Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
------------
*) Traducere.
Statele parti la conventie,
profund preocupate de cresterea numarului de morti si raniti, rezultata din atacurile deliberate impotriva personalului Natiunilor Unite si a celui asociat,
avand in vedere ca atacurile sau alte rele tratamente impotriva personalului care actioneaza in numele Natiunilor Unite sunt nejustificate si inacceptabile, indiferent de cine le-ar comite,
recunoscand ca operatiunile Natiunilor Unite sunt conduse in interesul comun al comunitatii internationale si in concordanta cu principiile si scopurile Cartei Natiunilor Unite,
constiente de importanta contributie pe care personalul Natiunilor Unite si cel asociat o aduc la eforturile Natiunilor Unite in domeniul diplomatiei preventive, restabilirii, mentinerii si consolidarii pacii, operatiunilor umanitare si a altor operatiuni,
constiente de angajamentele existente pentru asigurarea securitatii personalului Natiunilor Unite si a celui asociat, inclusiv masurile luate de principalele organe ale Natiunilor Unite in acest domeniu,
recunoscand, cu toate acestea, ca masurile luate actualmente pentru protejarea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat sunt insuficiente,
constiente ca eficacitatea si siguranta operatiunilor Natiunilor Unite sunt intarite atunci cand se desfasoara cu consimtamantul si cooperarea statului gazda,
cerand tuturor statelor in care personalul Natiunilor Unite si cel asociat este desfasurat, precum si celorlalte state pe care asemenea personal s-ar putea baza, sa aduca un sprijin fara rezerve in scopul desfasurarii operatiunilor Natiunilor Unite si al indeplinirii mandatului acestora,
convinse de necesitatea de a adopta masuri efective pentru prevenirea atacurilor comise impotriva personalului Natiunilor Unite si celui asociat si pentru pedepsirea tuturor autorilor acestor fapte,
au convenit cele ce urmeaza:
ART. 1
Definitii
In sensul prezentei conventii:
a) prin personal al Natiunilor Unite se intelege:
(i) persoanele angajate sau desfasurate de catre secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, in calitate de membri ai componentelor militare, de politie sau civile ale unei operatiuni a Natiunilor Unite;
(ii) alti functionari sau experti in misiune ai Organizatiei Natiunilor Unite sau ai institutiilor specializate, sau ai Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, prezenti in calitate oficiala in zona in care are loc o operatiune a Natiunilor Unite;
b) prin personal asociat se intelege:
(i) persoanele desemnate de catre un guvern sau de catre o organizatie interguvernamentala, cu acordul institutiei competente a Organizatiei Natiunilor Unite;
(ii) persoanele angajate de catre secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, de catre o institutie specializata sau de catre Agentia Internationala pentru Energie Atomica;
(iii) persoanele desfasurate de catre o organizatie sau o institutie neguvernamentala umanitara, in virtutea unui acord cu secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, cu o institutie specializata sau cu Agentia Internationala pentru Energie Atomica, pentru a desfasura activitati in sprijinul executarii mandatului unei operatiuni a Natiunilor Unite;
c) prin operatiune a Natiunilor Unite se intelege o operatiune stabilita de catre institutia competenta a Natiunilor Unite in conformitate cu Carta Natiunilor Unite si sub autoritatea si controlul Natiunilor Unite:
(i) in cazul in care operatiunea vizeaza mentinerea sau restabilirea pacii si securitatii internationale; sau
(ii) in cazul in care consiliul de securitate sau adunarea generala a declarat, in sensul prezentei conventii, ca exista un risc exceptional pentru securitatea personalului participant la operatiune;
d) prin stat gazda se intelege statul pe al carui teritoriu are loc o operatiune a Natiunilor Unite;
e) prin stat de tranzit se intelege statul, altul decat statul gazda, pe teritoriul caruia personalul Natiunilor Unite si cel asociat sau echipamentul lor se gasesc in tranzit sau sunt temporar prezente in cadrul unei operatiuni a Natiunilor Unite.
ART. 2
Domeniul aplicarii
1. Prezenta conventie se aplica personalului Natiunilor Unite si celui asociat, precum si operatiunilor Natiunilor Unite, asa cum sunt definite in art. 1.
