Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE din 27 aprilie 2004 intre Romania si Republica Ungara privind controlul traficului de frontiera rutier si feroviar
România şi Republica Ungarã, denumite în continuare state contractante, apreciind experienţa şi rezultatele de pânã acum, obţinute în controlul traficului de frontierã, având intenţia de a facilita controlul traficului de frontiera în punctele de trecere a frontierei rutiere şi feroviare, precum şi de a simplifica şi fluidiza trecerea peste frontierã comunã, au hotãrât încheierea prezentei convenţii dupã cum urmeazã:
CAP. I Dispoziţii generale
ART. 1 În înţelesul prezentei convenţii, expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: 1. controlul traficului de frontierã - activitatea de serviciu desfãşuratã de personalul de serviciu al statelor contractante, în locurile de trecere a frontierei deschise traficului de frontierã sau în alte locuri desemnate pentru control, pentru trecerea legalã a persoanelor şi bunurilor, de asemenea, pentru împiedicarea trecerii ilegale a frontierei, precum şi pentru prevenirea şi întreruperea altor acţiuni ilegale; 2. stat de teritoriu - acel stat contractant pe al cãrui teritoriu personalul de serviciu al celuilalt stat contractant efectueazã controlul traficului de frontierã, respectiv unde cei care presteazã servicii îşi desfãşoarã activitatea; 3. stat vecin - acel stat contractant al cãrui personal de serviciu executã controlul traficului de frontierã pe teritoriul statului de teritoriu; 4. cei care presteazã servicii - acele persoane fizice sau juridice care, în statul de teritoriu, desfãşoarã activitãţi legate de controlul traficului de frontierã pe teritoriul punctului de trecere, în locurile desemnate pentru acestea, precum şi angajaţii acestora, în special: comisionari vamali, transportatori, agenţi de schimb valutar, precum şi cei care efectueazã cântãrirea mijloacelor de transport; 5. teritoriul de funcţionare - acea parte a statului de teritoriu unde personalul de serviciu al statului vecin are dreptul sã controleze traficul de frontierã; 6. personal de serviciu - acele persoane care executã controlul traficului de frontierã în cadrul atribuţiilor legale, conform legislaţiei lor interne, precum şi persoanele care au dreptul şi sunt împuternicite sã execute controlul asupra îndeplinirii serviciului; 7. bunuri - mãrfurile, inclusiv vietãţile, orice alte produse, mijloacele de transport, precum şi valorile ce intrã sub incidenţa dispoziţiilor legale valutare; 8. instalaţii de telecomunicaţii şi transfer al datelor - mijloacele de comunicaţii cu şi fãrã fir, reţelele, mijloacele de legãturã prin satelit şi instalaţiile tehnice şi radiocomunicaţii, inclusiv sistemele de antene; 9. loc de serviciu pentru controlul traficului de frontierã - punctul de trecere a frontierei de stat sau o parte a acestuia, înfiinţat în scopul controlului traficului de frontierã. ART. 2 Prezenta convenţie conţine principiile şi regulile cooperãrii în cursul efectuãrii controlului traficului de frontierã al persoanelor şi mãrfurilor, precum şi al mijloacelor de transport care trec frontiera de stat. ART. 3 (1) Pe baza prezentei convenţii, statele contractante simplificã, fluidizeazã şi coreleazã controlul traficului de frontierã. (2) Pentru realizarea acestui scop, statele contractante înfiinţeazã, de comun acord, pe teritoriul unuia sau al altuia dintre statele contractante, puncte de trecere a frontierei de stat. (3) Autoritãţile de control al traficului de frontierã ale unuia dintre statele contractante pot efectua pe teritoriul de funcţionare, situat pe teritoriul celuilalt stat contractant, controlul trecerii frontierei în ambele sensuri. (4) Guvernele statelor contractante reglementeazã prin acord separat: a) înfiinţarea sau desfiinţarea punctului de trecere a frontierei de stat, orarul de funcţionare, caracterul traficului şi modificarea acestuia; b) acele tronsoane de cale feratã pe care personalul de serviciu al statului vecin poate efectua, în statul de teritoriu, controlul traficului de frontierã din mers pe trenurile de persoane; c) teritoriul de funcţionare; d) detaliile cooperãrii, potrivit alin. (1), pe baza legislaţiei interne în vigoare; e) reglementãrile referitoare la înfiinţarea şi sarcinile punctului comun de contact; f) introducerea şi reglementarea controlului comun al traficului de frontierã, potrivit alin. (3) al art. 6. (5) Statele contractante îşi rezervã dreptul ca în situaţii deosebite sã transfere, pe o perioadã determinatã şi cu caracter temporar, controlul traficului de frontierã de pe teritoriul