Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 4 martie 1996 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Regatului Belgiei pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 262 din 25 octombrie 1996
Guvernul României şi Guvernul Regatului Belgiei,
dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice dintre cele doua tari prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,
au convenit dispoziţiile urmãtoare:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe capital percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante, al unitãţilor lor administrativ-teritoriale sau al colectivitãţilor lor locale, oricare ar fi sistemul de percepere.
2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele percepute pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente ale venitului ori ale capitalului, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele pe creşterea valorii acestor bunuri.
3. Impozitele actuale cãrora li se aplica convenţia sînt, în principal:
a) În ce priveşte România:
--------------------------
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul nerezidentilor;
(v) impozitul pe dividende;
(vi) impozitul pe venitul agricol;
(vii) impozitul pe clãdiri şi pe terenurile ocupate de clãdiri sau de alte construcţii,
denumite în continuare impozit roman;
b) În ce priveşte Belgia:
-------------------------
(i) impozitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul societãţilor;
(iii) impozitul persoanelor juridice;
(iv) impozitul nerezidentilor;
(v) cotizatia specialã asimilatã impozitului persoanelor fizice;
(vi) contribuţia complementara de criza, inclusiv preconturile, centimele adiţionale la aceste impozite şi preconturi, precum şi taxele adiţionale la impozitul persoanelor fizice,
denumite în continuare impozit belgian.
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor de natura identicã sau analoagã, care vor fi stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii şi care se vor adauga la impozitele actuale sau care le vor înlocui. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica modificãrile importante aduse legislatiilor lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã, dupã context, România sau Belgia;
b) termenul România desemneazã teritoriul României, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zona economicã exclusiva şi spaţiile aeriene, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia, în virtutea legislaţiei sale interne şi în conformitate cu dreptul internaţional;
c) termenul Belgia desemneazã teritoriul Regatului Belgiei, inclusiv marea sa teritorialã, precum şi zonele maritime şi spaţiile aeriene, asupra cãrora Regatul Belgiei exercita drepturi suverane sau jurisdicţia sa, în conformitate cu dreptul internaţional;
d) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societãţile şi orice alte grupãri de persoane legal constituite într-un stat contractant;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în vederea impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant, respectiv o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul nationali înseamnã:
(i) orice persoana fizica care are cetãţenia României sau naţionalitatea Belgiei, dupã caz;
(ii) orice persoana juridicã, societate de persoane sau asociaţie constituitã în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
h) expresia trafic internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, o aeronava, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere al carei sediu al conducerii sale efective este situat într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care un astfel de transport nu este efectuat decît între puncte situate în celãlalt stat contractant;
i) expresia autoritate competenta înseamnã, în fiecare dintre statele contractante, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de cãtre un stat contractant, orice expresie care nu este definitã are, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat, cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, în virtutea legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau oricãrui alt criteriu de natura analoagã. Totuşi aceasta expresie nu cuprinde persoanele care nu sînt supuse impunerii în acest stat decît pentru veniturile din surse aflate în acest stat sau pentru averea situata în acest stat.
2. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este un rezident al ambelor state contractante, situaţia sa se soluţioneazã în modul urmãtor:
a) aceasta persoana este consideratã un rezident al statului în care dispune de o locuinta permanenta; dacã dispune de o locuinta permanenta în ambele state, ea este consideratã un rezident al statului cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre state, ea este consideratã un rezident al statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau dacã nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea este consideratã un rezident al statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este un naţional al ambelor state sau dacã nu este un naţional al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este un rezident al ambelor state contractante, ea este consideratã un rezident al statului unde este situat sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin intermediul cãruia o întreprindere exercita, total sau în parte, activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, un put de petrol sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea, un şantier de construcţii sau de montaj, sau activitãţi de supraveghere sau de consultanţa în legatura cu acestea, dar numai atunci cînd acest şantier sau aceste activitãţi continua o perioada mai mare de 9 luni.