2. Aceasta conventie nu se va aplica unei operatiuni a Natiunilor Unite, autorizata de catre Consiliul de Securitate ca actiune coercitiva in virtutea cap. VII al Cartei Natiunilor Unite, in cadrul careia personalul participa in calitate de combatant impotriva unor forte armate organizate si careia i se aplica prevederile dreptului conflictelor armate internationale.
ART. 3
Identificarea
1. Componentele militare si de politie ale unei operatiuni a Natiunilor Unite, precum si vehiculele, navele si aeronavele lor trebuie sa poarte un semn distinctiv de identificare. Restul personalului, precum si alte vehicule, nave si aeronave, utilizate in cadrul operatiunilor Natiunilor Unite, trebuie sa poarte semne de identificare adecvate, exceptand cazurile in care s-a decis altfel de catre secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
2. Fiecare membru al personalului Natiunilor Unite si al celui asociat trebuie sa poarte asupra lui documente de identificare adecvate.
ART. 4
Acorduri privind statutul operatiunii
Statul gazda si Natiunile Unite vor incheia in cel mai scurt timp posibil un acord privind statutul operatiunii Natiunilor Unite si al intregului personal angajat in operatiune, cuprinzand, in special, prevederi referitoare la privilegiile si imunitatile componentelor militare si de politie ale operatiunii.
ART. 5
Tranzit
Statul de tranzit va facilita tranzitul liber al personalului Natiunilor Unite si al celui asociat, precum si al echipamentului lor, catre si dinspre statul gazda.
ART. 6
Respectarea legilor si regulamentelor
1. Fara a aduce atingere privilegiilor si imunitatilor de care poate beneficia sau cerintelor functiunilor sale, personalul Natiunilor Unite si cel asociat:
a) va respecta legile si regulamentele statului gazda si statului de tranzit; si
b) se va abtine de la orice actiune sau activitate incompatibila cu caracterul impartial si international al functiunilor lor.
2. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va adopta toate masurile necesare pentru a asigura respectarea acestor obligatii.
ART. 7
Obligatia de a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite si a personalului asociat
1. Personalul Natiunilor Unite si cel asociat, echipamentele si localurile lor nu trebuie sa devina obiectul vreunui atac sau al oricarei actiuni care ar putea sa-i impiedice in indeplinirea mandatului.
2. Statele parti vor adopta toate masurile necesare pentru a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat. Statele parti vor adopta, in special, toate masurile necesare pentru a proteja personalul Natiunilor Unite si pe cel asociat, desfasurat pe teritoriile lor impotriva infractiunilor prevazute in art. 9.
3. Statele parti vor coopera cu Organizatia Natiunilor Unite si, daca este cazul, cu alte state parti, in vederea aplicarii prezentei conventii, in special de fiecare data cand statul gazda nu este in masura sa adopte masurile necesare.
ART. 8
Obligatia de a elibera sau de a preda organizatiei personalul Natiunilor Unite si pe cel asociat, capturat sau retinut
Exceptand dispozitiile contrare ale unui eventual acord asupra statutului fortelor implicate in operatiune, daca membri ai personalului Natiunilor Unite sau ai celui asociat sunt capturati sau detinuti in cadrul exercitarii functiunilor lor si daca identitatea lor a fost stabilita, ei nu pot sa fie supusi la interogatorii si trebuie sa fie imediat eliberati si predati Organizatiei Natiunilor Unite sau altor autoritati abilitate. In intervalul in care sunt retinuti, ei trebuie sa fie tratati in conformitate cu normele universal recunoscute in materie de drepturi ale omului, cu principiile si spiritul conventiilor de la Geneva din anul 1949.
