Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 8 noiembrie 1993 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Cehe pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
Guvernul României şi Guvernul Republicii Cehe, dorind sa încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecãrui stat contractant, al subdiviziunilor sale politice, al autoritãţilor sale locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sînt percepute. 2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe cistigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului. 3. Impozitele existente asupra cãrora se va aplica prezenta convenţie sînt, în special:
a) în cazul României: (i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice; (ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice; (iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare; (iv) impozitul pe dividende; (v) impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole (denumite în continuare impozit roman);
b) în cazul Republicii Cehe: (i) impozitul pe veniturile persoanelor fizice; (ii) impozitul pe veniturile persoanelor juridice; (iii) impozitul pe proprietãţile imobiliare (denumite în continuare impozit ceh). 4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare, care sînt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale într-o perioada de timp rezonabila, dupã efectuarea unor astfel de modificãri. ART. 3 Definiţii generale 1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita: a) termenul România înseamnã România şi, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acestor ape; b) termenul Republica Ceha înseamnã teritoriul asupra cãruia se aplica legislaţia fiscalã a Republicii Cehe; c) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Republica Ceha, dupã cum cere contextul; d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate sau orice alta asociere de persoane; e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice alta entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii; f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; g) termenul nationali înseamnã: i) orice persoana fizica avînd cetãţenia României sau naţionalitatea Republicii Cehe; ii) orice persoana juridicã, asociere de persoane şi orice alta entitate avînd statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant; h) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, un vapor, o aeronava, un vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului cînd asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant; i) expresia autoritate competenta înseamnã: (i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; (ii) în cazul Republicii Cehe, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat. 2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de cãtre un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care se aplica prezenta convenţie. ART. 4 Rezident 1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusã impunerii ca urmare a domiciliului sau, rezidentei sale, locului de conducere sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. Dar aceasta expresie nu include o persoana care este supusã impozitului în acel stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse aflate în acel stat ori are capital situat acolo. 2. Cînd, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, statutul sau va fi determinat dupã cum urmeazã: a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale); b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant al cãrui naţional este; d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord. 3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului contractant în care se afla locul conducerii efective. ART. 5 Sediu permanent 1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa. 2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi: a) un loc de conducere; b) o sucursala; c) un birou; d) o uzina; e) un atelier; f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale; şi g) o plantaţie, o ferma, o livada sau o vie. 3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea: a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalatie ori activitãţile de supraveghere în legatura cu acestea, dar numai cînd asemenea şantier, un proiect sau activitãţi continua pentru o perioada mai mare de 9 luni; b) furnizarea de servicii, inclusiv de consultanţa sau de conducere, de cãtre o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii sãi sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop în celãlalt stat contractant, dar numai cînd activitãţile de aceasta natura continua pentru acelaşi proiect sau pentru un proiect conex, pe teritoriul celuilalt stat contractant, pentru o perioada sau perioade care insumeaza mai mult de 9 luni în orice perioada de 12 luni. 4. Independent de prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi consideratã ca nu include: a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii; b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii; c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii exclusiv în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere; d) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri, ori colectãrii de informaţii pentru întreprindere; e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scop de reclama, furnizare de informaţii, cercetare ştiinţificã sau pentru activitãţi similare cu caracter pregatitor sau auxiliar, pentru întreprindere; f) vînzarea de produse sau de mãrfuri aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau unei expoziţii temporare ocazionale, dupã închiderea tirgului sau a expoziţiei menţionate; g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinatie de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri care rezulta din aceasta combinatie sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar. 5. Independent de prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3, cînd o persoana - alta decît un agent cu statut independent, în sensul paragrafului 6 - activeazã în numele unei întreprinderi, cînd are şi exercita în mod obişnuit, într-un stat contractant, împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere va fi consideratã ca are un sediu permanent în acel stat, în legatura cu orice activitãţi pe care acea persoana le exercita pentru întreprindere, în afarã de cazul cînd activitãţile acestei persoane sînt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sînt exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf. 6. O întreprindere nu va fi consideratã ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea în acel stat contractant printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite. 7. