Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 8 aprilie 2004 intre Romania si Canada pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: ACT INTERNATIONAL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004
România şi Canada, dorind sã încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplicã persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplicã impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplicã Convenţia sunt în special:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe venitul agricol, denumite în continuare impozit român; şi
b) în cazul Canadei, impozitele percepute de cãtre Guvernul Canadei în conformitate cu Legea impozitului pe venit, denumite în continuare impozit canadian.
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenţã similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferitã:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Canada, dupã cum cere contextul;
b) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mãrii teritoriale asupra cãrora România îşi exercitã suveranitatea, precum şi zona contiguã şi platoul continental şi zona economicã exclusivã asupra cãrora România îşi exercitã, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturile suverane şi jurisdicţia;
c) termenul Canada, utilizat în sens geografic, înseamnã teritoriul Canadei, inclusiv:
(i) orice zonã dincolo de marea teritorialã a Canadei, care, în conformitate cu legislaţia internaţionalã şi cu legile Canadei, este o zonã cu privire la care Canada poate exercita drepturi cu privire la fundul mãrii şi subsolul şi resursele naturale ale acestora; şi
(ii) marea şi spaţiul aerian de deasupra fiecãrei zone menţionate la clauza (i);
d) termenul persoanã include o persoanã fizicã, un trust, o societate, o asociere de persoane şi orice altã grupare de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoanã juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o persoanã juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, respectiv, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnã:
(i) orice persoanã fizicã având cetãţenia unui stat contractant; şi
(ii) orice persoanã juridicã, asociere de persoane sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
h) expresia transport internaţional înseamnã orice cãlãtorie efectuatã de o navã sau aeronavã exploatatã de o întreprindere a unui stat contractant pentru a transporta pasageri ori bunuri, cu excepţia cazului când scopul principal al cãlãtoriei este de a transporta pasageri sau bunuri între locuri din celãlalt stat contractant;
i) expresia autoritate competentã înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor publice sau reprezentantul autorizat al acestuia; şi
(ii) în cazul Canadei, ministrul veniturilor naţionale sau reprezentantul autorizat al acestuia.
2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferitã, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplicã, orice înţeles dat de legislaţia fiscalã aplicabilã în acest stat prevalând asupra înţelesului dat termenului de alte legi ale acestui stat.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã:
a) orice persoanã care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat datoritã domiciliului sãu, rezidenţei sale, locului de conducere sau oricãrui alt criteriu de naturã similarã, dar nu include orice persoanã care este supusã impozitãrii în acel stat numai pentru faptul cã obţine venituri din surse situate în acest stat; şi
b) acest stat sau orice unitate administrativ-teritorialã a acestuia, în cazul României, sau o subdiviziune politicã ori o autoritate localã a acestuia, în cazul Canadei, sau orice agenţie sau instituţie a acestui stat, unitate, subdiviziune ori autoritate, dupã caz.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoanã fizicã este rezidentã a ambelor state contractante, atunci statutul persoanei fizice se determinã dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului în care are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa şi dacã dispune de o locuinţã permanentã în ambele state, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceastã persoanã are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinţã permanentã la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceastã persoanã locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceastã persoanã este naţional al ambelor state sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoanã, alta decât o persoanã fizicã, este rezidentã a ambelor state contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui de comun acord sã rezolve problema şi sã determine modul de aplicare a prezentei convenţii pentru aceastã persoanã. În absenţa unui astfel de acord, aceastã persoanã nu va fi îndreptãţitã sã solicite orice reducere sau scutire de la impozitele prevãzute în convenţie.