celuilalt stat contractant pe propriul teritoriu. Referitor la asemenea mutãri, statele contractante se vor informa reciproc, neîntârziat. ART. 4 (1) În cazul traficului rutier, teritoriul de funcţionare poate cuprinde: a) încãperile de serviciu stabilite ale statului vecin, înfiinţate pentru controlul traficului de frontierã; b) alte obiective stabilite prin regulamentul de funcţionare al punctului de trecere a frontierei; c) drumul dintre frontiera de stat şi locul de serviciu de control al traficului de frontierã. (2) În cazul traficului feroviar, teritoriul de funcţionare poate cuprinde: a) încãperile de serviciu stabilite prin regulamentul de funcţionare al punctului de trecere a frontierei de stat, înfiinţate pentru controlul traficului de frontierã de statul vecin, în staţiile de cale feratã desemnate; b) liniile desemnate pe teritoriul staţiilor de cale feratã, cu peroanele aferente; c) încãperile ce servesc controlului traficului de frontierã al persoanelor şi mãrfurilor; d) mijloacele de transport feroviar aflate în staţionare şi în mers. (3) Autoritãţile responsabile cu controlul traficului de frontierã ale statelor contractante stabilesc, de comun acord cu organele feroviare, acele trenuri de persoane pe care efectueazã controlul traficului de frontierã în mers.
CAP. II Controlul traficului de frontierã
ART. 5 (1) Personalul de serviciu al statului vecin efectueazã controlul traficului de frontierã pe teritoriul de funcţionare, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, pe baza legislaţiei lui interne, în aceeaşi mãsurã şi cu aceleaşi consecinţe juridice ca şi când acesta ar fi executat pe teritoriul propriu. Aceastã activitate nu poate fi restricţionatã de statul de teritoriu, care nu poate dispune nici alte obligaţii. (2) Actele de autoritate aplicate pe teritoriul de funcţionare de cãtre personalul de serviciu al statului vecin, pe baza legislaţiei lui interne, trebuie considerate ca şi cum ar fi efectuate în localitatea statului vecin pe teritoriul cãruia se aflã punctul de trecere a frontierei care îi aparţine. (3) Dacã acţiunea care contravine legislaţiei statului vecin referitoare la trecerea frontierei de cãtre persoane, introducerea, scoaterea şi tranzitarea bunurilor este comisã pe teritoriul de funcţionare, atunci aceasta trebuie consideratã ca şi cum ar fi fost sãvârşitã în acea localitate a statului vecin pe al cãrui teritoriu se gãseşte punctul de trecere a frontierei care îi aparţine. (4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) trebuie aplicate în mod corespunzãtor celor care presteazã serviciul şi activitãţii desfãşurate de aceştia. (5) În alte situaţii prevaleazã normele juridice ale statului de teritoriu. ART. 6 (1) În teritoriul de funcţionare, controlul traficului de frontierã efectuat de cãtre personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul cãruia se iese devanseazã controlul efectuat de personalul de serviciu al statului contractant pe teritoriul cãruia se intrã, cu excepţia situaţiei în care personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul cãruia se iese renunţã la control şi informeazã despre aceasta personalul de serviciu al statului vecin. Personalul de serviciu care efectueazã controlul la intrare începe activitatea atunci când personalul de serviciu al statului vecin îl informeazã cu privire la terminarea propriului control. (2) Dupã începerea efectuãrii controlului traficului de frontierã de cãtre personalul de serviciu al statului contractant pe teritoriul cãruia se intrã, personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul cãruia se iese nu mai este îndreptãţit sã efectueze controlul traficului de frontierã. În situaţii justificate, personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul cãruia se iese este în drept sã efectueze, cu acordul prealabil al personalului de serviciu al statului contractant pe al cãruia teritoriu se intrã, repetarea controlului traficului de frontierã. (3) Personalul de serviciu al statelor contractante poate sã efectueze controlul traficului de frontierã şi în comun. ART. 7 (1) Personalul de serviciu al statelor contractante, de comun acord, la controlul efectuat în loc comun şi pe timpul controlului în mers, poate sã nu respecte ordinea prevãzutã la art. 6 alin. (1) din prezenta convenţie, în situaţia în care aceasta este necesarã pentru uşurarea sau creşterea rapiditãţii controlului traficului de frontierã. Într-o asemenea situaţie, personalul de serviciu al statului contractant pe teritoriul cãruia se intrã poate sã reţinã sau sã întoarcã persoane ori sã reţinã bunuri numai