Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 29 martie 1972 cu privire la raspunderea internationala pentru daunele cauzate de obiecte lansate in spatiul extraatmosferic*)
Statele pãrţi la aceasta convenţie, recunoscind ca este în interesul comun al întregii omeniri sa se favorizeze exploatarea şi utilizarea spaţiului extrtmosferic în scopuri paşnice, reamintind Tratatul cu privire la principiile care guverneazã activitatea statelor în exploatarea şi utilizarea spaţiului extrtmosferic, inclusiv Lina şi celelalte corpuri ceresti, ţinînd seama ca, în ciuda mãsurilor de precautie care trebuie sa fie luate de statele şi organizaţiile internaţionale interguvernamentale care lanseaza obiecte spatiale, aceste obiecte pot sa cauzeze daune, recunoscind necesitatea de a se elabora reguli şi proceduri internaţionale eficace cu privire la rãspunderea pentru daune cauzate de obiecte spatiale şi de a se asigura, în special, plata cu promptitudine, potrivit prevederilor prezentei convenţii, a unei despãgubiri totale şi echitabile victimelor acestor daune, convinse de stabilirea unor asemenea reguli şi proceduri va contribui la întãrirea cooperãrii internaţionale în domeniul explorãrii şi utilizãrii spaţiului extrtmosferic în scopuri paşnice, au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1 În înţelesul prezentei convenţii: a) termenul dãuna desemneazã pierderea de vieţi omeneşti, leziuni corporale şi alte atingeri aduse sãnãtãţii, sau pierderea unor bunuri de stat sau ale persoanelor fizice sau juridice sau a unor bunuri ale organizaţiilor internaţionale interguvernamentale, sau daunele cauzate acestor bunuri; b) termenul lansare desemneazã şi încercarea de lansare; c) expresia stat de lansare desemneazã: i) un stat care procedeazã la lansarea sau asigura lansarea unui obiect spatial; ii) un stat al cãrui teritoriu sau ale cãrui instalaţii servesc la lansarea unui obiect spatial: d) expresia obiect spatial desemneazã şi elementele constitutive ale unui obiect spatial, precum şi vehiculul de lansare şi elementele acestuia din urma. ART. 2 Un stat de lansare poarta rãspunderea absolutã pentru plata despãgubirilor pentru daunele cauzate de obiectul sau spatial la suprafata pãmîntului sau aeronavelor în zbor. ART. 3 În caz de daune, în alta parte decît la suprafata pãmîntului, unui obiect spatial al unui stat de lansare sau unor persoane ori bunuri aflate la bordul unui asemenea obiect spatial, de cãtre un obiect spatial al unui stat de lansare, acest din urma stat nu este rãspunzãtor decît dacã daunele se datoreazã greselii sale sau greselii persoanelor pentru care el rãspunde. ART. 4 1. În caz de daune cauzate, în alta parte decît la suprafata pãmîntului, unui obiect spatial al unui stat de lansare sau unor persoane ori bunuri aflate la bordul unui asemenea obiect spatial, de cãtre un obiect spatial al unui alt stat de lansare şi în caz de daune cauzate prin acest fapt unui stat terţ sau unor perasone fizice sau juridice aflate sub jurisdicţia sa, cele daua state de lansare rãspund solidar fata de statul terţ, în limitele indicate în continuare: a) dacã daunele au fost cauzate unui stat terţ la suprafata pãmîntului sau unei aeronave în zbor, rãspunderea lor fata de statul terţ este absolutã: b) dacã daunele au fost cauzate unui obiect spatial al unui stat terţ sau unor persoane ori bunuri aflate la bordul unui asemenea obiect spatial, în alta parte decît la suprafata pãmîntului, rãspunderea lor fata de statul terţ este bazatã pe vina unuia din ele sau pe vina persoanelor pentru care fiecare dintre ele rãspunde. 2. În toate vazurile de rãspundere solidarã prevãzutã la paragraful 1 al prezentului articol, sarcina reparatiei pentru daune este împãrţitã între cele doua state de lansare potrivit gradului lor de vinovãţie; dacã este imposibil de determinat gradul de vinovãţie al fiecãruia din aceste state, sarcina reparatiei este împãrţitã în mod egal între aceste doua state. Aceasta reparatie nu poate sa afecteze dreptul statului terţ de a pretinde, de la oricare din cele doua state de lansare care rãspund solidar, intreaga reparatie datoratã în virtutea prezentei convenţii. ART. 5 1. Cînd doua sau mai multe state procedeazã în comun la lansarea unui obiect spatial, ele rãspund solidar pentru orice dãuna care ar putea sa rezulte din aceasta activitate. 