Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE EUROPEANA din 4 aprilie 1997 pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii fiintei umane fata de aplicatiile biologiei si medicinei, Conventia privind drepturile omului si biomedicina*)
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 103 din 28 februarie 2001
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei, celelalte state şi Comunitatea Europeanã, semnatare ale prezentei convenţii,
luând în considerare Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, proclamata de Adunarea Generalã a Naţiunilor Unite la data de 10 decembrie 1948,
luând în considerare Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale din 4 noiembrie 1950,
luând în considerare Carta socialã europeanã din 18 octombrie 1961,
luând în considerare Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi Pactul internaţional privitor la drepturile economice, sociale şi culturale din 16 decembrie 1966,
luând în considerare Convenţia referitoare la protecţia persoanelor în privinta tratamentului automatizat al datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981,
luând, de asemenea, în considerare Convenţia privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989,
considerând ca telul Consiliului Europei este sa realizeze o uniune mai strânsã între membrii sãi şi ca unul dintre mijloacele pentru atingerea acestui tel este apãrarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale,
constiente de rapida dezvoltare a biologiei şi medicinei,
convinse de necesitatea respectãrii fiinţei umane, deopotrivã ca individ, cat şi în apartenenţa sa la specia umanã, şi recunoscând importanta de a i se asigura demnitatea,
constiente de actele care ar putea pune în pericol demnitatea umanã printr-o folosire improprie a biologiei şi medicinei,
afirmând ca progresele biologiei şi medicinei trebuie utilizate în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare,
subliniind necesitatea unei cooperãri internaţionale pentru ca umanitatea în întregime sa beneficieze de aportul biologiei şi medicinei,
recunoscând importanta de a promova o dezbatere publica asupra intrebarilor puse de aplicatiile biologiei şi medicinei şi asupra raspunsurilor care trebuie date,
dorind sa reaminteasca fiecãrui membru al societãţii care îi sunt drepturile şi responsabilitãţile,
ţinând seama de lucrãrile Adunãrii Parlamentare în acest domeniu, inclusiv de Recomandarea 1160 (1991) privind elaborarea unei convenţii de bioetica,
hotãrâte sa ia în domeniul biologiei şi medicinei mãsurile proprii garantarii demnitãţii fiinţei umane şi a drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale persoanei,
au convenit asupra urmãtoarelor:
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. I
Scopul şi obiectul
Pãrţile la aceasta convenţie protejeaza demnitatea şi identitatea fiinţei umane şi garanteazã oricãrei persoane, fãrã discriminare, respectul integritãţii sale şi al celorlalte drepturi şi libertãţi fundamentale fata de aplicatiile biologiei şi medicinei.
Fiecare parte va lua în legislaţia sa interna mãsurile necesare pentru a da efect dispoziţiilor prezentei convenţii.
ART. 2
Intaietatea fiinţei umane
Interesul şi binele fiinţei umane trebuie sa primeze asupra interesului unic al societãţii sau al ştiinţei.
ART. 3
Accesul echitabil la ingrijirile de sãnãtate
Pãrţile iau, ţinând seama de nevoile de sãnãtate şi de resursele disponibile, mãsurile adecvate în scopul de a asigura, în sfera jurisdicţiei lor, accesul echitabil la îngrijiri de sãnãtate de calitate adecvatã.
ART. 4
Obligaţii profesionale şi reguli de conduita
Orice intervenţie în domeniul sãnãtãţii, inclusiv cercetarea, trebuie sa se facã cu respectul normelor şi obligaţiilor profesionale, precum şi al regulilor de conduita aplicabile în speta.
CAP. 2
Consimţãmântul
ART. 5
Regula generalã
O intervenţie în domeniul sãnãtãţii nu se poate efectua decât dupã ce persoana vizata şi-a dat consimţãmântul liber şi în cunostinta de cauza.
Aceasta persoana primeşte în prealabil informaţii adecvate în privinta scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinta consecinţelor şi riscurilor.
