Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 27 iulie 1999 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Islamice Pakistan pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 632 din 6 decembrie 2000
Guvernul României şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan, dorind sa promoveze şi sa întãreascã relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplica prezenta convenţie sunt:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol;
(v) impozitul pe dividende
(denumite în continuare impozit roman);
b) în cazul Republicii Islamice Pakistan:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul suplimentar; şi
(iii) impozitul adiţional
(denumite în continuare impozit pakistanez).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare, care sunt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 3.
Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale respective dupã efectuarea unor astfel de modificãri.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Republica Islamica Pakistan, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi marii teritoriale, asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, precum şi zona contigua şi platoul continental şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora România îşi exercita, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
c) termenul Republica Islamica Pakistan când este folosit în sens geografic înseamnã Pakistanul, astfel cum este definit în Constituţia Republicii Islamice Pakistan, şi include orice zona din afarã apelor teritoriale ale Pakistanului, care, potrivit legislaţiei din Pakistan şi legislaţiei internaţionale, reprezintã zona asupra cãreia Pakistanul exercita drepturi suverane şi jurisdicţie exclusiva cu privire la resursele naturale ale fundului marii, subsolului şi apelor supraiacente;
d) termenul impozit înseamnã impozit roman sau impozit pakistanez, dupã cum cere contextul;
e) termenul persoana include o persoana fizica, o societate sau orice alta asociere de persoane legal constituitã în fiecare stat contractant;
f) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice alta entitate care este consideratã persoana juridicã în scopul impozitãrii;
g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
h) termenul naţional înseamnã:
(i) orice persoana fizica având cetãţenia unui stat contractant;
(ii) orice persoana juridicã, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
i) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava, o aeronava, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
j) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Pakistanului, Comitetul Central al Veniturilor sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat datoritã domiciliului sau rezidentei sale, locului conducerii, locului înregistrãrii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã. Aceasta expresie nu include însã o persoana care este supusã impozitãrii în acest stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse situate în acest stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta în ambele state, va fi consideratã rezidenţã a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, va fi consideratã rezidenţã a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Atunci când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, ea va fi consideratã rezidenţã a statului în care se afla locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o fabrica;
e) un magazin;
f) un atelier;
g) o ferma sau orice plantaţie; şi
h) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:
a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de montaj sau instalare ori activitãţile de supraveghere în legatura cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activitãţi continua o perioada mai mare de 9 luni în orice perioada de 12 luni;
b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţa, de cãtre o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii sãi sau prin alt personal angajat în acest scop în celãlalt stat contractant, cu condiţia ca aceasta activitate sa continue pentru acelaşi proiect sau pentru un proiect conex o perioada sau perioade care insumeaza mai mult de 6 luni în orice perioada de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse ori mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii;
c) vânzarea de produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg ori expoziţii temporare ocazionale, când produsele sau mãrfurile sunt vândute în decurs de doua luni de la închiderea targului ori expoziţiei menţionate;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau mãrfuri ori colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activitãţi menţionate la subparagrafele a)-e), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoana, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 7, acţioneazã în numele unei întreprinderi, are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat în privinta oricãror activitãţi pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afarã de cazul în care activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacã sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurãri a unui stat contractant se considera ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant, cu excepţia reasigurarilor, dacã încaseazã prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigura riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceasta persoana sa acţioneze în cadrul activitãţii sale obişnuite de afaceri.
8. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant sau care îşi exercita activitatea de afaceri în acel celãlalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Expresia include, în orice caz, toate accesoriile proprietãţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturile asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructul proprietãţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scãdere cheltuielile care pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. Aceasta prevedere este aplicabilã sub rezerva restrictiilor prevãzute de legislaţia interna.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie aceea prin care rezultatul obţinut sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul în care exista motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Atunci când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole din prezenta convenţie, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Profiturile la care se referã paragraful 1 nu cuprind profiturile care se obţin din exploatarea hoteliera sau dintr-o activitate de transport care este distinctã de exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere.
3. Dacã locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, atunci acesta se considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacã nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploateazã nava.
4. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant
şi, fie într-un caz, fie în celãlalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fãrã aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinta - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în acel celãlalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dividendelor.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte pãrţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, acel celãlalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate persoanelor care nu sunt rezidente ale celuilalt stat şi nici nu poate supune profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celãlalt stat.