4. Independent de dispoziţiile precedente ale prezentului articol, se considera ca nu este sediu permanent, dacã:
a) se folosesc instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt pãstrate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt pãstrate numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a cumpara mãrfuri sau de a culege informaţii pentru întreprindere;
e) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a desfasura, pentru întreprindere, orice alta activitate cu caracter pregatitor sau auxiliar;
f) mãrfurile aparţinînd unei întreprinderi şi expuse la un tirg comercial sau expoziţie sînt vîndute de întreprindere la închiderea acestui tirg sau expoziţii;
g) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul desfãşurãrii cumulate de activitãţi menţionate la subparagrafele a)-f), cu condiţia ca activitatea de ansamblu a locului fix de afaceri ce rezulta din acest cumul sa pãstreze un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, atunci cînd o persoana - alta decît un agent avînd statut independent, la care se aplica paragraful 6 - activeazã în contul unei întreprinderi şi dispune într-un stat contractant de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, permitindu-i sa încheie contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere este consideratã ca avînd un sediu permanent în acest stat pentru toate activitãţile pe care aceasta persoana le exercita pentru întreprindere, cu condiţia ca activitãţile acestei persoane sa nu fie limitate la cele care sînt menţionate la paragraful 4 şi care, dacã ar fi exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu ar permite considerarea acestui loc fix drept un sediu permanent, potrivit dispoziţiilor acestui paragraf.
6. O întreprindere nu este consideratã ca avînd un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca îşi exercita în acest stat activitatea prin intermediul unui curtier, unui comisionar general sau al oricãrui alt agent avînd statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul obişnuit al activitãţii lor.
7. Faptul ca o societate care este un rezident al unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este un rezident al celuilalt stat contractant, sau care îşi exercita activitatea în acest stat (fie prin intermediul unui sediu permanent sau nu), nu este suficient, prin el însuşi, pentru a face din vreuna dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din bunuri imobiliare (inclusiv veniturile din exploatãri agricole sau forestiere), situate în celãlalt stat contractant, sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Expresia bunuri imobiliare are sensul pe care i-l atribuie dreptul statului contractant în care sînt situate bunurile considerate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile bunurilor imobiliare, echipamentul sau inventarul viu al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobiliare şi drepturile la plati variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu sînt considerate ca bunuri imobiliare.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor ce provin din exploatarea directa, închirierea sau arendarea, precum şi din orice alta forma de exploatare a bunurilor imobiliare.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunurile imobiliare ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunurile imobiliare folosite la exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat, în afarã de cazul în care întreprinderea îşi exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa într-un asemenea mod, profiturile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care sînt atribuibile acestui sediu permanent.
2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3, atunci cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel celãlalt stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã exercitind activitãţi identice sau analoage, în condiţii identice şi analoage, şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sînt admise la scãdere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, efectuate fie în statul în care este situat acest sediu permanent, fie în alta parte.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte a se determina profiturile atribuibile unui sediu permanent pe baza unei repartizari a profiturilor totale ale întreprinderii între diversele sale pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine profiturile impozabile în funcţie de repartiţia uzualã; metoda de repartiţie adoptatã trebuie sa fie, totuşi, aceea prin care rezultatul obţinut sa fie în conformitate cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acesta a cumpãrat produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii paragrafelor precedente, profiturile atribuibile unui sediu permanent sînt determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente de a proceda altfel.
7. Cînd profiturile cuprind elemente de venit, tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acestor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.
ART. 8
Întreprinderi de transport
1. Profiturile provenind din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare ori rutiere nu sînt impozabile decît în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica, de asemenea:
a) profiturilor ocazionale, provenind din închirierea ca "nava nudã" a navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional;
b) profiturilor provenind din folosirea sau din închirierea conteinerelor, cu condiţia ca aceste profituri sa fie complementare sau secundare fata de profiturile la care sînt aplicabile dispoziţiile paragrafului 1.
3. Profiturile provenind din exploatarea vapoarelor servind navigaţiei interioare nu sînt impozabile decît în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Dacã sediul conducerii efective a unei întreprinderi de navigaţie maritima sau interioarã se afla la bordul unei nave maritime sau al unui vapor, acest sediu se considera situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei maritime sau a vaporului sau, dacã nu exista un atare port, în statul contractant în care cel care exploateazã nava maritima sau vaporul este un rezident.
5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 se aplica, de asemenea, profiturilor provenind din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de exploatare.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd:
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi cînd, într-unul şi în celãlalt caz, cele doua întreprinderi sînt legate, în relaţiile lor financiare sau comerciale, prin condiţii convenite sau impuse, care diferã de cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, profiturile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost realizate de cãtre una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi realizate, în fapt, din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Cînd un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinînd acestui stat şi impune, în consecinta, profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acest celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sînt profituri care ar fi fost realizate de întreprinderea primului stat contractant, dacã condiţiile convenite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri, se tine seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este un rezident al unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende sînt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care societatea plãtitoare de dividende este un rezident şi, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi:
a) 5% din suma bruta a dividendelor, dacã beneficiarul efectiv este o societate care deţine în mod direct sau indirect cel puţin 25% din capitalul societãţii care plãteşte dividendele;
b) 15% din suma bruta a dividendelor, în toate celelalte cazuri.
Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii pentru profiturile ce folosesc la plata dividendelor.
3. Termenul dividende, folosit în prezentul articol, indica veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau drepturi de folosinta, din pãrţi miniere, din pãrţi de fondator sau din alte pãrţi beneficiare, cu excepţia creanţelor, precum şi din veniturile chiar atribuite sub forma de dobinzi, supuse aceluiaşi regim fiscal ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului al cãrui rezident este societatea distribuitoare de dividende.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica atunci cînd beneficiarul efectiv al dividendelor, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant, al cãrui rezident este societatea care plãteşte dividendele, fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independenta prin intermediul unei baze fixe situate acolo şi cînd participarea generatoare de dividende este legatã efectiv de acestea. În aceasta situaţie sînt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Cînd o societate care este un rezident al unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit pe dividendele plãtite de societate, cu excepţia cazului în care aceste dividende sînt plãtite unui rezident al acestui celãlalt stat sau în cazul în care participarea generatoare de dividende este legatã efectiv de un sediu permanent sau de o baza fixa, situate în acest celãlalt stat, nici nu poate preleva vreun impozit pe profiturile nedistribuite ale societãţii, cu titlu de impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite constau, în total sau în parte, din profituri sau din venituri provenind din acest celãlalt stat.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dobinzi sînt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobinzilor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma bruta a dobinzilor.
3. Independent de dispoziţiile paragrafului 2, dobinzile plãtite pentru împrumuturi sau creanţe acordate ori consimţite, garantate sau asigurate de celãlalt stat contractant, de una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale sau de colectivitatile sale locale ori de una dintre instituţiile acestora sînt scutite de impozit în statul contractant din care provin.
4. Termenul dobinzi, folosit în prezentul articol, indica veniturile din creanţe de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului şi, mai ales, veniturile din fonduri publice şi din obligaţii de împrumut, inclusiv primele şi premiile legate de aceste titluri; în acelaşi timp, termenul dobinzi nu cuprinde, în sensul prezentului articol, penalizãrile pentru plata cu intirziere, nici dobinzile considerate ca dividende potrivit paragrafului 3 al art. 10.
5. Dispoziţiile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplica atunci cînd beneficiarul efectiv al dobinzilor, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant din care provin dobinzile fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent care este situat acolo, fie o profesie independenta prin intermediul unei baze fixe care este situata acolo şi cînd creanta generatoare de dobinzi este legatã efectiv de acestea. În aceasta situaţie, sînt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este însuşi acest stat, o unitate administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci cînd debitorul dobinzilor, fie ca este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa pentru care datoria în legatura cu plata dobinzilor a fost contractatã şi sediul permanent sau baza fixa suporta aceste dobinzi, acestea sînt considerate ca provenind din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitorul şi beneficiarul efectiv sau pe care unul sau celãlalt le întreţine cu terţe persoane, suma dobinzilor, ţinînd seama de creanta pentru care sînt plãtite, depãşeşte pe cea asupra cãreia debitorul şi beneficiarul efectiv ar fi convenit în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta ultima suma. În aceasta situaţie, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi ţinînd seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe sînt, de asemenea, impozabile în statul contractant de unde provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 5% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, indica remuneraţiile de orice natura plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor cinematografice, filmelor şi înregistrãrilor pentru transmisiile radiofonice şi televizate, precum şi pentru orice alte forme de transmisii, asupra unui program de calculator, unui brevet, unei mãrci de fabrica sau de comerţ, unui desen sau unui model, unui plan, unei formule sau unui procedeu, secrete, precum şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţii în legatura cu o experienta acumulatã în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica atunci cînd beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant din care privind redevenţele fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independenta prin intermediul unei baze fixe situate acolo şi cînd dreptul sau bunul generator al redevenţelor este legat efectiv de acestea. În aceasta situaţie sînt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant atunci cînd debitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci cînd debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa pentru care a fost încheiat contractul ce da naştere la plata redevenţelor şi care le suporta, acestea sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitorul şi beneficiarul efectiv sau pe care unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plãtite, ţinînd seama de prestaţia pentru care sînt plãtite, depãşeşte pe cea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã, conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Totuşi aceste comisioane sînt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 5% din suma bruta a comisioanelor.
