Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
----------- *) Traducere Statele pãrţi la prezenta convenţie, recunoscind dreptul tuturor statelor de a dezvolta aplicatiile energiei nucleare în scopuri paşnice şi interesul lor legitim pentru avantajele ce pot rezulta din aceasta, convinse de necesitatea inlesnirii cooperãrii internaţionale pentru aplicatiile paşnice ale energiei nucleare, dorind sa îndepãrteze riscurile care ar putea decurge din dobindirea şi folosirea ilicitã a materialelor nucleare, convinse ca infracţiunile referitoare la materialele nucleare sînt motive de preocupare în cel mai înalt grad şi ca este necesar de a se lua de urgenta mãsuri corespunzãtoare şi eficace pentru a asigura prevenirea, descoperirea şi reprimarea acestor infracţiuni, constiente de necesitatea unei cooperãri internaţionale în vederea stabilirii, în conformitate cu legislaţia nationala a fiecãrui stat parte şi cu prezenta convenţie, de mãsuri eficace pentru a asigura protecţia fizica a materialelor nucleare, convinse ca prezenta convenţie trebuie sa faciliteze transferul în deplina securitate al materialelor nucleare, subliniind, totodatã, importanta pe care o prezintã protecţia fizica a materialelor nucleare în timpul utilizãrii, depozitarii şi transportului pe teritoriul naţional, recunoscind importanta asigurãrii unei protecţii fizice eficace a materialelor nucleare utilizate în scopuri militare şi intelegind ca aceste materiale fac şi vor continua sa facã obiectul unei protecţii fizice riguroase, au convenit ceea ce urmeazã: ART. 1 Pentru scopurile prezentei convenţii: a) prin materiale nucleare se înţelege: plutoniu, cu excepţia plutoniului a cãrui concentraţie izotopica în plutoniu 238 depãşeşte 80%; uraniu 233; uraniu imbogatit în uraniu 235 sau 233; uraniu conţinînd amestecul de izotopi care se gãsesc în natura altfel decît sub forma de minereu sau de reziduu de minereu; orice material conţinînd unu sau mai multe din elementele menţionate mai sus; b) prin uraniu imbogatit în uraniu 235 sau uraniu 233 se înţelege uraniu conţinînd fie uraniu 235, fie uraniu 233, fie aceşti doi izotopi într-o astfel de cantitate încît raportul dintre suma acestor doi izotopi şi izotopul 238 sa fie superior raportului dintre izotopul 235 şi izotopul 238 din uraniu natural; c) prin transport nuclear internaţional se înţelege transportul unei incarcaturi de materiale nucleare cu orice mijloc de transport care urmeazã sa treacã frontierele statului pe teritoriul cãruia îşi are originea, începînd cu plecarea sa dintr-o instalatie a expeditorului din acest stat şi pînã la sosirea sa într-o instalatie a destinatarului pe teritoriul statului de destinaţie finala. ART. 2 1. Prezenta convenţie se aplica materialelor nucleare folosite în scopuri paşnice în cursul transportului internaţional. 2. Cu excepţia art. 3, 4 şi a paragrafului 3 al art. 5, prezenta convenţie se aplica, de asemenea, materialelor nucleare folosite în scopuri paşnice în timpul utilizãrii, depozitarii şi transportului pe teritoriul naţional. 3. Independent de angajamentele asumate în mod expres de statele pãrţi în articolele menţionate în paragraful 2 în ceea ce priveşte materialele nucleare folosite în scopuri paşnice în timpul utilizãrii, depozitarii şi transportului pe teritoriul naţional, nici o prevedere din prezenta convenţie nu poate fi interpretatã ca limitind drepturile suverane ale unui stat referitoare la utilizarea, depozitarea şi transportul acestor materiale nucleare pe teritoriul naţional. ART. 3 Fiecare stat parte adopta dispoziţiile necesare în conformitate cu legislaţia sa nationala şi cu dreptul internaţional pentru ca, în mãsura posibilului, în timpul transportului nuclear internaţional, materialele nucleare care se afla pe teritoriul sau sau la bordul unei nave ori al unei aeronave care tine de competenta sa, în mãsura în care aceasta nava sau aeronava participa la transport avînd ca destinaţie sau plecind din acest stat, sa fie protejate potrivit nivelurilor enunţate în anexa nr. 1. ART. 4 1. Fiecare stat parte exporta materiale nucleare sau autorizeaza exportul acestora numai dacã a primit asigurarea ca aceste materiale vor fi protejate, în timpul transportului nuclear internaţional, conform nivelurilor enunţate în anexa nr. 1. 