Persoana vizata poate în orice moment sa îşi retragã în mod liber consimţãmântul.
ART. 6
Protecţia persoanelor lipsite de capacitatea de a consimţi
1. Sub rezerva art. 17 şi 20, o intervenţie nu se poate efectua asupra unei persoane care nu are capacitatea de a consimţi, decât spre beneficiul sau direct.
2. Atunci când, conform legii, un minor nu are capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fãrã autorizaţia reprezentantului sau, a unei alte autoritãţi sau a unei alte persoane ori instanţe desemnate prin lege.
Pãrerea minorului va fi luatã în considerare ca un factor din ce în ce mai hotarator, în funcţie de varsta şi de gradul sau de maturitate.
3. Atunci când, conform legii, un major nu are, datoritã unui handicap mintal, unei boli sau dintr-un motiv similar, capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fãrã autorizaţia reprezentantului sau, a unei autoritãţi sau a unei persoane ori instanţe desemnate prin lege.
Persoana vizata trebuie în mãsura posibilului sa fie asociata procedurii de autorizare.
4. Reprezentantul, autoritatea, persoana sau instanta menţionatã la paragrafele 2 şi 3 primeşte, în aceleaşi condiţii, informaţiile prevãzute la art. 5.
5. Autorizaţia prevãzutã în paragrafele 2 şi 3 poate fi în orice moment retrasã în interesul persoanei vizate.
ART. 7
Protecţia persoanelor care suferã de o tulburare mintalã
Persoana care suferã de o tulburare mintalã grava nu poate fi supusã fãrã consimţãmântul sau la o intervenţie destinatã sa îi trateze aceasta tulburare decât atunci când absenta unui astfel de tratament risca sa îi prejudicieze grav sãnãtatea şi sub rezerva condiţiilor de protecţie prevãzute de lege, cuprinzând proceduri de supraveghere şi de control, precum şi cai de recurs.
ART. 8
Situaţii de urgenta
Atunci când, datoritã unei situaţii de urgenta, nu se poate obţine consimţãmântul adecvat, se va putea proceda imediat la orice intervenţie indispensabila din punct de vedere medical în folosul sãnãtãţii persoanei vizate.
ART. 9
Dorinte exprimate anterior
Vor fi luate în considerare dorintele exprimate anterior cu privire la o intervenţie medicalã de cãtre un pacient care în momentul intervenţiei nu este într-o stare care sa îi permitã sa îşi exprime vointa.
CAP. 3
Viata privatã şi dreptul la informaţie
ART. 10
Viata privatã şi dreptul la informaţie
1. Orice persoana are dreptul la respectul vieţii sale private din punct de vedere al informaţiilor referitoare la sãnãtatea sa.
2. Orice persoana are dreptul sa cunoascã orice informaţie culeasa cu privire la sãnãtatea sa. Cu toate acestea, dorinta unei persoane de a nu fi informatã trebuie respectata.
3. În cazuri excepţionale legea poate prevedea, în interesul pacientului, restrictii la exercitarea drepturilor menţionate la paragraful 2.
CAP. 4
Genomul uman
ART. 11
Nediscriminarea
Orice forma de discriminare impotriva unei persoane pe motivul patrimoniului sau genetic este interzisã.
ART. 12
Testele genetice predictive
Nu se va putea proceda la teste predictive ale bolilor genetice sau care servesc fie spre a identifica subiectul drept purtãtor al unei gene rãspunzãtoare de o boala, fie spre a depista o predispozitie sau o susceptibilitate genetica la o boala, decât în scopuri medicale sau pentru cercetarea ştiinţificã legatã de scopurile medicale şi sub rezerva unui sfat genetic adecvat.
ART. 13
Intervenţii asupra genomului uman
O intervenţie destinatã sa modifice genomul uman nu se poate face decât din motive preventive, diagnostice sau terapeutice şi numai dacã nu are drept scop introducerea unei modificãri în genomul descendenţilor.
