Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 27 septembrie 1974 intre guvernul Republicii Socialiste Romania si guvernul Republicii Franceze privind evitarea dublei impuneri pe venit si avere
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 171 din 31 decembrie 1974
Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze, dorind sa încheie o convenţie cu privire la evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi asupra averii şi de a promova şi întãri relaţiile economice între cele doua tari, pe baza respectãrii suveranitãţii şi independentei naţionale, egalitãţii în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în afacerile interne,
au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sînt rezidente ale unui stat contractant sau ale fiecãruia dintre cele doua state.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecãruia dintre statele contractante, al subdiviziunilor lor administrativ-teritoriale şi al colectivitãţilor lor teritoriale, indiferent de sistemul de percepere.
2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totalã sau pe elemente de venit sau de avere, inclusiv impozitele pe cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitele pe salarii, precum şi impozitele asupra creşterii valorii.
3. Impozitele actuale care cad sub incidenta prezentei convenţii sînt urmãtoarele:
a) în ceea ce priveşte România:
1. impozitul asupra veniturilor din salarii, opere literare, artistice şi ştiinţifice, asupra veniturilor din colaborãri la publicaţii şi la spectacole şi asupra veniturilor din expertize şi din alte surse;
2. impozitul pe veniturile societãţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice romane şi a partenerilor strãini;
3. impozitul pe veniturile realizate de cãtre persoanele fizice şi juridice nerezidente;
4. impozitul pe veniturile din închirieri de clãdiri şi terenuri;
5. impozitul pe veniturile din activitãţi lucrative, meserii, libere profesii, ca şi din întreprinderi, altele decît cele de stat;
6. impozitul asupra venitului realizat din activitãţi agricole;
(mai jos denumite impozit roman);
b) în ceea ce priveşte Franta:
1. impozitul pe venit;
2. impozitul asupra societãţilor, inclusiv orice reţinere la sursa, orice precompt sau plata anticipata aferentã impozitelor vizate mai sus;
(mai jos denumite impozit francez).
4. Convenţia se va aplica de asemenea impozitelor viitoare de natura identicã sau analoga, care vor intra în vigoare dupã data semnãrii prezentei convenţii. Autoritãţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica, la finele fiecãrui an, modificãrile importante aduse legislaţiei fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant indica, dupã context, Franta sau România; expresia state contractante indica Franta şi România;
b) termenul persoana cuprinde persoanele fizice, societãţile, colectivitatile publice şi toate celelalte grupãri de persoane;
c) termenul societate indica toate persoanele juridice sau toate entitatile care sînt considerate ca persoane juridice în vederea aplicãrii impozitelor;
d) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, în mod corespunzãtor, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
e) expresia autoritate competenta indica:
- în cazul Frantei, ministrul economiei şi finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
- în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. Pentru aplicarea convenţiei de cãtre un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definitã are sensul care i se atribuie de cãtre legislaţia menţionatului stat, care reglementeazã impozitele fãcînd obiectul convenţiei, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita.
ART. 4
Domiciliu fiscal
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemneazã orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale statului menţionat, este subiect de impunere în acest stat datoritã domiciliului sau, rezidentei sale, al sediului statutar, al sediului conducerii sau orice alt criteriu de natura analoga.
2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizica este consideratã ca rezidenţã fiecãruia dintre statele contractante, situaţia sa este reglementatã în modul urmãtor:
a) aceasta persoana este consideratã ca rezidenţã a statului contractant în care ea dispune de o locuinta permanenta. Dacã ea dispune de o locuinta permanenta în fiecare dintre statele contractante, ea este consideratã ca rezidenţã a statului contractant cu care legãturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta în nici unul dintre statele contractante, ea este consideratã ca rezidenţã a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacã nu locuieşte obişnuit în nici unul dintre ele, ea este consideratã ca rezidenţã a statului contractant a cãrui cetãţenie o are;
d) dacã aceasta persoana are cetãţenia fiecãrui stat contractant sau dacã ea nu are cetãţenia nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractate transeaza problema de comun acord.