2. Fiecare stat parte importa materiale nucleare sau autorizeaza importul acestora dintr-un stat care nu este parte la prezenta convenţie numai dacã a primit asigurarea ca aceste materiale vor fi protejate în timpul transportului nuclear internaţional, conform nivelurilor enunţate în anexa nr. 1. 3. Un stat parte autorizeaza tranzitul pe teritoriul sau al materialelor nucleare între state care nu sînt pãrţi la prezenta convenţie, pe cai terestre sau pe cai navigabile, ori în aeroporturile sau porturile maritime numai dacã, în mãsura posibilului, a primit asigurarea ca aceste materiale vor fi protejate în timpul transportului internaţional, conform nivelurilor enunţate în anexa nr. 1. 4. Fiecare stat parte aplica, potrivit legislaţiei sale naţionale, nivelurile de protecţie fizica enunţate în anexa nr. 1 materialelor nucleare transportate dintr-o parte a acestui stat într-o alta parte a aceluiaşi stat, folosind apele internaţionale sau spaţiul aerian internaţional. 5. Statul parte ţinut sa obţinã asigurarea ca materialele nucleare vor fi protejate potrivit nivelurilor enunţate în anexa nr. 1, în conformitate cu paragrafele 1-3 de mai sus, va stabili şi va informa, în prealabil, statele pe teritoriul cãrora aceste materiale vor tranzita pe cai terestre sau navigabile şi statele în ale cãror aeroporturi sau porturi maritime sînt prevãzute escale. 6. Responsabilitatea obţinerii asigurãrii menţionate în paragraful 1 poate fi transferata, prin acord mutual, statului parte care participa la transport în calitate de stat importator. 7. Nici o prevedere din prezentul articol nu trebuie interpretatã ca afectind în vreun fel oarecare suveranitatea şi jurisdicţia teritorialã a unui stat, în special asupra spaţiului aerian şi a marii teritoriale a acestui stat. ART. 5 1. Statele pãrţi desemneazã şi îşi indica reciproc, direct sau prin intermediul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, serviciile lor centrale şi persoanele de legatura care sînt însãrcinate sa asigure protecţia fizica a materialelor nucleare şi sa coordoneze operaţiunile de recuperare şi intervenţie în caz de însuşire, de folosire sau de modificare ilicitã a materialelor nucleare sau în caz de ameninţare credibila cu unul dintre aceste acte. 2. În caz de furt, de furt calificat sau de orice alta dobîndire ilicitã de materiale nucleare, ori în caz de ameninţare credibila cu un astfel de act, statele pãrţi, în conformitate cu legislaţia lor nationala, vor coopera şi vor acorda asistenta, în mãsura posibilului, pentru recuperarea şi protecţia acestor materiale, oricãrui alt stat care ar solicita acest lucru. În particular: a) un stat parte va lua mãsurile necesare pentru a informa cît mai curînd posibil celelalte state care ar putea fi interesate de orice furt, furt calificat sau alta dobîndire ilicitã de materiale nucleare sau de ameninţare credibila cu un astfel de act şi pentru a informa, dacã este cazul, organizaţiile internaţionale; b) în funcţie de necesitaţi, statele pãrţi interesate fac schimb de informaţii între ele sau cu organizaţiile internaţionale, în scopul protejãrii materialelor nucleare amenintate, verificãrii integritãţii conteinerelor de transport sau recuperãrii materialelor nucleare ilicit însuşite; ele: (i) îşi coordoneazã eforturile pe cale diplomaticã şi prin alte mijloace prevãzute de comun acord; (ii) îşi acorda asistenta la cerere; (iii) asigura restituirea materialelor nucleare furate sau dispãrute în urma evenimentelor mai sus menţionate. Modalitãţile concrete ale acestei cooperãri sînt stabilite de statele pãrţi interesate. 3. Statele pãrţi coopereazã şi se consulta, în mãsura în care este necesar, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale, în vederea obţinerii de îndrumãri asupra conceptiei, întreţinerii şi îmbunãtãţirii sistemelor de protecţie fizica a materialelor nucleare în cursul transportului internaţional. ART. 6 1. Statele pãrţi iau mãsuri corespunzãtoare, compatibile cu legislaţia lor nationala, pentru a proteja caracterul confidenţial al oricãrei informaţii pe care o primesc cu acest titlu, în virtutea prevederilor prezentei convenţii, de la un alt stat parte sau cu ocazia participãrii lor la o activitate efectuatã în aplicarea prezentei convenţii. Atunci cînd statele pãrţi comunica în mod confidenţial informaţii organizaţiilor internaţionale, se vor lua mãsuri pentru a asigura protecţia caracterului confidenţial al acestor informaţii. 