2. Un stat de lansare care a reparat daunele are un drept de recurs impotriva celorlalţi participanţi la lansarea în comun. Participanţii la lansarea în comun pot sa încheie acorduri cu privire la împãrţirea dintre ei a sarcinii financiare pentru care ei rãspund în mod solidar. Aceste acorduri nu afecteazã dreptul oricãrui stat cãruia i s-a cauzat o dãuna de a pretinde de la oricare stat de lansare sau de la toate statele de lansare care rãspund solidar intreaga reparatie datoratã în virtutea prezentrei convenţii. 3. Un stat al cãrui teritriu sau ale cãrui instalaţii sînt folosite la lansarea unui obiect spatial este considerat participant la o lansare comuna. ART. 6 1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al prezentului articol, un stat de lansare este exonerat de rãspunderea absolutã în mãsura în care el stabileşte ca daunele rezulta, în totalitate sau în parte, dintr-o neglijenţa grava sau dintr-un act sau dintr-o omisiune comiase cu intenţia de a provoca o paguba de cãtre statul reclamant sau de persoane fizice sau juridice pe care acest din urma stat le reprezintã. 2. Nici o exonerare, de nici un fel, nu este admisã în cazul în care daunele rezulta din activitãţile unui stat de lansare care nu sînt conforme cu dreptul internaţional, inclusiv, îndeosebi, cu Carta O.N.U. şi cu Tratatul cu privire la principiile care guverneazã activitatea statelor în exploatare şi utilizarea spaţiului extrtmosferic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri ceresti. ART. 7 Prevederile prezentei convenţii nu se aplica daunelor cauzate de un obiect al unui stat de lansare: a) cetãţenilor acestui stat de lansare; b) cetãţenilor strãini în timp ce participa la operaţiunile de funcţionare ale acestui obiect spatial începînd din momentul lansãrii sale sau dintr-o faza ulterioara oarecare pînã la cãderea sa, sau în timp ce ei se gãsesc în imediata apropiere a unei zione stabilite pentru a servi la lansarea sau la recuperare, ca urmare la o invitaţie a acestui stat de lansare. ART. 8 1. Un stat care suferã o dãuna sau ale cãrui persoane fizice sau juridice suferã o dãuna poate prezenta statului de lansare o cerere de despãgubire pentru aceste daune. 2. Dacã statul a cãrui naţionalitate o au persoanele fizice sau juridice nu a prezentat cererea de despãgubire, un alt stat poate prezenta o cerere unui stat de lansare cu privire la daunele suferite pe teritoriul sau de cãtre o persoana fizica sau juridicã. 3. Dacã nici statul a cãrui naţionalitate o au pesoanele fizice sau juriodice şi nici statul pe teritoriul cãruia dãuna a fost suferitã nu au prezentat o cerere de despãgubire sau nu au notificat intenţia lor de a prezenta o cerere, un alt stat poate prezenta o cerere unui stat de lansare cu privire la daunele suferite de persoane care îşi au resedinta permanenta pe teritoriul sau. ART. 9 Cererea de despãgubire este prezentatã statului de lansare pe cale diplomaticã. Oricare stat care nu întreţine relaţii diplomatice cu acest stat de lansare poate ruga un stat terţ sa prezinte cererea sa şi sa-i reprezinte în orice alt mod interesele, în virtutea prezentei convenţii, fata de acest stat de lansare. El poate, de asemenea, sa prezinte cererea prin intermediul secretarului general al O.N.U., cu condiţia ca statul reclamant şi statul de lansare sa fie amindoua mebre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 10 1. Cererea de despãgubire poate sa fie prezentatã statului de lansare în termen de un an socotit de la data la care s-a produs dãuna sau de la data la care a fost identificat statul de lansare care este rãspunzãtor. 