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercita activitatea în acel celãlalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face din una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte. ART. 6 Venituri din proprietãţi imobiliare 1. Venituri realizat de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant poate fi impus în acel celãlalt stat contractant. 2. Expresia proprietate imobiliarã are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care este situata proprietatea în cauza. Termenul va include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi în exploatãrile forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţii imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu vor fi considerate proprietãţi imobiliare. 3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente. ART. 7 Profiturile întreprinderii 1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitãţi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitãţi în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuitã acelui sediu permanent. 2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitind activitãţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea a cãrui sediu permanent este. 3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scãdere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. Aceste prevederi vor fi aplicabile sub rezerva restrictiilor prevãzute de legislaţia interna. 4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va impiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã. Metoda de repartizare adoptatã va fi, totuşi, aceea prin care rezultatul va fi în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol. 5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere. 6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel. 7. Cînd profiturile includ elemente de venit care sînt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol. ART. 8 Transporturi internaţionale 1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii. 2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave sau al unui vapor, acesta se va considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei ori a vaporului sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava sau vaporul. 3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transport. ART. 9 Întreprinderi asociate 1. Cînd: a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta. 2. Cînd un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinînd acelui stat contractant şi impune, în consecinta, profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat contractant şi profiturile astfel incluse sînt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificãri se va tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, în care sens autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dividendelor. Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele. 3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi care nu sînt titluri de creanta, din participari la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, de cãtre legislaţia statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã o activitate în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sînt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz. 5. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului cînd asemenea dividende sînt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat contractant sau cînd deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sînt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau baza fixa situate în acel celãlalt stat contractant, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat contractant. ART. 11 Dobinzi 1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant. 2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 7% din suma bruta a dobinzilor. 3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobinzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat contractant dacã sînt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancarã sau instituţie a acelui guvern, sau dacã creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sînt garantate sau finanţate direct ori indirect de o instituţie financiarã aparţinînd în întregime guvernului celuilalt stat contractant, cu condiţia ca împrumutul care da naştere la asemenea dobinzi sa nu fie pe baza comercialã. 4. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu intirziere nu sînt considerate dobinzi în sensul prezentului articol. 5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, îşi desfãşoarã activitatea în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sînt plãtite dobinzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau de o baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz. 6. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat contractant, o subdiviziune politica, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, cînd plãtitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobinzi şi aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau acea baza fixa, aceste dobinzi vor fi considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o alta persoana, suma dobinzilor, ţinînd seama de creanta pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va fi impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. ART. 12 Redevenţe 1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãţile unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant. 2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a redevenţelor. 3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plati de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiilor prin satelit ori cablu sau prin oricare mijloace electronice folosite pentru emisiunile destinate publicului, sau orice patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie, sau pentru folosirea sau concesionarea oricãrui echipament industrial, comercial sau ştiinţific, sau pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã o activitate în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz. 5. Redevenţele vor fi considerate ca provin dintr-un stat contractant cînd plãtitorul este acel stat contractant, o subdiviziune politica, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, cînd plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele şi cînd aceste redevenţe sînt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, aceste redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, avînd în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor va fi impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. ART. 13 Cistiguri de capital 1. Cistigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţii imobiliare, astfel cum este definitã la art. 6 şi situata în în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant. 2. Cistigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinînd de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv cistigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant. 3. Cistigurile provenind din înstrãinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţii mobiliare necesare exploatãrii acestor mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii. 4. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãrei proprietãţi, alta decît cea la care se face referire la paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã. ART. 14 Profesii independente 1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat contractant, dacã nu dispune în mod obişnuit, în celãlalt stat contractant, de o baza fixa pentru exercitarea activitãţilor sale. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai partea care este atribuitã acelei baze fixe. 2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil. ART. 15 Profesii independente 1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afarã de cazul cînd activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant. 2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat, dacã sînt îndeplinite urmãtoarele condiţii: a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade ce nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni; şi b) remuneraţiile sînt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat contractant; şi c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau o baza fixa pe care cel care angajeazã le are în celãlalt stat contractant. 3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, unui vapor, unei aeronave, unui vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional, pot fi impuse în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii. ART. 16 Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie Remuneraţiile şi alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celãlalt stat contractant. ART. 17 Artişti şi sportivi 1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sînt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpreti muzicali, sau ca sportivi, din activitatea lor personalã desfasurata în celãlalt stat contractant. 2. Cînd veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sînt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului. 3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile menţionate în acest articol vor fi scutite de impozit în statul contractant în care este exercitatã activitatea artistului de spectacol sau a sportivului, cu condiţia ca aceasta activitate sa fie finanţatã în mare parte din fonduri publice ale acelui stat contractant sau ale celuilalt stat contractant ori dacã activitatea este exercitatã în cadrul unui acord cultural între guvernele statelor contractante. ART. 18 Pensii Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut vor fi impozabile numai în acel stat contractant. ART. 19 Funcţii guvernamentale 1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o subdiviziune politica, o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, subdiviziunii politice, autoritãţii locale sau unitãţii administrativ-teritoriale vor fi impozabile numai în acel stat contractant. b) Totuşi, aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acel stat contractant şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat contractant, şi (i) este un naţional al acelui stat contractant; sau (ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat contractant numai în scopul prestãrii serviciilor. 2. a) Orice pensie plãtitã de/sau din fonduri create de un stat contractant sau de o subdiviziune politica, o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, subdiviziunii politice, autoritãţii locale sau unitãţii administrativ-teritoriale a acestuia, va fi impozabilã numai în acel stat contractant. b) Totuşi, aceste pensii vor fi impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezidenţã şi naţional al acelui stat contractant. 3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata pentru un stat contractant sau o subdiviziune politica, o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia. ART. 20 Studenţi şi practicanti 1. Un student sau un practicant care este sau a fost imediat anterior venirii lui într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educãrii sau instruirii lui nu va fi impus în acel stat contractant, pentru sumele primite în scopul întreţinerii, educãrii sau instruirii lui, o perioada care nu depãşeşte 6 ani, cu condiţia ca aceste sume sa provinã din surse situate în afarã acelui stat contractant. 2. Orice remuneraţie primitã de un student sau de un practicant pe perioada şederii sale în acel celãlalt stat contractant va fi scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant cu condiţia ca aceasta remuneraţie primitã pentru activitãţile desfãşurate în acel celãlalt stat contractant în timpul unui an calendaristic sa nu depãşeascã echivalentul în moneda nationala a acelui celãlalt stat contractant de doua mii cinci sute dolari S.U.A. (2.500 $), iar activitãţile desfãşurate sa fie în legatura cu studiile, cercetarea sau pregãtirea sa şi remuneraţia sa fie folositã în scopul întreţinerii sale. ART. 21 Profesori şi cercetãtori 1. O persoana fizica care soseste într-un stat contractant în scopul predãrii sau cercetãrii la o universitate, colegiu sau alta instituţie educaţionalã sau de cercetare recunoscuta oficial în acel stat contractant şi care este sau a fost imediat anterior venirii sale rezident al celuilalt stat contractant va fi scutitã de la impozitare în primul stat contractant menţionat pentru remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei lui sosiri pentru acest scop. 2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public ci, în principal, pentru beneficiul personal al unei anumite persoane sau al unui grup de persoane. ART. 22 Alte venituri 1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sînt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impozabile numai în acel stat contractant. 2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decît veniturile provenind din proprietãţile imobiliare asa cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitãţi în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz. ART. 23 Impunerea capitalului 1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare la care se referã art. 6, deţinut de un rezident la unui stat contractant şi situat în celãlalt stat contractant, poate fi impus în acel celãlalt stat contractant. 2. Capitalul reprezentat de proprietãţile mobiliare fãcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de proprietãţile mobiliare aparţinînd unei baze fixe utilizate de un rezident al unui stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în acel celãlalt stat contractant. 