşeului trebuie selectate astfel încât sã fie redusã la minimum coroziunea.
(8) Mijloacele de transport trebuie astfel proiectate şi construite pentru a permite accesul la animale, inspecţia animalelor şi, dacã este necesar, adãparea, hrãnirea şi îngrijirea acestora.
(9) Atunci când este necesarã legarea animalelor trebuie prevãzut un echipament adecvat în mijlocul de transport.
(10) Containerele în care se transportã animale trebuie marcate clar şi vizibil, pentru a indica prezenţa animalelor vii, cu un semn care sã arate partea superioarã a containerului.
(11) Mijloacele de transport, containerele şi dotãrile acestora trebuie proiectate şi construite pentru a permite o curãţare şi dezinfecţie uşoarã.
Pregãtirea pentru transport
ART. 7
Planificarea
(1) Pentru fiecare cãlãtorie persoana responsabilã de transportul animalelor trebuie astfel identificatã încât sã se poatã obţine în orice moment al transportului informaţii despre organizarea, efectuarea şi încheierea transportului.
(2) Când cãlãtoria planificatã depãşeşte 8 ore pentru transportul intern al solipedelor domestice şi al animalelor domestice din speciile bovine, ovine, caprine şi porcine, persoana responsabilã pentru transport trebuie sã întocmeascã un document în care sã specifice aranjamentele stabilite pentru cãlãtorie şi mai ales urmãtoarele informaţii:
a) identificarea transportatorului şi a mijloacelor de transport;
b) identificarea lotului şi documentele însoţitoare (specia, numãrul de animale, certificate veterinare);
c) locul şi ţara de plecare, locurile de transfer, locurile în care animalele trebuie descãrcate şi puse la odihnã şi locul şi ţara de destinaţie.
(3) Persoana responsabilã de transport trebuie sã asigure cã, în fapt, cãlãtoria preconizatã respectã regulile respective ale ţãrilor de plecare, tranzit şi destinaţie.
(4) Persoana responsabilã de bunãstarea animalelor trebuie sã consemneze imediat în documentul menţionat la alin. (2) orele şi locurile la care animalele transportate au fost hrãnite, adãpate şi puse la odihnã pe durata cãlãtoriei. Acest document trebuie pus la dispoziţie autoritãţii competente la cerere.
(5) Nici un animal nu va fi transportat dacã persoana responsabilã de transport nu ia mãsurile necesare pentru asigurarea bunãstãrii acestora de-a lungul cãlãtoriei, înaintea efectuãrii acesteia. Dacã este cazul, se vor face aranjamente pentru a se asigura apa, hrana, odihna şi îngrijirea necesarã în timpul cãlãtoriei şi la sosirea la locul de destinaţie, iar pentru acest scop trebuie sã se facã în avans notificãrile corespunzãtoare.
(6) Pentru a se evita orice întârziere, loturile de animale trebuie sã fie însoţite de documentaţie adecvatã, iar la posturile unde se efectueazã formalitãţi de import şi tranzit trebuie notificatã în cel mai scurt timp o persoanã competentã.
(7) Persoana responsabilã de transport trebuie sã se asigure cã responsabilitatea pentru bunãstarea animalelor în timpul transportului este definitã clar, de la momentul plecãrii la momentul sosirii la punctul de destinaţie, inclusiv încãrcarea şi descãrcarea.
ART. 8
Însoţitori
(1) Pentru a se asigura îngrijirea necesarã a animalelor în timpul transportului loturile de animale vor fi însoţite de un însoţitor care este responsabil de bunãstarea animalelor. Conducãtorul vehiculului poate îndeplini funcţiile însoţitorului.
(2) Însoţitorul trebuie sã fi primit instruire specificã şi adecvatã sau sã aibã experienţa practicã echivalentã care sã îl califice pentru a manipula, a transporta şi a îngriji animale, inclusiv în cazuri de urgenţã.
(3) Se pot face excepţii de la prevederile alin. (1) în urmãtoarele cazuri:
a) atunci când persoana responsabilã de transportul animalelor a desemnat un agent care sã se îngrijeascã de animale la punctele adecvate pentru odihnã, adãpare şi hrãnire;
b) atunci când animalele sunt transportate în containere cu închidere sigurã, ventilaţie adecvatã şi care, atunci când este cazul, conţin suficientã apã şi hranã, în distribuitoare care nu pot fi rãsturnate, pentru o cãlãtorie de douã ori mai lungã decât durata anticipatã.
ART. 9
Aptitudine pentru transport
(1) Nici un animal nu trebuie transportat dacã nu este apt pentru cãlãtorie.
