Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 8 iulie 2002 intre Romania si Republica Slovenia pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 105 din 19 februarie 2003
România şi Republica Slovenia, dorind sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autoritãţilor locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale (în cazul României) sau al subdiviziunilor politice ori al autoritãţilor sale locale (în cazul Sloveniei), indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplica prezenta convenţie sunt, în special:
a) în România:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe venitul agricol;
(iv) impozitul pe proprietate
(denumite în continuare impozit roman);
b) în Slovenia:
(i) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;
(ii) impozitul pe veniturile persoanelor fizice, inclusiv veniturile din activitãţi salariate, veniturile din activitãţi agricole, veniturile din afaceri, câştigurile din capital şi veniturile din proprietãţi imobiliare şi mobiliare;
(iii) impozitul pe proprietate
(denumite în continuare impozit sloven).
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în mod substanţial similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii în plus sau în locul impozitelor existente. La sfârşitul fiecãrui an autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra modificãrilor aduse în legislatiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi marii teritoriale, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, precum şi zona contigua, platoul continental şi zona economicã exclusiva asupra cãrora România îşi exercita, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
b) termenul Slovenia înseamnã Republica Slovenia şi când este folosit în sens geografic înseamnã teritoriul Republicii Slovenia, inclusiv marea sa teritorialã, fundul marii şi subsolul adiacent marii teritoriale, în mãsura în care Republica Slovenia îşi exercita drepturile sale suverane sau jurisdicţia asupra marii teritoriale, zonei marine, fundului marii şi subsolului, în conformitate cu legislaţia sa interna şi dreptul internaţional;
c) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Slovenia, dupã cum cere contextul;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate şi orice alta asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în România: Ministerul Finanţelor Publice al României sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în Slovenia: Ministerul Finanţelor al Republicii Slovenia sau reprezentantul sau autorizat;
h) termenul naţional înseamnã:
(i) în cazul României, orice persoana fizica având cetãţenia României şi orice persoana juridicã, asociere de persoane şi asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Sloveniei, orice persoana fizica având naţionalitatea Republicii Slovenia şi orice persoana juridicã, asociere de persoane şi asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Republica Slovenia;
i) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, aeronava, vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant.
2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în prezenta convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica, orice înţeles pe care îl are în cadrul legislaţiei fiscale a acestui stat prevaland asupra intelesului pe care termenul îl are în alte legi ale acestui stat.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii, locului înregistrãrii ori oricãrui alt criteriu de natura similarã şi include, de asemenea, acest stat, autoritãţile sale locale sau unitãţile administrativ-teritoriale ale acestuia (în cazul României) şi subdiviziunile sale politice sau autoritãţile locale ale acestuia (în cazul Sloveniei). Dar aceasta expresie nu include o persoana care este supusã impozitãrii în acest stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse sau capital situat în acest stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, statutul sau se determina dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta în ambele state, ea va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care se afla sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia "sediu permanent" include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o fabrica;
e) un atelier; şi
f) o mina, un put petrolier ori de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent, dar numai când acesta dureazã mai mult de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia "sediu permanent" se considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial ori al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea targului sau a expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoana - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat în privinta oricãror activitãţi pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afarã de cazul în care activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceasta persoana sa acţioneze în cadrul activitãţii sale obişnuite.
7. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant ori care îşi exercita activitatea de afaceri în celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Expresia include în orice caz accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice ori similare şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie aceea prin care rezultatul obţinut sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul în care exista motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã sediul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, acesta se considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare ori comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune în consecinta profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat poate proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dividende pot fi de asemenea impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 5% din suma bruta a dividendelor. Autoritãţile competente vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri. Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenind din acţiuni, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau alte drepturi care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent ori de o baza fixa situata în celãlalt stat, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 5% din suma bruta a dobânzilor. Autoritãţile competente vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri.
3. Independent de prevederile paragrafului 2:
a) dobânzile provenind din România şi plãtite Guvernului Sloveniei, inclusiv subdiviziunilor sale politice sau autoritãţilor locale, Bãncii Sloveniei, Companiei Slovene de Export (Slovenska Izvozna Druzba) ori dobânzile plãtite în legatura cu un credit garantat de Compania Slovena de Export (Slovenska Izvozna Druzba) sunt scutite de impozit în România;
b) dobânzile provenind din Slovenia şi plãtite Guvernului României, inclusiv autoritãţilor sale locale sau unitãţilor administrativ-teritoriale, Bãncii Naţionale a României, Bãncii de Export-Import a României (Eximbank) şi dobânzile plãtite în legatura cu un credit garantat de Banca de Export-Import a României (Eximbank) sunt scutite de impozit în Slovenia.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauza de participare la profiturile debitorului şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 5% din suma bruta a redevenţelor. Autoritãţile competente vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plati de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf, orice patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta ori procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celãlalt stat contractant, sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, sunt impozabile în celãlalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrãinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii acestor nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea acţiunilor sau a altor participari la capitalul unei societãţii ale carei active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat contractant sunt impuse în celãlalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul în care acesta dispune de o baza fixa la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii activitãţilor sale. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din venituri care este atribuibila bazei fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, aeronave, unui vehicul feroviar sau rutier exploatat în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune ori interpreţii muzicali, sau ca sportiv, din activitãţile lui personale desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant, sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Când veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau sportivului.
3. Totuşi, independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din activitãţile personale desfãşurate în calitate de artist de spectacol sau de sportiv sunt impozabile numai în primul stat contractant dacã activitãţile respective au fost desfãşurate în celãlalt stat contractant în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive, aprobat de ambele state contractante.
