Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 6 noiembrie 2003 intre Romania si Republica Federala Democrata Etiopia pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: ACT INTERNATIONAL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.057 din 15 noiembrie 2004
România şi Republica Federalã Democratã Etiopia,
dorind sã încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplicã persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplicã impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecãrui stat contractant sau al autoritãţilor locale ori al unitãţilor sale administrativteritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplicã prezenta convenţie sunt în special:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe dividend;
(iv) impozitul pe venitul agricol, denumite în continuare impozit român;
b) în cazul Etiopiei:
(i) impozitul pe venitul din salarii şi remuneraţii aferente;
(ii) impozitul pe venitul din activitãţi de afaceri desfãşurate de persoane juridice şi din activitãţi de afaceri desfãşurate de persoane fizice, inclusiv impozitul pe venitul din activitãţi agricole şi impozitul pe venitul din închirierea de proprietãţi imobiliare;
(iii) impozitul pe veniturile obţinute din servicii prestate în strãinãtate;
(iv) impozitul pe dividend, redevenţã şi pe câştig întâmplãtor;
(v) impozitul pe câştiguri de capital, denumite în continuare impozit etiopian.
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenţã similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii prezentei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii:
a) termenii un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Etiopia, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mãrii teritoriale asupra cãrora România îşi exercitã suveranitatea, precum şi zona contiguã şi platoul continental şi zona economicã exclusivã asupra cãrora România îşi exercitã, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturile suverane şi jurisdicţia;
c) termenul Etiopia înseamnã Republica Federalã Democratã Etiopia şi, când este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul naţional şi orice altã regiune care, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia Etiopiei, este sau poate fi consideratã ca o regiune în care Etiopia îşi exercitã drepturile suverane ori jurisdicţia;
d) termenul persoanã include o persoanã fizicã, o societate şi orice altã asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoanã juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o persoanã juridicã în scopul impozitãrii;
f) termenii întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnã:
(i) în cazul României, orice persoanã fizicã având cetãţenia României şi orice persoanã juridicã, asociere de persoane şi orice altã entitate constituitã şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Etiopiei, toate persoanele fizice având naţionalitatea Etiopiei şi toate persoanele juridice, parteneriatele şi asocierile având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Etiopia;
h) termenul transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o navã sau aeronavã, exploatate de o întreprindere care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
i) termenul autoritate competentã înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor publice sau reprezentantul sãu autorizat;
(ii) în cazul Etiopiei, ministrul finanţelor sau reprezentantul sãu autorizat.
2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferitã, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplicã.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, termenul rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoanã care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusã impunerii în acel stat datoritã domiciliului sãu, rezidenţei sale, locului conducerii efective sau oricãrui alt criteriu de naturã similarã şi include de asemenea acel stat şi orice autoritate localã ori unitate administrativ-teritorialã a acelui stat. Dar acest termen nu include o persoanã care este supusã impozitãrii în acel stat numai pentru faptul cã realizeazã venituri din surse sau capital, situate în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoanã fizicã este rezidentã a ambelor state contractante, atunci statutul sãu se determinã dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului în care are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinţã permanentã în ambele state, va fi consideratã rezidentã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceastã persoanã are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinţã permanentã la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceastã persoanã locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceastã persoanã este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoanã, alta decât o persoanã fizicã, este rezidentã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului în care se aflã locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, termenul sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea.
2. Termenul sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursalã;
c) un birou;
d) o fabricã;
e) un magazin;
f) un atelier;
g) un depozit comercial;
h) o fermã, o plantaţie sau un alt loc unde sunt desfãşurate activitãţi agricole, forestiere, de plantaţie sau activitãţi conexe; şi
i) o minã, un puţ petrolier sau de gaze, o carierã sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent, dar numai când acesta dureazã mai mult de 6 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, termenul sediu permanent se considerã cã nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitãrii, expunerii sau livrãrii de produse ori mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitãrii, expunerii ori livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, numai în scopul prelucrãrii de cãtre o altã întreprindere;
d) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea târgului sau a expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopuri de publicitate, pentru furnizarea de informaţii pentru cercetare ştiinţificã sau pentru activitãţi similare care au un caracter pregãtitor ori auxiliar pentru întreprindere;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultã din aceastã combinare sã aibã un caracter pregãtitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoanã - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 7 acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercitã în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceastã întreprindere se considerã cã are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricãror activitãţi pe care persoana le exercitã pentru întreprindere, în afarã de cazul când activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurãri a unui stat contractant se considerã cã are un sediu permanent în celãlalt stat contractant, dacã încaseazã prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigurã riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 7.
Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc cu privire la modul de aplicare a prevederilor acestui paragraf.
7. O întreprindere nu se considerã cã are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul cã aceasta îşi exercitã activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sã acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite. Totuşi, când activitãţile unui asemenea agent sunt consacrate în întregime sau în principal acelei întreprinderi, el nu va fi considerat ca fiind un agent cu statut independent în sensul acestui paragraf.
8. Faptul cã o societate care este rezidentã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidentã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercitã activitatea de afaceri în acel celãlalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agriculturã sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în acel celãlalt stat.