dupã încheierea controlului traficului de frontierã al personalului de serviciu al statului contractant de pe teritoriul cãruia se iese. În acest caz, persoanele implicate sunt predate personalului de serviciu al statului contractant de pe teritoriul cãruia se iese. Personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul cãruia se iese are prioritate în reţinerea persoanei implicate. (2) Mãsurile enumerate la alin. (1) trebuie aplicate în mod corespunzãtor în privinţa reţinerii, confiscãrii şi predãrii bunurilor. ART. 8 (1) În cursul controlului traficului de frontierã prevãzut la art. 6 din prezenta convenţie, personalul de serviciu al statului vecin are dreptul sã reţinã, sã întoarcã sau sã transporte înapoi cu forţa persoanele pe teritoriul propriului lor stat. (2) Personalul de serviciu al statului vecin, în cursul executãrii controlului traficului de frontierã, nu are dreptul sã îl reţinã pe cetãţeanul statului de teritoriu pe teritoriul de stat al acestuia ori sã îl transporte pe teritoriul statului vecin; are însã dreptul sã îl conducã la locul de serviciu pentru controlul traficului de frontierã propriu. (3) La aplicarea mãsurilor efectuate conform prevederilor alin. (1) şi (2), trebuie asiguratã participarea neîntârziatã a persoanei de serviciu a statului de teritoriu. (4) Dispoziţiile alin.(1)-(3) nu aduc atingere normelor juridice privind dreptul de azil ale statului de teritoriu. ART. 9 (1) Sumele de bani încasate de personalul de serviciu al statului vecin în cursul efectuãrii controlului traficului de frontierã în statul de teritoriu ori cele aduse în interesul serviciului, alte valori şi bunurile reţinute sau confiscate pot fi transportate pe teritoriul statului vecin. (2) Dispoziţiile alin. (1) trebuie aplicate în mod corespunzãtor în ceea ce priveşte sumele de bani încasate sau duse de cei care presteazã servicii, precum şi alte bunuri aduse de ei în cursul desfãşurãrii activitãţilor aprobate. ART. 10 (1) Nu se poate refuza întoarcerea pe teritoriul statului contractant de pe teritoriul cãruia se iese persoanelor întoarse de personalul de serviciu al statului contractant pe teritoriul cãruia se intrã. La nevoie, personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul cãruia se iese poate transporta înapoi aceastã persoanã, chiar şi cu forţa. (2) Personalul de serviciu al statului contractant de pe teritoriul cãruia se iese nu poate refuza readucerea şi reprimirea acelor bunuri a cãror introducere nu a fost aprobatã de personalul de serviciu al statului contractant pe al cãrui teritoriu se intrã. (3) Acele bunuri care au fost întoarse în statul vecin de personalul de serviciu al statului vecin în cursul controlului la ieşire sau acelea care înainte de începerea controlului de intrare al personalului de serviciu al statului de teritoriu sunt transportate înapoi pe teritoriul statului vecin, la cererea persoanelor interesate, nu intrã sub incidenţa reglementãrilor juridice privind ieşirea din ţarã ale statului de teritoriu şi nici nu pot fi obiectul procedurii de control la ieşire a acestui stat. ART. 11 (1) Personalul de serviciu al statelor contractante se informeazã reciproc, la nevoie, asupra mãsurilor luate în cursul îndeplinirii sarcinilor prevãzute în prezenta convenţie, precum şi în privinţa limitãrilor de trafic introduse temporar şi a obstacolelor de circulaţie apãrute. (2) În punctele de trecere a frontierei rutiere şi feroviare personalul de serviciu al statelor contractante va adopta mãsuri comune, corelate, în interesul reducerii timpilor de aşteptare în traficul de persoane şi de mãrfuri, precum şi în scopul prevenirii şi eliminãrii obstacolelor de circulaţie apãrute. ART. 12 (1) În situaţiile justificate de interesele economice sau sociale, autoritãţile competente de control al traficului de frontierã ale statelor contractante pot aproba deschiderea ocazionalã a frontierei de stat în scopul trecerii frontierei de cãtre persoane şi bunuri în afara punctelor permanente de trecere a frontierei. (2) Cererea privind trecerea frontierei de stat, în afara punctelor de trecere a acesteia, trebuie înaintatã cu cel puţin 30 (treizeci) de zile înainte de data planificatã. (3) Statele contractante îşi împuternicesc guvernele ca, în scopul vizitãrii monumentelor arhitectonice, valorilor naturale, precum şi al utilizãrii potecilor turistice, aflate în apropierea frontierei de stat comune, sã încheie înţelegeri internaţionale în care sã stabileascã locurile prin care persoanele interesate pot trece frontiera de stat comunã şi în afara punctelor de trecere a frontierei aflate în funcţiune.
