Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 6 decembrie 2007 intre Romania si Republica Tadjikistan pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: ACT INTERNATIONAL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 110 din 24 februarie 2009
România şi Republica Tadjikistan, dorind sã încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplicã persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplicã impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autoritãţilor locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplicã prezenta convenţie sunt, în special:
a) În cazul României:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit (denumite în continuare impozit român).
b) În cazul Republicii Tadjikistan:
(i) impozitul pe profitul persoanelor juridice;
(ii) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(iii) impozitul pe proprietãţile persoanelor fizice şi juridice (denumite în continuare impozit tadjic).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenţã similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii convenţiei în plus sau în locul impozitelor existente.
Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri semnificative aduse în legislaţiile lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferitã:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Republica Tadjikistan, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mãrii teritoriale, asupra cãrora România îşi exercitã suveranitatea, precum şi zona contiguã şi platoul continental şi zona economicã exclusivã asupra cãrora România îşi exercitã, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
c) termenul Tadjikistan înseamnã Republica Tadjikistan şi când este folosit în sens geografic înseamnã teritoriul sau, apele teritoriale şi spaţiul aerian de deasupra sa, asupra cãrora Republica Tadjikistan poate sã îşi exercite drepturile suverane şi jurisdicţia, inclusiv drepturile de folosinţã asupra subsolului şi resurselor naturale, în conformitate cu legislaţia sa şi cu principiile dreptului internaţional;
d) termenul persoanã include o persoanã fizicã, o societate şi orice altã asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoanã juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o persoanã juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnã orice persoanã fizicã având cetãţenia unui stat contractant şi orice persoanã juridicã, parteneriat sau asociere având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în acel stat contractant;
h) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o navã, aeronavã, vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului în care asemenea mijloace de transport sunt exploatate numai între locuri din celãlalt stat contractant;
i) expresia autoritate competentã înseamnã:
(i) în cazul României, Ministerul Economiei şi Finanţelor sau reprezentantul sãu autorizat;
(ii) în cazul Tadjikistanului, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sãu autorizat.
2. În ceea ce priveşte aplicarea convenţiei în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferitã, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care convenţia se aplicã, orice înţeles, conform legislaţiei fiscale aplicabile a acelui stat, prevalând asupra înţelesului dat termenului în celelalte legi ale acelui stat.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoanã care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusã impunerii în acel stat datoritã domiciliului sau rezidenţei sale, sediului conducerii, locului înregistrãrii sau oricãrui alt criteriu de naturã similarã şi include, de asemenea, acel stat şi orice autoritate localã sau unitate administrativ-teritorialã a acestuia. Dar aceastã expresie nu include o persoanã care este supusã impozitãrii în acel stat numai pentru faptul cã realizeazã venituri sau capital din surse situate în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoanã fizicã este rezidentã a ambelor state contractante, atunci statutul sãu se determinã dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidentã numai a statului în care are o locuinţã permanentã la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinţã permanentã în ambele state, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceastã persoanã are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinţã permanentã la dispoziţia sa în niciunul dintre state, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit mai mult de 183 de zile;
c) dacã aceastã persoanã locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în niciunul dintre ele, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceastã persoanã este naţional al ambelor state sau nu este naţional al niciunuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoanã, alta decât o persoanã fizicã, este rezidentã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã rezidentã numai a statului în care se aflã sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursalã;
c) un birou;
d) o fabricã;
e) un atelier; şi
f) o minã, un puţ petrolier sau de gaze, o carierã sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta dureazã mai mult de 6 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considerã cã nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitãrii, expunerii sau livrãrii de produse ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitãrii, expunerii sau livrãrii;
c) meţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o altã întreprindere:
d) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau unei astfel de expoziţii;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei altei activitãţi cu caracter pregãtitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activitãţilor menţionate la lit. a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultã din aceastã combinare sã aibã un caracter pregãtitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoanã - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplicã prevederile paragrafului 6 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercitã în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceastã întreprindere se considerã cã are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricãror activitãţi pe care persoana le exercitã pentru întreprindere, în afarã de cazul când activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. O întreprindere nu se considerã cã are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul cã aceasta îşi exercitã activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca oricare dintre aceste persoane sã acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
7. Faptul cã o societate care este rezidentã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidentã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercitã activitatea de afaceri în celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agriculturã sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauzã sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agriculturã şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplicã prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã veniturilor obţinute din exploatarea directã, din închirierea sau din folosirea în orice altã formã a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplicã, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când întreprinderea exercitã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercitã activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilã acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercitã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare şi tratând cu toatã independenţa cu întreprinderea al cãrei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul cã s-au efectuat în statul în care se aflã situat sediul permanent sau în altã parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restricţiilor prevãzute de legislaţia internã.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sã fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedicã acest stat contractant sã determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie sã fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut sã fie în concordanţã cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul cã acest sediu permanent cumpãrã produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determinã în fiecare an prin aceeaşi metodã, în afarã de cazul când existã motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transport internaţional
1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în acel stat.
2. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din închirierea pe bazã nudã a mijloacelor de transport şi, de asemenea, a containerelor cu echipamentul lor, pentru exploatarea lor în trafic internaţional, dacã o asemenea închiriere este legatã în subsidiar de exploatarea unor astfel de mijloace de transport, se impun numai în acel stat.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplicã, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţionalã de transport.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participã direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participã direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant
şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele douã întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţã.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţã - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacã condiţiile stabilite între cele douã întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidentã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi:
a) 5% din suma brutã a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 25% din capitalul societãţii plãtitoare de dividende;
b) 10% din suma brutã a dividendelor, în toate celelalte cazuri.
Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitãri.
Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii cu privire la profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în prezentul articol înseamnã veniturile provenind din acţiuni, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţã, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidentã societatea distribuitoare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidentã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care acestea sunt plãtite este efectiv legatã de un/o asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14.
5. Când o societate rezidentã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, celãlalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plãtite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legãturã cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o bazã fixã situatã în celãlalt stat, nici sã supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale acesteia, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime sau în parte profituri ori venituri provenind din celãlalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma brutã a dobânzilor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacã sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancarã ori instituţie a acelui guvern, a acelei autoritãţi locale sau unitãţi administrativ-teritoriale ori dacã creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiarã aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanţã de orice naturã, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauzã de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţã sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţã sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar creanţa în legãturã cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un/o asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14.
6. Dobânzile se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie cã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã în legãturã cu care a fost contractatã creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportã de acest sediu permanent sau aceastã bazã fixã, atunci aceste dobânzi se considerã cã provin din statul contractant în care este situat(ã) sediul permanent sau baza fixã.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai la aceastã ultimã sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma brutã a redevenţelor. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitãri.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plãţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiunilor de orice fel destinate publicului, orice patent, marcã de comerţ, desen sau model, plan, formulã secretã sau procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplicã dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele sunt efectiv legate de un/o asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau 14.
5. Redevenţele se considerã cã provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie cã este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bazã fixã de care este legatã obligaţia de a plãti redevenţele şi acestea sunt suportate de un/o asemenea sediu permanent sau bazã fixã, atunci aceste redevenţe se considerã cã provin din statul în care este situat(ã) sediul permanent sau baza fixã.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altã persoanã, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplicã numai la aceastã ultimã sumã menţionatã. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celãlalt stat contractant, sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o bazã fixã de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celãlalt stat.
3. Câştigurile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din înstrãinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţilor mobiliare necesare exploatãrii unor asemenea mijloace de transport sunt impozabile numai în acel stat.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea acţiunilor sau a altor participãri la capitalul unei societãţi ale cãrei active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul în care acesta dispune de o bazã fixã la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii activitãţilor sale. Dacã dispune de o astfel de bazã fixã, este impozabilã în celãlalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuibilã acelei baze fixe.
2. Expresia profesii libere cuprinde în special activitãţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentã a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist, contabil şi auditor.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariatã sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul când activitatea salariatã este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariatã este astfel exercitatã, remuneraţiile primite sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariatã exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioadã sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoanã sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidentã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bazã fixã pe care cel care angajeazã îl/o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariatã exercitatã la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar sau rutier exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant sunt impozabile în acel stat.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plãţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidentã a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activitãţile lui personale desfãşurate în aceastã calitate în celãlalt stat contractant sunt impozabile în celãlalt stat.
2. Când veniturile în legãturã cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în aceastã calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activitãţi.
ART. 18
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariatã desfãşuratã în trecut sunt impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, plãţile fãcute în baza legislaţiei referitoare la asigurãrile sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autoritãţi ori unitãţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizicã este rezidentã a acelui stat; şi
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autoritãţi ori unitãţi, sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã persoana fizicã este rezidentã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplicã salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legãturã cu o activitate de afaceri desfãşuratã de un stat contractant sau de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanţi
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student ori un practicant care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale, nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume sã provinã din surse situate în afara acelui stat.