3. Cînd, dupã dispoziţiile paragrafului 1, o persoana, alta decît o persoana fizica, este consideratã ca rezidenţã a fiecãruia dintre statele contractante, ea este consideratã ca rezidenţã a statului contractant unde se gãseşte sediul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu stabil
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:
a) un sediu al conducerii;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a bogãţiilor naturale;
g) un şantier de montaj a cãrui durata depãşeşte 12 luni sau un şantier de construcţii a cãrui durata depãşeşte 18 luni.
3. Nu se considera sediu stabil dacã:
a) se folosesc amenajãri exclusiv pentru depozitarea, expunerea sau livrarea de mãrfuri aparţinînd întreprinderii;
b) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate exclusiv în scop de stocare, de expunere sau de livrare;
c) mãrfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate exclusiv în scopul transformarii de cãtre o alta întreprindere;
d) mãrfurile aparţinînd întreprinderii, care au fost expuse la un tirg comercial sau la o expoziţie, sînt vîndute de cãtre întreprindere la închiderea acestui tirg sau expoziţie;
e) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul de a cumpara mãrfuri sau de a stringe informaţii pentru întreprindere;
f) un loc fix de afaceri este utilizat pentru întreprindere numai pentru publicitate, culegere de informaţii cercetãri ştiinţifice sau pentru activitãţi analoge care au un caracter preparator sau auxiliar.
4. O persoana care lucreazã într-un stat contractant pentru o întreprindere din celãlalt stat contractant, alta decît un agent cu un statut independent vizat la paragraful 5, este consideratã ca sediu stabil în primul stat dacã ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, care-i permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afarã de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitatã la cumpãrarea de mãrfuri pentru întreprindere.
5. Nu se considera ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu stabil în celãlalt stat contractant prin faptul ca aceasta îşi exercita aici activitatea prin intermediul unui curtier (misit), a unui comisionar general sau oricãrui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa lucreze în cadrul activitãţii lor obişnuite.
6. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui contract controleazã sau este controlatã de cãtre o societate care este rezidenţã celuilalt stat contractant sau care exercita acolo activitatea sa (fie prin intermediul unui sediu stabil sau nu) nu este suficient, prin sine, sa facã din oricare dintre aceste societãţi un sediu stabil al celeilalte.
ART. 6
Venituri imobiliare
1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatãri agricole şi forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.
2. Expresia bunuri imobile este definitã în conformitate cu legislaţia fiscalã a statului contractant unde bunurile în discuţie sînt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, toate accesoriile, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica dreptul privat cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi altor bogatii ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.
ART. 7
Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat. afarã de cazul cînd întreprinderea nu exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil aflat în acesta. Dacã întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celãlalt stat, dar numai în mãsura în care aceste beneficii sînt realizate de cãtre acest sediu stabil.
2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celãlalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil aflat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã exercitind activitãţi identice sau analoge în condiţii identice sau analoge şi tratind cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu stabil este.
3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil sînt admise la scãdere cheltuielile pentru scopurile urmãrite de acest sediu stabil, fie în statul unde este situat acest sediu stabil, fie în alta parte. Cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare privind acest sediu stabil se determina conform practicii, într-un mod just şi raţional.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte a se determina beneficiile realizate de cãtre un sediu stabil pe baza unei repartiţii a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei unitãţi, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant de a determina beneficiile impozabile dupã repartiţia în uz; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie, ca rezultat, în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se poate atribui unui sediu stabil prin faptul ca acest sediu stabil cumpara mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile care se considera realizate de cãtre sediul stabil sînt calculate în fiecare an dupã aceeaşi metoda, în afarã de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.
ART. 8
Întreprinderi de transport
1. Beneficiile realizate din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor nu se impun decît în statul contractant în care este situata conducerea efectivã a întreprinderii.
2. Dacã conducerea efectivã a unei întreprinderi de navigaţie este la bordul unei nave, atunci acest sediu este considerat a fi situat în statul contractant în care se afla portul de origine al navei sau, dacã nu exista un port de origine, în statul contractant a cãrui rezidenţã este persoana care exploateazã nava.