ART. 14
Nealegerea sexului
Utilizarea tehnicilor de procreatie asistatã medical nu este admisã pentru alegerea sexului viitorului copil decât în scopul evitãrii unei boli ereditare grave legate de sex.
CAP. 5
Cercetarea ştiinţificã
ART. 15
Regula generalã
Cercetarea ştiinţificã în domeniul biologiei şi medicinei se exercita liber, sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii şi a altor dispoziţii juridice care asigura protecţia fiinţei umane.
ART. 16
Protecţia persoanelor pe care se fac cercetãri
Nu se poate întreprinde nici o cercetare pe o persoana decât dacã sunt întrunite cumulativ urmãtoarele condiţii:
(i) nu exista nici o metoda alternativa la cercetarea pe fiinţe umane, de eficacitate comparabila;
(ii) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproportionate în comparatie cu beneficiile potenţiale ale cercetãrii;
(iii) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanta competenta dupã ce a fãcut obiectul unei examinari independente asupra pertinentei sale ştiinţifice, inclusiv al unei evaluãri a importantei obiectivului cercetãrii, precum şi al unei examinari pluridisciplinare a acceptabilitatii sale pe plan etic;
(iv) persoana pe care se fac cercetãri este informatã asupra drepturilor sale şi asupra garanţiilor prevãzute prin lege pentru protecţia sa;
(v) consimţãmântul prevãzut la art. 5 a fost dat în mod expres, specific şi a fost consemnat în scris. Acest consimţãmânt poate fi retras în orice moment, în mod liber.
ART. 17
Protecţia persoanelor care nu au capacitatea de a consimţi la o cercetare
1. O cercetare nu se poate face pe o persoana care nu are, conform art. 5, capacitatea de a consimţi, decât dacã sunt întrunite cumulativ condiţiile urmãtoare:
(i) sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 16 subparagrafele (i) şi (iv);
(ii) rezultatele cercetãrii au potenţialul de a produce beneficii reale şi directe pentru sãnãtatea sa;
(iii) cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate comparabila pe subiecti capabili sa îşi dea consimţãmântul;
(iv) autorizarea necesarã prevãzutã la art. 6 a fost data specific şi în scris;
(v) persoana în cauza nu are obiecţii.
2. În mod excepţional şi sub condiţiile de protecţie prevãzute de lege, atunci când cercetarea nu are potenţialul de a produce rezultate benefice direct pentru sãnãtatea persoanei în cauza, o astfel de cercetare poate fi autorizata numai dacã sunt întrunite condiţiile enunţate la paragraful 1 subparagrafele (i), (iii) şi (v), precum şi urmãtoarele condiţii suplimentare:
(i) cercetarea are scopul de a contribui, printr-o imbunatatire semnificativã a înţelegerii ştiinţifice a stãrii, bolii sau tulburãrii persoanei, la obţinerea în final a unor rezultate care sa dea posibilitatea unui beneficiu pentru persoana în cauza sau pentru alte persoane din aceeaşi categorie de varsta sau care suferã de aceeaşi boala ori tulburare sau care se afla în aceeaşi stare;
(ii) cercetarea prezintã doar un risc minim şi o povara minima pentru persoana în cauza.
ART. 18
Cercetarea pe embrioni în vitro
1. Atunci când cercetarea pe embrioni în vitro este permisã de lege, aceasta va asigura o protecţie adecvatã a embrionului.
2. Este interzisã crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare.
CAP. 6
Prelevarea de organe şi tesuturi de la donatori vii în scopul transplantarii
ART. 19
Regula generalã
1. Prelevarea de organe sau tesuturi de la o persoana în viata în scopul transplantarii se poate face numai în interesul terapeutic al primitorului şi numai atunci când nu exista tesuturi sau organe adecvate disponibile de la o persoana decedata şi nici alta metoda terapeuticã alternativa de o eficacitate comparabila.