ART. 5
Sediul permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursalã;
c) un birou;
d) o fabricã;
e) un magazin;
f) un atelier; şi
g) o minã, un puţ petrolier sau de gaze, o carierã sau orice alt loc de explorare ori de exploatare a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta dureazã mai mult de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considerã cã nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitãrii, expunerii sau livrãrii de produse ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitãrii, expunerii ori livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o altã întreprindere;
d) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial ori în cadrul unor expoziţii organizate temporar şi ocazional şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau expoziţie;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregãtitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinaţie de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultã din aceastã combinaţie sã aibã un caracter pregãtitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoanã - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 7 acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercitã în mod obişnuit într-un stat contractant autoritatea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceastã întreprindere se considerã cã are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricãror activitãţi pe care persoana le exercitã pentru întreprindere, în afarã de cazul când activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sunt exercitate în cadrul unui loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, o întreprindere de asigurare, cu excepţia celor de reasigurare, a unui stat contractant se considerã cã are un sediu permanent în celãlalt stat contractant dacã colecteazã prime pe teritoriul celuilalt stat sau dacã asigurã riscuri situate acolo, prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu se considerã cã are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul cã aceasta îşi exercitã activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sã acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
8. Faptul cã o societate care este rezidentã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidentã a celuilalt stat contractant ori care îşi exercitã activitatea de afaceri în celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agriculturã sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. În sensul prezentei convenţii, expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia referitoare la impozite a statului contractant în care proprietãţile în cauzã sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agriculturã şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplicã prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã veniturilor obţinute din exploatarea directã, din închirierea sau din folosirea în orice altã formã a proprietãţii imobiliare şi a veniturilor din înstrãinarea unei asemenea proprietãţi.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplicã, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când întreprinderea exercitã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercitã activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilã acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercitã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare şi tratând cu toatã independenţa cu întreprinderea al cãrei sediu permanent este şi cu toate celelalte persoane.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul cã s-au efectuat în statul în care se aflã situat sediul permanent sau în altã parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restricţiilor prevãzute de legislaţia internã.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sã fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedicã acest stat contractant sã determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie sã fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut sã fie în concordanţã cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul cã acest sediu permanent cumpãrã produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determinã în fiecare an prin aceeaşi metodã, în afarã de cazul când existã motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile art. 7, profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant dintr-o cãlãtorie efectuatã de o navã sau aeronavã când scopul principal al cãlãtoriei este de a transporta pasageri sau bunuri între locuri din celãlalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se aplicã, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţionalã de transporturi.
4. În sensul acestui articol:
a) termenul profituri include:
(i) încasãrile brute şi veniturile obţinute direct din exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional; şi
(ii) dobânda care este legatã de exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional; şi
b) expresia exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional de o întreprindere include:
(i) navlosirea sau închirierea navelor ori aeronavelor;
(ii) închirierea containerelor şi a echipamentelor legate de acestea de cãtre acea întreprindere, dacã navlosirea sau închirierea este legatã de exploatarea de cãtre acea întreprindere a navelor sau aeronavelor în trafic internaţional.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când
a) o întreprindere a unui stat contractant participã direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participã direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele douã întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale de condiţii acceptate ori impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţã.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune în consecinţã profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele douã întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
3. Un stat contractant nu va schimba profitul unei întreprinderi, în situaţiile la care se face referire în paragraful 1, dupã expirarea perioadei de prescripţie prevãzute în legislaţia internã şi în nici un caz dupã 5 ani de la sfârşitul anului în care profitul care ar fi supus unor astfel de schimbãri ar fi fost atribuit acestei întreprinderi, dacã nu ar fi existat condiţiile la care se face referire în paragraful 1.
4. Prevederile paragrafelor 2 şi 3 nu se aplicã în caz de fraudã, omisiune intenţionatã sau neglijenţã.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidentã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 5% din suma brutã a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate care controleazã direct sau indirect cel puţin 10% din puterea de vot a societãţii plãtitoare de dividende, cu excepţia dividendelor plãtite de o corporaţie de investiţii deţinutã de un nerezident şi care este rezidentã în Canada;
b) 15% din suma brutã a dividendelor în toate celelalte cazuri.
Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii cu privire la profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnã veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinţã, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanţã, din participarea la profituri, precum şi veniturile care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidentã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidentã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în celãlalt stat profesii independente, printr-o bazã fixã situatã acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
5. Când o societate rezidentã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o bazã fixã situatã în celãlalt stat, nici sã supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celãlalt stat.