3. Beneficiile rezultate din exploatarea în trafic internaţional de vehicule feroviare sau rutiere nu sînt impozabile decît în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, beneficiilor provenind din participarea la un grup, la o exploatare în comun sau la un organism internaţional de exploatare.
ART. 9
Întreprinderi asociate
Atunci cînd:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa în mod direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi cînd, într-un caz şi în celãlalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficii care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de cãtre una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinta.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de cãtre o societate care este rezidenţã a unui stat contractant cãtre un rezident al celuilalt stat contractant se impun în acest celãlalt stat.
2. Cu toate acestea, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant a cãrui rezidenţã este societatea plãtitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã persoana care încaseazã dividendele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma bruta a dividendelor.
Autoritãţile competente vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a prezentului paragraf.
Prevederile acestui paragraf nu privesc impozitarea societãţii pentru veniturile din care se plãtesc dividendele.
3. a) Termenul dividende folosit în acest articol indica veniturile provenind din acţiuni ori bunuri de folosinta, pãrţi de mina, pãrţi de fondator sau alte pãrţi de beneficii, cu excepţia creanţelor, ca şi veniturile altor pãrţi sociale supuse aceluiaşi regim fiscal ca şi veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia fiscalã a statului a cãrui rezidenţã este societatea distribuitoare.
b) Sînt de asemenea considerate ca dividendele plãtite de cãtre o societate rezidenţã în Franta sumele restituite cu titlu de precompt vizate la paragraful 5, care sînt aferente dividendelor plãtite de cãtre societatea distribuitoare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celãlalt stat contractant a cãrui rezidenţã este societatea plãtitoare de dividende, un sediu stabil de care este legatã în mod efectiv generatoare de dividende. În acest caz se aplica prevederile art. 7.
5. Cînd precomptul este reţinut din dividendele plãtite de cãtre o societate rezidenţã a Frantei unui rezident al României, acesta din urma poate cere restituirea acestui precompt, scazindu-se impozitul - aferent sumei restituite - reţinut la sursa conform legislaţiei interne şi paragrafului 2 al prezentului articol, dupã caz.
6. Cînd o societate rezidenţã a unui stat contractant are un sediu stabil în celãlalt stat contractant, beneficiile acestui sediu stabil pot, dupã ce au fost supuse impozitului pe beneficii, sa fie impozitate potrivit legislaţiei acestui celãlalt stat contractant, cu o cota ce nu poate depãşi 10 la suta.
ART. 11
Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate, cu legislaţia acestui stat, dar dacã persoana care primeşte dobinzile este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depãşi 10 la suta din suma dobinzilor.
Autoritãţile competente vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a prezentului paragraf.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobinzile plãtite pentru împrumuturi garantate, asigurate sau finanţate direct sau indirect de cãtre un stat contractant sau un organism public al acestui stat sînt scutite de impozit în celãlalt stat contractant din care provin.
4. Termenul dobinzi folosit în prezentul articol cuprinde veniturile din creanţe de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficiile debitorului, precum şi veniturile din fonduri publice şi din obligaţii de împrumut, inclusiv din primele şi lozurile ataşate acestor titluri.
5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul dobinzilor, rezident al unui stat contractant, are, în celãlalt stat contractant de unde provin dobinzile, un sediu stabil de care este legatã creanta generatoare de dobinzi. În acest caz se aplica prevederile art. 7.
6. Dobinzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acest stat o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate teritorialã sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd debitorul dobinzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu stabil pentru care împrumutul generator de dobinzi a fost contractat şi care suporta sarcina acestor dobinzi, dobinzile menţionate sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.
7. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau relaţiilor pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobinzilor plãtite, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt vãrsate, excede pe aceea asupra cãreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
2. Totuşi, aceste redevenţe vor putea fi impuse în statul contractant de unde provin şi dupã legislaţia acestui stat, dacã persoana care primeşte redevenţele este beneficiarul lor efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate fi mai mare de 10 la suta din cuantumul redevenţelor.