CAP. III Personalul de serviciu
ART. 13 Personalul de serviciu al statului vecin, în scopul executãrii serviciului în statul de teritoriu şi pe timpul cãlãtoriei la şi de la locul de serviciu, poate sã poarte uniforma, ecusonul şi armamentul de serviciu (pistol) şi poate lua, de asemenea, echipamentul de serviciu necesar, inclusiv câinii de serviciu. Armamentul de serviciu poate fi folosit în statul de teritoriu doar pentru legitimã apãrare. ART. 14 (1) Autoritãţile statului de teritoriu asigurã personalului de serviciu al statului vecin în teritoriul de funcţionare, pe timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, aceleaşi protecţie şi ajutor ca şi pentru personalul de serviciu propriu. Dispoziţiile penale ale statului de teritoriu referitoare la protecţia persoanelor oficiale şi a activitãţilor desfãşurate de acestea în cursul îndeplinirii atribuţiunilor de serviciu se vor aplica şi în cazul acţiunilor ilegale sãvârşite în statul de teritoriu împotriva personalului de serviciu al statului vecin, pe timpul sau în legãturã cu executarea serviciului. (2) Personalul de serviciu al statului vecin are dreptul sã îndepãrteze, cu utilizarea mijloacelor coercitive, acele persoane care prin comportamentul lor perturbã ordinea din încãperile de serviciu ale statului vecin, controlul traficului de frontierã, respectiv pun în pericol nemijlocit viaţa, integritatea corporalã sau securitatea bunurilor altora ori ale personalului de serviciu. Personalul de serviciu al statului de teritoriu trebuie informat fãrã întârziere referitor la mãsura luatã, care va acorda ajutor la cerere. Mijloacele coercitive şi modul de folosire a acestora sunt în conformitate cu legislaţia internã a statului vecin. (3) Autoritãţile statului de teritoriu pot cerceta încãperile de serviciu ale statului vecin numai cu acordul autoritãţilor competente ale statului vecin. (4) În cazul sãvârşirii infracţiunilor şi contravenţiilor în statul de teritoriu, prevãzute în legislaţia acestuia, de cãtre personalul de serviciu al statului vecin, autoritatea competentã a statului de teritoriu este obligatã sã informeze neîntârziat autoritatea ierarhic superioarã a fãptuitorului. ART. 15 Acţiunile civile în despãgubiri pentru acele pagube produse de personalul de serviciu al statului vecin în teritoriul de funcţionare, pentru care rãspunderea aparţine statului, intrã sub incidenţa jurisdicţiei statului vecin ca şi când acţiunea pãgubitoare s-ar fi produs în statul vecin. În cursul promovãrii unor asemenea acţiuni, cetãţenii statului de teritoriu beneficiazã de acelaşi tratament ca şi cetãţenii statului vecin. ART. 16 (1) Dacã persoana de serviciu a statului vecin, pe timpul sau în legãturã cu executarea serviciului în statul de teritoriu, îşi pierde viaţa, este rãnitã ori bunurile aflate ori purtate asupra sa sunt deteriorate ori distruse, atunci pentru acţiunea civilã în despãgubire se va aplica legislaţia în vigoare din statul vecin. (2) Persoana de serviciu, respectiv persoana în drept sã fie despãgubitã, poate sã îşi promoveze acţiunea civilã în despãgubire, rezultatã din faptele prevãzute la alin. (1), la instanţa oricãrui stat contractant. (3) Hotãrârile definitive pronunţate de instanţe şi tranzacţiile judiciare, care au fost emise cu respectarea regulilor privind competenţa judecãtoreascã, în conformitate cu prevederile alin. (2), de instanţa unuia dintre statele contractante, având ca obiect acţiunea civilã în despãgubire precizatã la alin. (1), respectiv au fost încheiate în faţa unei asemenea instanţe, vor fi executate pe teritoriul celuilalt stat contractant, în conformitate cu acordul de asistenţã judiciarã reciprocã aflat în vigoare între cele douã state. (4) Dispoziţile alin. (1)-(3) trebuie aplicate cu acelaşi înţeles în scopul promovãrii cererilor de despãgubire