3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnã remuneraţiile plãtite oricãrei persoane pentru serviciile pe care le presteazã în calitate de intermediar; acest termen nu cuprinde veniturile vizate la art. 15 şi 16.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul efectiv al comisioanelor, rezident al unui stat contractant, desfãşoarã în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, fie o profesie independenta prin intermediul unei baze fixe situate acolo şi comisioanele sînt efectiv legate de acestea. În aceasta situaţie sînt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
5. Comisioanele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este însuşi acest stat, o unitate administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci cînd debitorul comisioanelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa pentru care a fost contractatã obligaţia de plata a comisioanelor şi care suporta plata acestor comisioane, acestea sînt considerate ca provenind din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datoritã relaţiilor speciale existente între debitorul şi beneficiarul efectiv sau pe care unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma comisioanelor, ţinînd seama de serviciile pentru care sînt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între debitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a comisioanelor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinînd seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
7. Cînd un rezident al unui stat contractant care primeşte comisioane provenind din celãlalt stat contractant, le solicita pentru un an stabilit, impozitul putind fi perceput asupra acestor comisioane în statul contractant din care acestea provin, impozitul este calculat ca şi cînd acest rezident a fi avut un sediu permanent în acest stat şi comisioanele ar fi fost profituri atribuibile acestui sediu permanent.
ART. 14
Cistiguri de capital
1. Cistigurile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din înstrãinarea de bunuri imobiliare vizate la art. 6 şi situate în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea de bunuri mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de bunuri mobiliare care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv din asemenea cistiguri provenind din înstrãinarea acestui sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celãlalt stat.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, a vapoarelor servind navigaţiei interioare, precum şi din bunuri mobiliare afectate exploatãrii acestor mijloace de transport nu sînt impozabile decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele vizate la paragrafele 1, 2 şi 3, nu sînt impozabile decît în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã.
ART. 15
Profesii independente
1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine dintr-o profesie independenta sau din alte activitãţi cu caracter independent nu sînt impozabile decît în acest stat contractant, dacã acest rezident nu dispune în mod obişnuit, în celãlalt stat contractant, de o baza fixa pentru exercitarea activitãţilor sale. Dacã el dispune de o asemenea baza fixa, veniturile sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care ele sînt atribuibile acestei baze fixe.
2. Expresia profesie independenta cuprinde, în special, activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activitãţile independente ale medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitectilor, dentistilor şi contabililor.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata, nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Independent de dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant, dacã:
a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat contractant o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul oricãrei perioade de 12 luni;
b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezident al celuilalt stat; şi
c) sarcina remuneraţiilor nu este suportatã de cãtre un sediu permanent sau o baza fixa pe care cel care angajeazã le are în celãlalt stat.
3. Independent de dispoziţiile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, aeronave sau vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional, sau la bordul unui vapor servind navigaţiei interioare sînt impozabile în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Tantieme şi remuneraţii ale conducãtorilor de societãţi
1. Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte plati similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere al unei societãţi, care este un rezident al celuilalt stat contractant, sînt impozabile în acest celãlalt stat.
2. Remuneraţiile pe care o persoana vizata la paragraful 1 le primeşte de la societate pentru exercitarea unei activitãţi zilnice de conducere sau cu caracter tehnic, precum şi remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte din activitatea sa personalã ca asociat la o societate care nu este o societate pe acţiuni şi care este un rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile potrivit dispoziţiilor art. 16, ca şi cînd ar fi remuneraţii pe care un salariat le obţine dintr-o activitate salariata şi cel care angajeazã ar fi acea societate.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Independent de dispoziţiile art. 15 şi 16, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine din activitãţile sale personale exercitate în celãlalt stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum ar fi un artist de teatru, de cinema, de radio sau televiziune sau un muzician, sau în calitate de sportiv, sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Cînd veniturile provenind din activitãţi pe care un artist de spectacol sau un sportiv le exercita în mod personal şi, în aceasta calitate, sînt atribuite nu artistului sau sportivului însuşi, ci unei alte persoane, aceste venituri sînt impozabile, independent de dispoziţiile art. 7, 15 şi 16 în statul contractant în care sînt exercitate activitãţile artistului sau ale sportivului.
