Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 5 martie 1998 intre Romania si Regatul Olandei pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
România şi Regatul Olandei, dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice prin încheierea între cele doua state a unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit dupã cum urmeazã:
CAP. 1 Scopul convenţiei ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al subdiviziunilor sale politice, al unitãţilor administrativ-teritoriale ori al autoritãţilor locale, indiferent de modul în care sunt percepute. 2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe sumele totale reprezentând salarii plãtite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului. 3. Impozitele existente asupra cãrora se va aplica prezenta convenţie sunt, în special: a) în Olanda: - impozitul pe venit (de inkomstenbelasting); - impozitul pe salarii (de loonbelasting); - impozitul pe societate (de vennootschapsbelasting), incluzând acţiunile guvernamentale în profiturile nete ale exploatarilor resurselor naturale stabilite conform Legii mineritului din 1810 (Mijnwet) referitoare la concesionarile realizate începând din 1967 sau conform Legii din 1965 referitoare la extractia miniera în zona platformei continentale a Olandei (Mijnwet Continental Plat, 1965); - impozitul pe dividende (de dividendbelasting); - impozitul pe capital (de vermogensbelasting), denumite în continuare impozit olandez; b) în România: - impozitul pe venitul persoanelor fizice; - impozitul pe profit; - impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare; - impozitul pe venitul agricol; - impozitul pe dividende, denumite în continuare impozit roman. 4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare care sunt stabilite dupã data semnãrii acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale respective. CAP. 2 Definiţii ART. 3 Definiţii generale 1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita: a) expresia un stat contractant înseamnã Regatul Olandei (Olanda) sau România, dupã cum cere contextul; expresia state contractante înseamnã Regatul Olandei (Olanda) şi România; b) termenul Olanda înseamnã partea din Regatul Olandei care este situata în Europa, inclusiv marea sa teritorialã şi orice zona situata în afarã apelor teritoriale asupra cãrora Olanda, în conformitate cu legislaţia internationala, exercita jurisdicţie sau drepturi suverane în legatura cu fundul marii, subsolul şi apele supraiacente şi cu resursele naturale ale acestora; c) termenul România înseamnã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi marii teritoriale asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, precum şi zona contigua, platoul continental şi zonele economice exclusive asupra cãrora România îşi exercita jurisdicţia, respectiv drepturile suverane, în concordanta cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional; d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate şi orice alta asociere de persoane; e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã persoana juridicã în scopul impozitãrii; f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; g) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, aeronava sau vehicul feroviar exploatat de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava, aeronava sau vehiculul feroviar este exploatat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant; h) termenul naţional înseamnã: (i) în Olanda, orice persoana fizica având naţionalitatea Olandei, orice persoana juridicã, parteneriat sau asociere având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Olanda; (ii) în România, orice persoana fizica având cetãţenia României, orice persoana juridicã, asociere de persoane şi orice alta entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România; i) expresia autoritate competenta înseamnã: (i) în Olanda, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; (ii) în România, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat. 2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de cãtre un stat contractant, la o anumitã data, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are la acea data, în baza legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica, şi orice interpretare data conform legislaţiei fiscale aplicabile a acelui stat prevaleazã fata de înţelesul care este atribuit acestui termen de alte legi ale acelui stat. ART. 4 Rezident 1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusã impunerii în acel stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, locului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã şi include, de asemenea, acel stat şi orice subdiviziune politica, unitate administrativ-teritorialã sau autoritate localã a acestuia. Totuşi aceasta expresie nu include o persoana care este supusã impozitãrii în acel stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse sau capital situat în acel stat. 2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina dupã cum urmeazã: a) aceasta va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta în ambele state, va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale); b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului al cãrui naţional este; d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord. 3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care se afla locul conducerii sale efective. 