2. Dacã totuşi, un stat nu cunoaşte faptul ca dãuna s-a produs sau nu a putut sa identifice statul de lansare care este rãspunzãtor, cererea sa este valabilã dacã a fost formulatã în anul urmãtor de la data la care el ia cunostinta de faptele sus-mentioante; totuşi, termenul nu trebuie în nici un caz sa depãşeascã un an socotit de la data la care statul, actionind cu toatã diligenta, putea în mod rezonabil sa fie considerat ca a cunoscut faptele. 3. Termenele precizate la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol se aplica chiar dacã întinderea daunei nu este cunoscutã în mod exact. Într-un asemenea caz, statul reclamant are totuşi dretul sa-şi revizuiasca cererea şi sa prezinte documente suplimentare, dupã trecerea trermenului precizat, pînã la expirarea unui termen de un an socotit din momentul în care întinderea daunei a fost cunoscutã în mod exact. ART. 11 1. Prezentarea unei cereri de despãgubire statului de lansare în virtutea prezentei convenţii nu necesita epuizarea în prealabil a recursurilor interne care ar fi deschise statului reclamant sau persoanelor fizice sau juridice ale cãror interese acesta le respecta. 2. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu impiedica un stat sau o persoana fizica sau juridicã pe care acesta o poate reprezenta sa formuleze o cerere la instanţele judecãtoreşti sau la organele administrative ale unui stat de lansare. Cu toate acestea, un stat nu are dreptul sa prezinte o cerere în virtutea prezentei convenţii în legatura cu o dãuna pentru care o cerere a fost deja introdusã la instanţele judecãtoreşti sau la organele administrative ale unui stat de lansare, nici în aplicarea unui alt acord internaţional prin care statele interesate sînt legate. ART. 12 Întinderea despãgubirii pe care trebuie sa o plãteascã statul de lansare pentru daune în aplicarea prezentei convenţii va fi determinata în conformitate cu dreptul internaţional şi cu principiile de dreptate şi echitate, astfel încît despãgubirea sa fie de natura sa repuna persoana, fizica sau juridicã, statul sau organizaţia internationala reclamanta în situaţia care ar fi existat dacã dãuna nu s-ar fi produs. ART. 13 În afarã de cazul cînd statul reclamant şi statul care este obligat la despãgubiri în virtutea prezentei convenţii ar cãdea de acord asupra unui alt mod de despaguibiri, suma datoratã ca despãgubiri este plãtitã în moneda statului reclamant sau, la cererea acestuia, în moneda statului care este dator sa repare dãuna. ART. 14 Dacã, într-un termen de un an socotit de la data la care statul reclamant a notificat statului de lansare ca a prezentat documentele justificative ale cererii sale, o cerere pentru despãgubire nu este soluţionatã pe cale de negocieri diplomatice potrivit art. IX, pãrţile interesate vor constitui la cererea uneia din ele o comisie de rezolvare a cererilor. ART. 15 1. Comisia de rezolvare a cererilor se compune din trei membri: un membru desemnat de statul reclamant, un membru desemnat de statul de lansare şi un al treilea membru, preşedintele, ales de comun acord de cãtre cele doua pãrţi. Fiecare parte procedeazã la aceasta desemnare într-un termen de 2 luni socotite din momentul formularii cererii de constituire a comisiei de rezolvare a cererilor. 2. Dacã nu intervine nici acord asupra înţelegerii preşedintelui într-un termen de 4 luni socotit din momentul formularii cererii de constituire a comisiei, oricare din cele doua pãrţi poate ruga pe secretarul general al Organizatirei Naţiunilor Unite sa numeascã preşedintele într-un termen suplimentar de 2 luni. ART. 16 1. Dacã una dintre pãrţi nu procedeazã, în termenul prevãzut, la desemnarea care îi incumba, comisia de rezolvare a cererilor va fi constituitã numai dupã preşedinte. 2. Dacã, din vreun motiv oarecare, un loc în comisia devine vacant, acesta va fi completat potrivit procedurii adoptate pentru desemnarea lui iniţialã. 3. Comisia îşi stabileşte propria sa procedura. 