2. Consimţãmântul necesar, astfel cum se prevede la art. 5, trebuie sa se fi dat expres şi specific, fie în scris, fie în fata unei instanţe oficiale.
ART. 20
Protecţia persoanelor care nu au capacitatea de a-şi da consimţãmântul la prelevarea organului
1. Nu se poate face nici o prelevare de organ sau tesut de la o persoana care nu are capacitatea de a-şi da consimţãmântul conform art. 5.
2. În mod excepţional şi în condiţiile prevãzute de lege prelevarea de tesuturi regenerabile de la o persoana care nu are capacitatea de a-şi da consimţãmântul poate fi autorizata dacã sunt reunite urmãtoarele condiţii:
(i) nu exista donator disponibil care sa aibã capacitatea de a-şi da consimţãmântul;
(ii) primitorul este fratele sau sora donatorului;
(iii) donarea trebuie sa fie de natura sa salveze viata primitorului;
(iv) autorizarea prevãzutã la paragrafele 2 şi 3 ale art. 6 s-a dat specific şi în scris, conform legii şi cu aprobarea instanţei competente;
(v) donatorul potenţial în cauza nu obiecteaza.
CAP. 7
Interzicerea câştigului financiar şi utilizarea unei pãrţi a corpului uman
ART. 21
Interzicerea câştigului financiar
Corpul uman şi pãrţile sale nu trebuie sa fie în sine sursa de câştig financiar.
ART. 22
Utilizarea unei pãrţi prelevate din corpul uman
Atunci când în cursul unei intervenţii se preleveaza o parte a corpului uman, aceasta nu poate fi pastrata şi utilizata în alt scop decât acela pentru care a fost prelevata şi numai dacã acest lucru se face conform procedurilor adecvate de informare şi consimţãmânt.
CAP. 8
Încãlcarea prevederilor convenţiei
ART. 23
Încãlcarea drepturilor sau a principiilor
Pãrţile vor asigura o protecţie juridicã adecvatã pentru a preveni sau a impiedica de îndatã încãlcarea ilegala a drepturilor şi a principiilor recunoscute în prezenta convenţie.
ART. 24
Compensarea pentru daune nejustificate
Persoana care a suferit daune nejustificate de pe urma unei intervenţii are dreptul la o reparatie echitabila conform condiţiilor şi procedurilor prevãzute de lege.
ART. 25
Sancţiuni
Pãrţile vor prevedea sancţiuni adecvate care sa se aplice în cazurile de încãlcare a dispoziţiilor cuprinse în prezenta convenţie.
CAP. 9
Relaţia dintre prezenta convenţie şi alte dispoziţii
ART. 26
Restrictii la exercitarea drepturilor
1. Exercitarea drepturilor şi dispoziţiilor de protecţie conţinute în prezenta convenţie nu poate face obiectul altor restrictii decât cele care, prevãzute de lege, constituie mãsuri necesare într-o societate democratica pentru siguranta publica, prevenirea infracţiunilor penale, ocrotirea sãnãtãţii publice sau protecţia drepturilor şi libertãţilor altora.
2. Restricţiile vizate la paragraful precedent nu se pot aplica art. 11, 13, 14, 16, 17, 19, 20 şi 21.
ART. 27
Protecţia mai larga
Nici una dintre dispoziţiile prezentei convenţii nu va fi interpretatã ca o limitare sau o afectare în vreun alt mod a posibilitatii ca o parte sa acorde o protecţie mai larga fata de aplicatiile biologiei şi medicinei decât cea stipulatã în prezenta convenţie.
CAP. 10
Dezbaterea publica
ART. 28
Dezbaterea publica
Pãrţile la aceasta convenţie vor veghea ca problemele fundamentale ridicate de progresele biologiei şi medicinei sa facã subiectul unei discuţii publice adecvate, în special în lumina implicatiilor juridice, etice, economice, sociale şi medicale relevante, şi ca posibilele lor aplicaţii sa facã obiectul unor consultãri adecvate.