4. Un fond de pensii recunoscut în acest fel într-un stat contractant şi al cãrui venit este scutit în general de impozit în acel stat va fi considerat rezident al acelui stat. Prin fond de pensii recunoscut al unui stat contractant se va înţelege orice fond de pensii recunoscut şi controlat în conformitate cu prevederile legale ale acelui stat. ART. 5 Sediu permanent 1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã, în întregime sau în parte, activitatea. 2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi: a) un loc de conducere; b) o sucursala; c) un birou; d) o fabrica; e) un atelier; şi f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale. 3. Un şantier de construcţii sau un proiect de instalare constituie un sediu permanent numai atunci când acesta dureazã mai mult de 12 luni. 4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera ca nu include: a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii; b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea targului sau a expoziţiei menţionate; c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii; d) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii, numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere; e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori al colectãrii de informaţii sau al difuzãrii de informaţii ori pentru marketing, cu un caracter preparatoriu sau auxiliar pentru întreprindere; f) facilitarea încheierii (inclusiv numai semnarea) contractelor referitoare la împrumuturi, la livrarea de bunuri sau de mãrfuri ori la servicii tehnice, care sunt similare cu activitãţile reprezentantelor din România; g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfãşurãrii de cãtre întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar; h) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activitãţi menţionate la subparagrafele a)-g), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar. 5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoana - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 6 - acţioneazã în numele unei întreprinderi, are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat în privinta oricãror activitãţi pe care acea persoana le exercita pentru întreprindere, în afarã de cazul în care activitãţile acelei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf. 6. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite. 7. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte. CAP. 3 Impunerea veniturilor ART. 6 Venituri din proprietãţi imobiliare 1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la plati variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele şi vehiculele feroviare nu sunt considerate proprietãţi imobiliare. 3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenite din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare, utilizate pentru exercitarea unei profesii independente. ART. 7 Profiturile întreprinderii 1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent. 2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este. 3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scãdere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. 4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu impiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie aceea prin care rezultatul obţinut sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol. 5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acel sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprinderea al carei sediu permanent este. 6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul în care exista motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel. 7. Atunci când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol. ART. 8 Transporturi internaţionale 1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii. 2. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, atunci acesta se considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava. 3. În sensul prezentului articol, profiturile obţinute din exploatarea navelor, aeronavelor şi a vehiculelor feroviare în trafic internaţional includ profiturile obţinute din închirierea pe baza nudã a navelor, aeronavelor şi a vehiculelor feroviare, dacã acestea sunt exploatate în trafic internaţional şi dacã asemenea profituri obţinute din închiriere sunt legate de profiturile descrise la paragraful 1. 4. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi. ART. 9 Întreprinderi asociate 1. Atunci când: a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta. Totuşi simplul fapt ca întreprinderile asociate au încheiat acorduri, cum ar fi acorduri de împãrţire a costurilor sau acorduri generale de servicii pentru sau bazate pe împãrţirea cheltuielilor de conducere, a cheltuielilor generale de administrare, a cheltuielilor tehnice şi comerciale, a cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare şi a altor cheltuieli similare, nu constituie prin el însuşi o condiţie în înţelesul propozitiei precedente. 