(2) Animalele bolnave sau rãnite nu trebuie considerate apte pentru transport. Totuşi, aceastã prevedere nu este aplicabilã:
a) animalelor uşor rãnite sau bolnave, a cãror transportare nu le va cauza suferinţã suplimentarã;
b) animalelor transportate pentru scopuri experimentale sau alte scopuri ştiinţifice aprobate de autoritatea competentã în materie, dacã boala sau rãnirea face parte din programul de cercetare;
c) transportului animalelor sub supraveghere veterinarã pentru sau ca urmare a unui tratament de urgenţã.
(3) Trebuie sã se acorde o grijã specialã transportului animalelor în stare avansatã de gestaţie, celor care au fãtat recent şi celor foarte tinere:
- femelele gestante de mamifere nu trebuie transportate înainte de parturiţie cel puţin o perioadã egalã cu 10% din durata gestaţiei şi nici cel puţin o sãptãmânã dupã parturiţie;
- mamiferele foarte tinere nu trebuie transportate înainte de vindecarea completã a cicatricei ombilicale.
Dacã s-au luat toate precauţiile necesare, cu aviz veterinar şi în funcţie de caz, autoritatea competentã poate face excepţie pentru iepele înregistrate însoţite de mânz, care merg la armãsar dupã fãtare.
(4) Nu se vor folosi sedative decât dacã este strict necesar pentru a se asigura bunãstarea animalelor şi numai în urma avizului veterinar, conform legislaţiei naţionale.
ART. 10
Inspecţie/Certificat
(1) Înainte de încãrcarea animalelor pentru un transport internaţional, acestea vor fi inspectate de cãtre un medic veterinar autorizat din ţara în care începe cãlãtoria, care sã asigure cã acestea sunt apte de transport.
(2) Medicul veterinar autorizat trebuie sã elibereze un certificat în care se identificã animalele, se declarã cã acestea sunt apte pentru cãlãtoria propusã şi, dacã este posibil, se consemneazã numãrul de înregistrare sau, dacã este cazul, numele ori alte cãi de a identifica mijlocul de transport şi tipul de transport folosit.
(3) În anumite cazuri hotãrâte prin înţelegere între pãrţile implicate nu este necesar sã se aplice prevederile prezentului articol.
ART. 11
Odihna, adãparea şi hrãnirea înainte de încãrcare
(1) Animalele trebuie sã fie pregãtite pentru cãlãtoria prevãzutã, sã se obişnuiascã cu hrana furnizatã şi sã poatã folosi sistemele de distribuire a apei şi hranei. Trebuie sã li se asigure apã, hranã şi o perioadã de odihnã corespunzãtoare.
(2) Pentru a se reduce stresul datorat transportului trebuie sã se acorde consideraţia cuvenitã necesitãţii anumitor categorii de animale, precum animalele sãlbatice, de a se obişnui cu modul de transport înainte de cãlãtoria propusã.
(3) Amestecarea animalelor care nu au fost crescute împreunã sau care nu sunt obişnuite una cu alta trebuie evitatã cât mai mult posibil.
Încãrcare şi descãrcare
ART. 12
Principii
(1) Animalele trebuie încãrcate şi descãrcate astfel încât sã se garanteze cã nu li se va cauza rãnire sau suferinţã.
(2) Animalele trebuie încãrcate astfel încât sã se asigure cã spaţiile disponibile (suprafaţa de podea şi înãlţimea) şi cerinţele de separare sunt îndeplinite conform art. 17.
(3) Animalele trebuie încãrcate cât mai aproape posibil de ora plecãrii de la locul de expediere.
(4) La sosirea la destinaţie animalele trebuie sã fie descãrcate cât mai curând posibil, sã primeascã o cantitate adecvatã de apã şi, dacã este necesar, de hranã şi sã se poatã odihni.
ART. 13
Echipamente şi proceduri
(1) Încãrcarea şi descãrcarea trebuie sã aibã loc folosindu-se o rampã, un ascensor sau o boxã de încãrcare proiectatã şi construitã adecvat, cu excepţia cazului în care animalele trebuie transportate în containere construite special. Ridicarea manualã a animalelor este permisã dacã animalele sunt de talie destul de micã şi este chiar de dorit în cazul animalelor tinere care pot avea dificultãţi la urcarea rampei. Toate echipamentele de încãrcare şi descãrcare trebuie sã fie adaptate acestui scop, stabile şi întreţinute în bunã stare.
(2) Toate rampele şi suprafeţele pe care merg animalele trebuie proiectate şi întreţinute pentru a se preveni alunecarea, iar panta acestora trebuie redusã cât mai mult posibil. Dacã panta este mai înclinatã de 10°, acestea trebuie prevãzute cu un sistem, precum şipci transversale, care sã asigure cã animalele urcã sau coboarã fãrã risc ori dificultate. Echipamentul trebuie prevãzut cu bariere laterale, dacã este necesar.
(3) Interiorul mijlocului de transport trebuie bine iluminat la încãrcare pentru ca animalele sã poatã vedea pe unde merg, în funcţie de cerinţele specifice pe specii.
