Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 7 august 1976 privind asistenta judiciara in materie civila, comerciala si de statut personal intre Republica Socialista Romania si Republica Araba Egipt
Republica Socialistã România şi Republica Arabã Egipt, în dorinta de a menţine, de a dezvolta şi de a întãri relaţiile de prietenie şi cooperare existente între ele în spiritul respectãrii suveranitãţii, independentei naţionale, egalitãţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc, dorind sa reglementeze relaţiile lor în domeniul cooperãrii judiciare în materie civilã, comercialã şi de statut personal, simplificind şi accelerind procedura, au hotãrît sa încheie prezenta convenţie şi, în acest scop, au numit ca împuterniciţi ai lor:
Republica Socialistã România, pe Excelenta Sa domnul Emil Nicolcioiu, ministrul justiţiei;
Republica Arabã Egipt, pe Excelenta Sa domnul Ahmed Samih Talt, ministrul justiţiei.
Împuterniciţii, dupã schimbul deplinelor lor puteri, recunoscute în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 A. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante se bucura pe teritoriul celeilalte pãrţi, în ceea ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii. B. Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante au teritoriul celeilalte, acces liber şi nestînjenit la toate autoritãţile judiciare pentru urmãrirea şi apãrarea drepturilor şi intereselor lor. C. Persoanele juridice care au sediul pe teritoriul uneia dintre cele doua pãrţi contractante şi sînt constituite potrivit legislaţiei acestei pãrţi sînt supuse dispoziţiilor prezentei convenţii, în mãsura în care acestea le sînt aplicabile. ART. 2 Cetãţenii fiecãrei pãrţi contractante, reclamanţi sau intervenienţi, nu pot fi obligaţi sa depunã nici cauţiune, nici depozit, oricare le-ar fi denumirea, pe motivul ca sînt strãini sau ca nu au domiciliul ori resedinta pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante. ART. 3 În vederea îndeplinirii dispoziţiilor prezentei convenţii, în afarã de cazul cînd s-ar prevedea altfel, autoritãţile judiciare ale celor doua pãrţi contractante comunica între ele prin intermediul ministerelor de justiţie. ART. 4 A. Toate cererile formulate în aplicarea prezentei convenţii, precum şi actele anexate la acestea, vor fi redactate în limba partii solicitate sau în limba partii solicitante, însoţite de o traducere în limba franceza. B. Toate traducerile cererilor menţionate mai sus şi ale actelor anexate la acestea vor fi certificate pentru conformitate, fie de cãtre un agent diplomatic sau consular, fie de cãtre un traducãtor autorizat, fie de cãtre orice alta persoana abilitata în acest scop în una dintre cele doua pãrţi contractante. C. Cererile menţionate în acest articol, precum şi actele anexate la acestea, vor fi prevãzute cu sigiliul oficial, fãrã sa fie însã necesarã legalizarea înscrisurilor sau vreo alta formalitate echivalenta. ART. 5 În caz de necompetentã a autoritãţii judiciare solicitate, cererile formulate în aplicarea prezentei convenţii sînt transmise de cãtre respectiva autoritate, din oficiu şi fãrã intirziere, autoritãţii judiciare competente a aceleiaşi pãrţi contractante, urmînd regulile stabilite de legislaţia acesteia. Autoritatea solicitatã va informa despre aceasta autoritatea solicitanta. ART. 6 Ministerele de justiţie ale celor doua pãrţi contractante îşi comunica reciproc, la cerere, orice informaţii privind legislaţia în vigoare pe teritoriul lor, practica judiciarã în materiile reglementate de prezenta convenţie, precum şi orice alte informaţii judiciare sau judiciare utile.