2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinta - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse şi în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi: a) 0% din suma bruta a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 25% din capitalul societãţii plãtitoare de dividende; b) 5% din suma bruta a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 10% din capitalul societãţii plãtitoare de dividende; c) 15% din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri. Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a prevederilor paragrafului 2. 4. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnã veniturile provenite din acţiuni şi din drepturi de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende. 5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz. 6. Când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al acelui celãlalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celãlalt stat şi nici nu poate sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenite din acel celãlalt stat. 7. Prevederile subparagrafelor a) şi b) ale paragrafului 2 nu se aplica dacã scopul principal sau unul dintre principalele scopuri ale relatiei care a fost aranjata sau care este menţinutã între cele doua societãţi este de a obţine avantaje de pe urma prevederilor acestor subparagrafe. În situaţia în care un stat contractant intenţioneazã sa aplice prevederile acestui paragraf, autoritatea sa competenta se va consulta înainte cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant. ART. 11 Dobânzi 1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse şi în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar, dacã beneficiarul efectiv al dobânzii este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 3% din suma bruta a dobânzii. 3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, care este beneficiarul efectiv al acestora, vor fi impuse numai în acel celãlalt stat contractant, dacã este îndeplinitã una dintre urmãtoarele condiţii: (i) plãtitorul sau primitorul dobânzilor este însuşi guvernul unui stat contractant, o instituţie publica, o subdiviziune politica, o unitate administrativ-teri-toriala sau o autoritate localã a acestuia ori banca centrala a unui stat contractant; (ii) dobanda este plãtitã în legatura cu un împrumut acordat, aprobat, garantat sau asigurat de guvernul unui stat contractant, de banca centrala a unui stat contractant sau de orice agenţie ori instituţie (inclusiv instituţie financiarã) detinuta sau controlatã de guvernul unui stat contractant; (iii) dobanda este plãtitã în legatura cu un împrumut acordat de o banca sau de orice alta instituţie financiarã (inclusiv o societate de asigurare); (iv) dobanda este plãtitã în legatura cu un împrumut acordat pentru o perioada mai mare de 2 ani; (v) dobanda este plãtitã în legatura cu vânzarea pe credit a unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a prevederilor paragrafelor 2 şi 3. 5. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare şi de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol. 6. Prevederile paragrafelor 1-3 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz. 7. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobânzi se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 8. Atunci când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor, ţinând seama de creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. ART. 12 Redevenţe 1. Redevenţele provenite dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Totuşi aceste redevenţe pot fi impuse şi în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar, dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 3% din suma bruta a redevenţelor. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a prevederilor paragrafului 2. 4. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnã plati de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau filmelor, înregistrãrilor pe banda ori asupra altor modalitãţi de transmitere folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune ori asupra altor modalitãţi de transmisie, orice patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra programelor de computer ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. 5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz. 6. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant atunci când plãtitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 7. Atunci când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii. ART. 13 Câştiguri de capital 1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţilor mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau al proprietãţilor mobiliare ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenite din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe pot fi impuse în acel celãlalt stat. 3. Câştigurile provenite din înstrãinarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare exploatate în trafic internaţional ori a proprietãţilor mobiliare necesare pentru exploatarea acestor nave, aeronave sau vehicule feroviare sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii. În sensul acestui paragraf se vor aplica prevederile paragrafului 2 al art. 8. 