3. Capitalul reprezentat de nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi de proprietatea mobiliarã ţinînd de exploatarea unor asemenea mijloace de transport va fi impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii. ART. 24 Metode pentru evitarea dublei impuneri 1. În cazul unui rezident al României, dubla impunere va fi evitata dupã cum urmeazã: Impozitele plãtite de un rezident roman pentru venitul sau capitalul impozabil în Republica Ceha, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, vor fi deduse din impozitul datorat statului roman potrivit legislaţiei fiscale romane. Aceste deduceri nu vor depãşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, calculat înainte de a se efectua aceste deduceri ce sînt atribuite acelui venit sau capital, care poate fi impus în Republica Ceha. 2. În cazul unui rezident al Republicii Cehe, dubla impunere va fi evitata dupã cum urmeazã: Republica Ceha, la impunerea rezidenţilor cehi, poate include în baza impozabilã elemente de venit care, potrivit prevederilor acestei convenţii, pot fi, de asemenea, impuse în România, dar va deduce din impozitul calculat pe aceasta baza o suma egala cu impozitul plãtit în România. Aceasta deducere, totuşi, nu va depãşi acea parte a impozitului ceh, astfel cum a fost calculatã înainte de deducere, corespunzãtoare venitului care, în concordanta cu dispoziţiile acestei convenţii, poate fi impus în România. ART. 25 Nediscriminarea 1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impozitarea sau obligaţia la care sînt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ce priveşte rezidenţã. Independent de prevederile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante. 2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat contractant, decît impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat contractant care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personalã, înlesnire sau reducere în ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi. 3. Cu excepţia cazului cînd se aplica prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobinzile, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, la determinarea capitalului impozabil al unei întreprinderi a unui stat contractant, orice datorie a acestei întreprinderi va fi dedusã în aceleaşi condiţii ca şi cînd datoria ar fi fost contractatã cu un rezident din primul stat menţionat. 4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat. 5. Prevederile prezentului articol, independent de prevederile art. 2, se vor aplica impozitelor de orice fel şi natura. ART. 26 Procedura amiabila 1. Cînd un rezident al unui stat contractant considera ca datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezulta sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state contractante, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta ca impunerea este contrarã prevederilor convenţiei. 2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilat stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante. ART. 27 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii referitoare la aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante privind impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor acesteia. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat contractant, şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv la instanţele judecãtoreşti şi la organele administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmãrirea, sau sancţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau deciziile judiciare. Informaţia primitã va fi tratata ca secret la cererea statului contractant care a dat informaţia. 2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune în nici un caz unui stat contractant obligaţia: a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant; c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional, ori un procedeu de fabricaţie, sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 28 Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã agenţii diplomatici sau functionarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale. ART. 29 Intrarea în vigoare 1. Guvernele statelor contractante se vor înştiinţa reciproc ca au fost îndeplinite cerinţele constituţionale pentru intrarea în vigoare a acestei convenţii. 2. Convenţia va intra în vigoare dupã 30 de zile de la data ultimei instiintari la care face referire paragraful 1 şi prevederile sale vor avea efect: a) în ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, pentru veniturile obţinute, începînd cu sau dupã prima zi a lunii ianuarie în anul calendaristic imediat urmãtor celui în care convenţia intra în vigoare; b) în ce priveşte impozitele pe venit şi impozitele pe capital, la impozitele datorate pentru orice an fiscal, începînd cu sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor celui în care convenţia intra în vigoare. 3. O data cu intrarea în vigoare a prezentei convenţii, în relaţiile reciproce dintre România şi Republica Ceha va inceta sa aibã efect aplicarea Convenţiei multilaterale pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul şi pe capitalul persoanelor fizice, semnatã la Miskolc la 27 mai 1977, şi a Convenţiei multilaterale pentru evitarea dublei impuneri cu privire la venitul şi capitalul persoanelor juridice, semnatã la Ulan-Bator la 19 mai 1978. ART. 30 Denunţarea Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare pînã cînd va fi denunţatã de unul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia prin canale diplomatice, dind o nota de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfîrşitul fiecãrui an calendaristic urmãtor, dupã o perioada de 5 ani de la data la care convenţia intra în vigoare. În acest caz, convenţia va inceta sa aibã efect: a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa, pentru veniturile obţinute, începînd cu sau dupã prima zi a lunii ianuarie în anul calendaristic imediat urmãtor celui în care a fost remisã nota de denunţare; b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi impozitele pe capital, pentru impozitele datorate pentru orice an fiscal, începînd cu sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor celui în care a fost remisã nota de denunţare. Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie. Facuta în dublu exemplar la Bucureşti, în ziua de 8 noiembrie 1993, în limbile romana, ceha şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În cazul oricãror divergenţe de interpretare, textul în limba engleza va prevala.
Pentru Guvernul României, NICOLAE VACAROIU PRIM-MINISTRU
Pentru Guvernul Republicii Cehe, VACLAV KLAUS PRIM-MINISTRU
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
