Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE din 26 mai 1972 privind solutionarea pe cale arbitrala a litigiilor de drept civil decurgind din raporturile de colaborare economica si tehnico-stiintifica*)
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 176 din 9 noiembrie 1973
--------
*) Traducere.
Guvernele Republicii Populare Bulgaria, Republicii Populare Ungare, Republicii Democrate Germane, Republicii Populare Mongole, Republicii Populare Polone, Republicii Socialiste România, Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste şi Republicii Socialiste Cehoslovace,
calauzindu-se dupã nazuinta de a asigura condiţii juridice favorabile pentru adincirea şi perfecţionarea în continuare a colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice reciproce,
pornind de la faptul ca soluţionarea corespunzãtoare a problemelor litigioase care apar în cursul infaptuirii acestei colaborãri contribuie la dezvoltarea ei cu succes,
ţinînd seama ca instanţele de arbitraj din ţãrile lor şi-au dovedit în practica utilitatea, ca instrument eficient de soluţionare a litigiilor legate de operaţiunile de comerţ exterior şi
în scopul folosirii şi mai largi a acestor instanţe de arbitraj prin trecerea în competenta lor a litigiilor de drept civil decurgind din raporturile privind toate felurile de colaborare economicã şi tehnico-ştiinţificã,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
1. Toate litigiile dintre organizaţiile economice, decurgind din raporturi contractuale ca şi din alte raporturi de drept civil, care apar între ele în procesul colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice a ţãrilor participante la prezenta convenţie, vor fi soluţionate pe cale arbitralã, cu excluderea competentei, pentru asemenea litigii, a instanţelor de stat.
2. Prin raporturile prevãzute la punctul 1 se înţeleg atît raporturile din contractele de vînzare-cumpãrare de mãrfuri, specializate şi cooperare în producţie, executare de lucrãri de antrepriza, construcţii, montaje, proiectari, prospectari, cercetãri ştiinţifice, lucrãri de proiectari-experimentari, efectuarea serviciilor de transporturi-expeditii şi a altor servicii, cît şi alte raporturi de drept civil care apar în procesul colaborãrii economice şi tehnico-ştiinţifice a ţãrilor participante la convenţie.
3. Prin organizaţii economice, în sensul prezentei convenţii, se înţeleg întreprinderile, trusturile, uniunile, combinatele, direcţiile generale care funcţioneazã pe baza de gestiune economicã, precum şi institutele de cercetãri ştiinţifice, birourile de proiectare-experimentare şi alte asemenea organizaţii care sînt subiecte de drept civil şi care îşi au sediul în diferite tari participante la prezenta convenţie.
ART. 2
1. Litigiile prevãzute la articolul I vor fi examinate de instanta de arbitraj de pe lîngã camera de comerţ din ţara piritului sau - cu acordul pãrinţilor - dintr-o ţara terta participanta la prezenta convenţie.
2. În cazurile în care, pentru examinarea diferitelor categorii de litigii, în ţãrile participante la convenţie exista instanţe de arbitraj specializate, examinarea unor astfel de litigii se va face - cu acordul pãrţilor - de cãtre instanţe de arbitraj.
3. Cererea reconvenţionalã şi cererea de compensare, care decurg din acelaşi raport juridic ca şi cererea principala, vor fi examinate de aceeaşi instanta arbitralã care examineazã cererea principala.
ART. 3
1. Cererile cu privire la încheierea contractului sau la acceptarea anumitor prevederi contractuale nu sînt supuse examinãrii de cãtre instanţele de arbitraj.
2. Prevederea punctului 1 din prezentul articol nu aduce atingerea competentei instanţei de arbitraj în ce priveşte examinarea cererilor partii prejudiciate în legatura cu plata penalitãţii prevãzute pentru încãlcarea unei înţelegerea privind încheierea în viitor a unui contract sau în legatura cu acoperirea prejudiciilor cauzate printr-o asemenea încãlcare.
ART. 4
1. Hotãrîrile instanţelor de arbitraj, prevãzute la punctul 1 al articolului II, sînt definitive şi obligatorii. Ele se executa de cãtre pãrţi de bunãvoie.
2. Aceste hotãrîri se recunosc fãrã vreo alta procedura şi se pun în executare în oricare dintre ţãrile participante la convenţie, în acelaşi mod ca şi hotãrîrile definitive ale instanţelor de stat din ţara de executare.
3. În cazul tranzacţiilor aprobate de instanta de arbitraj se aplica în mod corespunzãtor prevederile punctelor 1 şi 2 din prezentul articol.
4. Prevederile punctelor 1 şi 2 din prezentul articol se aplica, de asemenea, şi hotãrîrilor instanţelor de arbitraj specializate, arãtate la punctul 2 al articolului II din prezenta convenţie, precum şi tranzacţiile aprobate de instanta de arbitraj specializatã, dacã legislaţia tarii în care se afla o asemenea instanta de arbitraj nu prevede altfel.