3. Independent de dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţi exercitate în aceasta calitate de artişti de spectacol sau de sportivi, care sînt rezidenţi ai unui stat contractant, nu sînt impozabile decît în acest stat contractant, cînd activitãţile sînt exercitate în celãlalt stat contractant în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive aprobat de guvernele ambelor state contractante.
ART. 19
Pensii
1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi celelalte remuneraţii similare, plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata desfasurata anterior, nu sînt impozabile decît în acest stat contractant.
2. Totuşi pensiile şi alte sume periodice sau nu, plãtite ca aplicare a legislaţiei sociale a unui stat contractant sau în cadrul unui sistem general organizat de acest stat contractant pentru completarea avantajelor prevãzute de aceasta legislaţie, sînt impozabile în acest stat contractant.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plãtite de un stat contractant sau de una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale sau de cãtre colectivitãţi locale unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat contractant sau acestei unitãţi sau colectivitãţi, nu sînt impozabile decît în acest stat contractant.
b) Totuşi aceste remuneraţii nu sînt impozabile decît în celãlalt stat contractant, dacã serviciile sînt prestate în acest stat contractant şi dacã persoana fizica este un rezident al acestui stat contractant, care:
(i) este un naţional al acestui stat contractant; sau
(ii) nu a devenit un rezident al acestui stat contractant numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de un stat contractant sau de una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale sau de cãtre colectivitãţi locale, fie direct, fie prin prelevãri din fonduri pe care le-au constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau acestei unitãţi sau colectivitãţi, nu sînt impozabile decît în acest stat contractant.
b) Totuşi aceste pensii nu sînt impozabile decît în celãlalt stat contractant, dacã persoana fizica este un rezident al acestui stat contractant şi este un naţional al acestuia.
3. Dispoziţiile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate industriala sau comercialã desfasurata de un stat contractant sau de una dintre unitãţile sale administrativ-teritoriale sau de colectivitatile sale locale.
ART. 21
Profesori, cercetãtori şi studenţi
1. Remuneraţiile de orice fel primite de profesori sau de alţi membri ai personalului didactic, precum şi de cercetãtori, rezidenţi ai unui stat contractant, care se afla ocazional în celãlalt stat contractant pentru a preda acolo sau pentru a face cercetãri ştiinţifice într-o universitate sau într-o alta instituţie de învãţãmînt recunoscuta oficial, nu sînt impozabile decît în primul stat contractant, pentru o perioada ce nu poate depãşi 2 ani, socotiţi de la data sosirii acestor persoane în celãlalt stat contractant. Aceasta dispoziţie nu se aplica remuneraţiilor primite pentru activitãţi de cercetare, dacã aceste activitãţi sînt întreprinse în principal în interesul particular al uneia sau al mai multor persoane.
2. Un student care este sau care a fost, imediat înaintea sosirii sale într-un stat contractant, un rezident al celuilalt stat contractant şi care locuieşte temporar în primul stat contractant numai în scopul de a urma aici studiile sau pregãtirea sa într-o universitate sau în alta instituţie de învãţãmînt recunoscuta oficial de acest prim stat contractant, este scutit de impozit în primul stat contractant:
a) pentru sumele pe care le primeşte din surse aflate în afarã acestui stat contractant, pentru acoperirea cheltuielilor sale de întreţinere, de studii sau de pregãtire;
b) pentru remuneraţiile primite într-o perioada de maximum 2 ani, pentru o activitate salariata exercitatã în acest stat în legatura cu studiile sale sau cu pregãtirea sa, cu condiţia ca aceste remuneraţii sa nu depãşeascã, într-un an civil, 120.000 franci belgieni sau echivalentul acestei sume în moneda româneascã, dupã caz.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant, care sînt de natura diferita sau provin din surse nemenţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii şi care sînt supuse impunerii în acest stat, nu sînt impozabile decît în acest stat contractant.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplica veniturilor, altele decît veniturile provenind din bunuri imobiliare, asa cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, cînd beneficiarul unor asemenea venituri, rezident al unui stat contractant, exercita în celãlalt stat contractant fie o activitate industriala sau comercialã prin intermediul unui sediu permanent care este situat acolo, fie o profesie independenta prin intermediul unei baze fixe care este situata acolo şi cînd dreptul sau bunul generator de venituri este legat efectiv de acestea. În aceasta situaţie sînt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15, dupã caz.