Autoritãţile competente vor stabili de comun acord modalitãţile de aplicare a prezentului paragraf.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indica remuneraţiile de orice natura plãtite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf, a unui brevet, unei mãrci de fabrica sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile avînd caracterul unei experienţe acumulate în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are, în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, un sediu stabil de care se leagã efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În acest caz se aplica dispoziţiile art. 7.
5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacã debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, dacã debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezidentul unui stat contractant, are în unul dintre statele contractante un sediu stabil de cale este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevenţelor şi care suporta sarcinile acestor redevenţe, aceste redevenţe sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul stabil.
6. Dacã, datoritã relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celãlalt le întreţin cu terţe persoane, cuantumul redevenţelor plãtite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt vãrsate, excede pe acela asupra cãrora s-ar fi convenit de debitor şi creditor, în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplica decît la acest cuantum. În acest caz, partea excedentarã a plãţilor rãmîne impozabilã conform legislaţiei fiecãrui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
ART. 13
Cistiguri de capital
1. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, ori din vînzarea de pãrţi sau de drepturi analoge într-o societate imobiliarã de coproprietate sau într-o societate al carei activ este compus în principal din bunuri imobile, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.
2. Cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a bunurilor mobile care alcãtuiesc o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv asemenea cistiguri provenind din înstrãinarea acestui sediu stabil (singur sau cu toatã întreprinderea) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celãlalt stat. Cu toate acestea, cistigurile provenind din înstrãinarea bunurilor mobile vizate la paragraful 3 al art. 23 nu sînt impozabile decît în statul contractant în care bunurile respective sînt impozabile conform prevederilor menţionatului articol.
3. Cistigurile provenind din înstrãinarea oricãror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, nu sînt impozabile decît în statul contractant al cãrui rezident este cel care înstrãineazã.
ART. 14
Profesiuni libere şi independente
1. Veniturile realizate de cãtre un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau altor activitãţi independente cu un caracter analog sînt impozabile în acest stat contractant numai dacã acest rezident nu dispune în mod obişnuit în celãlalt stat contractant de o baza fixa pentru exercitarea activitãţii sale. Dacã el dispune de o astfel de baza, veniturile sînt impozabile în acest celãlalt stat, dar numai în mãsura în care veniturile sînt atribuibile menţionatei baze fixe.
2. Expresia profesiuni libere cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, ca şi activitatea independenta de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Salariaţi
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru un serviciu salarizat sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca serviciul sa nu fie prestat în celãlalt stat contractant. Dacã serviciul este prestat în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în acest celãlalt stat.
9. Derogind de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru un serviciu salarizat prestat în celãlalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant, dacã:
a) beneficiarul rãmîne în celãlalt stat o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 18 luni în curs de 3 ani consecutivi;
b) remuneraţiile sînt plãtite de cãtre o persoana sau în numele unei persoane care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) sarcina remuneraţiilor nu este suportatã de cãtre un sediu stabil sau o baza fixa pe care o persoana o are în celãlalt stat.
3. Derogind de la prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru un serviciu salarizat prestat pe bordul unei nave, unei aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care este sediul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Tantieme
Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte retribuţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celãlalt stat contractant.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Derogind de la reglementãrile art. 14 şi 15, veniturile pe care artiştii de spectacol ca artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi muzicienii, precum şi sportivii, le obţin din activitatea personalã în aceasta calitate sînt impozabile în statul contractant în care aceste activitãţi sînt exercitate.
2. Dacã venitul din activitãţi exercitate personal de un artist de spectacol sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decît artistul sau sportivul respectiv, el poate, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 14 şi 15, sa fie impus în statul contractant unde sînt exercitate activitãţile artistului sau sportivului.
Aceasta dispoziţie nu se aplica dacã artistul de spectacol sau sportivul stabileşte ca nici el nici persoanele care îi sînt rude sau asociaţi nu participa direct sau indirect la beneficiile persoanei cãreia i s-au atribuit veniturile.
ART. 18
Pensii
1. Pensiile, inclusiv pensiile de securitate socialã şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru un serviciu prestat în trecut se impun numai în acest stat.