CAP. 2 Asistenta judiciarã
ART. 7 Cetãţenii fiecãreia dintre cele doua pãrţi contractante beneficiazã pe teritoriul celeilalte de asistenta judiciarã gratuita ca şi cetãţenii proprii, în aceeaşi mãsura şi în aceleaşi condiţii, conformindu-se legii partii contractante pe teritoriul cãreia asistenta este solicitatã. ART. 8 A. Certificatul atestind insuficienta mijloacelor materiale este eliberat solicitantului de cãtre autoritãţile de la resedinta sa obişnuitã, dacã acesta locuieşte pe teritoriul uneia dintre cele doua pãrţi contractante. B. Acest certificat este eliberat de cãtre agentul diplomatic sau consular al statului sau competent din punct de vedere teritorial, dacã persoana interesatã locuieşte într-un stat terţ. C. Dacã persoana interesatã locuieşte pe teritoriul partii contractante unde a fost prezentatã cererea, pot fi solicitate informaţii suplimentare de la autoritãţile partii contractante al carei cetãţean este acesta. ART. 9 Cererea de asistenta judiciarã poate fi prezentatã autoritãţii judiciare competente de la domiciliul sau resedinta solicitantului, potrivit legii partii contractante unde asistenta este solicitatã. Autoritatea judiciarã sesizatã cu cererea o transmite, împreunã cu certificatul atestind insuficienta mijloacelor materiale şi cu eventualele anexe, autoritãţii judiciare competente a celeilalte pãrţi contractante.
CAP. 3 Inminarea şi notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilã, comercialã şi de statut personal
ART. 10 A. Actele judiciare şi extrajudiciare în materie civilã, comercialã şi de statut personal, destinate a fi inminate sau notificate persoanelor care locuiesc pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante, sînt transmise prin intermediul ministerelor de justiţie. B. Dispoziţiile paragrafului precedent nu exclud posibilitatea, pentru fiecare dintre cele doua pãrţi contractante, de a proceda direct, fãrã constringere, prin grija agenţilor lor diplomatici sau consulari la inminarea sau notificarea actelor judiciare sau extrajudiciare propriilor lor cetãţeni, dacã aceştia le accepta. Cetãţenia destinatarului actului este determinata potrivit legii partii contractante pe teritoriul cãreia remiterea urmeazã sa aibã loc. C. Dispoziţiile primului paragraf al prezentului articol nu exclud posibilitatea pentru cetãţenii fiecãreia dintre cele doua pãrţi contractante care locuiesc pe teritoriul celeilalte sa procedeze direct la inminarea sau notificarea actelor judiciare sau extrajudiciare persoanelor care locuiesc pe acelaşi teritoriu, sub rezerva ca remiterea sa aibã loc potrivit regulilor în vigoare în statul în care aceasta urmeazã sa fie efectuatã. ART. 11 Cererile privind inminarea sau notificarea actelor judiciare sau extrajudiciare vor preciza: - autoritatea de la care emana actul; - natura actului de inminat sau notificat; - toate informaţiile necesare privind destinatarul şi îndeosebi numele, prenumele, calitatea şi adresa sa pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor; - numele, prenumele, calitatea şi adresa pãrţilor şi, dacã este cazul, a reprezentanţilor acestora. Cererea va fi însoţitã de actul judiciar sau extrajudiciar sau de copia acestuia, toate în dublu exemplar. ART. 12 Executarea unei cereri de inminare sau de notificare, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, nu poate fi refuzatã decît dacã partea solicitatã considera ca aceasta executare este de natura sa aducã atingere suveranitãţii, securitãţii sau ordinii sale publice. În caz de refuz, partea solicitatã informeazã imediat despre aceasta partea solicitanta, indicind motivele. ART. 13 A. Partea solicitatã procedeazã sau face sa se procedeze la inminarea sau notificarea actului în formele prevãzute de legislaţia sa. Cu toate acestea, actul poate fi remis destinatarului, dacã acesta îl accepta de bunãvoie. B. Inminarea sau notificarea actului poate fi facuta într-o forma specialã cerutã de partea solicitanta, cu condiţia ca aceasta sa nu fie incompatibilã cu legea partii solicitate. ART. 14 Dacã adresa destinatarului sau informaţiile despre acesta sînt inexacte sau insuficiente, partea solicitatã va face tot ceea ce este necesar, în mãsura posibilitãţilor, pentru a asigura remiterea actului cãtre destinatar. ART. 15 A. Autoritatea competenta a partii solicitate se limiteazã sa asigure remiterea actului cãtre destinatar. B. Remiterea actului se constata: - fie prin semnatura datatã a destinatarului pe copia actului; - fie printr-o atestare facuta prin grija autoritãţii competente a partii solicitate, prin care se confirma remiterea actului; ea indica faptul, modul, forma, locul şi data remiterii precum şi persoana cãreia i-a fost inminat actul. Dupã caz, atestarea precizeazã faptul care a împiedicat remiterea. Oricare dintre aceste documente este transmis partii solicitante. ART. 16 Inminarea sau notificarea de acte judiciare sau extrajudiciare nu poate da loc la plati sau la rambursãri de taxe ori la cheltuieli în favoarea partii solicitate.