6. Nici o prevedere a acestei convenţii nu va fi interpretatã ca împiedicând un stat contractant sã perceapã, asupra câştigurilor unei societãţi care sunt atribuibile unui sediu permanent din acest stat sau asupra câştigurilor atribuibile înstrãinãrii proprietãţii imobiliare situate în acel stat ale unei societãţi care desfãşoarã activitate în domeniul proprietãţilor imobiliare, un impozit care se adaugã la impozitul care ar fi aplicabil asupra câştigurilor unei societãţi care este un naţional al acelui stat, cu condiţia ca impozitul adiţional astfel stabilit sã nu depãşeascã 5% din suma unor astfel de câştiguri care nu au fost supuse unui impozit adiţional în anii fiscali precedenţi. În sensul acestei prevederi, expresia câştiguri înseamnã câştigurile atribuibile înstrãinãrii unei astfel de proprietãţi imobiliare situate într-un stat contractant, care pot fi impuse în acel stat, conform prevederilor art. 6 sau paragrafului 1 al art. 13, şi profiturile, inclusiv câştigurile atribuibile unui sediu permanent dintr-un stat contractant într-un an şi în anii anteriori, dupã deducerea din acestea a tuturor impozitelor, altele decât impozitul adiţional vizat în prezentul paragraf, percepute asupra unor asemenea profituri în acel stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma brutã a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2:
a) dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite în legãturã cu o creanţã a guvernului celuilalt stat sau a unitãţii administrativ-teritoriale a acestuia, în cazul României, ori a subdiviziunii politice sau a autoritãţii locale a acestuia, în cazul Canadei, sunt impuse numai în celãlalt stat dacã dobânda este obţinutã efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant;
b) dobânzile provenind din România şi plãtite unui rezident al Canadei sunt impozabile numai în Canada dacã sunt plãtite în legãturã cu un împrumut acordat, garantat sau asigurat ori cu un credit oferit, garantat sau asigurat de instituţia denumitã Dezvoltarea Exportului Canadian;
c) dobânzile provenind din Canada şi plãtite unui rezident al României sunt impozabile numai în România dacã sunt plãtite în legãturã cu un împrumut acordat, garantat sau asigurat ori cu un credit oferit, garantat sau asigurat de Banca de Export-Import a României - S.A. (EXIMBANK).
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanţã de orice naturã însoţite sau nu de garanţii ipotecare şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţã sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţã sau obligaţiuni, precum şi veniturile care sunt supuse aceluiaşi tratament fiscal ca veniturile din împrumuturi bãneşti de cãtre legislaţia statului de unde provin veniturile. Totuşi, termenul dobândã nu include venitul la care se face referire în art. 8 sau în art. 10.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat profesii independente, printr-o bazã fixã situatã acolo, iar creanţa în legãturã cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
6. Dobânzile se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie cã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã în legãturã cu care a fost contractatã creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportã de acest sediu permanent sau bazã fixã, atunci aceste dobânzi se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent ori baza fixã.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai la aceastã ultimã sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 5% din suma brutã a redevenţelor, dacã acestea reprezintã:
(i) drepturi de autor şi alte asemenea plãţi legate de producerea sau reproducerea oricãror opere literare, dramatice, muzicale ori artistice (dar nu includ redevenţele legate de filme de cinematograf şi nici redevenţe legate de operele care sunt înregistrate pe film sau benzi video ori alte mijloace de reproducere utilizate pentru emisiunile televizate); sau
(ii) redevenţe pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza un software sau orice patent ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific (dar nu includ redevenţele furnizate în legãturã cu un contract de închiriere sau francizã);
b) 10% din suma brutã a redevenţelor în celelalte cazuri.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plãţi de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor, patent, marcã de comerţ, desen ori model, plan, formulã secretã sau procedeu ori altã proprietate intangibilã sau pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza un echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific şi include plãţi de orice naturã în legãturã cu filmele de cinematograf şi cu operele înregistrate pe filme, casete video sau alte mijloace de reproducere utilizate în televiziune.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat profesii independente, printr-o bazã fixã situatã acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau ale art. 14, dupã caz.
5. Redevenţele se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acestuia. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie cã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã de care este legatã obligaţia de a plãti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã, atunci aceste redevenţe se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent ori baza fixã.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul ori informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai la aceastã ultimã sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţii imobiliare situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are sau l-a avut în celãlalt stat contractant ori a proprietãţii mobiliare ţinând de o bazã fixã de care dispune sau a dispus un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celãlalt stat.
3. Câştigurile realizate de o întreprindere a unui stat contractant din înstrãinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional ori a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea:
a) acţiunilor a cãror valoare constã în principal din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat; sau
b) unei participãri într-o asociere de persoane sau trust, a cãrei valoare constã în principal din proprietatea imobiliarã situatã în celãlalt stat, pot fi impuse în celãlalt stat. În sensul acestui paragraf, expresia proprietãţi imobiliare nu include nici o proprietate, alta decât proprietatea închiriatã, în care este desfãşuratã activitatea de afaceri a unei societãţi, asocieri de persoane sau trust.
5. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
6. Prevederile paragrafului 5 nu afecteazã dreptul unui stat contractant de a percepe, potrivit propriei sale legislaţii, un impozit pe câştigurile din înstrãinarea oricãrei proprietãţi dobândite de o persoanã fizicã care este rezidentã a celuilalt stat contractant şi care la un moment dat, în cursul a 5 ani imediat anteriori înstrãinãrii proprietãţii, a fost rezidentã a primului stat menţionat.
7. Când o persoanã fizicã înceteazã sã fie rezidentã a unui stat contractant şi imediat devine rezidentã a celuilalt stat contractant, dar din punct de vedere fiscal în primul stat menţionat este impozitatã pentru înstrãinarea unei proprietãţi, aceasta poate opta sã fie tratatã în celãlalt stat din punct de vedere fiscal ca şi când imediat anterior de a deveni rezident al celuilalt stat a vândut şi a cumpãrat din nou proprietatea pentru o sumã egalã cu valoarea corectã de piaţã la acea datã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de o persoanã fizicã care este rezident al unui stat contractant din exercitarea unor profesii independente sau a altor servicii similare cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul în care aceasta dispune de o bazã fixã la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii serviciilor sale. Dacã persoana fizicã dispune sau a dispus de o astfel de bazã fixã, venitul poate fi impus în celãlalt stat, dar numai acea parte care este atribuibilã acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentã a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariatã sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când activitatea salariatã este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariatã este astfel exercitatã, remuneraţiile primite sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariatã exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioadã sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoanã sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidentã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bazã fixã pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariatã exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care remuneraţia este obţinutã de un rezident al celuilalt stat contractant.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plãţi similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al unui organ similar al unei societãţi care este rezidentã a celuilalt stat contractant, sunt impozabile în celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activitãţile lui personale desfãşurate în aceastã calitate în celãlalt stat contractant, sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Când veniturile în legãturã cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în aceastã calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activitãţi.
ART. 18
Pensii
1. Pensiile, inclusiv sumele primite din asigurãrile sociale, provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Pensiile, inclusiv sumele din asigurãri sociale, provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi, de asemenea, impuse în statul din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar în cazul sumelor periodice impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma brutã a plãţilor periodice plãtite unui beneficiar în anul calendaristic vizat, care depãşeşte 12.000 dolari canadieni sau echivalentul în moneda românã.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia, în cazul României, sau de o subdiviziune politicã ori de o autoritate localã a acestuia, în cazul Canadei, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, acestei subdiviziuni, autoritãţi sau unitãţi, sunt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizicã este rezidentã a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplicã salariilor şi altor remuneraţii similare plãtite pentru serviciile prestate în legãturã cu o activitate de afaceri desfãşuratã de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorialã a acestuia, în cazul României, sau de o subdiviziune politicã ori de o autoritate localã a acestuia, în cazul Canadei.
ART. 20
Studenţi
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student ori un practicant care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant imediat anterior venirii sale într-un stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educãrii ori pregãtirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume sã provinã din surse aflate în afara acelui stat.
ART. 21
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile în acel stat.
2. Totuşi, dacã acest venit este obţinut de un rezident al unui stat contractant din surse situate în celãlalt stat contractant, acest venit poate fi, de asemenea, impus în statul din care provine şi potrivit legislaţiei acelui stat.
ART. 22
Capital
1. Capitalul constituit din proprietãţi imobiliare, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celãlalt stat contractant, este impozabil în celãlalt stat.
2. Capitalul constituit din proprietãţi mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau din proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în celãlalt stat.
3. Capitalul constituit din nave şi aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant şi din proprietãţi mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave este impozabil numai în acel stat.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.
ART. 23
Eliminarea dublei impuneri
1. S-a convenit ca dubla impunere sã fie evitatã dupã cum urmeazã:
a) În cazul României:
Când un rezident al României realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impozitate în Canada, România va acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în Canada;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe capital plãtit în Canada.