6. Prevederile acestui articol nu vor afecta impozitarea societãţii cu privire la profiturile din care sunt plãtite dividendele.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant pentru un împrumut acordat de celãlalt stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã ori de o instituţie financiarã a acestuia oricãrui rezident al primului stat contractant menţionat sunt scutite de impozit în acel stat atunci când un asemenea împrumut şi termenele de plata a acestuia sunt aprobate de guvernul acelui stat.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau neinsotite de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci când plãtitorul dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, nivelul dobânzilor, ţinându-se seama de creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte nivelul care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar, dacã primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a comisioanelor.
3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnã plãţile fãcute cãtre un broker, agent comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui broker sau agent comisionar general de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin asemenea plati.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar activitãţile pentru care se plãtesc comisioanele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci când plãtitorul comisioanelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sunt legate activitãţile care genereazã obligaţia de plata şi aceste comisioane sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, aceste comisioane se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma comisioanelor, ţinându-se seama de activitãţile pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar, dacã primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 12,50% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plati de orice fel, inclusiv cele în natura, primite pentru folosirea sau concesionarea oricãrui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune (transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau prin tehnologii similare folosite pentru emisiunile destinate publicului), orice patent, marca de comerţ, desen sau model, plan, formula sau procedeu de fabricaţie secret ori pentru utilizarea sau pentru dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este însuşi acel stat, o autoritate localã, o unitate administrativ-teritorialã sau un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, aceste redevenţe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 14
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietãţi.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celãlalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrãinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietãţilor mobiliare necesare în vederea exploatãrii acestor mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea acţiunilor sau a altor participari la capitalul unei societãţi ale carei active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietãţi imobiliare situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 15
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, cu excepţia urmãtoarelor situaţii, când aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celãlalt stat contractant:
a) dacã rezidentul dispune în mod obişnuit de o baza fixa în celãlalt stat contractant în scopul desfãşurãrii activitãţilor sale; sau
b) dacã rezidentul este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade care insumeaza ori depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe de la data primei sale sosiri în acel stat.
În situaţia prevãzutã la subparagrafele a) sau b) venitul poate fi impus în celãlalt stat contractant, dar numai acea parte din venit care este atribuibila bazei fixe sau venitului obţinut din activitãţile desfãşurate în perioada în care acel rezident a fost prezent în acel celãlalt stat.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celãlalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe de la data primei sale sosiri în acel stat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar sau rutier exploatat în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celãlalt stat.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreti muzicali sau ca sportivi, din activitãţile lui personale desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în statul contractant în care aceste activitãţi sunt exercitate.
2. Când veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activitãţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive convenite de guvernele statelor contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activitãţi.
ART. 19
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile, anuitatile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut sunt impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plati similare fãcute în cadrul legislaţiei unui stat contractant referitoare la asigurãrile sociale sunt impozabile numai în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnã o suma determinata, platibila în mod periodic la scadente fixe în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plãţile pentru deplina şi corespunzãtoare recompensare în bani sau în echivalent banesc.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant, o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, autoritãţi sau unitãţi sunt impozabile numai în acest stat.
b) Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant, o autoritate localã ori o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autoritãţi sau unitãţi sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã persoana fizica este rezidenţã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplica remuneraţiilor şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant, de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 21
Studenţi şi practicanti
1. Un rezident al unui stat contractant care este prezent în mod temporar în celãlalt stat contractant ca student sau practicant care va dobândi o calificare tehnica, profesionalã sau de afaceri nu va fi impus în celãlalt stat contractant pentru sumele primite din strãinãtate în scopul întreţinerii, educãrii sau instruirii sale ori ca bursa pentru continuarea studiilor.
2. Remuneraţiile plãtite studentului sau practicantului, dupã caz, pentru servicii prestate în celãlalt stat nu vor fi impuse în acest celãlalt stat pentru o perioada de 5 ani, cu condiţia ca asemenea servicii sa fie în legatura cu educaţia, întreţinerea sau pregãtirea sa.
