Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 26 noiembrie 2001 intre Romania si Republica Lituania pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 393 din 10 iunie 2002
România şi Republica Lituania,
dorind sa promoveze şi sa strângã relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autoritãţilor sale locale ori al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrãinarea proprietãţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cãrora se aplica prezenta convenţie sunt în special:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venitul realizat de persoane fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol;
(v) impozitul pe dividende;
(vi) impozitul pe clãdiri;
(vii) impozitul pe teren
(denumite în continuare impozit roman);
b) în cazul Lituaniei:
(i) impozitul pe profitul realizat de persoane juridice;
(ii) impozitul pe venitul realizat de persoane fizice;
(iii) impozitul pe profitul întreprinderilor care folosesc capital proprietate de stat;
(iv) impozitul pe proprietãţi imobiliare;
(v) impozitul pe teren
(denumite în continuare impozit lituanian).
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricãror impozite identice sau în esenta similare care sunt stabilite dupã data semnãrii acestei convenţii în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricãror modificãri importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în mãsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:
a) expresiile un stat contractant şi celãlalt stat contractant înseamnã România sau Lituania, dupã cum cere contextul;
b) termenul România înseamnã teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorialã şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi marii teritoriale asupra cãrora România îşi exercita suveranitatea, precum şi zona contigua, platoul continental şi zona economicã exclusiva asupra cãrora România îşi exercita, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţia;
c) termenul Lituania înseamnã Republica Lituania şi, când este folosit în sens geografic, înseamnã teritoriul Republicii Lituania şi orice alta zona adiacenta marii teritoriale a Republicii Lituania asupra cãreia, potrivit legislaţiei Republicii Lituania şi în concordanta cu legislaţia internationala, pot fi exercitate drepturile Lituaniei cu privire la fundul marii şi subsolul acesteia şi la resursele lor naturale;
d) termenul persoana include o persoana fizica, o societate şi orice alta asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnã orice persoana juridicã sau orice entitate care este consideratã ca o persoana juridicã în scopul impozitãrii;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnã, dupã caz, o întreprindere exploatatã de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatatã de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) expresia transport internaţional înseamnã orice transport efectuat cu o nava sau o aeronava exploatatã de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului în care o asemenea nava sau aeronava este exploatatã numai între locuri situate în celãlalt stat contractant;
h) expresia autoritate competenta înseamnã:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor publice sau reprezentantul sau autorizat;
(ii) în cazul Lituaniei, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
i) termenul naţional înseamnã:
(i) în cazul României, orice persoana fizica având cetãţenia României şi orice persoana juridicã, asociere de persoane sau orice alta entitate care are statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Lituaniei, orice persoana fizica având naţionalitatea Lituaniei şi orice persoana juridicã, asociere de persoane, asociaţie sau orice alta entitate care are statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Lituania.
2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacã contextul nu cere o interpretare diferita, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplica, orice înţeles pe care îl are în cadrul legislaţiei fiscale a acestui stat, prevaland intelesului pe care termenul îl are în alte legi ale acestui stat.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnã orice persoana care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusã impunerii în acest stat datoritã domiciliului, rezidentei, locului de conducere, locului înregistrãrii sau oricãrui alt criteriu de natura similarã şi include, de asemenea, acest stat şi orice autoritate localã sau unitate administrativ-teritorialã a acestuia. Aceasta expresie totuşi nu include o persoana care este supusã impozitãrii în acest stat numai pentru faptul ca realizeazã venituri din surse sau capital, situate în acest stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoana fizica este rezidenţã a ambelor state contractante, statutul sau se determina dupã cum urmeazã:
a) aceasta va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacã dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state, va fi consideratã rezidenţã numai a statului cu care legãturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacã statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacã ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacã aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi consideratã rezidenţã numai a statului al cãrui naţional este;
d) dacã aceasta persoana este naţional al ambelor state sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autoritãţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoana, alta decât o persoana fizica, este rezidenţã a ambelor state contractante, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve problema de comun acord şi vor determina modul de aplicare a prezentei convenţii în cazul acestor persoane.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnã un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfãşoarã în întregime sau în parte activitatea.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o fabrica;
e) un atelier; şi
f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, de montaj sau de instalare ori activitãţile de supraveghere ori consultanţa legate de acesta constituie sediu permanent numai când asemenea şantier, proiect sau activitãţi dureazã mai mult de 6 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera ca nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrãrii de produse ori de mãrfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii ori livrãrii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mãrfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrãrii de cãtre o alta întreprindere;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpãrãrii de produse sau de mãrfuri ori al colectãrii de informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfãşurãrii pentru întreprindere a oricãrei alte activitãţi cu caracter pregatitor sau auxiliar;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activitãţi menţionate în subparagrafele a)-e), cu condiţia ca intreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezulta din aceasta combinare sa aibã un caracter pregatitor sau auxiliar.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi consideratã ca are un sediu permanent în celãlalt stat contractant numai pentru ca aceasta vinde produse sau mãrfuri aparţinând întreprinderii, care au fost expuse în cadrul unui târg temporar sau al unei expoziţii, la închiderea targului ori a expoziţiei menţionate.
6. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoana - alta decât un agent cu statut independent cãruia i se aplica prevederile paragrafului 7 - acţioneazã în numele unei întreprinderi şi are şi exercita în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat în privinta oricãror activitãţi pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afarã de cazul în care activitãţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragrafele 4 şi 5, care, dacã ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelor paragrafe.
7. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercita activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceasta persoana sa acţioneze în cadrul activitãţii ei obişnuite.
8. Faptul ca o societate care este rezidenţã a unui stat contractant controleazã sau este controlatã de o societate care este rezidenţã a celuilalt stat contractant ori care îşi exercita activitatea de afaceri în celãlalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societãţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietãţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietãţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatãri forestiere) situate în celãlalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Expresia proprietãţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietãţile în cauza sunt situate. Prevederile prezentei convenţii referitoare la proprietãţile imobiliare se aplica, de asemenea, accesoriilor proprietãţii imobiliare, inventarului viu şi echipamentului utilizat în agricultura şi exploatãri forestiere, drepturilor asupra cãrora se aplica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciarã, uzufructului proprietãţilor imobiliare şi drepturilor la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatãrii zãcãmintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale. Navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietãţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplica veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietãţii imobiliare.
4. Când deţinerea unor acţiuni sau a altor pãrţi sociale la o societate da dreptul deţinãtorului acestor acţiuni sau pãrţi sociale sa beneficieze de proprietatea imobiliarã detinuta de societate, veniturile din folosirea directa, închirierea sau folosirea în orice alta forma a unor asemenea drepturi pot fi impuse în statul contractant în care este situata proprietatea.
5. Prevederile paragrafelor 1, 3 şi 4 se aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietãţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietãţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afarã de cazul în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacã întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celãlalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacã ar fi constituit o întreprindere distinctã şi separatã, exercitând activitãţi identice sau similare în condiţii identice ori similare şi tratand cu toatã independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmãrite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în alta parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restrictiilor prevãzute de legislaţia interna a statului contractant în care sediul permanent este situat.
4. În mãsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent sa fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale pãrţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu impiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzualã; metoda de repartizare adoptatã trebuie totuşi sa fie aceea prin care rezultatul obţinut sa fie în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mãrfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicãrii prevederilor paragrafelor precedente profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afarã de cazul în care exista motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole din prezenta convenţie, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi navale şi aeriene
1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor sau a aeronavelor în trafic internaţional sunt impozabile numai în acest stat contractant.