(4) Animalele trebuie încãrcate numai în mijloace de transport care au fost curãţate cu atenţie şi, atunci când este necesar, dezinfectate.
(5) Bunurile care sunt transportate în acelaşi mijloc de transport cu animalele trebuie plasate astfel încât sã nu producã animalelor rãnire, suferinţã sau extenuare.
(6) Când containerele încãrcate cu animale sunt plasate unul deasupra altuia în mijlocul de transport, trebuie sã se ia precauţiile necesare pentru a se evita ca urina şi fecalele sã cadã pe animalele plasate dedesubt.
ART. 14
Manipularea
(1) Animalele trebuie mânuite calm şi cu blândeţe pentru a le reduce neliniştea şi agitaţia la minimum şi pentru a le feri de durere, suferinţã şi rãniri care pot fi evitate.
(2) Gãlãgia, hãrţuiala şi folosirea forţei excesive în timpul încãrcãrii şi descãrcãrii trebuie evitate. Animalele nu trebuie lovite şi nici nu trebuie sã se aplice presiune într-o parte a corpului sensibilã în mod deosebit. În special, cozile animalelor nu trebuie strivite, rãsucite sau rupte, iar ochii acestora nu trebuie sã fie presaţi. Animalele nu trebuie lovite cu pumnii sau cu picioarele.
(3) Animalele nu trebuie suspendate cu mijloace mecanice, ridicate sau târâte de cap, urechi, coarne, picioare, coadã, lânã sau în alt mod dureros.
(4) Instrumentele destinate ghidãrii animalelor trebuie folosite numai în acest scop. Folosirea instrumentelor care administreazã şocuri electrice trebuie evitatã cât mai mult posibil. În orice caz, aceste instrumente trebuie folosite numai pentru bovinele adulte sau porcii adulţi care refuzã sã se deplaseze şi numai când au în faţa lor loc sã se deplaseze. Şocurile nu trebuie sã dureze mai mult de o secundã, trebuie sã fie distanţate adecvat şi sã fie aplicate numai pe muşchii trenului posterior. Şocurile nu trebuie folosite repetat dacã animalele nu reacţioneazã.
(5) Persoanele care mânuiesc animalele nu trebuie sã foloseascã vergeaua sau alte instrumente ascuţite. Bastoanele sau alte instrumente destinate mânãrii animalelor trebuie folosite numai dacã pot fi aplicate pe corpul unui animal fãrã sã producã rãnire sau suferinţã.
ART. 15
Separare
(1) Animalele trebuie separate în timpul transportului când este probabil sã se producã rãniri sau suferinţã dacã sunt transportate împreunã. Aceastã mãsurã se aplicã în special:
a) animalelor din specii diferite;
b) animalelor care sunt ostile unele faţã de altele;
c) animalelor de talii şi vârste semnificativ diferite;
d) masculilor adulţi necastraţi;
e) animalelor legate şi celor nelegate.
(2) Prevederile alin. (1) nu se vor aplica în cazul în care animalele au fost crescute în grupuri compatibile, sunt obişnuite unele cu altele, separarea ar produce suferinţã sau femelele sunt însoţite de tineret dependent.
Practici de transport
ART. 16
Planşeul şi aşternutul
Suprafaţa planşeului mijloacelor de transport trebuie întreţinutã astfel încât sã se reducã riscul de alunecare sau de scurgere a urinei şi a fecalelor. Planşeul mijloacelor de transport şi al containerelor trebuie sã fie acoperit de un aşternut adecvat care sã absoarbã urina şi fecalele şi care sã ofere un material potrivit pentru odihnã, în afarã de cazul în care se foloseşte o metodã alternativã care sã ofere animalelor cel puţin aceleaşi avantaje.
ART. 17
Spaţiu disponibil (suprafaţa pardoselii şi înãlţimea)
(1) Animalelor trebuie sã li se ofere spaţiul adecvat pentru a sta în picioare, în poziţia lor naturalã, în mijloacele de transport sau în container. Totodatã trebuie sã se prevadã spaţiu pentru culcare, în afarã de cazul în care protocolul tehnic sau condiţii speciale de protecţie a animalelor cer altceva. Un protocol tehnic întocmit conform art. 34 trebuie sã stabileascã spaţiul minim disponibil pentru animale.
(2) Pentru a se preveni rãnirea datoratã mişcãrilor excesive trebuie sã se foloseascã paravane pentru a se separa grupe numeroase de animale sau incinta care conţine mai puţine animale decât capacitatea sa normalã, care altfel ar avea prea mult spaţiu.
(3) Paravanele trebuie sã fie adecvate speciei şi taliei animalelor şi trebuie poziţionate, securizate şi întreţinute astfel încât sã previnã rãnirea sau suferinţa acestora.