CAP. 11
Interpretarea şi urmãrirea aplicãrii convenţiei
ART. 29
Interpretarea şi urmãrirea aplicãrii convenţiei
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului poate da, în absenta oricãrui litigiu concret aflat în derulare în fata unei instanţe, opinii consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea prezentei convenţii, la cererea:
- Guvernului unei pãrţi, dupã ce a informat celelalte pãrţi;
- Comitetului instituit prin art. 32, în alcãtuirea sa restrânsã la reprezentanţii pãrţilor la aceasta convenţie, printr-o decizie adoptatã cu o majoritate de doua treimi din numãrul voturilor exprimate.
ART. 30
Rapoarte privind aplicarea convenţiei
La cererea secretarului general al Consiliului Europei orice parte va furniza explicaţii privind modul în care dreptul sau intern asigura aplicarea efectivã a oricãreia dintre dispoziţiile prezentei convenţii.
CAP. 12
Protocoale
ART. 31
Protocoale
Protocoale pot fi încheiate conform dispoziţiilor art. 32, în vederea dezvoltãrii în domenii specifice a principiilor conţinute în prezenta convenţie.
Protocoalele sunt deschise spre semnare semnatarilor convenţiei. Ele vor fi supuse ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Un semnatar nu poate ratifica, accepta sau aproba protocoalele fãrã sa fi ratificat, acceptat sau aprobat anterior ori simultan convenţia.
CAP. 13
Amendamente la convenţie
ART. 32
Amendamente la convenţie
1. Sarcinile încredinţate Comitetului conform prezentului articol şi art. 29 vor fi aduse la îndeplinire de Comitetul director pentru bioetica (CDBI) sau de orice alt comitet desemnat în acest scop de Comitetul de Miniştri.
2. Fãrã a se prejudicia prevederile art. 29, fiecare stat membru al Consiliului Europei, precum şi fiecare parte la prezenta convenţie care nu este membra a Consiliului Europei pot fi reprezentate şi pot dispune de un vot în cadrul Comitetului atunci când acesta aduce la îndeplinire sarcinile care îi sunt încredinţate prin prezenta convenţie.
3. Orice stat prevãzut la art. 33 sau invitat sa adere la convenţie în conformitate cu prevederile art. 34, care nu este parte la prezenta convenţie, poate fi reprezentat în cadrul Comitetului de un observator. Dacã Comunitatea Europeanã nu este parte, ea poate fi reprezentatã în Comitet de un observator.
4. În scopul urmãririi progreselor ştiinţifice prezenta convenţie va fi examinata în cadrul Comitetului în termen de cel mult 5 ani de la intrarea sa în vigoare, iar ulterior la intervale hotãrâte de Comitet.
5. Orice propunere de amendament la prezenta convenţie, precum şi orice propunere de protocol sau de amendament la un protocol, prezentate de o parte, de Comitet sau de Comitetul de Miniştri, vor fi comunicate secretarului general al Consiliului Europei şi înaintate de acesta statelor membre ale Consiliului Europei, Comunitãţii Europene, oricãrui semnatar, oricãrei pãrţi, oricãrui stat invitat sa semneze prezenta convenţie conform art. 33 şi oricãrui stat invitat sa adere conform art. 34.
6. Comitetul va examina propunerea nu mai devreme de doua luni dupã ce a fost înaintatã de secretarul general în conformitate cu paragraful 5. Comitetul va supune aprobãrii Comitetului de Miniştri textul adoptat cu o majoritate de doua treimi din numãrul voturilor exprimate. Dupã aprobare acest text va fi comunicat pãrţilor în vederea ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii sale.
7. Orice amendament va intra în vigoare, pentru acele pãrţi care l-au acceptat, în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de o luna de la data la care 5 pãrţi, dintre care cel puţin 4 state membre ale Consiliului Europei vor informa secretarul general ca l-au acceptat.
Pentru orice parte care îl va accepta ulterior amendamentul va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de o luna de la data la care acea parte va informa Secretariatul cu privire la acceptarea sa.