2. Termenul proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauzã sunt situate. Termenul include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agriculturã şi în exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplicã prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã veniturilor obţinute din exploatarea directã, din închirierea sau din folosirea în orice altã formã a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplicã, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când întreprinderea exercitã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercitã activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilã acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercitã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice ori similare şi tratând cu toatã independenţa cu întreprinderea al cãrei sediu permanent este.
3. Dacã o întreprindere a unui stat contractant, care are un sediu permanent în celãlalt stat contractant, vinde bunuri sau mãrfuri de acelaşi fel ori de naturã similarã cu cele vândute de sediul permanent sau presteazã servicii de acelaşi fel ori de naturã similarã cu cele prestate de sediul permanent, profiturile obţinute din astfel de activitãţi pot fi atribuite sediului permanent, dar numai dacã întreprinderea demonstreazã cã asemenea vânzãri sau servicii nu sunt aferente activitãţii sediului permanent.
4. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul cã s-au efectuat în statul în care se aflã situat sediul permanent sau în altã parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restricţiilor prevãzute de legislaţia internã.
5. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sã fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedicã acest stat contractant sã determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sã fie aceea prin care rezultatul obţinut sã fie în concordanţã cu principiile enunţate în prezentul articol.
6. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul cã acest sediu permanent cumpãrã produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
7. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determinã în fiecare an prin aceeaşi metodã, în afarã de cazul când existã motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
8. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile acestui articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor şi aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care se aflã locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se aflã la bordul unei nave, atunci acesta se considerã a fi situat în statul contractant în care se aflã portul de înregistrare a navei sau, dacã nu existã un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţionalã de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participã, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participã, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele douã întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate ori impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţã.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţã - profiturile pentru care o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele douã întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidentã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende sunt, de asemenea impozabile în statul contractant în care este rezidentã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma brutã a dividendelor.
Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenind din acţiuni, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţã, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidentã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidentã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în celãlalt stat profesii independente, printr-o bazã fixã situatã acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Când o societatea rezidentã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o bazã fixã situatã în celãlalt stat, nici sã supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma brutã a dobânzilor.
Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc asupra modului de aplicare a prevederilor acestui paragraf.
3. Prevederile paragrafului 2 al acestui articol nu se vor aplica dobânzilor plãtite în legãturã cu un împrumut acordat şi garantat, direct sau indirect, de cãtre guvernul unui stat contractant, de autoritãţile sale locale, de unitãţile sale administrativ-teritoriale sau de bãncile naţionale ale statelor contractante, cu condiţia ca garanţia sã fie emisã pentru împrumuturile acordate instituţiilor guvernamentale.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanţã de orice naturã, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauzã de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice şi veniturile din obligaţiuni şi titluri de creanţã, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni sau titluri de creanţã. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat profesii independente, printr-o bazã fixã situatã acolo, iar creanţa în legãturã cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
6. Dobânzile se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie cã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã în legãturã cu care a fost contractatã creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportã de acest sediu permanent sau bazã fixã, atunci aceste dobânzi se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai la aceastã ultimã sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 15% din suma brutã a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plãţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unor opere literare, artistice ori ştiinţifice, inclusiv asupra softului de computer, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori televiziune, transmisiilor de orice fel pentru emisiunile destinate publicului, orice patent sau marcã de comerţ, desen ori model, plan, formulã secretã sau procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial ori ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial ori ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
5. Redevenţele se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie cã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã de care este legatã obligaţia de a plãti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã, atunci aceste redevenţe se considerã cã provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixã.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai la aceastã ultimã sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent, inclusiv acţiunile şi alte titluri de participare similare, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o bazã fixã de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a acelei baze fixe, sunt impozabile în acel celãlalt stat contractant.
3. Câştigurile provenind din înstrãinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional ori a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii acestor nave şi aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-3, sunt impozabile numai în statul contractant în care aceste proprietãţi sunt situate.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul în care acesta dispune de o bazã fixã la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii activitãţilor sale. Dacã dispune de o astfel de bazã fixã, este impozabilã în celãlalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuibilã acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentã a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarialã sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când activitatea salarialã este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salarialã este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pot fi impuse în celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarialã exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioadã sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoanã sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidentã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bazã fixã pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salarialã exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care se aflã sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plãţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidentã a celuilalt stat contractant sunt impozabile în acel celãlalt stat contractant.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activitãţile lui personale desfãşurate în aceastã calitate în celãlalt stat contractant, sunt impozabile în acel celãlalt stat contractant.
2. Când veniturile în legãturã cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceastã calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele celor douã state contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activitãţi.
ART. 18
Pensii şi anuitãţi
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuitãţile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salarialã desfãşuratã în trecut sunt impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile şi alte plãţi similare primite în cadrul legislaţiei referitoare la asigurãrile sociale dintr-un stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnã o sumã determinatã, plãtibilã în mod periodic la scadenţe fixe în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate ori determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plãţile pentru deplinã şi corespunzãtoare recompensare în bani sau în echivalent bãnesc.