2. Prevederile paragrafului 1 se aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant
şi, în fiecare dintre cazuri, cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate ori impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fãrã aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datoritã acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinta.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinta - profiturile asupra cãrora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusã impozitãrii în celãlalt stat contractant şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celãlalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificãri se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacã este necesar, autoritãţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plãtite de o societate care este rezidenţã a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţã societatea plãtitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dividendelor. Prezentul paragraf nu afecteazã impunerea societãţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plãtesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnã veniturile provenite din acţiuni sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte drepturi (inclusiv pãrţi sociale) care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de cãtre legislaţia statului în care este rezidenţã societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant în care societatea plãtitoare de dividende este rezidenţã, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfãşoarã în celãlalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Când o societate rezidenţã a unui stat contractant realizeazã profituri sau venituri din celãlalt stat contractant, celãlalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plãtite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legatura cu care dividendele sunt plãtite este efectiv legatã de un sediu permanent sau o baza fixa situata în celãlalt stat, nici sa supunã profiturile nedistribuite ale societãţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacã dividendele plãtite sau profiturile nedistribuite reprezintã în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celãlalt stat contractant.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant, obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, inclusiv de o autoritate localã sau o unitate administrativ-teritorialã a acestuia, de banca centrala ori de orice instituţie financiarã în întregime detinuta de acel guvern, sau dobânzile realizate la împrumuturile garantate de acel guvern sunt scutite de impozit în primul stat menţionat.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnã veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoţite sau nu de garanţii ipotecare, şi în special veniturile din efecte publice şi veniturile din titluri de creanta sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligaţiuni. Penalitãţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat contractant profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legatura cu care sunt plãtite dobânzile este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, când persoana plãtitoare a dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legatura cu care a fost contractatã creanta generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma dobânzilor, ţinând seama de creanta pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 12
Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 2% din suma bruta a comisioanelor.
3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnã plãţile fãcute unui broker, agent comisionar general sau oricãrei alte persoane asimilate unui broker ori agent comisionar general de cãtre legislaţia fiscalã a statului contractant din care provin asemenea plati.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã o activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar activitãţile pentru care se plãtesc comisioanele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acestui stat contractant. Totuşi, când plãtitorul comisioanelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sunt legate activitãţile care genereazã obligaţia de plata şi comisioanele se suporta de sediul permanent sau baza fixa, atunci aceste comisioane se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma comisioanelor, ţinând seama de activitãţile pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care s-ar fi convenit între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor este impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plãtite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depãşi 10% din suma bruta a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnã plati de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice (inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori de televiziune, transmisiilor destinate publicului, prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologie similarã), orice patent, marca de comerţ, desen ori model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau presteazã în celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plãtesc redevenţele este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
5. Redevenţele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plãtitorul este un rezident al acestui stat contractant. Totuşi, când plãtitorul redevenţelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legatã obligaţia de a plati redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Când, datoritã relaţiilor speciale existente între plãtitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o alta persoana, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plãtite, depãşeşte suma care ar fi fost convenitã între plãtitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplica numai la aceasta ultima suma menţionatã. În acest caz partea excedentarã a plãţilor va rãmâne impozabilã potrivit legislaţiei fiecãrui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 14
Câştiguri de capital
1. Câştigurile sau veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea proprietãţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celãlalt stat contractant, sau acţiunile la o societate ale carei active constau în principal în asemenea proprietãţi pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Câştigurile provenind din înstrãinarea proprietãţii mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau a proprietãţii mobiliare ţinând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrãinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu intreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
3. Câştigurile realizate de o întreprindere a unui stat contractant din înstrãinarea navelor sau a aeronavelor exploatate în trafic internaţional de acea întreprindere ori a proprietãţilor mobiliare ţinând de exploatarea acestor nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat contractant.
4. Câştigurile obţinute din înstrãinarea oricãror proprietãţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrãineazã.
ART. 15
Profesii independente
1. Veniturile realizate de o persoana fizica care este rezidenţã a unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activitãţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat contractant. Dar acest venit poate fi impus, de asemenea, în celãlalt stat contractant:
a) dacã are o baza fixa la dispoziţia sa în celãlalt stat contractant în scopul exercitãrii activitãţilor sale, dar numai acea parte din venit care este atribuibila acelei baze fixe;
b) dacã sta în celãlalt stat contractant o perioada sau perioade ce depãşesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; în acest caz numai acea parte din venit care este obţinutã din activitãţile sale desfãşurate în celãlalt stat contractant.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activitãţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 16
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acel stat contractant, în afarã de cazul în care activitatea salariata este exercitatã în celãlalt stat contractant. Dacã activitatea salariata este astfel exercitatã, remuneraţiile primite pentru aceasta activitate pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitatã în celãlalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacã:
a) beneficiarul este prezent în celãlalt stat contractant pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plãtite de o persoana sau în numele unei persoane care angajeazã şi care nu este rezidenţã a celuilalt stat contractant; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajeazã o are în celãlalt stat contractant.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariata exercitatã la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant pot fi impuse în acel stat contractant.