4. Comisia decide asupra locului sau locurilor de întrunire, precum şi asupra oricãrei alte chestiuni administrative. 5. Cu excepţia deciziilor şi sentinţelor pronunţate în cazurile în care comisia nu este compusa decît dintr-un singur membru, toate deciziile şi sentinţele comisiei vor fi date pe baza votului majoritãţii. ART. 17 Compozitia comisiei de rezolvare a cererilor nu va fi largita datoritã faptului ca doua sau mai multe state reclamante sau doua sau mai multe state de lansate sînt pãrţi la o procedura declansata în fata sa. Statele reclamante, pãrţi la o asemenea procedura, numesc împreunã un membru al comisiei în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi un singur stat reclamant. Dacã doua sau mai multe state de lansare sînt pãrţi la o asemenea procedura, ele numesc împreunã în acelaşi mod, un membru al comisiei. Dacã statele reclamante sau statele de lansare nu procedeazã, în termenele prevãzute, la desemnarea care le incumba, comisia va fi constituitã numai din preşedinte. ART. 18 Comisia de rezolvare a cererilor decide asupra temeiniciei reclamantei pentru despãgubiri şi fixeazã, dacã este cazul, suma despãgubirii ce urmeazã sa fie achitatã. ART. 19 1. Comisia de rezolvare a cererilor acţioneazã în conformitate cu prevederile art. XII. 2. Decizia comisiei are caracter definitiv şi obligatoriu dacã pãrţile s-au înţeles astfe; în caz contrar, comisia pronunţatã o sentinta definitiva care are valoarea unei recomandãri pe care pãrţile o iau în considerare cu buna-credinţa. Comisia îşi motiveaza decizia sau sentinta. 3. Comisia pronunţa decizia sau sentinta cît mai repede posibil, cel mai tirziu într-un termen de un am socotit de la data la care aceasta a fost constituitã, în afarã de cazul cînd comisia considera necesar sa prelungeascã acest termen. 4. Comisia da publicitãţii decizia sau sentinta. Ea se îngrijeşte sa se transmitã o copie certificatã conformã fiecãreia dintre pãrţi şi secretarului general al O.N.U. ART. 20 Cheltuielile referitoare la comisia de rezolvare a cererilor sînt împãrţite în mod egal între pãrţi, în afarã de cazul cînd comisia decide altfel. ART. 21 Dacã daunele cauzate de un obiect spatial reprezintã un pericol de amploare pentru vieţi omeneşti sau compromite în mod grav condiţiile de viata ale populaţiei sau funcţionarea centrelor vitale, statele pãrţi şi, în special, statul de lansare vor examina posibilitatea de a acorda o asistenta adecvatã şi în mod rapid statului care a suferit daunele, la cererea acestuia. Acest articol nu afecteazã totuşi drepturile şi obligaţiile statelor pãrţi în virtutea prezentei convenţii. ART. 22 1. Prezenta convenţie, cu excepţia art. XXIV la XXVII, referirile la state se aplica oricãrei organizaţii internaţionale interguvernamentale care întreprinde activitãţi spatiale, dacã aceasta organizaţie declara ca accepta drepturile şi obligaţiile prevãzute în prezenta convenţie iar majoritatea statelor membre ale organizaţiei sînt state pãrţi la prezenta convenţie şi la Tratatul cu privire la principiile care guverneazã activitatea statelor în exploatarea şi utilizarea spaţiului extrtmosferic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri ceresti. 2. Statele membre ale unei asemenea organizaţii care sînt state pãrţi la prezenta convenţie iau toate mãsurile necesare pentru ca organizaţia sa facã o declaraţie în conformitate cu paragraful precedent. 3. Dacã o organizaţie internationala interguvernamentalã este rãspunzãtoare pentru daune în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, aceasta organizaţie şi aceia dintre membrii sãi care sînt state pãrţi la prezenta convenţie rãspund în mod solidar, cu înţelegerea ca: a) orice cerere de despãgubire pentru aceste daune trebuie sa fie prezentatã mai întîi acestei organizaţii; şi b) numai în cazul în care organizaţia nu va achitã în termen de 6 luni suma convenitã sau fixatã drept despãgubiri pentru daune, statul reclamant poate invoca responsabilitatea acelora dintre membrii care sînt state pãrţi la prezenta convenţie pentru plata acelei sume. 4. Orice cerere de despãgubire formulatã în conformitate cu prevederile prezentei convenţii pentru daune cauzate unei organizaţii care a fãcut o declaraţie potrivit paragrafului 1 al prezentului articol trebuie sa fie prezentatã de un stat membru al organizaţiei care este un stat parte la prezenta convenţie. ART. 23 1. Prevederile prezentei convenţii nu aduc atingere celorlalte acorduri internaţionale în vigoare în raporturile dintre statele pãrţi la aceste acorduri. 2. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu poate sa împiedice statele sa încheie acorduri internaţionale prin care sînt confirmate, completate sau dezvoltate prevederile sale. ART. 24 1. Prezenta convenţie este deschisã semnãrii de cãtre toate statele. Orice stat care nu va fi semnat prezenta convenţie înainte de intrarea ei în vigoare potrivit paragrafului 3 al prezentului articol va putea sa adere la aceasta în orice moment. 2. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii de cãtre statele semnatare. Instrumentele de ratificare şi instrumentele de aderare vor fi depuse la guvernele Statelor Unite al Americii, Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, care sînt desemnate astfel drept guverne depozitare. 3. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data depunerii celui de-al cincilea instrument de ratificare. 4. Pentru statele ale cãror instrumente de ratificare sau de aderare vor fi depuse dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, aceasta va intra în vigoare la data depunerii instrumentelor lor de ratificare sau de aderare. 5. Guvernele depozitare vor informa fãrã intirziere toate statele care vor fi semnat prezenta convenţie sau care vor fi aderat la aceasta despre data fiecãrei semnãturi, despre data depunerii fiecãrui instrument de ratificare a prezentei convenţii sau de aderare la prezenta convenţie, despre data intrãrii în vigoare a convenţiei, precum şi despre orice alta comunicare. 6. Prezenta convenţie va fi înregistratã de guvernele depozitare în conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite. ART. 25 Orice stat parte la prezenta convenţie poate propune amendamente la convenţie. Amendamentele vor intra în vigoare, pentru fiecare stat parte la convenţie care accepta amendamentele, în momentul în care amendamentele vor fi fost acceptate de majoritatea statelor pãrţi la convenţie şi, în continuare, pentru fiecare din celelalte state pãrţi la convenţie, la data la care acel stat va accepta amendamentele. ART. 26 La 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii, problema reexaminarii convenţiei va fi înscrisã pe ordinea de zi provizorie a Adunãrii generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu scopul de a examina, în lumina aplicãrii convenţiei în perioada de timp scursa, dacã necesita o revizuire. Cu toate acestea, la 5 ani, de la data intrãrii în vigoare a convenţiei, va fi convocatã o conferinţa a statelor pãrţi la convenţie, cu asentimentul majoritãţii lor, cu scopul de a reexamina prezenta convenţie. ART. 27 Orice stat parte la prezenta convenţie poate, la un an de la intrarea în vigoare a convenţiei, sa comunice printr-o notificare adresatã guvernelor depozitare intenţia sa de a inceta sa fie parte la aceasta. Aceasta notificare va produce efecte la un an de la data la care ea va fi fost primitã. ART. 28 Prezenta convenţie, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus sînt deopotrivã autentice, va fi depusa în arhivele statelor depozitare. Copii ale prezentei convenţii, certificate în mod corespunzãtor, vor fi adresate de guvernele depozitare guvernelor statelor care vor fi semnat convenţia sau care vor fi aderat la ea. Drept care, subsemnaţii, împuterniciţi în mod corespunzãtor în acest scop, au semnat prezenta convenţie. Încheiatã în trei exemplare, la Londra, Moscova şi Washington, la douãzeci şi noua martie una mie noua sute şaptezeci şi doi.
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