CAP. 4 Transmiterea şi executarea comisiilor rogatorii în materie civilã, comercialã şi de statut personal
ART. 17 A. În materie civilã, comercialã şi de statut personal, fiecare parte contractantã poate solicita prin comisie rogatorie, celeilalte pãrţi, sa facã orice act de instrucţie, precum şi alte acte judiciare. Expresia alte acte judiciare nu se referã la mãsurile conservatorii sau de executare. B. O comisie rogatorie nu poate fi solicitatã pentru a permite pãrţilor sa obţinã mijloace de proba care nu sînt destinate sa fie folosite într-un proces în curs sau viitor. ART. 18 Comisiile rogatorii a cãror executare urmeazã sa aibã loc pe teritoriul uneia dintre cele doua pãrţi contractante sînt remise şi executate de cãtre autoritãţile judiciare. Ele sînt transmise şi restituite prin intermediul ministerelor de justiţie ale celor doua pãrţi contractante. ART. 19 Cererea de comisie rogatorie va fi redactatã potrivit prevederilor legislaţiei partii solicitante. Ea va conţine urmãtoarele: - autoritatea solicitanta şi, dacã este posibil, autoritatea solicitatã; - identitatea şi adresa pãrţilor şi, dupã caz, a reprezentanţilor lor; - natura şi obiectul procesului, precum şi prezentare sumarã a faptelor; - actele de instrucţie sau alte acte judiciare ce urmeazã a fi îndeplinite; - numele şi adresa persoanelor ce urmeazã sa fie audiate; - întrebãrile ce vor fi puse persoanelor ce urmeazã sa fie audiate sau faptele asupra cãrora acestea trebuie sa fie ascultate; - documentele sau alte obiecte ce urmeazã a fi examinate; - cererea de a primi depozitia sub sau fãrã prestare de jurãmînt şi, dupã caz, indicarea formulei ce urmeazã a fi folositã; - formele speciale a cãror aplicare este solicitatã. ART. 20 Autoritatea judiciarã a partii solicitate este obligatã sa execute comisiile rogatorii transmise de cãtre autoritatea judiciarã a celeilalte pãrţi, în aplicarea prezentei convenţii. Ea nu poate refuza executarea decît în mãsura în care: a) executarea de cãtre partea solicitatã nu intra în competenta autoritãţii sale judiciare; sau b) partea solicitatã o considera de natura sa aducã atingere suveranitãţii, securitãţii sau ordinii sale publice. În caz de refuz de executare a comisiei rogatorii, partea solicitatã va informa imediat despre aceasta partea solicitatã, indicind motivele. ART. 21 Autoritate judiciarã care executa o comisie rogatorie aplica legile statului sau în ceea ce priveşte procedura de urmat. Totodatã, se poate da curs cererii autoritãţii solicitante de a se proceda într-o forma specialã, dacã aceasta nu este incompatibilã cu legea statului sau dacã aplicarea sa nu este posibila fie pe motivul practicii judiciare a statului solicitat, fie datoritã dificultãţilor de ordin practic. Comisia rogatorie va fi executatã de urgenta. B. Autoritatea solicitatã informeazã, în timp util, autoritatea solicitanta, la cerere, despre data şi locul unde se executa mãsura solicitatã, astfel ca pãrţile interesate şi, dacã