ART. 9
Infractiuni impotriva personalului Natiunilor Unite si celui asociat
1. Comiterea intentionata:
a) a unei crime, rapiri sau a oricarui alt atac asupra persoanei sau libertatii vreunui membru al personalului Natiunilor Unite sau al personalului asociat;
b) a unui atac violent asupra localurilor oficiale, resedintei personale sau mijloacelor de transport ale unui membru al personalului Natiunilor Unite sau ale celui asociat, de natura sa pericliteze persoana sau libertatea sa;
c) a unei amenintari cu efectuarea unui astfel de atac, pentru a constrange o persoana fizica sau juridica de a realiza sau de a se obtine de la realizarea unui act oarecare;
d) a unei incercari de a comite un astfel de atac;
e) a unei participari in calitate de complice la un astfel de atac sau la o tentativa de a comite un astfel de atac, sau organizarea, sau ordonarea comiterii unui astfel de atac de catre alte persoane,
este considerata de catre fiecare stat parte ca o infractiune in raport cu propria sa legislatie interna.
2. Fiecare stat parte va pedepsi in mod adecvat infractiunile mentionate la paragraful 1, avand in vedere gravitatea lor.
ART. 10
Competenta
1. Fiecare stat parte va adopta masurile necesare in vederea stabilirii competentei sale asupra infractiunilor prevazute in art. 9, in urmatoarele cazuri:
a) cand infractiunea este comisa pe teritoriul acestui stat, la bordul unui vas sau al unei aeronave inmatriculate in acest stat;
b) cand presupusul autor al infractiunii are cetatenia acestui stat.
2. Un stat poate sa-si stabileasca competenta asupra oricarei astfel de infractiuni, cand aceasta este comisa:
a) de catre o persoana apatrida cu domiciliul permanent pe teritoriul acestui stat;
b) cand victima este cetatean al acestui stat; sau
c) cu scopul de a constrange acest stat de a indeplini sau de a se abtine de la indeplinirea unei actiuni oarecare.
3. Orice stat parte, care si-a stabilit competenta pentru cazurile prevazute in paragraful 2, va notifica acest fapt secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite. Daca acest stat parte renunta ulterior la aceasta competenta, va notifica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
4. Fiecare stat parte va adopta masurile considerate necesare in vederea stabilirii competentei sale asupra infractiunilor prevazute la art. 9, in cazurile in care autorul prezumtiv al infractiunii se gaseste pe teritoriul sau si nu il extradeaza, in conformitate cu art. 15, catre oricare dintre statele parti care si-au stabilit competenta in conformitate cu paragraful 1 sau 2.
5. Prezenta conventie nu exclude alta competenta penala exercitata in conformitate cu legislatia interna.
ART. 11
Prevenirea infractiunilor impotriva personalului Natiunilor Unite si celui asociat
Statele parti vor coopera in scopul prevenirii infractiunilor prevazute la art. 9, in special prin:
a) adoptarea tuturor masurilor posibile in vederea prevenirii pregatirii pe teritoriile lor a comiterii unor astfel de infractiuni in interiorul sau exteriorul teritoriilor lor;
b) schimburi de informatii, in conformitate cu legislatia nationala, si prin coordonarea adoptarii de masuri administrative si a altor masuri necesare prevenirii comiterii acestor infractiuni.
ART. 12
Schimbul de informatii
1. In conditiile prevazute de legislatia sa interna, statul parte pe al carui teritoriu a fost comisa o infractiune prevazuta la art. 9, daca are motive sa creada ca presupusul autor a parasit teritoriul sau, va comunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite si, direct sau prin intermediul acestuia, statului sau statelor interesate toate faptele pertinente privind infractiunea comisa si toate informatiile disponibile privind identitatea presupusului autor.
2. Ori de cate ori o infractiune prevazuta la art. 9 a fost comisa, orice stat parte, care detine informatii privind victima sau circumstantele infractiunii, va face tot posibilul pentru a le transmite in conditiile prevazute de legislatia sa interna, integral si rapid, secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite si statului sau statelor interesate.
ART. 13
Masuri pentru asigurarea urmaririi penale sau a extradarii
1. Atunci cand imprejurarile o cer, statul parte pe teritoriul caruia se afla autorul prezumtiv va lua masuri corespunzatoare in conformitate cu legislatia sa interna, pentru a asigura prezenta persoanei in cauza in vederea urmaririi penale sau a extradarii.