5. Hotãrîrile instanţelor de arbitraj arãtate în articolul II din prezenta convenţie, neexecutate de bunãvoie, şi tranzacţiile aprobate de aceste instanţe, pot fi puse în executare silitã în termen de 2 ani. Acest termen de prescripţie începe sa curgã din ziua în care hotãrîrea arbitralã a fost inminata partii care cere executarea, iar în cazul comunicãrii hotãrîrii prin posta, din ziua primirii spre expediere a scrisorii recomandate, menţionatã în ştampila poştei. În ce priveşte tranzacţia, termenul menţionat se socoteşte din ziua încheierii unei asemenea tranzacţii.
ART. 5
1. Executarea hotãrîrii arbitrale poate fi refuzatã de cãtre instanta judecãtoreascã de executare din ţara de executare numai în cazurile:
a) dacã hotãrîrea a fost pronunţatã cu încãlcarea regulilor privind competenta, stabilite prin prezenta convenţie, sau
b) dacã partea impotriva cãreia s-a pronunţat hotãrîrea va dovedi ca a fost lipsitã de posibilitatea de a-şi apara drepturile ca urmare a încãlcãrii regulilor procedurii arbitrale sau ca urmare a altor împrejurãri pe care nu le-a putut preveni şi despre care nu a putut incunostinta instanta arbitralã, sau
c) dacã partea impotriva cãreia s-a pronunţat hotãrîrea arbitralã va dovedi ca aceasta hotãrîre, în baza legislaţiei naţionale a tarii în care a fost pronunţatã, a fost desfiintata sau executarea ei a fost suspendatã.
2. În cazul în care s-a refuzat executarea hotãrîrii arbitrale pentru motivele prevãzute la punctul 1 literele a) şi b) din prezentul articol, partea în favoarea cãreia s-a pronunţat hotãrîrea are dreptul sa introducã o noua acţiune la organul competent, pe acelaşi temei, în termen de 3 luni începînd de la data hotãrîrii definitive prin care s-a refuzat executarea.
ART. 6
1. În materiile reglementate prin prezenta convenţie în raporturile dintre ţãrile participante la aceasta nu se aplica prevederile convenţiilor bilaterale şi multilaterale încheiate anterior de ele, cu excepţia convenţiilor în temeiul cãrora unele categorii de litigii de drept civil au fost trecute în competenta exclusiva a anumitor organe.
2. Prezenta convenţie nu se aplica, de asemenea, litigiilor de drept civil care, în conformitate cu legislaţia nationala în vigoare în momentul semnãrii convenţiei, sînt de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti sau a altor organe de stat.
ART. 7
Prezenta convenţie nu se aplica litigiilor în curs de soluţionare la data intrãrii în vigoare a convenţiei.
ART. 8
1. Prezenta convenţie urmeazã a fi ratificatã de ţãrile care au semnat-o. Instrumentele de ratificare se predau, spre pãstrare, Secretariatului Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, care va îndeplini funcţiile de depozitar al acestei convenţii.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 90-a zi, socotitã din ziua predãrii, spre pãstrare, depozitarului a celui de-al cincilea instrument de ratificare.
3. Pentru ţãrile ale cãror instrumente de ratificare vor fi predate, spre pãstrare, depozitarului dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, aceasta va intra în vigoare în a 90-zi, socotitã din ziua predãrii cãtre depozitar a instrumentelor lor de ratificare.
ART. 9
1. La prezenta convenţie, dupã intrarea ei în vigoare, pot adera alte tari, cu acordul ţãrilor participante la convenţie, pe calea transmiterii cãtre depozitar a documentelor cu privire la o asemenea aderare. Aderarea se considera intrata în vigoare dupã expirarea a 90 de zile de la data primirii de cãtre depozitar a ultimei comunicãri privind acordul cu o asemenea aderare.
2. Ţara care a aderat la prezenta convenţie înştiinţeazã depozitarul despre instanta de arbitraj din aceasta ţara, corespunzãtoare instanţei de arbitraj prevãzutã la punctul 1 al articolului II din prezenta convenţie, care va examina litigiile prevãzute la articolul I al acestei convenţii.
ART. 10
Fiecare ţara participanta la prezenta convenţie poate sa o denunţe, instiintind despre aceasta depozitarul. Denunţarea intra în vigoare dupã 12 luni din ziua primirii acestei instiintari de cãtre depozitar. Denunţarea convenţiei nu priveşte litigiile care, la intrarea ei în vigoare, se afla în curs de soluţionare potrivit prezentei convenţii.
ART. 11
Depozitarul va înştiinţa neîntîrziat toate ţãrile care au semnat prezenta convenţie şi care au aderat la aceasta, cu privire la data predãrii spre pãstrare a fiecãrui instrument de ratificare sau document de aderare, data intrãrii în vigoare a convenţiei, precum şi cu privire la primirea de cãtre acesta a altor instiintari decurgind din prezenta convenţie.
ART. 12
Depozitarul prezentei convenţii va întreprinde mãsurile corespunzãtoare pentru înregistrarea acestei convenţii la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, în conformitate cu carta acesteia.
ART. 13
Prezenta convenţie se preda spre pãstrare depozitarului, care va transmite copii certificate, în mod corespunzãtor, de pe convenţie ţãrilor care au semnat convenţia şi care au aderat la aceasta.
Întocmitã la Moscova la 26 mai 1972, într-un singur exemplar în limba rusa.
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