4. Câştigurile provenite din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-3, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã. 5. Prevederile paragrafului 4 nu vor afecta dreptul fiecãrui stat contractant de a percepe, potrivit legislaţiei proprii, un impozit pe câştigurile provenite din înstrãinarea acţiunilor sau a drepturilor de folosinta într-o societate al carei capital este, în întregime sau în parte, împãrţit în acţiuni şi care, potrivit legislaţiei acelui stat, este rezidenţã a acelui stat, atunci când aceste câştiguri sunt realizate de o persoana fizica rezidenţã a celuilalt stat contractant şi care a fost rezidenţã a primului stat menţionat, în cursul ultimilor 10 ani anteriori înstrãinãrii acţiunilor sau drepturilor de folosinta. ART. 14 Profesii independente 1. Veniturile realizate de o persoana fizica, care este un rezident al unui stat contractant, din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, dacã aceasta nu dispune în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţilor sale. Dacã dispune de o astfel de baza fixa, veniturile pot fi impuse în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte care este atribuibila acelei baze fixe. 2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil. ART. 15 Profesii dependente 1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata vor fi impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã: a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat. 3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul feroviar exploatat în trafic internaţional sunt impozabile numai în acel stat. ART. 16 Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie Remuneraţiile sau alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie, de director ("bestuurder") sau de comisar ("commissaris") al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. ART. 17 Artişti şi sportivi 1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori de interpret muzical sau de sportiv, din activitãţile lui personale desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat. 2. Atunci când veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului. 3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile prezentate în paragraful 1 vor fi scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activitãţi, dacã vizita artiştilor de spectacol, a muzicienilor sau a sportivilor în acel stat este subventionata, în întregime sau aproape în întregime, din fonduri publice ale celuilalt stat contractant, ale subdiviziunii politice, unitãţii administrativ-teritoriale sau ale autoritãţii locale a acestuia ori dacã aceste activitãţi sunt desfãşurate în cadrul unor acorduri culturale sau sportive încheiate între statele contractante. ART. 18 Pensii, anuitati şi plati de asigurãri sociale 1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut şi orice anuitate vor fi impozabile numai în acel stat. 2. Totuşi, când o asemenea remuneraţie nu este periodicã şi este plãtitã pentru munca salariata desfasurata în trecut în celãlalt stat contractant sau când în locul dreptului la anuitati este plãtitã o suma fixa, aceasta remuneraţie sau aceasta suma fixa poate fi impusa în statul contractant din care provine. 3. Orice pensie şi alta plata facuta potrivit prevederilor sistemului de asigurãri sociale al unui stat contractant, unui rezident al celuilalt stat contractant, poate fi impusa în primul stat menţionat. 4. Termenul anuitati înseamnã o suma determinata, platibila în mod periodic, la scadente fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate ori determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plati pentru deplina şi corespunzãtoare recompensare în bani sau în echivalent banesc. ART. 19 Funcţii publice 1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant sau de o subdiviziune politica ori de o unitate administrativ-teritorialã sau de o autoritate localã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziunii ori unitãţii sau autoritãţii respective, pot fi impuse în acel stat. b) Totuşi aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sunt prestate în acel stat, iar persoana fizica este rezidenţã a acelui stat şi: (i) este un naţional al acelui stat; sau (ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor. 2. a) Orice pensii plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o subdiviziune politica ori de o unitate administrativ-teritorialã sau de o autoritate localã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei subdiviziuni ori unitãţi sau autoritãţi pot fi impuse numai în acel stat. b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este rezidenţã şi naţional al acelui stat. 3. Prevederile art. 15-18 se aplica salariilor şi altor remuneraţii similare, precum şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant sau de o subdiviziune politica ori de o unitate administrativ-teritorialã sau o autoritate localã a acestuia. ART. 20 Profesori şi învãţãtori 1. Sumele pe care le primeşte pentru activitatea de predare sau de cercetare un profesor sau un invatator care este rezident al unui stat contractant şi care este prezent în celãlalt stat contractant, pentru o perioada maxima de 2 ani, în scopul predãrii sau al cercetãrii ştiinţifice la o universitate, la un colegiu sau la o alta instituţie de predare sau de cercetare ştiinţificã din acel celãlalt stat, sunt impozabile numai în primul stat menţionat. 