2. În virtutea prezentei convenţii, statele pãrţi nu sînt ţinute sa furnizeze informaţii pe care legislaţia lor nationala nu permite sa fie comunicate sau care ar putea compromite securitatea lor nationala ori protecţia fizica a materialelor nucleare. ART. 7 1. Faptul de a comite cu intenţie unul dintre actele urmãtoare: a) primirea, deţinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrãinarea sau dispersarea materialelor nucleare, fãrã a fi abilitat, şi care cauzeazã sau poate cauza moartea sau rani grave altei persoane sau daune considerabile bunurilor materiale; b) furtul simplu sau furtul calificat de materiale nucleare; c) deturnarea sau orice alta însuşire fãrã just temei de materiale nucleare; d) faptul de a pretinde materiale nucleare prin ameninţare, recurgere la forta sau prin orice alta forma de intimidare; e) ameninţarea: (i) de a folosi materialele nucleare pentru a omori sau a rani grav alta persoana sau de a cauza daune considerabile bunurilor; (ii) de a comite una dintre infracţiunile descrise la alin. b) în scopul de a constringe o persoana fizica sau juridicã, o organizaţie internationala sau un stat sa facã sau sa se abţinã de la a face un act; f) tentativa de a comite una dintre infracţiunile descrise la alin. a), b) sau c); g) participarea la una dintre infracţiunile descrise la alin. a) - f); este considerat de orice stat parte ca o infracţiune pasibila de pedeapsa în virtutea dreptului sau intern. 2. Fiecare stat parte aplica infracţiunilor prevãzute în prezentul articol pedepse corespunzãtoare, proporţional cu gravitatea acestor infracţiuni. ART. 8 1. Fiecare stat parte adopta mãsurile eventual necesare pentru a stabili competenta sa de a judeca infracţiunile menţionate în art. 7, în cazurile de mai jos: a) cînd infracţiunea este comisã pe teritoriul acestui stat sau la bordul unei nave ori aeronave înmatriculate în acest stat; b) cînd autorul prezumat al infracţiunii este un cetãţean al acestui stat. 2. Fiecare stat parte adopta, de asemenea, mãsurile eventual necesare pentru a stabili competenta sa de a judeca aceste infracţiuni cînd autorul prezumat al infracţiunii se gãseşte pe teritoriul sau şi acest stat nu-l extrãdeazã, în conformitate cu art. 11, într-unul dintre statele menţionate în paragraful 1. 3. Prezenta convenţie nu inlatura nici o competenta penalã exercitatã în conformitate cu legislaţia nationala. 4. În afarã statelor pãrţi menţionate în paragrafele 1 şi 2, orice stat parte poate sa-şi stabileascã competenta, potrivit dreptului internaţional, pentru a cunoaşte infracţiunile menţionate în art. 7, cînd ia parte la un transport nuclear internaţional în calitate de stat exportator sau importator de materiale nucleare. ART. 9 Dacã apreciazã ca împrejurãrile o justifica, statul parte pe teritoriul cãruia se gãseşte autorul prezumat al infracţiunii recurge, în conformitate cu legislaţia sa nationala, la mãsuri corespunzãtoare, inclusiv detenţia, pentru a asigura prezenta acestui autor prezumat în scopurile urmãririi judiciare sau extrãdãrii. Mãsurile luate în termenii prezentului articol sînt notificate fãrã intirziere statelor ţinute sa-şi stabileascã competenta lor conform dispoziţiilor art. 8 şi, dacã este nevoie, tuturor celorlalte state implicate. ART. 10 Statul parte pe teritoriul cãruia se gãseşte autorul prezumat al infracţiunii, dacã nu-l extrãdeazã pe acesta din urma, supune cazul, fãrã nici o excepţie şi fãrã intirziere nejustificatã, autoritãţilor sale competente pentru exercitarea acţiunii penale potrivit unei proceduri, conform legislaţiei acestui stat. ART. 11 1. Infracţiunile menţionate în art. 7 sînt de drept considerate ca fãcînd parte din cazurile de extrãdare prevãzute în orice tratat de extrãdare în vigoare între statele pãrţi. Statele pãrţi se angajeazã sa includã aceste infracţiuni între cazurile de extrãdare care s-ar încheia între ele. 2. Dacã un stat parte, care subordoneazã extrãdarea existenţei unui tratat, primeşte o cerere de extrãdare de la un stat parte cu care nu este legat printr-un tratat de extrãdare, el poate considera prezenta convenţie ca fiind baza juridicã a extrãdãrii cu privire la infracţiunile menţionate mai sus. Extrãdarea este supusã celorlalte condiţii prevãzute de legislaţia statului solicitat. 