ART. 21
Profesori şi cercetãtori
1. O persoanã fizicã care este sau a fost rezidentã a unui stat contractant imediat anterior venirii sale în celãlalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi, colegiu, şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare care este recunoscutã de guvernul celuilalt stat contractant, este prezentã în celãlalt stat pentru o perioadã care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în celãlalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, este scutitã de impozit în celãlalt stat pentru remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se aplicã venitului din cercetare dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplicã asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercitã în celãlalt stat profesii independente printr-o bazã fixã situatã acolo şi dreptul sau proprietatea în legãturã cu care venitul este plãtit este efectiv legat/legatã de un/o asemenea sediu permanent sau bazã fixã. În aceastã situaţie se aplicã prevederile art. 7 sau art. 14.
ART. 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietãţile imobiliare la care se face referire în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celãlalt stat contractant, este impozabil în celãlalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în celãlalt stat.
3. Capitalul constituit din nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi din proprietãţi mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport deţinute de o întreprindere a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
1. În cazul României, s-a convenit ca dubla impunere sã fie evitatã dupã cum urmeazã:
Când un rezident al României realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii sunt impozitate în Tadjikistan, România va acorda:
a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în Tadjikistan;
b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul de capital plãtit în Tadjikistan.
Totuşi, aceastã deducere nu va putea depãşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, care este atribuibilã, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Tadjikistan.
2. În cazul Tadjikistanului, s-a convenit ca dubla impunere sã fie evitatã dupã cum urmeazã:
a) când un rezident al Tadjikistanului realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii sunt impozitate în România, Tadjikistanul va acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venit acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe venit plãtit în România;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumã egalã cu impozitul pe capital plãtit în România.
Totuşi, aceastã deducere nu va putea depãşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sã fie acordatã, care este atribuibilã, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România;
b) când, în conformitate cu orice prevedere în Convenţie, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al Tadjikistanului este scutit de impozit în Tadjikistan, Tadjikistan poate cu toate acestea, în calcularea sumei impozitului stabilit asupra venitului rãmas sau a capitalului deţinut de acest rezident, sã ia în considerare venitul sau capitalul scutit.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant la nicio impozitare sau obligaţie legatã de aceasta, diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea ori obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Aceastã prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplicã, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Apatrizii care sunt rezidenţi ai unui stat contractant nu vor fi supuşi în niciunul dintre statele contractante vreunei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta, diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii statului respectiv aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa.
3. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat contractant decât impunerea stabilitã întreprinderilor celuilalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceastã prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sã acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilitãţile familiale pe care le acordã rezidenţilor sãi.
4. Cu excepţia cazului când se aplicã prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plãţi fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţã de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţã de un rezident al primului stat menţionat.
5. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat niciunei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta care sã fie diferitã sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
6. Prevederile prezentului articol se aplicã numai impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.
ART. 26
Procedura amiabilã
1. Când o persoanã considerã cã datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultã ori va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia internã a acestor state, sã supunã cazul sãu autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultã o impunere contrarã prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competentã se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare întemeiatã şi dacã ea însãşi nu este în mãsurã sã ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sã rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentã a celuilalt stat contractant în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia internã a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sã rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii prezentei convenţii. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv în cadrul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.
ART. 27
Schimbul de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratatã ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvãluitã numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmãrirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvãlui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvãlui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice (ordre public).
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Fiecare stat contractant va notifica celuilalt stat, pe canale diplomatice, îndeplinirea procedurilor cerute de legislaţia sa internã pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data ultimei astfel de notificãri.
2. Prevederile convenţiei vor produce efecte în ambele state contractante:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul plãtit, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital plãtite, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pânã va fi denunţatã de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia pe canale diplomatice, prin remiterea unei note scrise de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricãrui an calendaristic urmãtor perioadei de 5 ani de la data la care convenţia a intrat în vigoare. În aceastã situaţie, Convenţia va înceta sã aibã efect în ambele state contractante:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursã la venitul plãtit, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital plãtite, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bunã şi cuvenitã formã, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Duşanbe la 6 decembrie 2007, în douã exemplare în limbile românã, tadjicã, rusã şi englezã, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretarea prevederilor convenţiei, textul în limba englezã va prevala.
Pentru România,
Cãtãlin Doica,
secretar de stat
Ministerul Economiei şi Finanţelor
Pentru Republica Tadjikistan,
Sherali Safarov,
prim-adjunct al ministrului finanţelor
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