2. Derogind de la prevederile paragrafului 1, pensiile plãtite de unul din statele contractante, o subdiviziune administrativ-teritorialã, o colectivitate teritorialã sau o persoana juridicã de drept public a acestui stat, fie direct, fie din fondurile pe care ele le-au constituit, pentru servicii prestate în trecut în exercitarea de funcţii cu caracter public, sînt impozabile numai în acest stat contractant.
ART. 19
Funcţii publice
1. Remuneraţiile plãtite de un stat contractant sau de una din subdiviziunile administrativ-teritoriale sau colectivitãţi teritoriale sau de o persoana juridicã de drept public a acestui stat, fie direct, fie prin prelevare din fondurile pe care acestea le-au constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, acestei subdiviziuni, acestei colectivitãţi sau acestei persoane juridice de drept public în exerciţiul funcţiunilor cu caracter public, sînt impozabile numai în acest stat.
2. Dispoziţiile art. 15, 16 şi 18 se aplica remuneraţiilor plãtite pentru servicii prestate în cadrul unei activitãţi industriale sau comerciale exercitate de unul dintre statele contractante sau una dintre subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau colectivitãţi teritoriale sau de o persoana juridicã de drept public a acestui stat.
ART. 20
Studenţi, stagiari şi persoane în curs de formare profesionalã
1. Sumele pe care un student, un stagiar, inclusiv orice persoana în curs de perfecţionare, care este sau a fost înainte rezident al unui stat contractant şi care se afla în celãlalt stat contractant numai în scopul de a urma aici studiile sau formarea sa, le primeşte în scopul întreţinerii, al studiului sau formãrii sale nu vor fi impuse în acest celãlalt stat, cu condiţia ca ele sa provinã din surse situate în afarã acestui celãlalt stat.
2. Persoanele prevãzute la paragraful 1, care exercita o activitate remuneratã în celãlalt stat contractant în vederea însuşirii unei formari practice în legatura cu studiile lor, nu sînt supuse impozitului în acel ultim stat pentru remuneraţiile plãtite cu condiţia ca durata acestei activitãţi sa nu depãşeascã 183 de zile pe an calendaristic.
3. Persoanele vizate la paragraful 1, care exercita o activitate remuneratã în celãlalt stat contractant în vederea completãrii resurselor necesare întreţinerii lor, nu sînt supuse impozitului în acest ultim stat pentru remunerarea plãtitã cu acest titlu.
ART. 21
Profesori şi cercetãtori
1. Un profesor sau un cercetator care, fiind rezident al unui stat contractant, se afla în celãlalt stat contractant pentru a preda sau pentru a face cercetãri, timp care nu depãşeşte 2 ani, este scutit de impozit în acest celãlalt stat pentru remuneraţiile primite pentru aceste activitãţi.
2. Prezentul articol nu se aplica veniturilor primite pentru cercetãri, dacã aceste cercetãri sînt în principal fãcute în interesul uneia sau mai multor persoane determinate.
ART. 22
Venituri care nu au fost expres menţionate
Elementele de venituri ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sînt în mod expres menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii sînt impozabile numai în acest stat.
ART. 23
Averea
1. Averea constituitã din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilã în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.
2. Averea constituitã din bunuri mobile fãcînd parte din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesiuni libere este impozabilã în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.
3. Navele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatãrii lor, sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat.
ART. 24
Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri
Dubla impunere va fi evitata în modul urmãtor:
1. În ce priveşte România:
Impozitul francez plãtit de un rezident al României asupra veniturilor impozabile în Franta în aplicarea prezentei convenţii va fi scãzut din impozitul roman datorat conform legii fiscale romane. Suma menţionatã nu va putea depãşi cuantumul impozitului roman datorat pentru aceste venituri.