ART. 22
Profesori şi cercetãtori
1. O persoana fizica care este sau a fost rezidenţã a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celãlalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universitãţi, unui colegiu, unei şcoli sau altei instituţii educaţionale similare nonprofit care este recunoscuta de guvernul acelui celãlalt stat contractant, este prezenta în acel celãlalt stat contractant pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celãlalt stat contractant numai în scopul de a preda sau de a cerceta ori pentru ambele la astfel de instituţii educaţionale va fi scutitã de impozit în acel celãlalt stat contractant pentru remuneraţia primitã pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplica venitului din cercetare dacã aceasta nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 23
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu sunt tratate la articolele precedente din prezenta convenţie sunt impozabile numai în acest stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţile imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, obţinute de un rezident al unui stat contractant care desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
Când un rezident al unui stat contractant realizeazã venituri care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impozitate în celãlalt stat contractant, primul stat menţionat va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în acel celãlalt stat. Totuşi aceasta deducere nu va putea depãşi în nici un caz acea parte din impozitul pe venit, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului care poate fi impozitat în acel celãlalt stat.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat contractant decât impunerea stabilitã întreprinderilor acelui celãlalt stat care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale, pe care o acorda propriilor sãi rezidenţi.
3. Cu excepţia cazului în care se aplica prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12 şi 13, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat.
4. Nici o prevedere a prezentului articol nu se considera:
a) ca obligând un stat contractant sa acorde persoanelor fizice care nu sunt rezidente în acest stat orice deduceri personale, înlesniri sau reduceri în ceea ce priveşte impunerea, care sunt acordate persoanelor fizice rezidente;
b) ca afectand vreo prevedere din legislaţia pakistaneza care acorda deduceri de impozite societãţilor care îndeplinesc anumite condiţii în ceea ce priveşte declararea şi plata dividendelor.
5. Prevederile prezentului articol se aplica numai impozitelor care fac obiectul acestei convenţii.
ART. 26
Procedura amiabila
1. Când o persoana care este rezidenţã a unui stat contractant considera ca, datoritã mãsurilor luate de autoritãţile competente ale unuia sau ale ambelor state contractante, rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 2 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta o impunere care nu este în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate din interpretarea sau aplicarea acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizãrii unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb verbal de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare în vederea aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor convenţiei, în special pentru prevenirea fraudei sau a evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv la instanţe judecãtoreşti şi organe administrative) însãrcinate cu stabilirea sau cu colectarea, urmãrirea sau executarea silitã a impozitelor ori cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autoritãţi
vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, industrial, profesional ori un procedeu de fabricaţie sau comercial ori informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice, securitãţii sau suveranitãţii.
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificãri prin care ambele pãrţi îşi comunica îndeplinirea procedurilor legale interne necesare în fiecare stat pentru intrarea în vigoare a acesteia. Convenţia se va aplica:
a) în cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit şi pe venit realizate, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare;
b) în cazul Republicii Islamice Pakistan:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa pentru dividende, dobânzi, comisioane sau redevenţe la sumele plãtite, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pentru anii fiscali, începând din sau dupã prima zi a lunii iulie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care convenţia a intrat în vigoare.
2. Începând din prima zi a lunii ianuarie a anului imediat urmãtor anului în care convenţia intra în vigoare prevederile Convenţiei dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Islamice Pakistan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnatã la Islamabad la 21 ianuarie 1978, vor inceta sa aibã efect.
ART. 30
Denunţarea
1. Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare o perioada nedeterminatã.
2. Fiecare stat contractant poate sa remitã celuilalt stat contractant, pe cai diplomatice, o nota de denunţare scrisã în sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecãrui an calendaristic, începând din al 5-lea an urmãtor celui în care convenţia a intrat în vigoare. În aceasta situaţie prezenta convenţie va inceta sa aibã efect:
a) în cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit şi pe venit realizate, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare;
b) în cazul Republicii Islamice Pakistan:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa pentru dividende, dobânzi, comisioane sau redevenţe la sumele plãtite, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pentru anii fiscali, începând din sau dupã prima zi a lunii iulie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma de cãtre guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Bucureşti la 27 iulie 1999, în limbile romana şi engleza, în doua exemplare originale, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României,
Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remes
Pentru Guvernul Republicii Islamice Pakistan,
Ministrul afacerilor externe,
Sartaj Aziz
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