ART. 23
Impunerea capitalului
1. Capitalul constituit din bunurile imobiliare vizate la art. 6, pe care le poseda un rezident al unui stat contractant şi care sînt situate în celãlalt stat contractant, este impozabil în acest celãlalt stat contractant.
2. Capitalul constituit din bunuri mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau din bunuri mobiliare care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în acest celãlalt stat contractant.
3. Capitalul constituit din nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, din vapoare servind navigaţiei interioare, precum şi din bunuri mobiliare destinate exploatãrii acestor mijloace de transport nu este impozabil decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital al unui rezident al unui stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat contractant.
ART. 24
Metode pentru eliminarea dublei impuneri
1. În România, dubla impunere este evitata în modul urmãtor:
a) cînd un rezident al României primeşte venituri sau poseda elemente de capital care, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, sînt impozabile în Belgia, România scuteşte de impozit aceste venituri sau aceste elemente de capital, sub rezerva dispoziţiilor subparagrafului b) şi c) de mai jos, dar poate, pentru calcularea sumei impozitului pentru restul de venit sau de capital al acestui rezident, sa aplice aceleaşi cote de impozite ca şi cînd veniturile sau elementele de capital respective nu ar fi fost scutite;
b) cînd un rezident al României primeşte venituri care, în concordanta cu dispoziţiile art. 10-13 sînt impozabile în Belgia, România acorda, din impozitul pe care-l percepe pe veniturile acestui rezident, o deducere egala ca suma cu impozitul plãtit în Belgia. Aceasta deducere nu poate, totuşi, sa depãşeascã fracţiunea de impozit calculat înainte de deducere, ce corespunde acestor venituri primite din Belgia;
c) independent de dispoziţiile subparagrafului b), dividendele, în sensul paragrafului 3 al art. 10, pe care o societate care este un rezident al României le primeşte de la o societate care este un rezident al Belgiei, sînt scutite de impozitul pe profit în România, în mãsura în care aceasta scutire ar fi acordatã dacã cele doua societãţi ar fi rezidente ale României.
2. În Belgia, dubla impunere este evitata în modul urmãtor:
a) cînd un rezident al Belgiei primeşte venituri care nu sînt vizate la subparagrafele b) şi c) de mai jos sau poseda elemente de capital care sînt impozabile în România, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, Belgia scuteşte de impozit aceste venituri sau aceste elemente de capital, dar ea poate, pentru calcularea sumei impozitelor sale pentru restul de venit sau de capital al acestui rezident, sa aplice aceeaşi cota de impozit ca şi cînd veniturile sau elementele de capital respective nu ar fi fost scutite;
b) sub rezerva dispoziţiilor legislaţiei belgiene cu privire la deducerea din impozitul belgian a impozitelor plãtite în strãinãtate, atunci cînd un rezident al Belgiei realizeazã elemente de venit care sînt cuprinse în venitul global supus impozitului belgian şi care constau din dividende impozabile în conformitate cu paragraful 2 al art. 10 şi neexceptate de la impozitul belgian potrivit subparagrafului c) de mai jos, din dobinzi impozabile în conformitate cu paragraful 2 sau 7 al art. 11 sau din redevenţe impozabile în conformitate cu paragraful 2 sau 6 al art. 12, impozitul roman perceput asupra acestor venituri este dedus din impozitul belgian aferent veniturilor respective;
c) dividendele, în sensul paragrafului 3 al art. 10, pe care o societate care este un rezident al Belgiei le primeşte de la o societate care este un rezident al României, sînt scutite de impozitul aplicabil societãţilor în Belgia, în condiţiile şi în limitele prevãzute de legislaţia belgiana;
d) atunci cînd, în conformitate cu legislaţia belgiana, pierderile suferite de o întreprindere exploatatã de un rezident al Belgiei, într-un sediu permanent situat în România, au fost efectiv deduse din profiturile acestei întreprinderi pentru impunerea sa în Belgia, scutirea prevãzutã la subparagraful a) de mai sus nu se aplica în Belgia asupra profiturilor din alte perioade impozabile care privesc acest sediu permanent, în mãsura în care aceste profituri au fost, de asemenea, scutite de impozit în România în ce priveşte compensarea cu pierderile menţionate.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii în legatura cu aceasta, care este diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau ar putea fi supuşi nationalii acestui celãlalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, îndeosebi în ceea ce priveşte rezidenţã. Aceasta dispoziţie se aplica, de asemenea, independent de dispoziţiile art. 1, persoanelor care nu sînt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în acest celãlalt stat contractant într-un mod mai puţin favorabil decît impunerea întreprinderilor acestui celãlalt stat contractant ce exercita aceeaşi activitate. Aceasta dispoziţie nu poate fi interpretatã ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deducerile personale, înlesnirile şi reducerile de impozit în funcţie de situaţia sau de sarcinile de familie pe care le acorda propriilor rezidenţi.