2. În ce priveşte Franta:
a) Veniturile, altele decît cele vizate la alin. b) de mai jos, sînt scutite de impozitele franceze menţionate la alin. b) al paragrafului 3 de la art. 2, dacã aceste venituri sînt impozabile în România în conformitate cu prezenta convenţie.
b) În ce priveşte veniturile vizate la art. 10, 11, 12, 16 şi 17, care au suportat impozitul roman, conform dispoziţiilor prevãzute de aceste articole, Franta acorda unui rezident al Frantei care primeşte asemenea venituri din sursa romana un credit de impozit corespunzind cuantumului impozitului perceput în România. Acest credit de impozit care nu poate depãşi cuantumul impozitului francez perceput din aceste venituri se scade din impozitele vizate de alin. b) al paragrafului 3 de la art. 2 aferente bazei impozabile în care sînt cuprinse veniturile în cauza.
c) Derogind de la dispoziţiile alin. a) şi b), impozitul francez poate fi calculat asupra veniturilor impozabile în Franta, în virtutea prezentei convenţii cu cotele corespunzãtoare totalitãţii veniturilor impozabile dupã legislaţia franceza.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant, fie ca sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau vor putea fi supuşi nationalii acelui stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Termenul nationali indica:
a) toate persoanele fizice care au cetãţenia unui stat contractant;
b) toate persoanele juridice, societãţile de persoane şi asociaţiile constituite conform legislaţiei în vigoare într-un stat contractant.
3. Apatrizii care sînt rezidenţi ai unuia dintre statele contractante nu sînt supuşi în unul sau celãlalt din aceste state la nici o impozitare sau obligaţie legatã de impunere care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decît aceea la care sînt sau ar putea fi supuşi cetãţenii statului aflaţi în aceeaşi situaţie.
4. Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant nu se stabileşte în acest celãlalt stat contractant într-un mod mai puţin favorabil decît impozitarea întreprinderilor acestui celãlalt stat care exercita aceeaşi activitate.
Aceasta dispoziţie nu poate fi interpretatã ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant reducerile cu caracter personal din venitul impozabil, precum şi scaderile şi reducerile de impozit în funcţie de situaţia sau sarcinile de familie pe care le acorda propriilor sãi rezidenţi.
5. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant la nici un impozit sau obligaţie legatã de impunere, diferita sau mai împovãrãtoare decît acelea la care sînt sau ar putea fi supuse celelalte întreprinderi de acelaşi fel din acest prim stat.
6. Termenul impozitare indica în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciazã ca mãsurile luate de un stat contractant sau de fiecare stat din cele doua state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformã cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia nationala a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului al cãrui rezident este.
2. Aceasta autoritate competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa aducã o rezolvare satisfãcãtoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este conformã cu convenţia.
Aceasta înţelegere amiabila va fi aplicatã indiferent care sînt termenele prevãzute de legislatiile naţionale ale statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui, pe calea înţelegerii amiabile, sa rezolve dificultãţile la care poate da loc aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitãrii dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea realizãrii unei înţelegeri, dupã cum se prevede la paragrafele precedente. Dacã schimburile de vederi orale sînt de natura sa faciliteze înţelegerea, aceste schimburi de vederi pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
5. Autoritãţile competente vor fixa modalitãţile de aplicare a prezentei convenţii.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate prin convenţie, în mãsura în care impozitarea pe care ele o prevãd este conformã cu convenţia. Orice informaţie obţinutã pe aceasta cale va fi ţinuta în secret şi nu va putea fi comunicatã decît persoanelor sau autoritãţilor, inclusiv tribunalelor, care au sarcina stabilirii şi încasãrii impozitelor vizate de prezenta convenţie.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunind unuia dintre statele contractante obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative care sa deroge de la propria sa legislaţie sau practica administrativã sau a celei a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat contractant;
c) de a transmite informaţii care ar da la iveala un secret comercial, industrial, profesional sau informaţii a cãror comunicare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 28
Funcţionari diplomatici şi consulari şi funcţionari ai organizaţiilor internaţionale
1. Prevederile prezentei convenţii nu aduc nici o atingere privilegiilor fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice şi persoanele angajate în serviciul lor privat, ca şi membrii posturilor consulare, în virtutea fie a dreptului gintilor, fie a dispoziţiilor convenţionale.
2. În mãsura în care, datoritã privilegiilor fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice şi persoanele angajate în serviciul lor privat, ca şi membrii posturilor consulare, în virtutea fie a regulilor dreptului gintilor, fie a dispoziţiilor convenţionale, veniturile sau averea nu sînt impozabile în statul acreditar, dreptul de impozitare este rezervat statului acreditant.