ART. 18
Legarea animalelor
Atunci când animalele sunt legate, sforile, pripoanele sau alte mijloace folosite trebuie sã fie destul de rezistente pentru a nu se rupe în condiţii normale de transport şi sã fie suficient de lungi pentru a permite animalelor sã se culce sau sã mãnânce şi sã bea. Trebuie astfel proiectate pentru a elimina orice pericol de strangulare sau de rãnire.
Animalele nu trebuie legate de coarne, picioare, inele nazale şi nici nu trebuie transportate cu picioarele legate împreunã. Animalele trebuie legate numai cu dispozitive care sã permitã sã fie dezlegate rapid.
ART. 19
Ventilare şi temperaturã
(1) Trebuie sã se prevadã suficientã ventilaţie pentru a se asigura respectarea în întregime a nevoilor animalelor, luându-se în consideraţie în special numãrul şi tipul de animale ce trebuie transportate şi condiţiile meteorologice preconizate pe durata cãlãtoriei.
(2) Containerele trebuie stivuite astfel încât ventilarea lor sã nu fie împiedicatã.
(3) Când animalele trebuie transportate în condiţii necorespunzãtoare de temperaturã şi umiditate, trebuie sã se ia mãsuri corespunzãtoare pentru a se asigura bunãstarea acestora.
ART. 20
Apã, hranã şi odihnã
(1) Animalelor trebuie sã li se ofere apã, hranã şi posibilitatea de a se odihni conform speciei şi vârstei, la intervale adecvate.
(2) Un protocol tehnic, întocmit conform art. 34, va determina perioadele maxime de cãlãtorie, intervalele minime de adãpare şi hrãnire şi perioadele de odihnã.
(3) Apa şi hrana trebuie sã fie de calitate bunã şi sã fie prezentate animalelor într-un mod care sã reducã contaminarea.
ART. 21
Femele în lactaţie
Femelele în lactaţie care nu sunt însoţite de progenituri nu trebuie transportate perioade îndelungate. Cu toate acestea, dacã este inevitabil, acestea trebuie mulse cu puţin timp înainte de încãrcare şi la intervale de nu mai mult de 12 ore pe parcursul cãlãtoriei.
ART. 22
Iluminarea
Mijloacele de transport trebuie echipate cu mijloace de iluminare, fixe sau portabile, suficiente pentru inspecţia generalã a animalelor, iar când este necesar, în timpul transportului, precum şi pentru adãpare şi hrãnire.
ART. 23
Containere
În timpul transportului şi al manipulãrii containerele trebuie ţinute în poziţie verticalã şi trebuie reduse izbiturile şi scuturãturile puternice.
ART. 24
Îngrijirea în timpul transportului
Persoana responsabilã de bunãstarea animalelor trebuie sã foloseascã fiecare ocazie de a le controla şi, dacã este necesar, de a le administra îngrijirea adecvatã.
ART. 25
Urgenţe şi accidente în timpul transportului
Animalele care se îmbolnãvesc sau sunt rãnite în timpul transportului trebuie sã primeascã asistenţã de prim ajutor cât mai curând posibil. Dacã este necesar trebuie sã li se administreze tratament veterinar corespunzãtor sau sã fie ucise într-un mod care sã nu le producã suferinţã suplimentarã.
Prevederi speciale
ART. 26
Prevederi speciale pentru transportul feroviar
(1) Orice vagon de cale feratã folosit pentru transportul animalelor trebuie sã fie marcat pentru a indica prezenţa animalelor vii. În afara cazului în care animalele sunt transportate în containere, pereţii interiori ai vagonului feroviar trebuie sã fie din material corespunzãtor, perfect neted şi echipat cu inele sau bare, la o înãlţime adecvatã, de care sã se lege animalele.
(2) Atunci când nu sunt transportate în boxe individuale, solipedele trebuie sã fie legate astfel încât sã stea cu faţa spre acelaşi perete al vagonului sau sã stea faţã în faţã. Cu toate acestea, mânjii şi animalele retive nu trebuie legaţi.
(3) Animalele de talie mare trebuie încãrcate astfel încât sã permitã unui însoţitor sã se deplaseze printre acestea.
(4) La asamblarea trenurilor şi în timpul altor mişcãri a vagoanelor de cale feratã trebuie sã se ia toate precauţiile pentru a se evita izbirea vagoanelor care conţin animale.
(5) Trebuie sã se foloseascã orice ocazie de a controla animalele, dupã cum se prevede la art. 24, la fiecare oprire a vagonului feroviar sau la schimbarea condiţiilor meteorologice.
ART. 27
Prevederi speciale pentru transportul rutier
(1) Vehiculele în care animalele sunt transportate trebuie marcate clar şi vizibil pentru a se indica prezenţa animalelor vii.
(2) Vehiculele trebuie conduse astfel încât sã se asigure accelerarea, încetinirea şi virarea linã.
(3) Vehiculele trebuie sã aibã suficient echipament pentru încãrcare şi descãrcare, conform art. 13.