CAP. 14
Clauze finale
ART. 33
Semnarea, ratificarea şi intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie este deschisã spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea sa şi Comunitãţii Europene.
2. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
3. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data la care 5 state, printre care cel puţin 4 state membre ale Consiliului Europei, îşi vor exprima consimţãmântul de a fi legate de convenţie în conformitate cu prevederile paragrafului 2.
4. Pentru orice semnatar care îşi exprima ulterior consimţãmântul de a fi legat de convenţie aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ART. 34
Statele nemembre
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate, dupã consultarea pãrţilor, sa invite orice stat nemembru al Consiliului Europei sa adere la aceasta convenţie printr-o decizie luatã cu majoritatea prevãzutã la art. 20 paragraful d) din Statutul Consiliului Europei şi prin votul unanim al reprezentanţilor statelor contractante cu drept de reprezentare în Comitetul de Miniştri.
2. Pentru orice stat care adera la prezenta convenţie aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 35
Aplicarea teritorialã
1. Orice semnatar poate, la semnare sau la depunerea instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sa specifice teritoriul sau teritoriile la care se va aplica aceasta convenţie. Orice alt stat poate formula aceeaşi declaraţie în momentul depunerii instrumentului de aderare.
2. Orice parte poate, la orice data ulterioara, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa extindã aplicarea acestei convenţii la orice alt teritoriu specificat în declaraţie şi cãruia îi asigura relaţiile internaţionale sau în numele cãruia este abilitata sa se angajeze. Pentru un astfel de teritoriu convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraţie facuta în virtutea celor doua paragrafe precedente poate fi retrasã, pentru orice teritoriu desemnat de aceasta declaraţie, prin notificare adresatã secretarului general. Retragerea va începe sa producã efecte în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 36
Rezerve
1. Orice stat şi Comunitatea Europeanã pot, în momentul semnãrii prezentei convenţii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa formuleze o rezerva cu privire la o anumitã dispoziţie a convenţiei, în mãsura în care o lege aflatã atunci în vigoare pe teritoriul lor nu este conformã cu acea dispoziţie. Rezervele cu caracter general nu sunt autorizate în baza acestui articol.
2. Orice rezerva emisã conform prezentului articol va conţine o scurta expunere a legii relevante.
3. Orice parte care extinde aplicarea prezentei convenţii la un teritoriu desemnat printr-o declaraţie în baza paragrafului 2 al art. 35 poate, pentru teritoriul respectiv, sa formuleze o rezerva, conform dispoziţiilor paragrafelor precedente.
4. Orice parte care a formulat rezerva menţionatã în acest articol poate sa o retragã prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va începe sa producã efecte în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de o luna de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general.
ART. 37
Denunţarea
1. Orice parte poate în orice moment sa denunţe aceasta convenţie prin intermediul unei notificãri adresate secretarului general al Consiliului Europei.
2. O astfel de denunţare va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 38
Notificãri
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor Consiliului, Comunitãţii Europene, oricãrui semnatar, oricãrei pãrţi şi oricãrui alt stat care a fost invitat sa adere la aceasta convenţie:
a) orice semnare;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice data de intrare în vigoare a acestei convenţii conform art. 33 sau 34;
d) orice amendament sau protocol adoptat conform art. 32 şi data la care un astfel de amendament sau protocol intra în vigoare;
e) orice declaraţie facuta în virtutea dispoziţiilor art. 35;
f) orice rezerva sau retragere a unei rezerve ca urmare a prevederilor art. 36;
g) orice alt act, comunicare sau notificare legatã de aceasta convenţie.
Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Întocmitã la Oviedo (Asturias) la 4 aprilie 1997, în limbile engleza şi franceza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii conforme cu originalul fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, Comunitãţii Europene, statelor nemembre care au participat la elaborarea acestei convenţii şi oricãrui stat invitat sa adere la aceasta convenţie.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