2. Acest articol nu se aplica veniturilor din cercetare, dacã aceasta cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau grup de persoane. ART. 21 Studenţi Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student ori un practicant în domeniul afacerilor, care este sau a fost, imediat înaintea venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale, nu sunt impuse în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse situate în afarã acelui stat. ART. 22 Alte venituri 1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente din prezenta convenţie, sunt impozabile numai în acel stat. 2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor, altele decât veniturile provenite din proprietãţile imobiliare astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 14, dupã caz. CAP. 4 Impunerea capitalului ART. 23 Capitalul 1. Capitalul reprezentat de proprietãţile imobiliare la care se face referire în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celãlalt stat contractant, poate fi impus în acel celãlalt stat. 2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în acel celãlalt stat. 3. Capitalul constituit din nave, aeronave şi vehicule feroviare exploatate în trafic internaţional şi din proprietãţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave, aeronave şi vehicule feroviare este impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii. În sensul acestui paragraf se vor aplica prevederile paragrafului 2 al art. 8. 4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat. CAP. 5 Eliminarea dublei impuneri ART. 24 Eliminarea dublei impuneri 1. Olanda, atunci când percepe impozit de la rezidentii sãi, poate include în baza asupra cãreia aceste impozite sunt percepute elemente de venit sau de capital care, potrivit prevederilor acestei convenţii, pot fi impuse în România. 2. Totuşi, atunci când un rezident al Olandei obţine elemente de venit care, potrivit prevederilor art. 6, art. 7, paragrafului 5 al art. 10, paragrafului 6 al art. 11, paragrafului 5 al art. 12, paragrafelor 1 şi 2 ale art. 13, art. 14, paragrafului 1 al art. 15, paragrafului 3 al art. 18, paragrafelor 1 [subparagraful a)] şi 2 [subparagraful a)] ale art. 19 şi paragrafului 2 al art. 22 din prezenta convenţie, pot fi impuse în România şi sunt incluse în baza la care se face referire în paragraful 1, Olanda va scuti aceste elemente de venit prin acordarea unei reduceri din impozitul care i s-ar fi cuvenit. Aceasta reducere va fi calculatã în conformitate cu prevederile legislaţiei Olandei pentru evitarea dublei impuneri. În acest sens elementele de venit menţionate vor fi considerate ca fiind incluse în suma totalã a elementelor de venit care sunt scutite de impozitul olandez potrivit acelor prevederi. 3. În continuare, Olanda va acorda o deducere din impozitul olandez astfel calculat pentru elementele de venit sau de capital, care, potrivit prevederilor paragrafului 2 [subparagrafele b) şi c)] al art. 10, paragrafului 2 al art. 11, paragrafului 2 al art. 12, paragrafului 5 al art. 13, art. 16, art. 17, paragrafului 2 al art. 18 şi ale paragrafelor 1 şi 2 ale art. 23 din prezenta convenţie, pot fi impuse în România, cu condiţia ca aceste elemente sa fie incluse în baza la care se face referire la paragraful 1. Suma acestei deduceri va fi egala cu impozitul plãtit în România asupra acelor elemente de venit sau de capital, dar nu va depãşi suma reducerii care ar fi putut fi acordatã, dacã elementele de venit sau de capital astfel incluse ar fi fost singurele elemente de venit sau de capital care ar fi scutite de impozitul olandez, conform prevederilor legislaţiei olandeze privind evitarea dublei impuneri. 4. Independent de prevederile paragrafului 2, Olanda va acorda o deducere din impozitul olandez pentru impozitul plãtit în România pe elementele de venit care, potrivit prevederilor art. 7, paragrafului 5 al art. 10, paragrafului 6 al art. 11, paragrafului 5 al art. 12, art. 14 şi ale paragrafului 2 al art. 22 din prezenta convenţie, pot fi impuse în România, cu condiţia ca aceste elemente sa fie incluse în baza la care se face referire în paragraful 1, dacã şi în mãsura în care Olanda, conform prevederilor legislaţiei olandeze privind evitarea dublei impuneri, acorda deducerea din impozitul olandez a impozitului perceput într-o alta ţara asupra unor asemenea elemente de venit. Pentru calcularea acestei deduceri se vor aplica în mod corespunzãtor prevederile paragrafului 3. 