(4) Trebuie sã se foloseascã orice ocazie de a controla animalele din vehicul, dupã cum se prevede la art. 24, la fiecare oprire a vehiculului sau la schimbarea condiţiilor meteorologice.
ART. 28
Prevederi speciale pentru transportul naval (cu excepţia navelor roll-on/roll-off)
(1) Înainte de a se permite încãrcarea, pentru a se asigura respectarea cerinţelor privind bunãstarea animalelor, autoritatea competentã a ţãrii în care are loc încãrcarea trebuie sã inspecteze:
a) navele construite special pentru transportul de animale sau navele transformate pentru acest scop;
b) amenajãrile de pe alte nave pe care sunt transportate animalele.
(2) Trebuie sã se instaleze o alarmã care sã detecteze orice panã de curent la sistemul de ventilaţie forţatã.
Trebuie sã se prevadã o sursã de energie secundarã adecvatã, separatã de sursa primarã, pentru a se asigura menţinerea unei ventilaţii forţate corespunzãtoare.
(3) Animalele nu trebuie transportate pe punţi deschise, în afara cazului în care existã containere şi alte structuri care sã le ofere o protecţie corespunzãtoare pentru apa de mare.
(4) Când animalele sunt încãrcate şi descãrcate din navã trebuie sã se prevadã pasarele, rampe şi culoare adecvate între dana de acostare şi puntea pentru animale.
(5) Încãrcarea şi descãrcarea animalelor pe şi din navele pentru animale trebuie sã fie supravegheate de un medic veterinar autorizat.
(6) La încãrcare şi descãrcare, adãposturile pentru animale, rampele şi pasajele trebuie sã fie iluminate adecvat pentru ca animalele sã poatã vedea unde merg, în funcţie de cerinţele minime ale speciei.
(7) Toate ţarcurile, boxele şi containerele trebuie sã fie accesibile direct atât pentru animale, cât şi pentru însoţitori.
(8) Pasajele de trecere pentru animale trebuie sã fie adecvate speciei care este transportatã, în special nu trebuie sã aibã margini şi colţuri ascuţite, iar proeminenţele trebuie sã fie reduse.
(9) Toate pãrţile navei în care sunt adãpostite animale trebuie prevãzute cu instalaţii care sã asigure o drenare eficientã şi care sã fie menţinute în condiţii sanitare bune.
(10) Pe navã trebuie sã se transporte rezerve de apã curatã şi proaspãtã, hranã şi aşternut corespunzãtor, suficiente pentru nevoile animalelor şi ţinându-se cont de durata cãlãtoriei.
(11) Trebuie sã se transporte rezerve suplimentare de apã şi, în cazul cãlãtoriilor de lungã duratã, hranã şi aşternut pentru cazurile de întârzieri neprevãzute.
(12) Rezervele de hranã şi aşternut trebuie depozitate astfel încât sã se asigure menţinerea lor în stare uscatã, ferite de apa de mare şi de intemperii. Depozitarea hranei şi a aşternutului nu trebuie sã împiedice funcţionarea sistemelor de ventilare, iluminare şi drenare şi nici sã blocheze pasajele de trecere.
(13) Trebuie sã se prevadã echipament pentru adãpare şi hrãnire corespunzãtor numãrului, taliei şi speciei de animale care vor fi transportate.
(14) Trebuie sã se prevadã izolarea animalelor care se îmbolnãvesc sau se rãnesc în timpul cãlãtoriei.
(15) În caz de urgenţã trebuie sã fie posibil sã se ucidã un animal conform prevederilor art. 25. Pentru acest scop trebuie sã existe la dispoziţie mijloace pentru sacrificare adecvate speciei.
ART. 29
Prevederi speciale pentru transportul cu vehicule rutiere sau vagoane de cale feratã pe nave roll-on/roll-off
(1) Atunci când animalele sunt transportate cu vehicule rutiere sau cu vagoane de cale feratã pe nave roll-on/ roll-off, în special pe punţi închise, trebuie sã existe o grijã deosebitã pentru a se asigura cã animalelor li se furnizeazã ventilaţie suficientã în timpul cãlãtoriei. Vehiculele rutiere şi vagoanele de cale feratã trebuie arimate astfel încât animalele sã beneficieze de o admisie maximã de aer proaspãt.
(2) Persoana responsabilã de bunãstarea animalelor trebuie sã aibã acces la acestea pentru a putea fi inspectate şi, dacã este necesar, îngrijite, adãpate şi hrãnite în timpul cãlãtoriei.
(3) Vehiculele rutiere, vagoanele feroviare şi containerele trebuie sã fie echipate cu un numãr suficient de puncte de siguranţã proiectate, poziţionate şi întreţinute corespunzãtor, care sã le permitã sã fie prinse în siguranţã de navã. Vehiculele rutiere, vagoanele de cale feratã şi containerele trebuie fixate solid de navã înaintea începerii cãlãtoriei pe mare pentru a împiedica dislocarea lor prin mişcãrile navei.