Totuşi, aceastã deducere nu va putea depãşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, care este atribuibilã, dupã caz, venitului sau capitalului ce poate fi impozitat în Canada.
b) În cazul Canadei:
(i) sub rezerva prevederilor existente în legislaţia canadianã cu privire la deducerea impozitului plãtit într-un teritoriu din afara Canadei din impozitul plãtibil în Canada şi a oricãror modificãri ulterioare ale acestor prevederi care nu afecteazã principiul general - şi fãrã a renunţa la o deducere sau reducere mai importantã prevãzutã în legislaţia canadianã, impozitul român datorat în funcţie de profituri, venituri sau câştiguri provenind din România se deduce din orice impozit canadian datorat pentru asemenea profituri, venituri sau câştiguri;
(ii) când, potrivit prevederilor prezentei convenţii, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al Canadei este scutit de impozit în Canada, Canada poate, cu toate acestea, sã ia în considerare la calculul altor impozite pe venit şi capital venitul sau capitalul scutit.
2. În sensul acestui articol, profiturile, veniturile sau câştigurile unui rezident al unui stat contractant, care pot fi impuse în celãlalt stat contractant potrivit prezentei convenţii, sunt considerate cã provin din surse din celãlalt stat.
ART. 24
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta mai împovãrãtoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt ori pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat contractant decât impunerea stabilitã întreprinderilor celuilalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi.
3. Nici o prevedere a acestui articol nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sã acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de starea civilã sau de responsabilitãţile familiale, pe care o acordã rezidenţilor sãi.
4. Cu excepţia cazului când se aplicã prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plãţi fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţã de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţã de un rezident al primului stat menţionat.
5. Prevederile paragrafului 4 nu afecteazã aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale a unui stat contractant:
a) referitoare la deducerea dobânzilor şi care sunt în vigoare la data semnãrii prezentei convenţii (inclusiv orice modificãri ulterioare ale unor asemenea prevederi, care nu schimbã natura generalã a acestora); sau
b) adoptate dupã o asemenea datã de un stat contractant şi care sunt concepute sã asigure ca o persoanã care nu este rezidentã a acelui stat, conform legislaţiei acelui stat, sã nu beneficieze de un tratament mai favorabil decât cel de care beneficiazã rezidenţii acelui stat.
6. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, integral sau parţial, deţinut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta care sã fie mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare rezidente ale primului stat menţionat, al cãror capital este, în întregime sau în parte, deţinut ori controlat, direct sau indirect, de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai unui stat terţ.
7. Prevederile prezentului articol se aplicã numai impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.
ART. 25
Procedura amiabilã
1. Când o persoanã considerã cã datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultã sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de prevederile din legislaţia internã a acestor state, sã se adreseze în scris autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este şi sã arate motivele pentru care solicitã verificarea impozitãrii. Pentru a fi admisã, cererea respectivã trebuie prezentatã într-un termen de 2 ani începând de la prima notificare a acţiunii din care rezultã o impozitare contrarã prevederilor prezentei convenţii.
2. Autoritatea competentã se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare întemeiatã şi dacã ea însãşi nu este în mãsurã sã ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sã rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentã a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prezenta convenţie.
3. Un stat contractant nu va majora baza impozabilã a unui rezident al unui stat contractant sau al celuilalt stat contractant, incluzând elemente de venit care au fost deja impuse în celãlalt stat contractant, dupã expirarea perioadelor de prescripţie prevãzute de legislaţia sa naţionalã şi, în orice caz, dupã expirarea a 5 ani de la încheierea perioadei impozabile în cursul cãreia au fost realizate veniturile în cauzã. Prezentul paragraf nu se aplicã în caz de fraudã, omisiune intenţionatã sau neglijenţã.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sã rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii ori aplicãrii prezentei convenţii.
5. Autoritãţile competente ale statelor contractante se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezenta convenţie şi pot comunica direct în scopul aplicãrii acesteia.
ART. 26
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã acesteia. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratatã ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvãluitã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, urmãrirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele din acel stat. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvãlui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvãlui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
3. Dacã informaţia este solicitatã de un stat contractant potrivit prevederilor acestui articol, celãlalt stat contractant se va strãdui sã obţinã informaţia la care se referã cererea respectivã în acelaşi mod ca şi când ar fi vorba de propria impunere, chiar dacã celãlalt stat nu are nevoie de o asemenea informaţie. Dacã informaţia este solicitatã în mod expres de autoritatea competentã a unui stat contractant, autoritatea competentã a celuilalt stat contractant se va strãdui ca în baza acestui articol sã furnizeze informaţia în forma solicitatã, cum ar fi duplicate ale documentelor originale nemodificate, în aceleaşi condiţii în care documentele respective pot fi obţinute în baza legilor şi practicii administrative ale celuilalt stat cu privire la propriile impozite.
