Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 30 septembrie 1976 intre Republica Socialista Romania si Republica Austria privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor si averii
Republica Socialistã România şi Republica Austria, în dorinta de a promova şi de a întãri relaţiile economice între cele doua tari pe baza avantajului reciproc, au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii: ART. 1 Persoane vizate Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia din statele contractante sau ale fiecãruia din cele doua state contractante. ART. 2 Impozite vizate 1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante sau al subdiviziunilor lor teritoriale, indiferent de sistemul de percepere. 2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere, toate impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitul pe veniturile din retribuţii (salarii), precum şi impozitul asupra creşterii averii. 3. Impozitele actuale asupra cãrora se aplica convenţia sînt urmãtoarele: a) în Republica Austria: 1. impozitul pe venit; 2. impozitul pe societãţi; 3. taxa asupra tantiemelor; 4. impozitul pe avere; 5. taxa asupra averilor care nu sînt supuse impozitului asupra moştenirii; 6. impozitul asupra meseriilor, inclusiv impozitul asupra sumei salariilor; 7. impozitul funciar; 8. taxa asupra întreprinderilor agricole şi silvice; 9. contribuţiile întreprinderilor agricole şi silvice la fondul de egalizare pentru ajutorarea familiilor; 10. taxa asupra valorii terenurilor virane (denumite în continuare impozit austriac). b) În Republica Socialistã România: 1. impozitul pe veniturile din retribuţii, din lucrãri de litere, arta şi ştiinţa, din colaborãri la publicaţii sau la spectacole, din expertize şi din alte surse asemãnãtoare: 2. impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi juridice nerezidente; 3. impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite în România cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini; 4. impozitul pe veniturile din activitãţi lucrative (meserii, profesii libere), precum şi din întreprinderi altele decît cele de stat; 5. impozitul pe veniturile din închirieri de clãdiri şi terenuri; 6. impozitul pe veniturile realizate din activitãţi agricole (denumite în continuare impozit roman). 4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identicã sau analoagã care se vor adauga celor existente sau care le vor înlocui. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificãrile importante aduse legislaţiei lor fiscale. ART. 3 Definiţii generale 1. În sensul prezentei convenţii, dacã contextul nu cere o alta interpretare: a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica, dupã context, Republica Socialistã România sau Republica Austria; b) expresia România înseamnã teritoriul Republicii Socialiste România şi zonele situate în afarã apelor sale teritoriale asupra cãrora, în conformitate cu dreptul internaţional şi dupã propria sa legislaţie, Republica Socialistã România poate exercita drepturi suverane privitoare la fundul marii sau subsolul marin, în vederea explorãrii sau exploatãrii resurselor lor naturale, dar numai în mãsura în care persoana, proprietatea sau activitatea în legatura cu care se aplica convenţia este în raport cu explorarea sau exploatarea acestor resurse; c) expresia Austria înseamnã teritoriul Republicii Austria; d) expresia persoana cuprinde persoanele fizice şi societãţile; e) expresia societate indica persoanele juridice sau subiectele de drept care sînt supuse impunerii ca persoane juridice, inclusiv societãţile mixte prevãzute de legislaţia romana; f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant; g) expresia trafic internaţional înseamnã acel transport cu o nava, un avion, un vehicul rutier sau un vehicul feroviar care este exploatat de cãtre o întreprindere cu conducerea de afaceri efectivã într-un stat contractant; sînt exceptate cazurile în care nava, avionul, vehiculul rutier sau vehiculul feroviar sînt exploatate în mod exclusiv între puncte din celãlalt stat contractant; h) expresia autoritate competenta indica: 1. în Republica Socialistã România, pe ministrul finanţelor sau pe reprezentantul sau legal autorizat; 2. în Republica Austria, pe ministrul federal al finanţelor. 2. În aplicarea convenţiei de cãtre fiecare dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definitã are sensul ce i se atribuie potrivit dreptului statului menţionat care reglementeazã impozitele fãcînd obiectul convenţiei, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita. ART. 4 Domiciliu fiscal 1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemneazã orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale statului menţionat, este subiect de impunere în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricãrui alt criteriu de natura analoagã. 