este cazul, reprezentanţii lor sa poatã asista la aceasta în condiţiile prevãzute de legislaţia partii solicitate. Aceasta comunicare poate fi adresatã direct pãrţilor sau reprezentanţilor lor, atunci cînd autoritatea solicitanta cere aceasta. ART. 22 Persoanele a cãror mãrturie este cerutã sînt chemate în formele prevãzute de legislaţia fiecãrui stat. Dacã ele refuza sa se prezinte ori sa depunã mãrturie, autoritatea solicitatã aplica mijloacele de constringere corespunzãtoare prevãzute de legislaţia sa în cazurile şi în aceeaşi mãsura în care ea ar fi obligatã sa execute o comisie rogatorie a autoritãţilor statului solicitat sau o cerere adresatã în acest scop de cãtre o parte interesatã. ART. 23 Actul judiciar executat prin comisie rogatorie, în aplicarea prezentei convenţii, va avea acelaşi efect juridic ca şi actul executat de cãtre autoritatea solicitanta. ART. 24 Executarea comisiei rogatorii nu poate da loc la rambursarea taxelor sau cheltuielilor, oricare ar fi natura acestora. Totuşi, partea solicitatã are dreptul sa pretindã partii solicitante restituirea onorariilor plãtite experţilor care nu sînt funcţionari publici şi a cheltuielilor rezultate din aplicarea unei forme speciale cerutã de partea solicitanta.
CAP. 5 Protecţia martorilor şi experţilor
ART. 25 Nici un martor sau expert, indiferent de cetãţenia sa, care, urmare unei citaţii ce i-a fost remisã în materie civilã comercialã şi de statut personal, se prezintã de bunãvoie în fata autoritãţilor judiciare ale statului solicitant nu poate fi urmãrit, deţinut sau supus unei mãsuri de limitare a libertãţii sale personale în acest stat pentru fapte sau condamnãri anterioare plecãrii sale de pe teritoriul statului solicitat şi nici de motivul depoziţiei sale în fata acestor autoritãţi. Citaţia nu trebuie sa conţinã nici o ameninţare de aplicare a mijloacelor de constringere în cazul cînd martorul sau expertul refuza sa se prezinte. Aceasta imunitate înceteazã atunci cînd martorul sau expertul care, avînd posibilitatea sa pãrãseascã teritoriul statului solicitant în termen de 30 de zile neîntrerupte dupã ce prezenta sa nu a mai fost cerutã de cãtre autoritãţile judiciare, termen socotit din ziua în care aceste autoritãţi i-au fãcut cunoscut în scris despre aceasta, rãmîne, totuşi, pe acest teritoriu sau se înapoiazã dupã ce l-a pãrãsit. Notificarea scrisã va fi facuta de cãtre autoritatea care l-a citat anterior primei audieri. ART. 26 Martorul sau expertul are dreptul la restituirea cheltuielilor de cãlãtorie, de şedere, precum şi la o indemnizaţie, care sînt în sarcina partii solicitante. Citaţia va mentiona cuantumul aproximativ al indemnizaţiilor ce urmeazã a fi plãtite, precum şi cheltuielile de cãlãtorie şi de şedere ce urmeazã a fi restituite. Dacã martorul sau expertul o cere, partea solicitatã poate sa plãteascã în contul partii solicitante, consultanţa în prealabil, cu titlu de avans total sau parţial, cheltuielile de cãlãtorie şi de şedere.