ART. 17
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plati similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al oricãrui alt organ similar al unei societãţi care este rezidenţã a celuilalt stat contractant pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
ART. 18
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activitãţile sale personale desfãşurate în aceasta calitate în celãlalt stat contractant, pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
2. Când veniturile în legatura cu activitãţile personale desfãşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitãţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica veniturilor obţinute din activitãţile exercitate într-un stat contractant de un artist sau de un sportiv, dacã vizita în acel stat contractant este în întregime sau în principal suportatã din fonduri publice ale unuia sau ale ambelor state contractante ori ale autoritãţilor lor locale sau ale unitãţilor lor administrativ-teritoriale. În acest caz venitul va fi impozabil numai în statul contractant în care artistul sau sportivul este rezident.
ART. 19
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile, anuitatile şi alte remuneraţii similare plãtite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfasurata în trecut sunt impozabile numai în acest stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plati similare fãcute în cadrul legislaţiei referitoare la asigurãrile sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat contractant.
3. Termenul anuitate înseamnã o suma determinata, platibila unei persoane fizice în mod periodic, la scadente fixe, în timpul vieţii sau într-o perioada specificatã ori determinabilã, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plati pentru deplina şi corespunzatoarea recompensare în bani sau în echivalent banesc.
ART. 20
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plãtite de un stat contractant, o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat ori autoritãţii locale sau unitãţii administrativ-teritoriale sunt impozabile numai în acest stat contractant.
b) Totuşi aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizica este rezidenţã a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidenţã a acelui stat numai în scopul prestãrii serviciilor.
2. a) Pensiile plãtite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o autoritate localã sau de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei autoritãţi ori unitãţi sunt impozabile numai în acel stat contractant.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celãlalt stat contractant dacã persoana fizica este rezidenţã şi naţional al acelui stat.
3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplica salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plãtite pentru serviciile prestate în legatura cu o activitate de afaceri desfasurata de un stat contractant sau de o autoritate localã ori de o unitate administrativ-teritorialã a acestuia.
ART. 21
Studenţi şi practicanti
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregãtire un student, un stagiar ori un practicant care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant imediat anterior venirii sale într-un stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educãrii sau pregãtirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume sa provinã din surse aflate în afarã acelui stat.
ART. 22
Profesori şi cercetãtori
1. O persoana fizica care viziteaza un stat contractant pentru a preda sau pentru a desfasura activitãţi de cercetare la o universitate, un colegiu sau la alta unitate de învãţãmânt recunoscuta în acel stat contractant şi care este sau a fost imediat înainte de aceasta vizita rezident al celuilalt stat contractant va fi scutitã de impozit în primul stat contractant menţionat pentru remuneraţiile obţinute pentru predare sau cercetare, pentru o perioada care nu depãşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în scopul de a preda sau de a cerceta.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplica venitului din cercetare, dacã asemenea cercetare nu este întreprinsã în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 23
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat contractant.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplica veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietãţile imobiliare asa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacã primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfãşoarã activitate de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în celãlalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo şi dreptul sau proprietatea în legatura cu care venitul este plãtit este efectiv legatã de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplica prevederile art. 7 sau 15, dupã caz.
ART. 24
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietãţi imobiliare la care se face referire la art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celãlalt stat contractant, poate fi impus în celãlalt stat contractant.
2. Capitalul reprezentat de proprietãţi mobiliare fãcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant sau de proprietãţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celãlalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în celãlalt stat contractant.
3. Capitalul constituit din nave şi aeronave exploatate de o întreprindere a unui stat contractant în trafic internaţional şi proprietãţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave este impozabil numai în acest stat contractant.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.
ART. 25
Eliminarea dublei impuneri
1. În cazul României, dubla impunere va fi eliminata dupã cum urmeazã:
Când un rezident al României realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impozitate în Lituania, România va acorda:
a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în Lituania;
b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în Lituania.
