Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Recunoscând utilitatea de a adopta anumite reguli uniforme în materia sechestrului asigurator asupra aeronavelor, au numit în acest scop Plenipotenţiarii lor respectivi, care valabil autorizaţi au încheiat şi semnat urmãtoarea convenţiune:
ART. 1
Inaltele Pãrţi Contractante se obliga a lua mãsurile necesare pentru a da putere regulilor stabilite prin prezenta convenţiune.
ART. 2
(1) În spiritul Convenţiei de fata se înţelege prin sechestrul asigurator orice act, oricare ar fi denumirea sa, prin care o aeronava este opritã într-un interes privat, prin mijlocirea agenţilor judecãtoreşti sau a forţei publice, în profitul fie al unui creditor, fie al proprietarului sau titularului unui drept real ce greveazã aeronava, fãrã ca acel care a cerut sechestrul asigurator sa poatã invoca o hotãrâre executorie, obţinutã prealabil în procedura ordinarã sau în titlu executoriu echivalent.
(2) În cazul când legea competinţa acorda un drept de retentiune creditorului ce deţine aeronava fãrã consimţãmântul exploatantului, exercitarea acestui drept este, în scopurile prezentei convenţiuni, asimilatã cu sechestrul asigurator şi supusã regimului prevãzut prin convenţiunea de fata.
ART. 3
(1) Sunt scutite de sechestrul asigurator:
a) Aeronavele afectate exclusiv unui serviciu de Stat, inclusiv posta, exceptând comerţul;
b) Aeronavele puse efectiv în serviciu pe o linie regulatã de transporturi publice şi aeronavele de rezerva indispensabile;
c) Orice alta aeronava afectatã transporturilor de persoane sau de bunuri contra remuneraţie, când e gata de plecare pentru un astfel de transport, afarã de cazul când e vorba de o datorie contractatã pentru cãlãtoria ce o va face sau de o creanta nascuta în timpul cãlãtoriei.
(2) Dispoziţiunile prezentului articol nu se aplica sechestrului asigurator exercitat de cãtre proprietarul deposedat de aeronava sa printr-un act ilicit.
ART. 4
(1) În cazul când sechestrul nu este interzis sau în cazul când o aeronava nu poate fi sechestrata şi totuşi exploatantul nu invoca aceasta împrejurare, o cauţiune suficienta impiedica sechestrul asigurator şi da drept la ridicarea lui imediata.
(2) Cauţiunea e suficienta dacã acoperã cuantumul datoriei şi cheltuielile şi dacã este afectatã exclusiv plãţii creditorului sau dacã acoperã valoarea aeronavei, dacã aceasta valoare este inferioarã cuantumului datoriei şi cheltuielilor.
ART. 5
În toate cazurile se va statua printr-o procedura sumarã şi rapida, asupra cererii de ridicare a sechestrului asigurator.
ART. 6
(1) Dacã s-a procedat la sechestrarea unei aeronave ce nu putea fi sechestrata conform dispoziţiunilor prezentei convenţiuni sau dacã debitorul a trebuit sa depunã o cauţiune pentru a impiedica sechestrul sau pentru a obţine ridicarea lui, cel care a cerut sechestrul este responsabil, conform legii locului unde s-a urmat procedura, de dãuna ce ar rezulta pentru exploatant sau proprietar.
(2) Aceeaşi regula se aplica în caz de sechestru asigurator efectuat fãrã justa cauza.
ART. 7
Prezenta Convenţiune nu se aplica nici mãsurilor asigurãtoare în materie de faliment, nici mãsurilor conservatorii efectuate în caz de infracţiune la regulile de vama, penale sau de poliţie.
ART. 8
Prezenta Convenţiune nu se opune la aplicarea conventiunilor internaţionale dintre Inaltele Pãrţi Contractante care prevãd dispoziţiuni de nesechestrare mai intinse.
ART. 9
(1) Prezenta Convenţiune se aplica pe teritoriul fiecãreia din Inaltele Pãrţi Contractante oricãrei aeronave imatriculate în teritoriul unei alte Înalte Pãrţi Contractante.
(2) Expresiunea "teritoriul unei Înalte Pãrţi Contractante" înţelege orice teritoriu supus puterii suverane, suzeranitatii, protectoratului, mandatului sau autoritãţii acelei Înalte Pãrţi Contractante pentru care aceasta din urma este parte la Convenţie.