2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã rezidenţã a fiecãruia din statele contractante, cazul se rezolva dupã regulile ce urmeazã: a) aceasta persoana este consideratã rezidenţã a statului în care dispune de o locuinta permanenta. Dacã dispune de o locuinta permanenta în fiecare din statele contractante, ea este consideratã rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale); b) dacã nu se poate stabili în care stat contractant persoana are centrul intereselor vitale sau nu dispune în nici un stat contractant de o locuinta permanenta, atunci este consideratã rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit; c) dacã persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în nici unul din statele contractante, este consideratã rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are; d) dacã persoana are cetãţenia ambelor state contractante sau nu are cetãţenia nici unuia din statele contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante vor proceda potrivit art. 26. 3. Dacã, conform paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este socotitã rezidenţã a ambelor state contractante, atunci ea este consideratã rezidenţã a statului contractant unde se gãseşte conducerii sale efective de afaceri. ART. 5 Sediu stabil 1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indica o baza fixa de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa. 2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi: a) un sediu de conducere; b) o sucursala; c) un birou; d) o uzina; e) un atelier; f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogãţiilor naturale; g) un şantier de construcţii a cãrui durata depãşeşte 18 luni; h) un şantier de montaj a cãrui durata depãşeşte 12 luni. 3. Nu se considera sediu stabil dacã: a) se foloseşte o baza fixa de afaceri numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de bunuri sau mãrfuri aparţinînd întreprinderii; b) bunurile sau mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul stocãrii, expunerii sau livrãrii; c) bunurile sau mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere; d) bunurile sau mãrfurile aparţinînd întreprinderii, care au fost expuse la un tirg comercial sau la o expoziţie, sînt vîndute de cãtre întreprindere la închiderea acestui tirg comercial sau a expoziţiei; e) o baza fixa de afaceri este folositã exclusiv pentru cumpãrarea de mãrfuri sau de a culege informaţii pentru întreprindere; f) o baza fixa de afaceri este folositã pentru întreprindere exclusiv în scopuri de publicitate, de a furniza informaţii, cercetãri ştiinţifice sau activitãţi analoage care au un caracter preparator sau auxiliar. 4. O persoana activind într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi din celãlalt stat contractant - alta decît un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - se considera sediu stabil în primul stat contractant, dacã dispune în acest stat de împuterniciri pe care le exercita în mod obişnuit care-i permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitatã la cumpãrarea de mãrfuri pentru întreprindere. 5. Nu se considera ca o întreprindere a unuia dintre statele contractante are un sediu stabil în celãlalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita aici activitatea prin intermediul unui curtier (misit), a unui comisionar general sau a oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activitãţii lor obişnuite. 6. Faptul ca o societate rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de cãtre o societate rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care exercita acolo activitatea sa (printr-un sediu stabil sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societãţi un sediu stabil al celeilalte. ART. 6 Venituri din bunuri imobiliare 1. Veniturile provenind din bunuri imobile sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate. 2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia statului contractant unde bunurile în discuţie sînt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile averilor imobile, inventarul viu şi mort al unitãţilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul privat cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi altor bogatii ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile. 3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închiriere sau din arendare, precum şi din orice alta forma de exploatare a bunurilor imobile. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere. ART. 7 Beneficiile întreprinderilor 1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afarã de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant printr-un sediu stabil aflat în acel stat. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care aceste beneficii sînt atribuibile acestui sediu stabil. 2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa şi în celãlalt stat contractant, printr-un sediu stabil aflat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi exercitat activitãţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi dacã în raportul cu întreprinderea al cãrui sediu stabil este ar fi fost pe deplin independenta. 3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil sînt admise la scãdere cheltuielile pentru scopurile urmãrite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se afla sediul stabil sau în alta parte. 