Totuşi aceasta deducere nu va depãşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Lituania.
2. În cazul Lituaniei, dubla impunere va fi eliminata dupã cum urmeazã:
Când un rezident al Lituaniei realizeazã venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impozitate în România, în afarã de cazul în care este prevãzut un tratament mai favorabil în legislaţia sa interna, Lituania va acorda:
a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe venit plãtit în România;
b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o suma egala cu impozitul pe capital plãtit în România.
Totuşi acesta deducere nu va depãşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital în Lituania, astfel cum este calculatã înainte ca deducerea sa fie acordatã, care este atribuibila, dupã caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România.
ART. 26
Nediscriminarea
1. Nationalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celãlalt stat contractant nici unei impozitãri sau obligaţii legate de aceasta, diferita sau mai împovãrãtoare decât impozitarea şi obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi nationalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţã. Aceasta prevedere, independent de dispoziţiile art. 1, se aplica, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celãlalt stat contractant nu va fi stabilitã în condiţii mai puţin favorabile în celãlalt stat contractant decât impunerea stabilitã întreprinderilor celuilalt stat contractant, care desfãşoarã aceleaşi activitãţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretatã ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personalã, înlesnire şi reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitãţile familiale, pe care le acorda rezidenţilor sãi.
3. Cu excepţia cazului în care se aplica prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11, paragrafului 6 al art. 12 sau ale paragrafului 6 al art. 13, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte plati fãcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinãrii profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plãtite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant fata de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinãrii capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate fata de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al cãror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care sa fie diferita sau mai împovãrãtoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplica, independent de dispoziţiile art. 2, impozitelor de orice fel şi natura.
ART. 27
Procedura amiabila
1. Când o persoana considera ca, datoritã mãsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezulta sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformã cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de cãile de atac prevãzute de legislaţia interna a acestor state, sa supunã cazul sau autoritãţii competente a statului contractant al cãrui rezident este sau, dacã situaţia sa se încadreazã în prevederile paragrafului 1 al art. 26, acelui stat contractant al cãrui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezulta o impunere contrarã prevederilor prezentei convenţii.
2. Autoritatea competenta se va strãdui, dacã reclamaţia îi pare intemeiata şi dacã ea însãşi nu este în mãsura sa ajungã la o soluţionare corespunzãtoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitãrii unei impozitãri care nu este în conformitate cu prevederile prezentei convenţii. Orice înţelegere realizatã va fi aplicatã indiferent de perioada de prescripţie prevãzutã în legislaţia interna a statelor contractante.
3. Autoritãţile competente ale statelor contractante se vor strãdui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultãţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretãrii ori aplicãrii prezentei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevãzute de prezenta convenţie.
4. Autoritãţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizãrii unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, acesta poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autoritãţilor competente ale statelor contractante.
ART. 28
Schimb de informaţii
1. Autoritãţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicãrii prevederilor prezentei convenţii sau ale legislatiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în mãsura în care impozitarea la care se referã nu este contrarã prevederilor prezentei convenţii. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinutã de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinutã conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvaluita numai persoanelor sau autoritãţilor (inclusiv instanţelor judecãtoreşti şi organelor administrative) însãrcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmãrirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autoritãţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvalui informaţia în procedurile judecãtoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua mãsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvalui un secret comercial, de afaceri, industrial, profesional ori un procedeu de fabricaţie sau comercial ori informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice.
ART. 29
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiazã membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 30
Intrarea în vigoare
Prezenta convenţie va intra în vigoare la data ultimei notificãri prin care statele contractante se informeazã reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare intrãrii sale în vigoare. Prevederile prezentei convenţii vor produce efecte:
a) în cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intra în vigoare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, pe venit şi pe capital, pentru impozitele percepute pentru oricare an fiscal, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intra în vigoare;
b) în cazul Lituaniei:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intra în vigoare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital, pentru impozitele percepute pentru oricare an fiscal, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care prezenta convenţie intra în vigoare.