ART. 18
Pensii şi anuitati
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuitatile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut sunt impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plati similare fãcute în cadrul legislaţiei referitoare la asigurãrile sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnã o suma determinata, platibila în mod periodic la scadente fixe în timpul vieţii sau într-o perioada specificatã ori determinabilã, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plãţile pentru deplina şi corespunzãtoare recompensare în bani sau în echivalent banesc.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant, de autoritãţile locale sau de unitãţile administrativ-teritoriale ale acestuia (în cazul României) şi de subdiviziunile politice ori de autoritãţile locale ale acestuia (în cazul Sloveniei) unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau acestei autoritãţi locale ori unitãţi administrativ-teritoriale sau subdiviziuni politice, sunt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant, de autoritãţile locale sau de unitãţile administrativ-teritoriale ale acestuia (în cazul României) şi de subdiviziunile politice ori de autoritãţile locale ale acestuia (în cazul Sloveniei) unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau acestei autoritãţi locale ori unitãţi administrativ-teritoriale sau subdiviziuni politice sunt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã persoana fizica este rezidenţã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplica salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant, de autoritãţile locale sau de unitãţile administrativ-teritoriale ale acestuia (în cazul României) şi de subdiviziunile politice ori de autoritãţile locale ale acestuia (în cazul Sloveniei).
ART. 20
Profesori şi cercetãtori
1. O persoana fizica care este sau a fost rezidenţã a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi, unui colegiu, unei şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare, nonprofit, care este recunoscuta de Guvernul celuilalt stat contractant, este prezenta în celãlalt stat pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau de a cerceta ori pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, este scutitã de impozit în celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplica venitului din cercetare dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 21
Studenţi şi practicanti
1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student ori un practicant care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant imediat anterior venirii sale într-un stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse aflate în afarã acelui stat.
2. Un student care studiazã la o universitate ori la o alta instituţie de învãţãmânt superior dintr-un stat contractant sau un practicant ori un stagiar în domeniul afacerilor, tehnic, agricol sau forestier, care este sau a fost rezident al primului stat menţionat imediat înaintea sosirii sale în celãlalt stat contractant şi care este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioada continua ce nu depãşeşte 5 ani, nu va fi impus în celãlalt stat pentru remuneraţia primitã ca urmare a unor servicii prestate în acel stat, cu condiţia ca serviciile sa fie în legatura cu studiile sau cu pregãtirea sa şi remuneraţia sa reprezinte un venit necesar pentru întreţinerea sa.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţile imobiliare asa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi dreptul ori proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
ART. 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare la care se face referire la art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celãlalt stat contractant, este impozabil în celãlalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în celãlalt stat.
3. Capitalul constituit din nave, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional şi proprietãţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
Dubla impunere este eliminata dupã cum urmeazã:
1. În România:
-----------
Când un rezident al României realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, poate fi impozitat în Slovenia, România va acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în Slovenia;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în Slovenia.
Totuşi aceasta deducere nu va putea depãşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Slovenia.
2. În Slovenia:
------------
a) Când un rezident al Sloveniei realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, poate fi impozitat în România, Slovenia va acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în România;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în România.
Totuşi aceasta deducere nu va putea depãşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România.
b) Când, în conformitate cu orice prevedere a prezentei convenţii, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al Sloveniei este scutit de impunere în Slovenia, Slovenia poate cu toate acestea sa ia în considerare venitul sau capitalul scutit pentru a calcula impozitul perceput asupra venitului sau capitalului rãmas al acestui rezident.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impozitarea ori obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţã. Independent de prevederile art. 1, aceasta prevedere se aplica, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat decât impunerea stabilitã întreprinderilor celuilalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului în care se aplica prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita ori mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Independent de prevederile art. 2, prevederile prezentului articol se aplica impozitelor de orice fel şi natura.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Când o persoana considera ca datoritã mãsurilor luate de un stat contractant sau de ambele state contractante rezulta ori va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislatiile interne ale acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta o impunere contrarã prevederilor prezentei convenţii.
2. Autoritatea competenta, în cazul în care reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, va rezolva cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor coopera în rezolvarea pe calea unei înţelegeri amiabile a oricãror dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii ori aplicãrii prezentei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezenta convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când pentru a se ajunge la o înţelegere apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor prezentei convenţii. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv la instanţe judecãtoreşti şi organe administrative) însãrcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmãrirea impozitelor sau cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie ori comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 de zile de la data ultimei notificãri prin care statele contractante se informeazã reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare intrãrii sale în vigoare şi prevederile sale vor produce efecte:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare; şi
(ii) în ceea ce priveşte impozitele pe profit, venit şi pe capital realizate, începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare.
2. Convenţia dintre Republica Socialistã România şi Republica Socialistã Federativã Iugoslavia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnatã la Belgrad la 29 aprilie 1986, îşi va inceta valabilitatea în relaţia dintre România şi Republica Slovenia cu privire la impozitele asupra cãrora se aplica prezenta convenţie, în conformitate cu prevederile paragrafului 1.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pe o perioada nedeterminatã, dar fiecare stat contractant o poate denunta dupã o perioada de 5 ani de la data la care prezenta convenţie a intrat în vigoare, cu condiţia sa fie remisã, pe cai diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte, o nota de denunţare scrisã. În aceasta situaţie prezenta convenţie va inceta sa aibã efect:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
(ii) în ceea ce priveşte impozitele pe profit, venit şi pe capital realizate, începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã în doua exemplare originale, la Bucureşti la 8 iulie 2002, în limbile romana, slovena şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare textul în limba engleza va prevala.
Pentru România,
Mircea Geoana,
ministrul afacerilor externe
Pentru Republica Slovenia,
Dimitrij Rupel,
ministrul afacerilor externe
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