ART. 27
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 28
Reguli diverse
1. Prevederile prezentei convenţii nu vor fi considerate ca limitând orice scutire, înlesnire, credit sau altã deducere acordatã de legislaţia unui stat contractant pentru determinarea impozitului perceput de acel stat.
2. Nici o prevedere a acestei convenţii nu va fi consideratã ca împiedicând aplicarea prevederilor legislaţiei interne a fiecãrui stat contractant referitoare la impunerea veniturilor persoanelor cu privire la participarea lor într-o asociere de persoane, trust sau societate nerezidentã ori referitoare la evaziunea fiscalã.
3. Prezenta convenţie nu se aplicã societãţilor, trusturilor sau oricãrei alte entitãţi care este rezidentã a unui stat contractant şi care este deţinutã efectiv sau controlatã, direct ori indirect, de una sau de mai multe persoane care nu sunt rezidente ale acelui stat, dacã suma impozitului stabilit pe venit sau pe capitalul societãţii, trustului ori altei entitãţi a acelui stat este semnificativ mai micã decât suma care ar fi fost stabilitã de acel stat dacã toate acţiunile din capitalul societãţii sau toate participãrile în trust ori în altã entitate, dupã caz, ar fi fost deţinute efectiv de una sau de mai multe persoane fizice care au fost rezidente ale acelui stat.
4. În sensul paragrafului 3 al art. XXII (Consultare) din Acordul general pentru comerţ cu servicii, statele contractante convin ca, independent de paragraful menţionat, orice disputã între acestea în legãturã cu o anumitã mãsurã luatã în baza prevederilor prezentei convenţii sã poatã fi adusã în faţa Consiliului pentru Comerţ cu Servicii, dupã cum se stabileşte în acel paragraf, numai cu consimţãmântul ambelor state. Orice dubii în legãturã cu interpretarea acestui paragraf vor fi soluţionate conform paragrafului 4 al art. 25 sau, în cazul în care nu se ajunge la un acord în baza acestei proceduri, conform oricãrei alte proceduri convenite de ambele state contractante.
5. Când, în baza oricãrei prevederi a prezentei convenţii, un venit este scutit de impozit într-un stat contractant şi, conform legislaţiei în vigoare în celãlalt stat contractant, referitor la acel venit, o persoanã este supusã impozitului asupra acelei sume care este transmisã sau primitã în celãlalt stat şi nu cu referire la aceastã sumã, atunci scutirea care este acordatã conform prezentei convenţii în primul stat contractant menţionat se va aplica numai la acea parte din venit care este impusã în celãlalt stat contractant.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 de zile de la data ultimei notificãri prin care statele contractante se informeazã reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare intrãrii în vigoare a prezentei convenţii.
2. Prevederile prezentei convenţii vor produce efecte:
a) în cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul realizat, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intrã în vigoare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital realizate, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intrã în vigoare; şi
b) în cazul Canadei:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã asupra sumelor plãtite ori creditate nerezidenţilor, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intrã în vigoare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite canadiene, pentru anii fiscali începând la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic urmãtor celui în care prezenta convenţie intrã în vigoare.
3. Prevederile Convenţiei dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Canadei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnatã la Ottawa la 20 noiembrie 1978, va înceta sã aibã efect cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplicã, în conformitate cu prevederile paragrafului 2 al acestui articol.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pânã va fi denunţatã de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa prezenta convenţie dupã o perioadã de 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare, cu condiţia remiterii pe cãi diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte, a unei note de denunţare scrise. În aceastã situaţie prezenta convenţie va înceta sã aibã efect:
a) în cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul realizat, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital realizat, la sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
b) în cazul Canadei:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã asupra sumelor plãtite sau creditate nerezidenţilor, dupã sfârşitul acelui an calendaristic; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite canadiene, pentru anul fiscal care începe dupã sfârşitul acelui an calendaristic.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bunã şi cuvenitã formã, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã în douã exemplare originale la Ottawa la 8 aprilie 2004, în limbile românã, englezã şi francezã, fiecare versiune fiind egal autenticã.
Pentru România,
Liviu Maior,
ambasadorul României la Ottawa
Pentru Canada,
Paul Dubois,
ministrul adjunct al afacerilor externe
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