2. Masurile luate in conformitate cu legislatia nationala si in baza paragrafului 1 vor fi notificate, fara intarziere, secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite fie direct, fie prin intermediul acestuia:
a) statului unde a fost comisa infractiunea;
b) statului sau statelor al caror cetatean este autorul prezumtiv sau, daca acesta este apatrid, statului sau statelor pe teritoriul carora isi are domiciliul permanent;
c) statului sau statelor al caror cetatean este victima; si
d) altor state interesate.
ART. 14
Urmarirea penala a autorilor prezumtivi
Statul parte pe al carui teritoriu se afla autorul prezumtiv, daca nu extradeaza aceasta persoana, va supune cazul, fara nici o exceptie si fara intarziere, autoritatilor sale competente, in vederea urmaririi penale in conformitate cu legislatia sa interna. Aceste autoritati vor lua o decizie in conditii similare pentru orice infractiune de drept comun de natura grava, in conformitate cu legislatia acestui stat.
ART. 15
Extradarea autorilor prezumtivi
1. In masura in care infractiunile prevazute la art. 9 nu figureaza drept cazuri de extradare intr-un tratat de extradare existent intre statele parti, aceste infractiuni trebuie incluse ca atare in aceste tratate. Statele parti se obliga sa introduca aceste infractiuni drept cazuri de extradare in oricare tratat de extradare care va fi incheiat intre ele.
2. Daca un stat parte, care conditioneaza extradarea de existenta unui tratat, primeste o cerere de extradare din partea unui alt stat cu care nu are incheiat un tratat de extradare, poate opta pentru considerarea acestei conventii ca baza legala de extradare in ceea ce priveste aceste infractiuni. Extradarea trebuie sa se faca in conformitate cu prevederile legislatiei statului caruia i s-a cerut extradarea.
3. Statele parti care nu conditioneaza extradarea de existenta unui tratat vor recunoaste aceste infractiuni drept cazuri de extradare intre ele, in conformitate cu prevederile legislatiei statului caruia i s-a cerut extradarea.
4. Intre statele parti, in ceea ce priveste extradarea, fiecare dintre aceste infractiuni va fi considerata ca si cum ar fi fost comisa nu numai in locul unde s-a produs, ci si pe teritoriile statelor parti care si-au stabilit competenta in conformitate cu paragraful 1 sau 2 al art. 10.
ART. 16
Asistenta reciproca in materie penala
1. Statele parti isi vor acorda o cat mai larga asistenta reciproca, in legatura cu procedurile penale angajate impotriva infractiunilor prevazute la art. 9, inclusiv asistenta in obtinerea probelor de care dispun si care sunt necesare in vederea finalizarii urmaririi penale. Legislatia statului solicitat se va aplica in toate cazurile.
2. Dispozitiile prevazute in paragraful 1 nu vor afecta obligatiile de asistenta reciproca, care decurg din orice alt tratat.
ART. 17
Tratamentul echitabil
1. Oricarei persoane, care face obiectul anchetarii sau urmaririi penale in legatura cu oricare dintre infractiunile prevazute la art. 9, trebuie sa i se garanteze un tratament si un proces echitabile si deplina protectie a drepturilor sale in toate etapele anchetei sau ale urmaririi penale.
2. Orice autor prezumtiv al infractiunii are dreptul:
a) sa ia legatura, fara intarziere, cu cel mai apropiat reprezentant autorizat al statului sau al statelor al caror cetatean este sau care sunt in orice alt mod abilitate sa-i protejeze drepturile sau, daca este apatrid, cu statul care, la cererea celui in cauza, este dispus sa-i apere drepturile; si
b) sa fie vizitat de un reprezentant al acelui stat sau al acelor state.
ART. 18
Notificarea rezultatului urmaririi penale
Statul pe teritoriul caruia prezumtivul autor este obiectul urmaririi penale va comunica rezultatul final al acestei urmariri secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, care va informa celelalte state parti.
ART. 19
Difuzarea
Statele parti se obliga sa difuzeze cat mai larg posibil prezenta conventie si, in special, sa includa studiul ei, precum si al prevederilor pertinente ale dreptului international umanitar in programele lor de instruire militara.