3. În ce priveşte convenţia, membrii misiunilor diplomatice şi persoanele angajate în serviciul lor privat, ca şi membrii posturilor consulare ale unui stat contractant acreditaţi în celãlalt stat contractant sau într-un stat terţ, care au cetãţenia statului acreditant sînt consideraţi a fi rezidenţi ai statului acreditant dacã acolo sînt supuşi la aceleaşi obligaţii fiscale în materie de impozite pe venit şi pe avere ca şi rezidentii acestui stat.
4. Convenţia nu se aplica organizaţiilor internaţionale, organelor lor sau funcţionarilor lor, nici membrilor misiunilor diplomatice, persoanelor angajate în serviciul lor privat şi membrilor posturilor consulare ale unui stat terţ, dacã se gãsesc pe teritoriul unui stat contractant şi nu sînt trataţi ca rezidenţi ai unuia sau altuia dintre statele contractante în materia impozitului pe venit şi pe avere.
ART. 29
Sfera de aplicare teritorialã
Sfera de aplicare teritorialã a prezentei convenţii este:
a) în ce priveşte România, teritoriul Republicii Socialiste România şi zonele situate în afarã apelor teritoriale ale României asupra cãrora, în conformitate cu dreptul internaţional, România poate sa exercite drepturi suverane relative la fundul marii sau subsolul marin, în vederea explorãrii sau exploatãrii resurselor lor naturale, dar numai în mãsura în care persoana, proprietatea sau activitatea în legatura cu care se aplica convenţia este în raport cu explorarea sau exploatarea acestor resurse;
b) în ce priveşte Franta, departamentele Republicii Franceze şi zonele situate în afarã apelor teritoriale adiacente acestor departamente asupra cãrora, în conformitate cu dreptul internaţional, Franta poate sa exercite drepturi suverane relative la fundul marii sau subsolul marin, în vederea explorãrii sau exploatãrii resurselor lor naturale, dar numai în mãsura în care persoana, proprietatea sau activitatea în legatura cu care se aplica convenţia este în raport cu explorarea sau exploatarea acestor resurse.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Fiecare dintre statele contractante va notifica celuilalt îndeplinirea procedurilor prevãzute de legislaţia sa pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Aceasta va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data ultimei dintre aceste notificãri.
2. Dispoziţiile sale se vor aplica pentru prima oara:
i) în ce priveşte impozitele care se percep pe cale de stopaj la sursa, sumelor plãtite începînd intrãrii în vigoare a convenţiei;
ii) în ce priveşte celelalte impozite pe venit, veniturilor realizate în timpul anului calendaristic în cursul cãruia convenţia va intra în vigoare sau veniturilor aferente exerciţiului contabil închis în cursul acestui an.
ART. 31
Denunţarea
1. Prezenta convenţie va rãmîne în vigoare fãrã limita de durata. Totuşi, începînd din 1979, fiecare dintre statele contractante va putea, printr-un preaviz de minimum 6 luni, notificat pe cale diplomaticã, sa o denunţe de la sfîrşitul unui an calendaristic.
2. În acest caz, dispoziţiile sale se vor aplica pentru ultima oara:
i) în ceea ce priveşte impozitele percepute pe cale de stopaj la sursa, asupra sumelor plãtite cel mai tirziu pînã la 31 decembrie al anului pentru al cãrui sfîrşit a fost notificatã denunţarea;
ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit, veniturilor realizate în timpul anului pentru sfîrşitul cãruia a fost notificatã denunţarea sau aferente exerciţiului contabil închis în cursul acestui an.
Drept care subsemnaţii, deplin autorizaţi de cãtre guvernele respective, au semnat prezenta convenţie.
Facuta în doua exemplare la Bucureşti la 27 septembrie 1974, în limbile romana şi franceza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate.
Pentru guvernul
Republicii Socialiste România,
Gheorghe Rãdulescu
Pentru guvernul
Republicii Franceze,
Norbert Segard
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