5. România va acorda, atunci când un rezident al sau realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, poate fi impozitat în Olanda: a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în Olanda; b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în Olanda. Totuşi aceasta deducere nu va putea depãşi, în nici un caz, acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Olanda. CAP. 6 Prevederi speciale ART. 25 Activitãţi desfãşurate în largul marii 1. Prevederile acestui articol se vor aplica indiferent de orice alta prevedere a prezentei convenţii. Totuşi acest articol nu se va aplica în cazul în care activitãţile desfãşurate în largul marii de o persoana reprezintã pentru acea persoana un sediu permanent în conformitate cu prevederile art. 5 sau o baza fixa în conformitate cu prevederile art. 14. 2. În acest articol, termenul activitãţi desfãşurate în largul marii înseamnã activitãţi care se desfãşoarã în largul marii în legatura cu explorarea sau exploatarea fundului marii, a subsolului marin şi a resurselor naturale ale acestora, situate într-un stat contractant. 3. O întreprindere a unui stat contractant, care desfãşoarã activitãţi în largul marii în celãlalt stat contractant, va fi consideratã, sub rezerva paragrafului 4 al acestui articol, ca desfãşoarã în legatura cu acele activitãţi activitate de afaceri în acel stat printr-un sediu permanent situat acolo, în afarã de cazul în care activitãţile respective din largul marii sunt desfãşurate în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 30 de zile în orice perioada de 12 luni. În sensul acestui paragraf: a) când o întreprindere care desfãşoarã activitãţi în largul marii în celãlalt stat contractant este asociata cu o alta întreprindere şi aceasta cealaltã întreprindere continua, ca parte a aceluiaşi proiect, aceleaşi activitãţi în largul marii, care sunt sau erau desfãşurate de prima întreprindere menţionatã, iar activitãţile menţionate mai sus au fost desfãşurate de ambele întreprinderi şi, când sunt luate împreunã, depãşesc o perioada de 30 de zile, atunci fiecare întreprindere se va considera ca îşi desfãşoarã activitãţile pentru o perioada care depãşeşte 30 de zile într-o perioada de 12 luni; b) o întreprindere va fi consideratã ca asociata cu o alta întreprindere, dacã una dintre ele deţine direct sau indirect cel puţin o treime din capitalul celeilalte întreprinderi sau dacã o persoana deţine direct sau indirect cel puţin o treime din capitalul ambelor întreprinderi. 4. Totuşi, în sensul paragrafului 3 al acestui articol, expresia activitãţi desfãşurate în largul marii va fi consideratã ca nu include: a) una sau orice combinare a activitãţilor menţionate la paragraful 4 al art. 5; b) remorcarea sau ancorajul navelor proiectate în principal pentru acel scop şi orice alte activitãţi realizate de astfel de nave; c) transportul de mãrfuri sau de personal de cãtre nave sau aeronave în trafic internaţional. 5. O persoana fizica care este un rezident al unui stat contractant şi care desfãşoarã activitãţi în largul marii în celãlalt stat contractant, care constau în servicii profesionale sau alte activitãţi cu caracter independent, va fi consideratã ca desfãşoarã acele activitãţi printr-o baza fixa în celãlalt stat contractant, dacã activitãţile desfãşurate în largul marii dureazã o perioada continua de 30 de zile sau mai mult. 6. Salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariata legatã de activitãţi desfãşurate în largul marii printr-un sediu permanent situat în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat, în mãsura în care activitatea salariata este exercitatã în zona largului marii în acel celãlalt stat. 7. Atunci când se prezintã dovada ca a fost plãtit în România impozitul asupra elementelor de venit care pot fi impuse în România în conformitate cu prevederile art. 7 şi 14, corelate cu paragrafele 3, 5 şi 6 ale acestui articol, Olanda va acorda o reducere a impozitului sau, care va fi calculatã în conformitate cu regulile menţionate la paragraful 2 al art. 24. ART. 26 Nediscriminarea 1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţã. Independent de prevederile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante. 2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în acel celãlalt stat decât impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat, care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesnire şi reducere în ceea ce priveşte impunerea pe considerente privind statutul civil sau responsabilitãţile familiale pe care le acorda rezidenţilor sãi. 3. Cu excepţia cazului în care se aplica prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 8 al art. 11 sau ale paragrafului 7 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat. 4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat. 5. Independent de prevederile art. 2, prevederile prezentului articol se vor aplica impozitelor de orice fel şi de orice natura. ART. 27 Procedura amiabila 1. Când o persoana considera ca datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acelor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 26, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta o impunere contrarã prevederilor convenţiei. 2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii sau a aplicãrii convenţiei. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. ART. 28 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare în vederea aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmãrirea impozitelor sau cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare. 2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia: a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant; c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie ori comercial sau informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 29 Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în ceea ce priveşte regulile generale ale dreptului internaţional sau prevederile unor acorduri speciale. ART. 30 Extinderea teritorialã 1. Prezenta convenţie poate fi extinsã, în totalitate sau cu modificãrile necesare, asupra Antilelor Olandeze sau Aruba, dacã unul sau ambele state stabilesc impozite cu caracter substanţial similar acelora asupra cãrora se aplica convenţia. Orice asemenea extindere va avea efect de la acea data şi va fi supusã unor atare modificãri şi condiţii, inclusiv condiţii ca denunţarea, dupã cum se poate specifica şi conveni în notele care se schimba pe cai diplomatice. 2. În afarã de cazul în care se convine în alt mod, denunţarea convenţiei nu va genera denunţarea oricãrei extinderi teritoriale a convenţiei asupra oricãrui stat la care convenţia a fost extinsã potrivit prevederilor acestui articol. CAP. 7 Dispoziţii finale ART. 31 Intrarea în vigoare 1. Statele contractante se vor informa reciproc în scris, pe cai diplomatice, în legatura cu îndeplinirea procedurilor interne necesare pentru intrarea în vigoare a acestei convenţii. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi de la data primirii ultimei informãri şi, ca urmare, va avea efect: a) în cazul Olandei: (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia intra în vigoare; şi (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital, pentru impozitele stabilite pentru orice an fiscal sau perioada care începe, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia intra în vigoare; b) în cazul României: (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia intra în vigoare; şi (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit şi pe capital, pentru impozitele stabilite pentru orice an sau perioade de impunere care încep, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia intra în vigoare. 2. Convenţia dintre Regatul Olandei şi Republica Socialistã România pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnatã la Bucureşti la 27 martie 1979, îşi va inceta aplicabilitatea prin intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Totuşi prevederile primei convenţii menţionate vor continua sa aibã efect pentru anii fiscali şi perioadele care expira înainte de data la care prevederile prezentei convenţii vor fi aplicabile. ART. 32 Denunţarea Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pana când va fi denunţatã de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunta convenţia dupã o perioada de 5 ani de la data la care convenţia a intrat în vigoare, cu condiţia ca sa fie remisã, pe cai diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte, o nota de denunţare. În aceasta situaţie prezenta convenţie va inceta sa aibã efect: a) în cazul Olandei: (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor datei la care expira perioada specificatã în nota de denunţare menţionatã; şi (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital, pentru impozitele stabilite pentru orice an fiscal sau perioada care începe, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor datei la care expira perioada specificatã în nota de denunţare menţionatã; b) în cazul României: (i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor datei la care expira perioada specificatã în nota de denunţare menţionatã; şi (ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit şi pe capital, pentru impozitele stabilite pentru orice an de impunere sau perioada care începe, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor datei la care expira perioada specificatã în nota de denunţare menţionatã. Drept care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie. Încheiatã la Haga la 5 martie 1998, în doua exemplare originale, în limba engleza.
Pentru România, Pentru Regatul Olandei, Daniel Daianu, Gerrit Zalm, ministrul finanţelor ministrul finanţelor
PROTOCOL La semnarea Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, încheiatã între România şi Regatul Olandei, semnatarii au convenit ca urmãtoarele prevederi vor face parte integrantã din convenţie.
I. În ceea ce priveşte aplicarea convenţiei, expresia subdiviziune politica se referã la Olanda, iar expresia unitate administrativ-teritorialã se referã la România. II. La art. 4 O persoana fizica care locuieşte la bordul unei nave şi care nu are un domiciliu efectiv în nici unul dintre statele contractante va fi consideratã rezident al statului contractant în care se afla portul de înregistrare a navei. III. La art. 5, 6, 7, 13 şi 25 Se înţelege ca drepturile de explorare şi exploatare a resurselor naturale vor fi considerate proprietãţi imobiliare situate în statul contractant în care se afla fundul marii şi subsolul de care sunt legate aceste drepturi şi ca aceste drepturi de explorare şi exploatare a resurselor naturale vor fi considerate ca aparţinând proprietãţii sediului permanent aflat în acest stat. De