ART. 20
Clauze de salvgardare
Nici una dintre prevederile acestei conventii nu va afecta:
a) aplicabilitatea dreptului umanitar international si a normelor universal recunoscute in materie de drepturi ale omului, consacrate in instrumentele internationale referitoare la protectia operatiunilor Natiunilor Unite, precum si a personalului Natiunilor Unite si a celui asociat, sau obligatia acestui personal de a respecta acest drept sau aceste norme;
b) drepturile si obligatiile pe care le au statele, in conformitate cu prevederile Cartei Natiunilor Unite, privind consimtamantul la intrarea persoanelor pe teritoriul lor;
c) obligatia personalului Natiunilor Unite si a celui asociat de a actiona in conformitate cu termenii mandatului unei operatiuni a Natiunilor Unite;
d) dreptul statelor care pun la dispozitie, in mod voluntar, personal pentru o operatiune a Natiunilor Unite de a-si retrage personalul, punand capat participarii sale la operatiune;
sau
e) dreptul la o indemnizatie corespunzatoare in caz de deces, invaliditate, accident sau de boala, pentru persoanele puse la dispozitie, in mod voluntar, de un stat, in vederea unei operatiuni a Natiunilor Unite, legata de exercitarea functiilor de mentinere a pacii.
ART. 21
Dreptul la legitima aparare
Nici o dispozitie a prezentei conventii nu poate fi interpretata ca limitand dreptul la legitima aparare.
ART. 22
Reglementarea diferendelor
1. Orice diferend intre doua sau mai multe state parti, privind interpretarea sau aplicarea prezentei conventii, care nu este solutionat prin negocieri, va fi supus arbitrajului, la solicitarea uneia dintre parti. Daca, intr-un interval de 6 luni de la solicitarea arbitrajului, partile sunt in imposibilitatea de a ajunge la o intelegere privind organizarea arbitrajului, una dintre ele poate sa supuna diferendul Curtii Internationale de Justitie, prin introducerea unei cereri in conformitate cu statutul Curtii.
2. Orice stat va putea, in momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobarii sau aderarii la aceasta conventie, sa declare ca nu se considera obligat sa respecte, in tot sau in parte, paragraful 1. Celelalte state parti nu vor fi obligate sa respecte paragraful 1 in totalitate sau parti pertinente ale acestuia fata de un stat parte care a formulat o astfel de rezerva.
3. Orice stat parte, care a formulat o rezerva in conformitate cu paragraful 2, va putea, in orice moment, sa-si retraga aceasta rezerva printr-o notificare adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
ART. 23
Reuniuni de examinare
La solicitarea unuia sau a mai multor state parti si cu aprobarea majoritatii statelor parti, secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite convoaca o reuniune a statelor parti, in vederea examinarii punerii in aplicare a conventiei si a oricaror probleme legate de aplicarea sa.
ART. 24
Semnarea
Prezenta conventie este deschisa pentru semnare tuturor statelor, pana la 31 decembrie 1995, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite din New York.
ART. 25
Ratificarea, acceptarea sau aprobarea
Prezenta conventie este supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
ART. 26
Aderarea
Prezenta conventie este deschisa pentru aderarea oricarui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
ART. 27
Intrarea in vigoare
1. Prezenta conventie va intra in vigoare la 30 (treizeci) de zile de la depunerea, la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, a 22 (douazeci si doua) de instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
2. Pentru orice stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la aceasta conventie, dupa depunerea a 22 (douazeci si doua) de instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, conventia va intra in vigoare in cea de-a treizecea zi de la data depunerii de catre acest stat a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
ART. 28
Denuntarea
1. Un stat parte poate denunta aceasta conventie, printr-o notificare scrisa, adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.
2. Denuntarea va produce efecte la un an dupa data la care secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a primit notificarea.
ART. 29
Autenticitatea textelor
Originalul acestei conventii, ale carei texte, in limbile araba, chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola sunt egal autentice, va fi depus pe langa secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, care va trimite copii certificate tuturor statelor.
Incheiata la New York la 9 decembrie 1994.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