4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile unui sediu stabil sa fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei pãrţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie, în orice caz, sa fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol. 5. Nici un beneficiu nu se poate atribui unui sediu stabil numai pentru faptul ca acest sediu stabil cumpara bunuri sau mãrfuri pentru întreprindere. 6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil trebuie determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda altfel. 7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit, tratate, separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol. 8. Prevederile acestui articol se aplica şi veniturilor obţinute de un asociat linistit din participarea sa la o societate linistita (stille Gesellschaft) a dreptului austriac. ART. 8 Întreprinderi de transport 1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor pot fi impuse numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective de afaceri a întreprinderii. 2. Dacã locul conducerii efective de afaceri a unei întreprinderi de navigaţie se afla la bordul unei nave, atunci el este considerat ca aflîndu-se în statul contractant în care se afla portul de baza al navei sau, dacã nu exista un port de baza, în statul contractant în care se afla stabilitã persoana care exploateazã nava. 3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica în mod corespunzãtor şi beneficiilor provenind din participãrile într-un pool, la o exploatare în comun sau la o organizaţie internationala de exploatare. 4. Beneficiile realizate din exploatarea în trafic internaţional a vehiculelor feroviare sau rutiere pot fi impuse numai în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii, în afarã de cazul în care întreprinderea din celãlalt stat îşi desfãşoarã acolo activitatea printr-un sediu stabil. În cazul, în care întreprinderea îşi desfãşoarã activitatea în acest mod se aplica art. 7. ART. 9 Întreprinderi asociate Atunci cînd: a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant, şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi cînd, într-unul sau în celãlalt caz, cele doua întreprinderi sînt, în relaţiile lor financiare sau comerciale, legate prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de cãtre una din întreprinderi dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta. ART. 10 Dividende 1. Dividendele plãtite de cãtre o societate rezidenţã a unui stat contractant cãtre o persoana rezidenţã a celuilalt stat contractant se impun în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi însã 15% din suma bruta a dividendelor. Prevederile acestui paragraf nu privesc impozitarea societãţii pentru beneficiile din care se plãtesc dividendele. 3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã venituri din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinta, pãrţi miniere, pãrţi de fondator sau alte drepturi - exceptind creanţe - cu participare la beneficii sau venituri provenite din alte pãrţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului, în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor. Din aceeaşi categorie fac parte de asemenea beneficiile care conform legislaţiei romane sînt repartizate de societãţile mixte subscriitorilor de capital. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica, cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant, în societatea, în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, un sediu stabil de care este legatã în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplica prevederile art. 7. 5. Dacã o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã beneficii sau venituri din celãlalt stat contractant, acest celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celãlalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societãţii, chiar dacã dividendele plãtite sau beneficiile nedistribuite reprezintã, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celãlalt stat. ART. 11 Dobinzi 1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant. 2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma dobinzilor. 3. Dispoziţiile paragrafului 2 nu se aplica la dobinzile pentru creditele acordate sau garantate direct sau indirect de cãtre un stat contractant, de o subdiviziune administrativ-teritorialã sau de o persoana de drept public a acestui stat şi pentru creditele acordate direct de cãtre o banca. 4. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol indica veniturile din efecte publice, din obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza cu participare la beneficii şi din creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin veniturile. 5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant, din care provin dobinzile, un sediu stabil de care sînt legate efectiv creanţele generatoare de dobinzi. În acest caz se aplica prevederile art. 7. 6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident din acest stat. Cu toate acestea, dacã plãtitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul din statele contractante un sediu stabil pentru care operaţiunea generatoare de dobinzi a fost contractatã şi care suporta sarcina acestor dobinzi, dobinzile menţionate sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil. 7. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau a relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt vãrsate, depãşeşte pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 12 Redevenţe 1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant, sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10% din suma redevenţelor. 3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice natura plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele şi benzile magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii, a unui brevet de invenţie, a unei mãrci, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile relative la experienta cistigata în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. 4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant, din care provin redevenţele, un sediu stabil de care se leagã efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În acest caz se aplica dispoziţiile art. 7. 5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacã debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate localã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacã debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul din statele contractante un sediu stabil de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevenţelor şi care suporta sarcina acestor redevenţe, acestea sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil. 6. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, cuantumul redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt vãrsate, excede pe acelea asupra cãrora s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmâne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii. ART. 13 Cistiguri din capital 1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri. 2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau care fac parte dintr-o baza fixa de care dispune un rezident al unul stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv asemenea cistiguri provenind din înstrãinarea acestui sediu stabil (singur sau cu ansamblul întreprinderii) sau a acestei baze fixe sînt impozabile în acest celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile vizate la art. 23, paragraful 3 sînt supuse impozitului numai în statul contractant în care bunurile în cauza sînt impozabile conform prevederilor menţionatului articol. 3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2 sînt impozabile numai în statul contractant al cãrui rezident este cedentul. ART. 14 Profesii independente 1. Veniturile realizate de cãtre un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau a altor activitãţi independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acest stat, dacã rezidentul nu dispune în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţii sale. Dacã dispune de o astfel de baza veniturile sînt impozabile în acest celãlalt stat, dar numai în mãsura în care acestea sînt atribuibile menţionatei baze fixe. 2. Expresia profesii libere cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi expert contabil. ART. 15 Profesii dependente 1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în acest celãlalt stat. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuitã exercitatã în celãlalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant dacã: a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care nu este rezidenţã a celuilalt stat, şi c) sarcina remuneraţiilor nu este suportatã de cãtre un sediu stabil sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã le are în celãlalt stat. 3. Prin derogare de la dispoziţiile acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitatea retribuitã exercitatã la bordul unei nave, aeronave sau într-un vehicul feroviar ori rutier în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii. ART. 16 Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de cãtre un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau de conducere a unei societãţi rezidenţã în celãlalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant. ART. 17 Artişti şi sportivi 1. Prin derogare de la prevederile art. 14 şi 15, veniturile pe care profesioniştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii le obţin din activitatea lor personalã desfasurata în aceasta calitate, sînt impozabile în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, veniturile provenite din activitãţile menţionate la paragraful 1 realizate de persoanele care desfãşoarã o activitate pe baza unui acord cultural convenit între statele contractante sînt impozabile numai în statul în care aceştia sînt rezidenţi. ART. 18 Pensii 1. Pensiile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea dependenta desfasurata în trecut se impun numai în acest stat. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, pensiile plãtite de un stat contractant, de o subdiviziune administrativ-teritorialã, de o colectivitate localã sau de o persoana juridicã de drept public a acestui stat, fie direct fie din fondurile pe care ele le-au constituit, unei persoane fizice pentru activitatea desfasurata în trecut în exercitarea de funcţii cu caracter public sînt impozabile numai în acest stat contractant. Aceste prevederi nu sînt valabile pentru pensiile plãtite persoanelor fizice care sînt cetãţeni ai celuilalt stat. 3. Rentele viagere sau de alta natura primite de un rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat contractant. ART. 19 Funcţii publice 1. Remuneraţiile plãtite de un stat contractant, de una din subdiviziunile sale administrativ-teritoriale, de o colectivitate localã sau de o persoana juridicã de drept public a acestui stat, fie direct fie prin prelevare şi din fondurile pe care ele le-au constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat, acestei subdiviziuni, acestei colectivitãţi sau acestei persoane de drept public, în exercitarea de funcţii cu caracter public sînt impozabile numai în acest stat. Aceasta dispoziţie nu se aplica pentru remuneraţiile plãtite persoanelor fizice care au cetãţenia celuilalt stat. 2. Dispoziţiile art. 15, 16 şi 18 se aplica remuneraţiilor plãtite pentru servicii prestate în cadrul unei activitãţi comerciale sau industriale exercitate de unul din statele contractante sau de una din subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau de o persoana juridicã de drept public a acestui stat. ART. 20 Personal didactic Remuneraţiile pe care profesorii şi alţi membri ai corpului de învãţãmînt rezidenţi ai unui stat contractant, care predau într-o universitate sau în orice alta instituţie de învãţãmînt a celuilalt stat contractant, le primesc pentru aceasta activitate sînt impozabile numai în primul stat, pe o perioada care nu depãşeşte doi ani de la începerea activitãţii lor. ART. 21 Studenţi 1. Sumele pe care un student sau un practicant, care este sau a fost anterior rezident al unui stat contractant şi care se afla în celãlalt stat contractant exclusiv în scopul instruirii sau specializãrii, le primeşte pentru întreţinerea sa, studiul sau, instruirea sau specializarea sa nu vor fi impuse în celãlalt stat, cu condiţia ca aceste sume sa provinã din surse situate în afarã acestui celãlalt stat. 2. Veniturile persoanelor prevãzute la paragraful 1, pe care acestea le primesc pentru o activitate de dependenta, remuneratã, exercitatã în celãlalt stat contractant exclusiv în scopul completãrii experienţei practice profesionale şi a carei durata nu depãşeşte 183 de zile din anul fiscal, nu sînt supuse impozitului în acest stat. ART. 22 Venituri nemenţionate expres Veniturile unei persoane rezidenţã într-un stat contractant nemenţionate în mod expres la articolele precedente sînt impozabile numai în acest stat. ART. 23 Impunerea averii 1. Averea constituitã din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilã în statul contractant unde aceste bunuri situate. 2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunurile mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilã în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa. 3. Navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii lor sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii. 4. Vehiculele feroviare sau rutiere exploatate trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii lor sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii, în afarã de cazul ca aceste vehicul sau bunuri mobile fac parte din activul unui sediu stabil pe care întreprinderea îl are în celãlalt stat. În acest caz se aplica paragraful 2. 5. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat. ART. 24 Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri 1. Dacã o persoana rezidenţã într-un stat contractant realizeazã venituri sau dispune de avere şi aceste venituri sau aceasta avere sînt impozabile conform acestei convenţii în celãlalt stat contractant, atunci primul stat menţionat, sub rezerva paragrafului 2, exclude la impozitare aceste venituri sau aceasta avere; acest stat poate însã la stabilirea impozitului pentru restul veniturilor sau pentru restul averii acestei persoane sa aplice cota de impozit care ar fi aplicabilã dacã respectivele venituri sau respectiva avere nu ar fi fost excluse de la impozitare. 2. Dacã o persoana rezidenţã într-un stat contractant realizeazã venituri care, conform articolelor 10, 11 12 ar trebui sa fie impozabile în celãlalt stat contractant, atunci primul stat menţionat ia în considerare la impozitul pe care acesta trebuie sa-l perceapã pe venitul acestei persoane şi suma care corespunde impozitului plãtit în celãlalt stat contractant. Suma luatã în considerare nu trebuie sa depãşeascã totuşi partea impozitului stabilit înainte de luarea în considerare care se referã la veniturile realizate în celãlalt stat contractant. 3. În sensul acestui articol, beneficiile întreprinderilor de stat romane vãrsate la bugetul statului sînt considerate ca impozit al Republicii Socialiste România. ART. 25 Nediscriminarea 1. Cetãţenii unui stat contractant nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau vor fi supuşi cetãţenii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. 