(4) Vehiculele rutiere şi vagoanele de cale feratã vor fi transportate pe puntea deschisã a unei nave numai într-o poziţie ce oferã o protecţie adecvatã faţã de apa de mare, luând în considerare protecţia pe care o oferã însuşi vehiculul rutier sau vagonul feroviar.
(5) Trebuie sã se instaleze o alarmã pentru a detecta orice defecţiune electricã a sistemului de ventilaţie al navei. O sursã secundarã de energie trebuie prevãzutã pentru a se asigura menţinerea ventilaţiei forţate adecvate.
(6) Trebuie sã se facã aranjamente pentru aprovizionarea animalelor cu apã proaspãtã şi hranã în cazul unor întârzieri neprevãzute sau, dacã este necesar, în alt mod.
(7) În caz de urgenţã, dacã transportul dureazã mai mult de douã ore, este posibil sã se ucidã un animal conform prevederilor stabilite la art. 25. Pentru acest scop trebuie sã fie disponibile mijloace de sacrificare adecvate speciilor.
ART. 30
Prevederi speciale pentru transportul aerian
(1) Nici un animal nu trebuie transportat în condiţiile în care calitatea aerului, temperatura şi presiunea nu se pot menţine în limite corespunzãtoare în timpul întregii cãlãtorii.
(2) Comandantul de zbor va fi informat asupra speciilor, locaţiei, cantitãţii de animale vii la bordul aeronavei, precum şi asupra oricãrei acţiuni solicitate. Pentru animalele aflate în compartimentele de marfã accesibile, comandantul trebuie anunţat asupra oricãrei neregularitãţi referitoare la animale, cât mai curând posibil.
(3) Animalele trebuie încãrcate în aeronavã cât mai aproape de ora de plecare planificatã.
(4) Nu trebuie sã se foloseascã medicamentele decât dacã existã o problemã specificã, iar acestea trebuie administrate de un medic veterinar sau de o altã persoanã instruitã asupra modului lor de folosire. Comandantul va fi informat cât mai curând posibil asupra folosirii oricãror medicamente în timpul zborului.
(5) Mijloace de sedare şi/sau de eutanasiere adecvate speciei trebuie sã fie disponibile şi folosite numai cu acordul comandantului, în caz de urgenţã şi când însoţitorul are acces la animale, conform art. 25.
(6) Însoţitorul trebuie informat înainte de decolare asupra procedurii de comunicare în timpul zborului şi trebuie sã fie capabil sã comunice eficient cu echipajul.
Consultãri multilaterale
ART. 31
Consultãri multilaterale
(1) Pãrţile trebuie sã ţinã consultãri multilaterale în cadrul Consiliului Europei, în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi, dupã aceea, la fiecare 5 ani sau mai frecvent dacã majoritatea pãrţilor solicitã astfel.
(2) Aceste consultãri trebuie sã aibã loc la reuniuni convocate de secretarul general al Consiliului Europei.
(3) Fiecare parte are dreptul sã numeascã unul sau mai mulţi reprezentanţi pentru a participa la aceste consultãri. Pãrţile trebuie sã comunice numele reprezentantului/ reprezentanţilor lor secretarului general al Consiliului Europei cu cel puţin o lunã înainte de fiecare reuniune. Fiecare parte trebuie sã aibã drept de vot. Fiecare stat care este parte a convenţiei va avea un vot.
(4) Comunitatea Europeanã, devenind parte a prezentei convenţii, în limitele domeniului sãu de competenţã, îşi va exercita dreptul de vot cu un numãr de voturi egal cu numãrul statelor membre ale sale care sunt pãrţi ale prezentei convenţii. Comunitatea Europeanã nu îşi va exercita dreptul de vot în cazurile în care statele membre respective îşi exercitã acest drept, şi invers.
(5) Pãrţile pot cere avizul experţilor. Acestea pot, la iniţiativa lor sau la solicitarea organismului implicat, sã invite orice organism, internaţional sau naţional, guvernamental ori neguvernamental, care este calificat tehnic în domeniile acoperite de prezenta convenţie, pentru a fi reprezentat de un observator la o consultare sau la o parte a unei consultãri. Hotãrârea de a invita astfel de experţi sau organisme trebuie luatã cu o majoritate de douã treimi din numãrul voturilor exprimate.
(6) Dupã fiecare consultare pãrţile trebuie sã supunã Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei un raport asupra consultãrii şi asupra aplicãrii prezentei convenţii.
(7) Sub rezerva prevederilor prezentei convenţii, pãrţile trebuie sã întocmeascã reguli de procedurã pentru consultãri.