3. În mãsura în care dispoziţiile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12 nu sînt aplicabile, dobinzile, redevenţele şi alte cheltuieli fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt deductibile pentru determinarea profiturilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cînd ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat contractant.
În mod similar, datoriile unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant sînt deductibile, în scopul determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cînd acestea ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat contractant.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este, în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care este alta sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau ar putea fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat contractant.
5. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretatã ca impiedicind un stat contractant:
a) sa impunã cu cota prevãzutã de legislaţia sa interna profiturile unui sediu permanent, situat în acest stat, al unei societãţi care este un rezident al celuilalt stat contractant, cu condiţia ca aceasta cota sa nu depãşeascã cota maxima aplicabilã profiturilor societãţilor care sînt rezidente ale primului stat contractant;
b) de a preleva impozitul reţinut la sursa pe dividendele aferente unei participari legate efectiv de un sediu permanent de care dispune în acest stat contractant o societate care este un rezident al celuilalt stat contractant.
6. Dispoziţiile prezentului articol se aplica, independent de dispoziţiile art. 2, impozitelor de orice natura sau cu orice denumire.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Cînd o persoana apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de cãtre ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impunere care nu este conformã cu dispoziţiile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile prevãzute de legislaţia interna a acestor state contractante, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã acest caz intra sub incidenta paragrafului 1 al art. 25, aceleia a statului contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie supus în cei 3 ani urmãtori primei notificãri a mãsurii care atrage o impunere ce nu este conformã dispoziţiilor prezentei convenţii.
2. Autoritatea competenta se straduieste, dacã reclamaţia i se pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa dea o soluţie satisfãcãtoare, sa rezolve cazul pe cale de înţelegere amiabila cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impuneri care nu este conformã cu prezenta convenţie.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se straduiesc, pe cale de acord amiabil, sa rezolve dificultãţile sau sa înlãture dubiile ce pot aparea ca urmare a interpretãrii sau aplicãrii prezentei convenţii.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante se pun de acord cu privire la mãsurile necesare aplicãrii dispoziţiilor prezentei convenţii şi mai ales cu privire la documentele justificative ce trebuie furnizate de cãtre rezidentii fiecãrui stat contractant pentru a beneficia în celãlalt stat contractant de scutirile sau de reducerile de impozit prevãzute în aceasta convenţie.
5. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot sa comunice în mod direct între ele în ce priveşte aplicarea convenţiei.
ART. 27
Schimbul de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante fac schimb de informaţii necesare aplicãrii dispoziţiilor prezentei convenţii şi celor privitoare la legislaţia interna a statelor contractante referitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impunerea pe care o prevede nu este contrarã acesteia.
Schimbul de informaţii nu se restringe la art. 1. Informaţiile primite de un stat contractant sînt ţinute secrete, în acelaşi mod ca şi informaţiile obţinute în aplicarea legislaţiei interne a acestui stat contractant, şi nu sînt comunicate decît persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv tribunalelor şi organelor administrative), însãrcinate cu stabilirea şi cu încasarea impozitelor vizate de convenţie, cu aplicarea sau urmãrirea acestor impozite sau cu deciziile privind recursurile în legatura cu impozitele respective. Aceste persoane sau autoritãţi nu folosesc informaţiile decît în aceste scopuri. Ele pot sa facã uz de aceste informaţii în cursul audientelor publice ale tribunalelor sau în timpul acţiunilor judecãtoreşti.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot sa fie în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii sale administrative sau acelora ale celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza legislaţiei sale proprii sau în cadrul practicii sale administrative normale, sau a acelora ale celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Asistenta la încasare
1. Statele contractante se angajeazã sa-şi acorde reciproc sprijin şi asistenta în scopul de a notifica şi de a incasa impozitele vizate la art. 2, precum şi toate modificãrile, completãrile, majorãrile de intirziere, cheltuielile şi amenzile fãrã caracter penal legate de aceste impozite.