ART. 31
Denunţarea
Prezenta convenţie va rãmâne în vigoare pana când va fi denunţatã de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunta prezenta convenţie pe cai diplomatice, prin remiterea unei note de denunţare scrise, cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricãrui an calendaristic. În aceasta situaţie prezenta convenţie va inceta sa aibã efect:
a) în cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe profit, pe venit şi pe capital, pentru impozitele percepute pentru oricare an fiscal, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare;
b) în cazul Lituaniei:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare;
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital, pentru impozitele percepute pentru oricare an fiscal, în sau dupã prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat urmãtor anului în care a fost remisã nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Vilnius la 26 noiembrie 2001, în doua exemplare originale în limbile romana, lituaniana şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare textul în limba engleza va prevala.
Pentru România,
Mircea Geoana,
ministrul afacerilor externe
Pentru Republica Lituania,
Antanas Valionis,
ministru de externe
PROTOCOL-ANEXA
La semnarea Convenţiei dintre România şi Republica Lituania pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital (denumita în continuare convenţie), semnatarii au convenit asupra urmãtoarelor prevederi care fac parte integrantã din convenţie:
Statele contractante au convenit ca se vor aplica prevederile urmatorului articol în legatura cu activitãţile offshore:
"1. Prevederile acestui articol se vor aplica independent de prevederile art. 4-22 din aceasta convenţie.
2. În sensul acestui articol termenul activitãţi offshore înseamnã activitãţi desfãşurate în largul coastelor într-un stat contractant în legatura cu explorarea sau exploatarea fundului marii şi subsolului şi a resurselor lor naturale situate în acel stat.
3. Sub rezerva prevederilor paragrafului 4, o persoana care este rezidenţã a unui stat contractant şi desfãşoarã activitãţi offshore în celãlalt stat contractant va fi consideratã ca desfãşoarã activitãţi de afaceri în celãlalt stat contractant printr-un sediu permanent sau o baza fixa situata acolo.
4. Prevederile paragrafului 3 nu se vor aplica atunci când activitãţile offshore sunt desfãşurate într-o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 30 de zile în orice interval de 12 luni. În sensul acestui paragraf:
a) activitãţile offshore desfãşurate de o persoana care este asociata cu o alta persoana vor fi considerate ca sunt desfãşurate de cealaltã persoana dacã activitãţile respective sunt în esenta similare cu cele desfãşurate de prima persoana menţionatã, cu excepţia cazului în care acele activitãţi sunt desfãşurate în acelaşi timp ca şi propriile sale activitãţi;
b) o persoana este consideratã ca este asociata cu o alta persoana dacã una este controlatã direct sau indirect de cealaltã persoana ori ambele sunt controlate direct sau indirect de o a treia persoana sau de terţe persoane.
5. Salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata legatã de activitãţi offshore în celãlalt stat contractant pot, cu condiţia ca acestea sa fie desfãşurate offshore în celãlalt stat contractant, sa fie impuse în celãlalt stat. Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacã munca salariata este desfasurata pentru o persoana care angajeazã, care nu este rezidenţã a celuilalt stat contractant şi pentru o perioada sau perioade care nu depãşesc în total 30 de zile în orice interval de 12 luni.
6. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrãinarea:
a) drepturilor de explorare ori exploatare; sau
b) proprietãţilor situate în celãlalt stat contractant care sunt folosite în legatura cu activitãţile offshore desfãşurate în celãlalt stat contractant; sau
c) acţiunilor a cãror valoare sau cea mai mare parte a valorii lor provine direct ori indirect din asemenea drepturi sau proprietãţi ori din asemenea drepturi sau proprietãţi luate împreunã
pot fi impuse în celãlalt stat contractant.
În acest paragraf termenul drepturi de explorare sau exploatare înseamnã drepturi la bunuri ce urmeazã sa fie realizate din activitãţi offshore desfãşurate în celãlalt stat contractant sau la o participare la aceste bunuri ori la beneficiul provenind din aceste bunuri."
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezentul protocol.
Semnat la Vilnius la 26 noiembrie 2001, în doua exemplare originale în limbile romana, lituaniana şi engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare textul în limba engleza va prevala.
Pentru România,
Mircea Geoana,
ministrul afacerilor externe
Pentru Republica Lituania,
Antanas Valionis,
ministru de externe
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