asemenea, se înţelege ca drepturile menţionate mai sus cuprind drepturile de participare la activele care sunt produse ca urmare a unei astfel de explorari sau exploatãri ori drepturile la beneficiile din activele care sunt produse ca urmare a unei astfel de explorari sau exploatãri. IV. La art. 7 În ceea ce priveşte paragrafele 1 şi 2 ale art. 7, când o întreprindere a unui stat contractant vinde bunuri sau mãrfuri ori desfãşoarã activitãţi de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, profiturile acelui sediu permanent nu vor fi determinate pe baza venitului total al întreprinderii, ci pe baza acelei pãrţi a venitului întreprinderii care este atribuibil activitãţii prezente a sediului permanent pentru astfel de vânzãri sau afaceri. În mod concret, în cazul contractelor de supraveghere, furnizare, instalare sau construire a echipamentelor industriale, comerciale sau ştiinţifice ori al incintelor sau al lucrãrilor publice, când o întreprindere are un sediu permanent, profiturile atribuibile unui astfel de sediu permanent nu vor fi determinate pe baza sumei totale a contractului, ci numai pe baza acelei pãrţi a contractului care este efectiv desfasurata de sediul permanent în statul contractant în care se afla situat sediul permanent. Profiturile aferente acelei pãrţi a contractului care este derulat de sediul conducerii întreprinderii vor fi impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este întreprinderea. V. La art. 7 şi 14 Sumele primite pentru servicii tehnice, inclusiv pentru studii sau expertize de natura ştiinţificã, geologica şi tehnica ori pentru servicii de consultanţa sau supraveghere vor fi considerate ca plati asupra cãrora se aplica prevederile art. 7 sau 14. VI. La art. 10 Se înţelege ca în cazul Olandei termenul dividende include venituri din obligaţiuni cu drepturi de participare la profit. VII. La art. 10, 11 şi 12 Când a fost perceput un impozit la sursa peste nivelul impozitului datorat potrivit prevederilor art. 10, 11 sau 12, cererile pentru restituirea impozitelor percepute în exces trebuie sa fie adresate autoritãţii competente a statului care a perceput impozitul, într-o perioada de 3 ani dupã expirarea anului calendaristic în care impozitul a fost perceput. VIII. La art. 10 şi 13 Se înţelege ca venitul obţinut în legatura cu lichidarea (parţialã) a unei întreprinderi sau cu achiziţionarea propriilor acţiuni de cãtre o societate este tratat ca un venit din acţiuni şi nu ca un câştig de capital. IX. La art. 11 Independent de prevederile paragrafului 2 al art. 11, dacã şi atâta timp cat Olanda, conform legislaţiei interne, nu percepe impozite prin reţinere la sursa asupra dobânzilor plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, cota de impozit stabilitã în paragraful 2 al art. 11 va fi redusã la zero. X. La art. 12 Independent de prevederile paragrafului 2 al art. 12, dacã şi atâta timp cat Olanda, conform legislaţiei interne, nu percepe impozit prin reţinere la sursa asupra redevenţelor plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, cota de impozit stabilitã în paragraful 2 al art. 12 va fi redusã la zero. XI. La art. 16 Se înţelege ca bestuurdes or commissaries ai întreprinderii olandeze înseamnã persoanele care sunt desemnate ca atare de adunarea generalã a actionarilor sau de orice alt organ competent al acelei întreprinderi şi care sunt însãrcinate cu conducerea generalã a societãţii şi, respectiv, cu supravegherea acesteia. XII. La art. 18 Independent de prevederile paragrafului 1 al art. 18 din convenţie, Olanda poate aplica legislaţia interna cu privire la plãţile la care se face referire la art. 18. Când autoritatea competenta din România comunica autoritãţii competente din Olanda ca, potrivit legislaţiei din România, România poate impune asemenea plati, autoritãţile competente vor determina prin acord reciproc dacã şi în ce condiţii vor fi aplicate prevederile paragrafului 1 al art. 18. XIII. La art. 23 1. Prevederile prezentei convenţii referitoare la impunerea capitalului şi la evitarea dublei impuneri asupra capitalului se vor aplica numai dacã şi atâta timp cat ambele state contractante percep un impozit general pe capital. 2. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc, în scris, asupra introducerii sau anulãrii impozitului general pe capital. XIV. La art. 24 Se înţelege ca pentru calculul reducerii menţionate în paragraful 3 al art. 24, elementele de capital la care se face referire în paragraful 1 al art. 23 vor fi luate în considerare în ceea ce priveşte valoarea respectiva, redusã cu valoarea titlurilor de creanta, însoţite de garanţii ipotecare asupra acelui capital, şi elementele de capital la care se face referire la paragraful 2 al art. 23 vor fi luate în considerare la valoarea respectiva, redusã cu valoarea creanţelor aparţinând sediului permanent sau bazei fixe. Drept care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezentul protocol. Încheiat la Haga la 5 martie 1998, în doua exemplare originale în limba engleza.
Pentru România, Pentru Regatul Olandei, Daniel Daianu, Gerrit Zalm, ministrul finanţelor ministrul finanţelor
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