ART. 32
Rolul consultãrilor multilaterale
În cadrul consultãrilor multilaterale pãrţile sunt responsabile de urmãrirea aplicãrii prezentei convenţii. Acestea pot, în mod special:
a) sã pregãteascã protocoalele tehnice conform art. 34;
b) sã sugereze orice modificare necesarã la prezenta convenţie şi sã examineze cele propuse conform prevederilor art. 35;
c) sã examineze, la cererea uneia sau mai multor pãrţi, chestiuni privitoare la interpretarea prezentei convenţii;
d) sã facã recomandãri Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei referitoare la statele care trebuie invitate sã adere la prezenta convenţie.
Protocoale tehnice
ART. 33
Obiect
Pãrţile trebuie sã adopte protocoale tehnice la prezenta convenţie, referitoare la facilitãţile de spaţiu (art. 17) şi la adãpare, hrãnire şi odihnã (art. 20). Acestea pot, de asemenea, sã adopte alte protocoale tehnice în vederea stabilirii normelor tehnice de implementare a prevederilor prezentei convenţii.
ART. 34
Adoptare şi intrare în vigoare
(1) Trebuie sã se adopte un protocol tehnic, cu majoritate de douã treimi din numãrul voturilor exprimate, pe care apoi sã îl transmitã pentru aprobare Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. Dupã aprobare, acest text trebuie transmis pãrţilor pentru acceptare.
(2) Trebuie sã intre în vigoare un protocol tehnic, referitor la pãrţile care l-au acceptat, în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de o lunã dupã data la care trei pãrţi, inclusiv cel puţin douã state membre ale Consiliului Europei, l-au informat pe secretarul general al Consiliului Europei cã îl acceptã. În ceea ce priveşte fiecare parte care îl acceptã ulterior, protocolul trebuie sã intre în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii perioadei de o lunã dupã data la care partea l-a informat pe secretarul general al Consiliului Europei asupra acceptãrii protocolului.
(3) Pentru pregãtirea protocoalelor tehnice pãrţile trebuie sã urmeze evoluţiile cercetãrii ştiinţifice şi metodele noi de transport al animalelor.
ART. 35
Amendamente
(1) Fiecare amendament la un protocol tehnic la prezenta convenţie, propus de o parte sau de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, trebuie comunicat secretarului general al Consiliului Europei şi transmis de cãtre acesta statelor membre ale Consiliului Europei, Comunitãţii Europene şi fiecãrui stat nemembru care a aderat la prezenta convenţie sau a fost invitat sã adere la aceasta conform prevederilor art. 38.
(2) Orice amendament propus conform prevederilor alin. (1) trebuie examinat la nu mai puţin de 6 luni de la data transmiterii sale de cãtre secretarul general al Consiliului Europei la o consultare multilateralã, unde poate fi adoptat cu o majoritate de douã treimi din numãrul pãrţilor. Textul adoptat trebuie transmis pãrţilor.
(3) În prima zi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de 18 luni dupã adoptarea acestuia prin consultare multilateralã, în afara cazului în care mai mult de o treime din numãrul pãrţilor au exprimat obiecţii, fiecare amendament trebuie sã intre în vigoare pentru acele pãrţi care nu au prezentat obiecţii.
Reglementarea diferendelor
ART. 36
Reglementarea diferendelor
(1) În cazul unui diferend privitor la interpretarea sau aplicarea prevederilor prezentei convenţii, autoritãţile competente ale pãrţilor implicate trebuie sã se consulte între ele. Fiecare parte trebuie sã comunice secretarului general al Consiliului Europei denumirile şi adresele autoritãţilor lor competente.
(2) Dacã diferendul nu a fost reglementat în acest mod, trebuie, la cererea uneia sau alteia dintre pãrţi, sã fie supus arbitrãrii. Fiecare parte trebuie sã numeascã un arbitru şi cei 2 arbitri trebuie sã numeascã un suprrbitru. Dacã una dintre pãrţile diferendului nu a numit un arbitru în termen de 3 luni de la cererea de arbitraj, acesta va fi numit la cererea altei pãrţi a diferendului de cãtre preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului. Dacã acesta din urmã este conaţionalul uneia dintre pãrţile diferendului, aceastã datorie trebuie îndeplinitã de cãtre vicepreşedintele Curţii Europene a Dreptului Omului sau, dacã vicepreşedintele este conaţionalul uneia dintre pãrţile diferendului, de cãtre judecãtorul cu vechimea cea mai mare de la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, care nu este conaţionalul vreuneia dintre pãrţile diferendului. Aceeaşi procedurã trebuie respectatã dacã arbitrii nu pot cãdea de acord asupra alegerii suprrbitrului.
În cazul unui diferend între douã pãrţi, dintre care una este membrã a Comunitãţii Europene, aceasta din urmã fiind ea însãşi o parte, cealaltã parte trebuie sã adreseze cererea de arbitraj atât statului membru, cât şi Comunitãţii Europene, care o vor notifica în comun, în termen de 3 luni de la recepţionarea cererii, fie cã statul membru sau Comunitatea Europeanã sau statul membru şi Comunitatea Europeanã împreunã se constituie în pãrţi ale diferendului. În absenţa unei notificãri în numitul termen limitã, statul membru şi Comunitatea Europeanã trebuie considerate ca fiind una şi aceeaşi parte în diferend pentru scopurile aplicãrii prevederilor ce reglementeazã constituirea şi procedura unui tribunal de arbitraj. Se procedeazã la fel atunci când statul membru şi Comunitatea Europeanã se prezintã împreunã ca parte a unui diferend.