2. Termenul cetãţeni indica: a) toate persoanele fizice care au cetãţenia unui stat contractant; b) toate persoanele juridice, societãţile de persoane şi alte asociaţii de persoane înfiinţate conform legislaţiei în vigoare într-unul din statele contractante. Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu se stabileşte în acest celãlalt stat într-un mod mai puţin favorabil decît impozitarea întreprinderilor acestui alt stat care exercita aceeaşi activitate. Aceasta prevedere nu trebuie interpretatã astfel încît sa oblige un stat contractant sa acorde persoanelor rezidente în celãlalt stat contractant scutiri şi reduceri de impozite în funcţie de situaţia sau sarcinile familiale pe care le acorda rezidenţilor proprii. 4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat la nici un impozit sau obligaţie legatã de impunere care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau ar putea fi supuse celelalte întreprinderi de acelaşi fel din acest prim stat. 5. Se stabileşte ca perceperea diferenţiatã de impozite asupra veniturilor, beneficiilor şi averii care sînt prevãzute în Republica Socialistã România pentru întreprinderile socialiste nu contravine prevederilor acestui articol. 6. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire. ART. 26 Procedura amiabila 1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de fiecare din cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului al cãrui rezident este. 2. Aceasta autoritate competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o rezolvare satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia. 3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui, pe calea înţelegerii amiabile, sa rezolve dificultãţile sau sa înlãture dubiile la care poate da loc aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie. 4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea realizãrii unei înţelegeri, astfel cum se prevede la paragrafele precedente. Dacã schimburile de vederi orale sînt de natura sa faciliteze înţelegerea, acestea pot avea loc în cadrul unei comisii compusa din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante. ART. 27 Schimb de informaţii 1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile de ordin fiscal de care ele dispun în mod normal şi care vor fi necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii. Orice informaţie astfel obţinutã va fi ţinuta în secret şi nu va putea fi comunicatã decît persoanelor sau autoritãţilor însãrcinate cu stabilirea şi încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia din statele contractante obligaţia. a) de a lua mãsuri administrative care sa deroge de la propria sa legislaţie sau de la practica sa administrativã sau a celei a celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale ori a celor ale celuilalt stat contractant; c) de a transmite informaţii care ar da la iveala un secret comercial de afaceri, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a cãror comunicare ar fi contrarã ordinii publice. ART. 28 Funcţionari diplomatici şi consulari 1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu afecteazã privilegiile fiscale de care beneficiazã functionarii diplomatici sau consulari, în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a convenţiilor speciale. 2. Convenţia nu se aplica organizaţiilor internaţionale, organelor sau funcţionarilor lor, nici persoanelor care sînt membri ai misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terţ şi membrilor lor de familie, dacã se gãsesc pe teritoriul unuia din statele contractante şi nu sînt trataţi ca rezidenţi ai acestuia sau ai celuilalt stat contractant în materia impozitelor pe venit şi pe avere. ART. 29 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii. Documentele de ratificare vor fi schimbate în Bucureşti, cît şi mai curînd posibil. 2. Convenţia intra în vigoare la 60 de zile dupã schimbarea documentelor de ratificare. ART. 30 Începerea aplicãrii Prevederile acestei convenţii sînt aplicabile asupra tuturor impozitelor care se percep de la 1 ianuarie al anului în care a avut loc schimbul documentelor de ratificare. ART. 31 Denunţarea 1. Prezenta convenţie rãmîne în vigoare atita timp cît nu este denunţatã de unul din statele contractante. 2. Fiecare stat poate, dupã minimum 5 ani de la intrarea în vigoare, sa denunţe în scris convenţia pe cale diplomaticã cu cel puţin şase luni înainte de sfîrşitul anului calendaristic. În acest caz, acordul nu se mai aplica asupra impozitelor care sînt percepute începînd cu 1 ianuarie al anului calendaristic care urmeazã anului la al cãrui sfîrşit a avut loc denunţarea. Drept care împuterniciţii celor doua state contractante au semnat şi sigilat prezenta convenţie. Facuta în Viena la 30 septembrie 1976, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi germanã, ambele avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru Republica Socialistã România MANEA MANESCU
Pentru Republica Austria Dr. BRUNO KREISKY
───────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