pentru pagubele produse de persoana de serviciu a statului vecin în statul de teritoriu, pe timpul şederii în interes de serviciu, dar nu în timpul îndeplinirii serviciului. Pentru soluţionarea cererii de despãgubire dispun de competenţã juridicã, potrivit alegerii celui care a suferit paguba, în aceeaşi mãsurã, instanţele statului contractant de la locul producerii pagubei sau de pe raza de domiciliu a celui care a produs paguba. ART. 17 (1) Personalul de serviciu al statului vecin poate trece frontiera de stat româno-ungarã cu permisul de trecere a frontierei, denumit în continuare permis, emis în baza acordului internaţional aflat în vigoare între România şi Republica Ungarã privind unificarea actelor necesare trecerii frontierei de stat în interes de serviciu. (2) Posesorul permisului are dreptul sã treacã frontiera de stat româno-ungarã, în scopul ajungerii la locul de serviciu, pentru îndeplinirea serviciului, prin punctul de trecere a frontierei de stat cel mai apropiat de locul de serviciu. (3) Posesorul permisului, pe timpul îndeplinirii serviciului, are dreptul sã se afle fãrã nici un fel de limitãri pe teritoriul de funcţionare, precum şi în zonele staţiilor de cale feratã deschise publicului.
CAP. IV Locurile de serviciu pentru controlul traficului de frontierã şi personalul care presteazã servicii
ART. 18 (1) În punctele de trecere a frontierei rutiere, încãperile de serviciu necesare personalului de serviciu al statului vecin, pentru aplicarea prezentei convenţii în statul de teritoriu, vor fi asigurate de statul de teritoriu. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor conveni cu utilizatorul în legãturã cu folosirea, întreţinerea şi alte condiţii de utilizare a încãperilor şi obiectivelor de serviciu, prin contracte de drept civil. (2) Societãţile de cãi ferate ale statelor contractante sunt obligate sã asigure condiţiile pentru executarea controlului în mers, sã stabileascã compartimentele de serviciu din vagoanele de cale feratã, încãperile de serviciu necesare în staţiile terminale ale tronsoanelor de cale feratã desemnate pentru control, în staţiile de cale feratã de frontierã şi sã asigure folosirea gratuitã a acestora. ART. 19 (1) Locurile de serviciu pentru controlul traficului de frontierã ale statului vecin trebuie marcate cu inscripţii oficiale, cu stema statului şi cu drapel. (2) Pe locurile de serviciu ale personalului de serviciu al statului vecin inscripţiile trebuie aplicate în limbile românã şi maghiarã. ART. 20 (1) Sunt scutite de la plata taxelor vamale, impozitelor, altor taxe şi sarcini fiscale şi nu intrã sub incidenţa interdicţiilor economice şi a limitãrilor de introducere sau scoatere: a) acele bunuri (în special: materialele, mijloacele şi instalaţiile necesare asigurãrii serviciului şi traficului) care sosesc pentru locul de serviciu de control al traficului de frontierã al statului vecin şi servesc controlului traficului de frontierã; b) acele bunuri care servesc uzului oficial al organelor de control al traficului de frontierã şi al celor care presteazã servicii sau cele care servesc necesitãţilor de uz personal ale persoanelor de serviciu ori ale celor care presteazã servicii, aparţinând statului vecin, pe timpul executãrii serviciului în statul de teritoriu; c) acele autovehicule care sunt utilizate de personalul de serviciu sau de cei care presteazã servicii, în statul de teritoriu, pentru îndeplinirea serviciului. (2) Bunurile prevãzute la alin. (1) pot fi introduse temporar de pe teritoriul unuia dintre statele contractante pe teritoriul celuilalt stat contractant, cu obligaţia scoaterii acestora. Bunurile prevãzute la alin. (1) lit. a), introduse şi scoase în acest mod, vor fi trecute într-o listã, întocmitã în 3 (trei) exemplare, dintre care un exemplar va fi înmânat organului