(3) Tribunalul de arbitraj trebuie sã îşi stabileascã propria procedurã. Hotãrârile sale trebuie luate cu majoritate de voturi şi sunt definitive. Hotãrârea sa, ce trebuie luatã pe baza prezentei convenţii, este finalã.
(4) Procedura pentru reglementarea diferendelor nu este aplicabilã diferendelor legate de chestiuni care ţin de competenţa Comunitãţii Europene sau de definirea sferei acestei competenţe între pãrţi care sunt membre ale Comunitãţii Europene sau între astfel de membri şi Comunitatea Europeanã.
Clauze finale
ART. 37
Semnãturã, ratificare, acceptare, aprobare
(1) Prezenta convenţie este deschisã pentru a fi semnatã de statele membre ale Consiliului Europei şi Comunitãţii Europene. Este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse pe lângã secretarul general al Consiliului Europei.
(2) Nici un stat care este parte a Convenţiei europene pentru protecţia animalelor în timpul transportului internaţional, deschisã spre semnare la Paris la 13 decembrie 1968, nu poate sã depunã instrumentul sãu de ratificare, de acceptare sau de aprobare fãrã sã fi denunţat numita convenţie sau sã o denunţe simultan.
(3) Prezenta convenţie va intra în vigoare la 6 luni dupã data la care patru state şi-au exprimat consimţãmântul de a fi legate prin aceasta.
(4) Ori de câte ori, prin aplicarea alineatelor precedente, denunţarea Convenţiei din 13 decembrie 1968 nu produce efecte simultan cu intrarea în vigoare a prezentei convenţii, un stat contractant sau Comunitatea Europeanã poate, atunci când depune instrumentul de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sã declare cã va continua sã aplice Convenţia din 13 decembrie 1968 pânã la intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
(5) Prezenta convenţie va intra în vigoare la 6 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare cu privire la fiecare stat semnatar ori la Comunitatea Europeanã care îşi exprimã ulterior consimţãmântul de a fi legatã prin aceasta.
ART. 38
Aderarea statelor nemembre
(1) Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate invita orice alt stat nemembru al Consiliului Europei sã adere la prezenta convenţie printr-o hotãrâre adoptatã cu majoritatea de voturi prevãzutã la art. 20 lit. d) din Statutul Consiliului Europei şi prin vot unanim al reprezentanţilor statelor contractante cu drept de a fi reprezentate în Comitetul de Miniştri.
(2) Referitor la oricare stat care va adera, prezenta convenţie intrã în vigoare la 6 luni dupã data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 39
Clauze teritoriale
(1) Oricare stat sau Comunitatea Europeanã poate, la momentul semnãrii sau când depune instrumentul sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare, sã specifice teritoriul sau teritoriile în care se aplicã prezenta convenţie.
(2) Oricare stat sau Comunitatea Europeanã poate, la orice datã ulterioarã, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sã extindã aplicarea prezentei convenţii la oricare alt teritoriu specificat în aceastã declaraţie. Referitor la un astfel de teritoriu, prezenta convenţie intrã în vigoare la 6 luni de la data primirii respectivei declaraţii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
(3) Orice declaraţie fãcutã sub incidenţa alin. (1) şi (2), referitoare la orice teritoriu specificat într-o astfel de declaraţie, poate fi retrasã printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea intrã în vigoare la 6 luni dupã data primirii respectivei notificãri de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 40
Denunţare
(1) Orice parte poate în orice moment sã denunţe prezenta convenţie prin intermediul unei notificãri adresate secretarului general al Consiliului Europei.
(2) O asemenea denunţare va produce efecte la 6 luni dupã data primirii respectivei notificãri de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 41
Notificãri
Secretarul general al Consiliului Europei trebuie sã notifice statelor membre ale Consiliului Europei, Comunitãţii Europene şi statelor care au aderat sau au fost invitate sã adere la prezenta convenţie asupra:
a) oricãrei semnãturi;
b) depunerii oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) oricãrei date de intrare în vigoare a prezentei convenţii conform art. 37 şi 38;
d) oricãrui alt act, oricãrei notificãri sau comunicãri legate de prezenta convenţie.
Semnatarii, fiind împuterniciţi în mod corespunzãtor, au semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la Chişinãu la 6 noiembrie 2003, în limbile englezã şi francezã, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va trimite copii certificate fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, Comunitãţii Europene şi fiecãrui stat invitat sã adere la prezenta convenţie.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