3. Statele pãrţi, care nu subordoneazã extrãdarea existenţei unui tratat, recunosc aceste infracţiuni drept cazuri de extrãdare între ele în condiţiile prevãzute de legislaţia statului solicitat. 4. Între statele pãrţi, fiecare dintre aceste infracţiuni este consideratã, în scopurile extrãdãrii, ca fiind comisã atît la locul sãvîrşirii ei, cît şi pe teritoriul statelor pãrţi ţinute sa-şi stabileascã competenta în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1 al art. 8. ART. 12 Oricare persoana impotriva cãreia este angajata o procedura în temeiul uneia dintre infracţiunile prevãzute în art. 7 beneficiazã de un tratament echitabil în toate fazele procedurii. ART. 13 1. Statele pãrţi îşi acorda reciproc ajutorul judiciar cel mai larg posibil în orice procedura penalã referitoare la infracţiunile prevãzute în art. 7, inclusiv în ceea ce priveşte comunicarea elementelor de proba de care ele dispun şi care sînt necesare în scopul urmãririi. În toate cazurile, legea aplicabilã pentru îndeplinirea unei cereri de întrajutorare este cea a statului solicitat. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu afecteazã obligaţiile ce decurg din orice alt tratat, bilateral sau multilateral, care reglementeazã sau va reglementa toatã sau o parte din intrajutorarea judiciarã în materie penalã. ART. 14 1. Fiecare stat parte informeazã pe depozitar despre legile şi reglementãrile care produc efecte asupra prezentei convenţii. Depozitarul comunica periodic aceste informaţii tuturor statelor pãrţi. 2. Statul parte pe teritoriul cãruia autorul prezumat al unei infracţiuni este supus urmãririi comunica, în mãsura posibilului, în primul rind, rezultatul procedurii statelor direct interesate. Statul parte comunica, de asemenea, rezultatul procedurii depozitarului, care informeazã despre aceasta celelalte state. 3. Cînd o infracţiune priveşte materialele nucleare utilizate în scopuri paşnice în timpul folosirii, depozitarii sau transportului lor pe teritoriul naţional şi atît autorul prezumat al infracţiunii, cît şi materialele nucleare rãmîn pe teritoriul statului parte unde s-a comis infracţiunea, nici o prevedere din prezenta convenţie nu va fi interpretatã ca implicind, pentru acest stat parte, obligaţia de a furniza informaţii asupra procedurilor penale referitoare la aceasta infracţiune. ART. 15 Anexele la prezenta convenţie fac parte integrantã din aceasta. ART. 16 1. La 5 ani dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, depozitarul va convoca o conferinţa a statelor pãrţi, în scopul de a examina aplicarea convenţiei şi de a proceda la evaluarea sa în ceea ce priveşte preambulul, totalitatea partii dispozitive şi anexele, ţinînd seama de situaţia ce va exista atunci. 2. Dupã aceasta, la intervale de cel puţin 5 ani, majoritatea statelor pãrţi poate obţine convocarea unor conferinţe ulterioare avînd acelaşi obiectiv, prezentind, în acest scop, o propunere depozitarului. ART. 17 1. În cazul unui diferend între doua sau mai multe state pãrţi privind interpretarea sau aplicarea convenţiei, aceste state pãrţi se consulta în vederea reglementãrii diferendului pe cale de negociere sau prin orice alt mijloc paşnic de reglementare a diferendelor, acceptabil tuturor pãrţilor la diferend. 2. Orice diferend de aceasta natura care nu poate fi reglementat în modul prescris în paragraful 1 este, la cererea oricãrei pãrţi la acest diferend, supus arbitrajului sau trimis spre decizie Curţii Internaţionale de Justiţie. Dacã, în termen de 6 luni de la data cererii de arbitraj, pãrţile la diferend nu reuşesc sa se punã de acord asupra organizãrii arbitrajului, o parte poate cere preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sau secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa desemneze unu sau mai mulţi arbitri. În caz de conflict între cererile pãrţilor la diferend, primeaza cererea adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 3. Orice stat parte, în momentul în care semneazã prezenta convenţie, o ratifica, o accepta, o aproba sau adera la aceasta, poate sa declare ca nu se considera legat de una ori de alta sau de ambele proceduri de reglementare a diferendelor enunţate în paragraful 2 al prezentului articol. Celelalte state pãrţi nu sînt legate de o procedura de reglementare a diferendelor prevãzutã în paragraful 2 fata de un stat parte care a formulat o rezerva cu privire la aceasta procedura. 