vamal competent al celuilalt stat contractant. (3) Înscrisurile, documentele şi purtãtorii de date necesari îndeplinirii serviciului, aflaţi asupra persoanelor de serviciu ale statului vecin, sunt scutiţi, în statul de teritoriu, de cercetare şi reţinere. ART. 21 (1) Coletele de serviciu expediate în alt mod decât prin poştã de organele de control al traficului de frontierã ale statului vecin, pe adresa organelor lor aflate în statul de teritoriu şi invers, pot fi transmise fãrã taxe. (2) Aceste colete de serviciu sunt scutite de verificãri şi reţinere, cu excepţia situaţiei în care existã o bãnuialã întemeiatã cã sunt în legãturã cu sãvârşirea unei infracţiuni. La acest control este necesarã prezenţa persoanelor de serviciu ale ambelor state contractante. (3) Coletele de serviciu trebuie prevãzute cu ştampilã sau cu alt mod de sigilare, aparţinând organului de control al traficului de frontierã expeditor. ART. 22 (1) Statul de teritoriu permite organelor de control al traficului de frontierã ale statului vecin, pentru îndeplinirea activitãţilor desfãşurate în statul de teritoriu, fãrã plata taxelor vamale, impozitelor, a altor taxe şi sarcini fiscale, sã instaleze, sã utilizeze, sã întreţinã, sã modifice (modernizeze) şi sã desfiinţeze instalaţiile de telecomunicaţii şi transmitere a datelor, precum şi sã le conecteze la obiectivele corespunzãtoare ale statului vecin. (2) Pentru înfiinţarea, menţinerea şi asigurarea funcţionãrii instalaţiilor de telecomunicaţii şi transmitere a datelor trebuie aplicate prevederile legislaţiei interne a statului de teritoriu. (3) Legãturile de transmisiuni dintre organele de serviciu ale statului vecin, prevãzute la alin. (1), pot fi utilizate numai în interes de serviciu. (4) Aceste comunicãri sunt considerate ca trafic intern al statului vecin. (5) Personalul statului vecin, care asigurã funcţionarea şi întreţinerea instalaţiilor de telecomunicaţii şi transmitere a datelor, poate intra pe teritoriul statului de teritoriu în scopul montãrii şi întreţinerii instalaţiilor. În acest scop poate trece frontiera de stat cu mijloacele de transport şi poate trece mijloacele necesare efectuãrii lucrãrilor. Înaintea începerii activitãţii lui este obligat sã se prezinte la personalul de serviciu competent al statului de teritoriu. ART. 23 (1) Persoanele statului vecin, care presteazã servicii în legãturã cu controlul traficului de frontierã, sunt scutite, în ceea ce priveşte aceastã activitate, de obţinerea permisului de muncã în statul de teritoriu. Cel care presteazã servicii notificã autoritãţilor competente ale statului de teritoriu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare ale acestuia, fãrã plata unor taxe, activitatea ce o desfãşoarã. Activitatea poate fi începutã numai dupã obţinerea avizului acestei autoritãţi. (2) Intrarea pe teritoriul punctului de trecere a frontierei şi şederea în statul de teritoriu a celor care presteazã servicii este reglementatã de legislaţia statului de teritoriu. (3) Cei care presteazã servicii au dreptul, în statul de teritoriu, sã instaleze şi sã exploateze, în locul de serviciu de control al traficului de frontierã al statului vecin, echipamente de telecomunicaţii şi transmitere a datelor şi sã le conecteze la reţeaua statului vecin. (4) Alin. (2) şi (5) ale art. 22 din prezenta convenţie trebuie aplicate în mod corespunzãtor şi în cazul echipamentelor de telecomunicaţii şi transmitere a datelor aparţinând celor care presteazã servicii. ART. 24 Cei care presteazã servicii vor conveni, separat, cu administratorul punctului de trecere a frontierei în legãturã cu utilizarea obiectivelor şi încãperilor aparţinãtoare locurilor de serviciu ale statului vecin aflate în statul de teritoriu, precum şi în legãturã cu asigurarea de servicii şi contravaloarea acestora.