CAP. 6 Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti în materie civilã, comercialã şi de statut personal
ART. 27 A. Fiecare parte contractantã recunoaşte şi executa pe teritoriul sau hotãrîrile pronunţate în materie civilã, comercialã şi de statut personal de cãtre instanţele judecãtoreşti ale celeilalte pãrţi: a) dacã ele au fost pronunţate de instanţele judecãtoreşti competente, potrivit regulilor competentei judiciare internaţionale aplicate de legislaţia partii solicitate sau considerate competente potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii; şi b) dacã ele nu mai pot face obiectul unui recurs ordinar în statul de origine şi sînt susceptibile de executare în acest stat; şi c) dacã legislaţia partii solicitate nu atribuie instanţelor judecãtoreşti ale acestei pãrţi sau instanţelor unui alt stat o competenta exclusiva pentru pronunţarea hotãrîrii în cauza. B. Prezenta convenţie se aplica: a) oricãrei hotãrîri indiferent de denumirea sa, pronunţatã de instanţele judecãtoreşti ale uneia dintre cele doua pãrţi contractante potrivit unei proceduri contencioase sau necontencioase; b) hotãrîrilor pronunţate în materie civilã de cãtre instanţele penale. C. Totuşi, prezenta convenţie nu se aplica hotãrîrilor prin care se dispun mãsuri provizorii sau conservatorii, nici celor pronunţate de cãtre organele de jurisdicţie administrativã, nici celor pronunţate - în materie succesoralã; sau - în materie de faliment, concordat sau proceduri analoage, inclusiv hotãrîrilor care pot sa rezulte din acestea şi care privesc validitatea actelor debitorului; sau - în materie de impozite şi taxe. ART. 28 Instanţele judecãtoreşti ale statului de origine sînt considerate competente în urmãtoarele cazuri: a) dacã persoana este cetãţean al acestui stat la data introducerii acţiunii în materie de statut personal sau de capacitate a persoanelor şi dacã se referã la un litigiu privind starea sau capacitatea acestei persoane; b) dacã se referã la o contestaţie privind drepturi reale asupra imobilelor situate în acest stat; c) dacã pîrîtul avea în acest stat, în momentul introducerii acţiunii, domiciliul sau resedinta obişnuitã; d) dacã pîrîtul avea în acest stat, în momentul introducerii acţiunii, o întreprindere comercialã, industriala sau de alta natura ori o sucursala şi dacã a fost citat în acest stat pentru un litigiu privind activitatea acestora; e) dacã în materie de daune-interese rezultind dintr-o responsabilitate extracontractualã faptul cauzator de prejudicii a fost comis pe teritoriul acestui stat; f) dacã obligaţia contractualã care face obiectul unui litigiu a fost sau urmeazã sa fie executatã pe teritoriul acestui stat potrivit acordului expres sau tacit al reclamantului şi piritului; g) dacã pîrîtul s-a supus expres competentei instanţelor judecãtoreşti ale acestui stat, fie printr-o alegere de domiciliu, fie prin orice alta clauza atributiva de competenta, cu condiţia ca legislaţia partii solicitate sa nu se opunã la aceasta; h) dacã pîrîtul a pus concluzii privind fondul cauzei, fãrã sa solicite declinarea competentei acestei instanţe judecãtoreşti sau fãrã sa facã rezerve asupra acestui aspect; i) dacã persoana impotriva cãreia recunoaşterea sau executarea este cerutã era reclamant în acţiunea introdusã înaintea instanţei judecãtoreşti a statului de origine care a respins-o, cu condiţia ca legislaţia partii solicitate sa nu se opunã acestei competente; j) dacã este vorba de cereri reconventionale, în cazul în care instanţele judecãtoreşti ale statului de origine sînt considerate competente sa soluţioneze cererea principala în aplicarea acestui articol; k) dacã competenta este fondatã potrivit regulilor de competenta judiciarã internationala, admise de legislaţia statului solicitat sau în virtutea unei convenţii în vigoare între cele doua pãrţi contractante. ART. 29 Recunoaşterea sau executarea hotãrîrii va fi refuzatã: a) dacã recunoaşterea sau executarea hotãrîrii este incompatibilã cu constituţia sau ordinea publica a partii solicitate; sau b) dacã prevederile legislaţiei partii solicitate privind reprezentarea juridicã a persoanelor care sînt total sau parţial incapabile nu au fost respectate; sau c) dacã, pentru hotãrîrile pronunţate în lipsa, acţiunea