4. Orice stat parte care a formulat o rezerva, potrivit dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol, poate, în orice moment, sa retragã aceasta rezerva printr-o notificare adresatã depozitarului. ART. 18 1. Prezenta convenţie este deschisã spre semnare tuturor statelor la sediul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, la Viena, şi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York, cu începere de la 3 martie 1980 pînã la intrarea sa în vigoare. 2. Prezenta convenţie este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii statelor semnatare. 3. Dupã intrarea ei în vigoare, prezenta convenţie va fi deschisã spre aderare tuturor statelor. 4. a) Prezenta convenţie este deschisã spre semnare sau aderare organizaţiilor internaţionale şi organizaţiilor regionale avînd un caracter de integrare sau un alt caracter, cu condiţia ca fiecare dintre aceste organizaţii sa fie constituitã din state suverane şi sa aibã competente de a negocia, încheia şi aplica acorduri internaţionale în domeniile reglementate de prezenta convenţie. b) În domeniile de competenta lor, aceste organizaţii în numele lor propriu, exercita drepturile şi îşi asuma responsabilitatea pe care prezenta convenţie le atribuie statelor pãrţi. c) Devenind parte la prezenta convenţie, o astfel de organizaţie comunica depozitarului o declaraţie în care arata care sînt statele membre şi care articole ale prezentei convenţii nu-i sînt aplicabile. d) O astfel de organizaţie nu dispune de vot propriu în plus fata de cele ale statelor sale membre. 5. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sînt depuse pe lîngã depozitar. ART. 19 1. Prezenta convenţie intra în vigoare în cea de-a treizecea zi care urmeazã datei de depunere, pe lîngã depozitar, a celui de-al douãzeci şi unulea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare. 2. Pentru fiecare dintre statele care ratifica convenţia, o accepta, o aproba sau adera la aceasta, dupã depunerea celui de-al douãzeci şi unulea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare, convenţia intra în vigoare în a treizecea zi dupã depunerea de cãtre acest stat a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. ART. 20 1. Fãrã a aduce prejudicii prevederilor art. 16, un stat parte poate propune amendamente la prezenta convenţie. Amendamentul propus este supus depozitarului, care-l comunica imediat tuturor statelor pãrţi. Dacã majoritatea statelor pãrţi cere depozitarului sa convoace o conferinţa pentru a studia amendamentele propuse, depozitarul invita toate statele pãrţi sa asiste la o astfel de conferinţa, care se va deschide la cel puţin 30 de zile dupã expedierea invitaţiilor. Orice amendament adoptat la conferinţa cu o majoritate de doua treimi a statelor pãrţi este comunicat imediat de cãtre depozitar tuturor statelor pãrţi. 2. Amendamentul intra în vigoare, pentru fiecare stat parte care depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentului, în a treizecea zi dupã data la care doua treimi din statele pãrţi au depus instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aprobare pe lîngã depozitar. Amendamentul intra atunci în vigoare, pentru orice alt stat parte, în ziua în care acest stat parte depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentului. ART. 21 1. Orice stat parte poate denunta prezenta convenţie printr-o notificare scrisã facuta depozitarului. 2. Denunţarea produce efecte în a o suta optzecea zi de la data la care depozitarul a primit notificarea. ART. 22 Depozitarul notifica fãrã intirziere tuturor statelor: a) fiecare semnare a prezentei convenţii; b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare; c) orice formulare sau retragere a unei rezerve fãcute în conformitate cu art. 17; d) orice comunicare facuta de o organizaţie potrivit paragrafului 4 c) al art. 18; e) intrarea în vigoare a prezentei convenţii; f) intrarea în vigoare a oricãrui amendament la prezenta convenţie; g) orice denunţare facuta în virtutea art. 21. ART. 23 Originalul prezentei convenţii, ale carei versiuni