4. Termenul pensie înseamnã o platã fãcutã în mod periodic pentru serviciile prestate în trecut sau sub formã de compensaţie pentru prejudiciile suferite pe durata desfãşurãrii activitãţii salariale.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant sau autoritãţii locale ori unitãţii administrativteritoriale sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizicã este rezidentã a acelui stat, şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentã a acelui stat, numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acelui stat unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant sau acelei autoritãţi locale ori acelei unitãţi administrativ-teritoriale sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã persoana fizicã este rezidentã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplicã salariilor, altor remuneraţii similare şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legãturã cu o activitate de afaceri desfãşuratã de un stat contractant sau de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanţi
1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student ori un practicant care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant imediat anterior venirii sale într-un stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume sã provinã din surse aflate în afara acelui stat.
2. Un student care studiazã la o universitate ori la altã instituţie de învãţãmânt superior dintr-un stat contractant sau un practicant care este sau a fost rezident al primului stat menţionat imediat înaintea venirii sale în celãlalt stat contractant şi care este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioadã continuã ce nu depãşeşte 4 ani nu va fi impus în celãlalt stat pentru remuneraţiile primite ca urmare a unor servicii prestate în acel stat, cu condiţia ca serviciile sã fie în legãturã cu studiile sau cu pregãtirea sa şi remuneraţiile sã constituie venituri necesare pentru întreţinerea sa.
ART. 21
Profesori şi cercetãtori
1. O persoanã fizicã care este sau a fost rezidentã a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi, unui colegiu, unei şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare nonprofit, care este recunoscutã de Guvernul celuilalt stat contractant, este prezentã în acel celãlalt stat pentru o perioadã care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, este scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplicã venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercitã în celãlalt stat contractant profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo şi dreptul sau proprietatea în legãturã cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14, dupã caz.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant netratate în articolele precedente ale prezentei convenţii şi provenind din celãlalt stat contractant sunt impozabile, de asemenea, în acel celãlalt stat contractant.
ART. 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare la care se face referire în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celãlalt stat contractant, este impozabil în acel celãlalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în acel celãlalt stat.
3. Capitalul constituit din nave şi aeronave exploatate de o întreprindere a unui stat contractant în trafic internaţional şi proprietãţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care se aflã sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în statul contractant în care aceste proprietãţi sunt situate.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. Când un rezident al unui stat contractant realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, poate fi impozitat în celãlalt stat contractant, primul stat menţionat va acorda:
a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în acel celãlalt stat;
b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe capital plãtit în acel celãlalt stat.
Totuşi aceastã deducere nu va putea depãşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, care este atribuibilã, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în acel celãlalt stat.
2. În conformitate cu prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, când venitul obţinut într-un stat contractant este scutit sau impus cu o cotã redusã de impozit în acel stat, pentru o perioadã determinatã de timp, în conformitate cu legislaţia şi reglementãrile acelui stat, atunci impozitul aferent unui asemenea venit, care a fost scutit sau impus cu o cotã redusã de impozit în acel stat, va fi creditat faţã de impozitul pe venit datorat în statul în care beneficiarul efectiv al venitului este rezident.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea ori obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în acel celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în acel celãlalt stat decât impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceastã prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sã acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale pe care le acordã rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului când se aplicã prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plãţi fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţã de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţã de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sã fie diferitã sau mai impovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplicã numai impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.
ART. 26
Procedura amiabilã
1. Când o persoanã considerã cã datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultã ori va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, aceasta poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia internã a statelor contractante, sã supunã cazul fie autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este, fie dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, autoritãţii competente a statului contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 2 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultã o impunere contrarã prevederilor prezentei convenţii.
2. Autoritatea competentã se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare întemeiatã şi dacã ea însãşi nu este în mãsurã sã ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sã rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentã a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia internã a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sã rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii prezentei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezenta convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor acesteia. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratatã ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvãluitã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmãrirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvãlui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvãlui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie ori comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional ori a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificãri prin care statele contractante se informeazã reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare intrãrii sale în vigoare şi prevederile sale se vor aplica:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã, la venitul realizat începând cu prima zi a lunii imediat urmãtoare lunii în care prezenta convenţie a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit sau pe capital realizate, începând cu prima zi a lunii imediat urmãtoare lunii în care prezenta convenţie a intrat în vigoare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare o perioadã nedeterminatã, dar fiecare stat contractant o poate denunţa dupã o perioadã de 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare, cu condiţia sã fie remisã pe cãi diplomatice o notã de denunţare scrisã. În aceastã situaţie prezenta convenţie va înceta sã se aplice:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã, la venitul realizat începând cu prima zi a lunii imediat urmãtoare lunii în care a fost remisã nota de denunţare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit sau pe capital realizate, începând cu prima zi a lunii imediat urmãtoare lunii în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bunã şi cuvenitã formã, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Bucureşti la 6 noiembrie 2003, în douã exemplare originale, fiecare în limba românã şi englezã, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba englezã va prevala.
Pentru România,
Maria Manolescu,
secretar de stat
Pentru Republica Federalã Democratã Etiopia,
Halima Mohamed,
ambasadoarea agreatã a Etiopiei în România
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