CAP. V Aplicarea convenţiei
ART. 25 (1) În scopul aplicãrii prezentei convenţii, guvernele statelor contractante înfiinţeazã Comisia mixtã româno-ungarã de trafic de frontierã, denumitã în continuare Comisia mixtã, formatã din reprezentanţii autoritãţilor lor competente. (2) Comisia mixtã adoptã regulamentul de funcţionare şi îşi stabileşte sarcinile de detaliu. (3) Comisia mixtã ţine şedinţe, pe baza înţelegerii dintre autoritãţile competente, ori de câte ori este nevoie, dar cel puţin o datã pe an, alternativ pe teritoriul României şi al Republicii Ungare.
CAP. VI Dispoziţii finale
ART. 26 Dispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere obligaţiilor statelor contractante, ce decurg din alte instrumente juridice internaţionale. ART. 27 Statele contractante vor aplica în mod corespunzãtor, la punctul comun de contact şi la cei ce executã serviciul acolo, prevederile art. 13-17, ale art. 18 alin. (1) şi ale art. 19-22 din prezenta convenţie. ART. 28 (1) Divergenţele rezultate din interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii vor fi rezolvate de statele contractante prin negocieri, în cadrul Comisiei mixte, iar în cazul în care nu se ajunge la o soluţie, pe cale diplomaticã. (2) Aplicarea prezentei convenţii poate fi suspendatã temporar, în totalitate sau parţial, de oricare stat contractant, din motive de securitate naţionalã, de ordine publicã ori de sãnãtate publicã. Referitor la introducerea sau la revocarea unei asemenea mãsuri, trebuie informat neîntârziat, pe cale diplomaticã, celãlalt stat contractant. Introducerea, respectiv anularea suspendãrii, în situaţiile care reclamã mãsuri imediate, produce efecte odatã cu primirea notei diplomatice, iar în alte cazuri, în a 15-a (cincisprezecea) zi dupã primirea acesteia. ART. 29 (1) Prezenta convenţie trebuie ratificatã în conformitate cu legislaţia internã a statelor contractante. Convenţia intrã în vigoare în a 15-a (cincisprezecea) zi de la data primirii ultimei note diplomatice privind ratificarea. (2) Prezenta convenţie se încheie pe o perioadã nedeterminatã. Ea poate fi denunţatã, în scris, pe cale diplomaticã, de oricare stat contractant. Convenţia îşi înceteazã valabilitatea dupã trecerea a 6 (şase) luni de la primirea comunicãrii privind denunţarea. (3) Statele contractante pot modifica prezenta convenţie, de comun acord, în scris. Amendamentele intrã în vigoare potrivit dispoziţiilor alin. (1). (4) Începând cu ziua intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, în aplicarea acordurilor internaţionale în vigoare între statele contractante acestea vor înscrie ca stat emitent România, respectiv Republica Ungarã, în permisul de trecere a frontierei menţionat la art. 17 alin. (1) din prezenta convenţie. (5) La data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, îşi înceteazã valabilitatea Convenţia dintre Guvernul Republicii Populare Române şi Guvernul Republicii Populare Ungare privind înfiinţarea punctului comun rutier Borş, semnatã la Bucureşti la 30 septembrie 1962. (6) La data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, îşi pierd valabilitatea art. 3 şi 4 ale Convenţiei dintre Guvernul Republicii Populare Române şi Guvernul Republicii Populare Ungare privind organizarea serviciului la frontierã în staţia comunã Curtici, semnatã la Bucureşti la 22 martie 1960. (7) La data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii şi a acordului de aplicare a acesteia, pãrţile contractante nu vor mai aplica dispoziţiile referitoare la controlul traficului de frontierã şi la organele de control al traficului de frontierã (grãniceri şi vameşi, serviciul fitosanitar şi sanitar-veterinar, controlul de calitate al mãrfurilor) prevãzute la art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) şi teza a patra a alin. (7), art. 5 alin. (3) şi (5), art. 19 alin. (1) teza întâi şi art. 20 alin. (3)-(7) ale Convenţiei dintre Guvernul Republicii Populare Române şi Guvernul Republicii Populare Ungare privind organizarea serviciului la frontierã în staţia comunã Curtici, semnatã la Bucureşti la 22 martie 1960. Semnatã la Bucureşti la 27 aprilie 2004, în douã exemplare originale, în limbile românã şi maghiarã, toate textele fiind egal autentice.
Pentru România, Ioan Rus
Pentru Republica Ungarã, Monika Lamperth
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