introdusã la instanta conţinînd elementele esenţiale ale cererii nu a fost notificatã sau inminata piritului potrivit legislaţiei statului de origine şi, dacã ţinînd seama de circumstanţe, aceasta parte nu a dispus de un termen suficient pentru a se putea apara; sau d) dacã un litigiu între aceleaşi pãrţi, întemeiat pe aceleaşi fapte şi avînd acelaşi obiect, este pendinte în fata instanţelor judecãtoreşti ale partii solicitate, prima sesizatã; sau e) dacã a fost pronunţatã anterior o hotãrîre definitiva între aceleaşi pãrţi, intemeiata pe aceleaşi fapte şi avînd acelaşi obiect, de cãtre o instanta judecãtoreascã competenta a statului solicitat. ART. 30 A. Procedura recunoaşterii sau executãrii hotãrîrii este reglementatã de cãtre legislaţia partii solicitate, dacã prezenta convenţie nu prevede altfel. B. Instanta judecãtoreascã competenta a partii solicitate se limiteazã sa verifice dacã hotãrîrea îndeplineşte condiţiile prevãzute de prezenta convenţie pentru a fi recunoscuta sau executatã, fãrã a proceda la vreun examen de fond al hotãrîrii, sub rezerva celor necesare pentru aplicarea acestei convenţii. Ea procedeazã din oficiu la acest examen, constatind rezultatul în hotãrîrea sa. C. Instanta judecãtoreascã competenta a partii solicitate dispune, dacã este cazul, mãsurile necesare pentru ca hotãrîrea strãinã sa aibã aceeaşi publicitate ca şi cum ar fi fost pronunţatã în statul unde aceasta a fost declarata executorie. D. Recunoaşterea sau executarea hotãrîrii poate fi acordatã parţial dacã hotãrîrea statueazã asupra mai multor capete de cerere. ART. 31 Hotãrîrea de exequatur produce efecte între toate pãrţile prevãzute în exequatur şi pe întreg teritoriul statului solicitat. ART. 32 Cererea de recunoaştere sau de executare poate fi pusã direct de cãtre cel interesat la instanta competenta a partii contractante unde recunoaşterea sau executarea urmeazã sa aibã loc sau la instanta judecãtoreascã competenta a partii solicitante. ART. 33 Dacã una dintre pãrţile în proces exceptatã de la depunerea unei cauţiuni în aplicarea art. 2 al prezentei convenţii este obligatã, prin hotãrîre judecãtoreascã care nu este susceptibilã de recurs ordinar, sa plãteascã cheltuielile de judecata, aceasta hotãrîre este executatã gratuit pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, la cererea celui interesat. Instanta judecãtoreascã competenta care autoriza executarea hotãrîrilor prevãzute în acest articol se limiteazã sa verifice elementele care atesta ca hotãrîrea este definitiva şi executorie. ART. 34 Partea care primeşte asistenta judiciarã în statul de origine beneficiazã de aceasta în orice procedura privind recunoaşterea sau executarea hotãrîrii în statul solicitat, în condiţiile prevãzute de legislaţia acestui stat. ART. 35 Partea care invoca recunoaşterea sau care cere executarea va prezenta: a) o copie completa şi autenticã a hotãrîrii; b) orice act de natura sa stabileascã ca hotãrîrea nu mai poate face obiectul unui recurs ordinar în statul de origine şi, dacã este cazul, ca ea este executorie, dacã aceste elemente nu rezulta din hotãrîre; c) dacã este vorba de o hotãrîre data în lipsa, originalul sau o copie certificatã a actului de natura sa dovedeascã ca acţiunea introdusã în fata instanţei, conţinînd elementele esenţiale ale acesteia, a fost regulat notificatã sau inminata piritului potrivit legislaţiei statului de origine; d) dacã este cazul, orice act de natura sa stabileascã ca ea a obţinut asistenta judiciarã sau exceptarea de la plata cheltuielilor în statul de origine. ART. 36 Tranzacţiile încheiate în cursul unui proces în fata instanţelor judecãtoreşti ale fiecãreia dintre cele doua pãrţi contractante, considerate competente potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii şi executorii în statul de origine, sînt recunoscute şi declarate executorii în statul solicitat în aceleaşi condiţii ca şi hotãrîrile prevãzute de prezenta convenţie, în mãsura în care aceste condiţii le sînt aplicabile. ART. 37 Aplicarea dispoziţiilor referitoare la executarea hotãrîrilor judecãtoreşti şi a tranzacţiilor judiciare nu poate aduce atingere legilor celor doua pãrţi contractante referitoare la transferul de bani şi exportul de bunuri şi obţinute ca urmare a executãrii.