2. La solicitarea autoritãţii competente a unui stat contractant, autoritatea competenta a celuilalt stat contractant asigura, potrivit dispoziţiilor legale şi reglementãrilor aplicabile notificãrii şi încasãrii impozitelor respective a acestui din urma stat, notificarea şi încasarea creanţelor fiscale vizate la paragraful 1, care sînt exigibile în primul stat. Aceste creanţe nu se bucura de nici un privilegiu în statul solicitat, iar acesta nu este obligat sa aplice modalitãţile de încasare care nu sînt autorizate prin dispoziţiile legale sau reglementãrile statului solicitant.
3. Solicitarile vizate la paragraful 2 sînt fundamentate cu o copie oficialã de pe titlurile executorii, însoţite, dacã este necesar, de o copie oficialã de pe deciziile administrative sau judiciare intrate în vigoare ca urmare a procedurilor judecãtoreşti.
4. În ce priveşte creanţele fiscale care sînt susceptibile de recursuri, autoritatea competenta a unui stat contractant poate, pentru apãrarea drepturilor sale, sa solicite autoritãţii competente a celuilalt stat contractant sa ia mãsurile asiguratorii prevãzute de legislaţia acestuia; dispoziţiile paragrafelor 1-3 sînt aplicabile, mutatis mutandis, acestor mãsuri.
5. Dispoziţiile paragrafului 1 al art. 27 se aplica, de asemenea, tuturor informaţiilor privind aplicarea prezentului articol, aduse la cunostinta autoritãţii competente a unui stat contractant.
ART. 29
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare, în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a dispoziţiilor acordurilor speciale.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Fiecare stat contractant va notifica celuilalt stat contractant îndeplinirea procedurilor cerute de legislaţia sa în ce priveşte intrarea în vigoare a acestei convenţii. Aceasta va intra în vigoare în a 30-a zi urmãtoare datei ultimei notificãri.
2. Dispoziţiile prezentei convenţii se vor aplica:
a) în ce priveşte impozitele datorate la sursa la veniturile atribuite sau de plãtit, începînd cu 1 ianuarie a anului imediat urmãtor anului intrãrii în vigoare a convenţiei;
b) în ce priveşte celelalte impozite stabilite pe veniturile realizate în perioadele impozabile, începînd cu 1 ianuarie a anului imediat urmãtor anului intrãrii în vigoare a convenţiei;
c) în ce priveşte impozitele pe capital stabilite pe elementele de capital existente la 1 ianuarie a oricãrui an urmãtor anului intrãrii în vigoare a convenţiei.
3. Dispoziţiile Convenţiei dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Belgiei pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnatã la Bucureşti la 14 octombrie 1976, vor inceta sa se aplice cu privire la orice impozit roman sau belgian la care prezenta convenţie se aplica în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 2.
ART. 31
Denunţarea
1. Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare o perioada nedeterminatã.
2. Fiecare dintre statele contractante va putea, totuşi, pînã la data de 30 iunie inclusiv a oricãrui an calendaristic, începînd cu al 5-lea an urmãtor anului de intrare în vigoare a convenţiei, sa o denunţe în scris şi pe cale diplomaticã celuilalt stat contractant.
În cazul unei asemenea denuntari, convenţia va inceta sa fie aplicabilã:
a) în ce priveşte impozitele datorate la sursa la veniturile atribuite sau de plãtit, începînd cu 1 ianuarie a anului imediat urmãtor anului în cursul cãruia denunţarea a fost notificatã;
b) în ce priveşte celelalte impozite stabilite pe veniturile realizate în perioadele impozabile, începînd cu 1 ianuarie a anului imediat urmãtor anului în cursul cãruia denunţarea a fost notificatã;
c) în ce priveşte impozitele pe capital stabilite pe elementele de capital existente la 1 ianuarie a anului imediat urmãtor anului în cursul cãruia denunţarea a fost notificatã.
Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi cum se cuvine de guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie.
Întocmitã la Bruxelles la 4 martie 1996, în doua exemplare, în limbile romana, franceza şi flamanda, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenta, textul în limba franceza va prevala.
Pentru Guvernul României,
Ioan Dan Popescu,
ministrul comerţului
Pentru Guvernul Regatului Belgiei,
Philippe Maystadt,
viceprim-ministru,
ministrul finanţelor şi comerţului
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