în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sînt deopotrivã autentice, va fi depus pe lîngã directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomica, care va face sa parvina copii certificate dupã aceasta tuturor statelor. Drept pentru care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie, deschisã spre semnare la Viena şi la New York la 3 martie 1980. ANEXA 1 NIVELURILE DE PROTECŢIE FIZICAce se aplica transporturilor internaţionale de materiale nucleare, asa cum sînt definite în anexa nr. 2 1. Nivelurile de protecţie fizica ce se aplica în cursul depozitarii cu ocazia transportului nuclear internaţional: a) materialele din categoria a III-a sînt depozitate într-o zona cu acces controlat; b) materialele din categoria a II-a sînt depozitate într-o zona permanent supravegheatã de cãtre paznici sau dispozitive electronice, inconjurata de o bariera materialã comportind un numãr limitat de puncte de intrare supuse unui control corespunzãtor sau în orice zona prevãzutã cu o protecţie fizica de un grad echivalent; c) materialele din categoria I sînt depozitate într-o zona protejata în modul definit mai sus în ceea ce priveşte categoria a II-a, dar în care accesul nu este permis decît persoanelor recunoscute ca demne de încredere, şi pusã sub supravegherea paznicilor care sînt în legatura strinsa cu unitãţi speciale de intervenţie. Mãsurile deosebite prevãzute în acest context au ca obiect detectarea şi prevenirea oricãrui atac, oricãrui acces neautorizat sau oricãrei sustrageri neautorizate de materiale. 2. Nivelurile de protecţie fizica ce se aplica transporturilor nucleare internaţionale: a) pentru materialele din categoriile a II-a şi a III-a transportul se efectueazã cu precautii deosebite comportind, în special, încheierea de aranjamente prealabile între expeditor, destinatar şi transportor şi a unui acord prealabil între persoanele fizice sau juridice depinzind de jurisdicţia şi reglementãrile statelor exportatoare şi importatoare, care precizeazã momentul, locul şi modalitãţile de transfer al responsabilitãţii transportului; b) pentru materialele din categoria I transportul se efectueazã cu precautiile deosebite enunţate mai sus pentru transportul materialelor din categoriile a II-a şi a III-a şi, în plus, sub supravegherea constanta a unei escorte şi în condiţii care asigura o legatura strinsa cu unitãţi speciale de intervenţie; c) pentru uraniul natural care se prezintã altfel decît sub forma de minereu sau de reziduuri de minereu, protecţia fizica pentru transportul de cantitãţi ce depãşesc 500 kg de uraniu comporta notificarea prealabilã a expedierii, specificind modul de transport, ora de sosire prevãzutã şi confirmarea ca incarcatura a fost primitã.
ANEXA 2
CATEGORIA MATERIALELOR NUCLEARE
Categoria
Materialul Forma ----------------------------------------------
I II III*c)
-------------------------------------------------------------------------------
1. Plutoniu*a) Neiradiat*b) 2 kg sau mai puţin de 2 kg, 500 g sau mai
mai dar mai mult de puţin, dar mai
mult 500 g mult de 15 g
2. Uraniu 235 Neiradiat*b)
- uraniu imboga- 5 kg sau mai puţin de 5 kg, 1 kg sau mai pu-
tit 20% sau mai mai dar mai mult de ţin, dar mai
mult în 235 u mult 1 kg mult de 15 g
- uraniu imboga- - 10 kg sau mai mult mai puţin de 10
tit 10% sau mai kg, dar mai mult
mult, dar mai de 1 kg
puţin de 20%
în 235 u
- uraniu imboga- - - 10 kg sau mai
tit mai puţin de mult
10% în 235 u
3. Uraniu Neiradiat*b) 2 kg sau mai puţin de 2 kg, 500 g sau mai
233 mai dar mai mult de puţin, dar mai
mult 500 g mult de 15 g
------------------------------------------------------------------------------
---------------- *a) Orice fel de plutoniu, cu excepţia celui la care concentratia izotopica depãşeşte 80% în plutoniu 238. *b) Materiale neiradiate într-un reactor sau materiale iradiate într-un reactor, care dau un nivel de radiatii egal sau mai mic de 100 rad./h la distanta de un metru fãrã ecran. *c) Alţi combustibili care, în virtutea conţinutului lor original de materiale fisionabile, fac parte din categoria I sau a II-a, înainte de iradiere, pot intra în categoria direct inferioarã dacã nivelul de radiatii al combustibilului depãşeşte 100 rad./h la distanta de un metru fãrã ecran. ------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