CAP. 7 Dispoziţii finale
ART. 38 Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii; ea va intra vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare, care va avea loc la Cairo cît mai curînd posibil. ART. 39 Prezenta convenţie este încheiatã pe durata nedeterminatã. Fiecare dintre cele doua pãrţi contractante o va putea denunta în orice moment. Aceasta denunţare va produce efecte dupã 6 luni de la data primirii notificãrii celeilalte pãrţi. Drept care împuterniciţii au semnat prezenta convenţie şi au aplicat sigiliul lor. Facuta la Bucureşti la 7 august 1976, în doua exemplare originale, ambele texte fãcînd deplina credinţa, fiecare exemplar fiind redactat în limbile romana, arabã şi franceza. În caz de divergenta de interpretare între textele în limbile romana şi arabã, textul în limba franceza va prevala.
Pentru Republica Socialistã România Ministrul justiţiei, Emil Nicolcioiu
Pentru Republica Arabã Egipt Ministrul justiţiei, Ahmed Samih Talt
REPUBLICA ARABĂ EGIPT MINISTERUL JUSTIŢIEI
7 august 1976
Domnule ministru, În cursul negocierilor pentru încheierea Convenţiei dintre Republica Socialistã România şi Republica Arabã Egipt privind asistenta judiciarã în materie civilã, comercialã şi de statut personal, semnatã astãzi, s-a convenit ca dispoziţiile art. 18 al acestei convenţii nu exclud posibilitatea ca pãrţile contractante sa execute direct şi fãrã constringere comisii rogatorii prin agenţii lor diplomatici sau consulari, în scopul audierii cetãţenilor lor, intelegindu-se ca cetãţenia persoanei audiate este determinata potrivit legii statului în care comisia rogatorie va fi executatã. Am onoarea sa va propun ca prezenta scrisoare şi rãspunsul pe care dumneavoastrã mi-l veţi adresa sa constituie acordul celor doua pãrţi contractante în aceasta problema. Va rog sa primiţi, domnule ministru, asigurãrile înaltei mele consideratii.
Ministrul justiţiei, Ahmed Samih Talt
Excelentei Sale domnului Emil Nicolcioiu ministrul justiţiei al Republicii Socialiste România Bucureşti
REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA MINISTERUL JUSTIŢIEI
Bucureşti, 7 august 1976
Domnule ministru, Aţi binevoit sa-mi adresati, astãzi, o scrisoare cu urmãtorul conţinut:
"Domnule ministru, În cursul negocierilor pentru încheierea Convenţiei dintre Republica Socialistã România şi Republica Arabã Egipt privind asistenta judiciarã în materie civilã, comercialã şi de statut personal, semnatã astãzi, s-a convenit ca dispoziţiile art. 18 al acestei convenţii nu exclud posibilitatea ca pãrţile contractante sa execute direct şi fãrã constringere comisii rogatorii prin agenţii lor diplomatici sau consulari, în scopul audierii cetãţenilor lor, intelegindu-se ca cetãţenia persoanei audiate este determinata potrivit legii statului în care comisia rogatorie va fi executatã. Am onoarea sa va propun ca prezenta scrisoare şi rãspunsul pe care dumneavoastrã mi-l veţi adresa sa constituie acordul celor doua pãrţi contractante în aceasta problema. Va rog sa primiţi, domnule ministru, asigurãrile înaltei mele consideratii." Am onoarea sa va aduc la cunostinta ca scrisoarea dumneavoastrã sus-menţionatã şi prezentul rãspuns constituie acordul celor doua pãrţi în aceasta problema. Va rog sa primiţi, domnule ministru, asigurãrile înaltei mele consideratii.
Ministrul justiţiei Emil Nicolcioiu
Excelentei Sale domnului AHMED SAMIH TALAAT, ministrul justiţiei al Republicii Arabe Egipt
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