ART. 10
Prezenta Convenţiune este redactatã în limba franceza într-un singur exemplar care va rãmâne depus în arhivele Ministerului Afacerilor Strãine al regatului Italiei şi dupã care o copie certificatã pentru conformitate va fi transmisã prin îngrijirea Guvernului Regatului Italiei fiecãruia din guvernele interesate.
ART. 11
(1) Prezenta Convenţiune va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse în arhivele Ministerului Afacerilor Strãine al Regatului Italiei, care va notifica depunerea lor fiecãruia din Guvernele interesate.
(2) De îndatã ce depunerea a cinci ratificãri va fi efectuatã, Convenţiunea va intra în vigoare, între Inaltele Pãrţi Contractante care o vor fi ratificat, nouãzeci de zile dupã depunerea celei de a cincea ratificãri. Fiecare ratificare al carei depozit va fi efectuat ulterior îşi va produce efectele sale cu nouãzeci de zile dupã aceasta depunere.
(3) Guvernul Regatului Italiei va avea sarcina sa notifice fiecãruia din Guvernele interesate data intrãrii în vigoare a prezentei Convenţiuni.
ART. 12
(1) Prezenta Convenţiune dupã intrarea sa în vigoare va fi deschisã adeziunii.
(2) Adeziunea va fi efectuatã printr-o notificare adresatã Guvernului Regatului Italiei, care o va comunica fiecãruia din Guvernele interesate.
(3) Adeziunea îşi va produce efectele nouãzeci de zile dupã notificare facuta Guvernului Regatului Italiei.
ART. 13
(1) Fiecare din Inaltele Pãrţi Contractante va putea denunta prezenta Convenţiune, printr-o notificare facuta Guvernului Regatului Italiei, care va aviza de aceasta imediat pe fiecare din Guvernele interesate.
(2) Denunţarea îşi va produce efectele şase luni dupã notificarea denunţãrii şi nu numai în privinta Partii care a procedat la aceasta.
ART. 14
(1) Inaltele Pãrţi Contractante vor putea în momentul semnãrii depunerii ratificãrilor sau a adeziunii lor sa declare ca acceptarea pe care o dau prezentei Convenţiuni nu se aplica totalitãţii sau oricãrei pãrţi a coloniilor, protectoratelor, teritoriilor de dincolo de mare, teritoriilor sub mandat sau oricãrui alt teritoriu supus suveranitãţii, autoritãţii sau suzeranitatii lor.
(2) Inaltele Pãrţi Contractante vor putea ulterior sa notifice Guvernului Regatului Italiei ca înţeleg sa aplice prezenta Convenţiune totalitãţii sau unei pãrţi a coloniilor lor, protectoratelor, teritoriilor de dincolo de mare, teritoriilor sub mandat, sau oricãrui alt teritoriu supus suveranitãţii, autoritãţii sau suveranitãţii lor ce fuseserã excluse din declaraţia lor anterioarã.
(3) Ele vor putea în orice moment sa notifice Guvernului Regatului Italiei ca înţeleg sa opreascã aplicarea prezentei Convenţiuni totalitãţii sau oricãrei pãrţi a coloniilor, protectoratelor, teritoriilor de dincolo de mare, teritoriilor de sub mandat sau oricãrui alt teritoriu supus suveranitãţii, autoritãţii sau suveranitãţii lor.
(4) Guvernul Regatului Italiei va notifica fiecãruia din Guvernele interesate notificãrile fãcute în conformitate cu cele doua alineate precedente.
ART. 15
Fiecare din Inaltele Pãrţi Contractante va avea facultatea cel mai devreme doi ani dupã punerea în vigoare a prezentei Convenţiuni, sa provoace întrunirea unei noi conferinţe internaţionale, în scopul de a cerceta ameliorarile ce ar putea fi aduse prezentei Convenţiuni. Ea se va adresa în acest scop Guvernului Republicii Franceze, care va lua mãsurile necesare pentru prepararea acestei conferinţe.
Prezenta Convenţiune, facuta la Roma, la 29 Mai 1933, va rãmâne deschisã pentru semnare pana la 1 Ianuarie 1934.
Drept care Plenipotenţiarii au semnat prezenta Convenţiune.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
